R O M Â N I A
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr.415 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați.
S-a prezentat: recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu, lipsind intimatele părți civile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul cere admiterea recursului și prin reapreciere reducerea pedepsei.
Procurorul a cerut respingerea recursului, ca nefondat.
Inculpatul lasă la aprecierea instanței admiterea recursului.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.214 din 21 mai 2002 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul S.D. la 9 ani închisoare și la 3 ani, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pentru săvârșirea tentativei la omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 raportat la art.174, 176 lit.d Cod penal și la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.f din Codul penal.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b, precum și a art.35 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, sporită la 10 ani închisoare, plus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale rezultante.
A fost aplicată și pedeapsa accesorie prevăzută de art.71 Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului S.D. și s-a dedus din pedeapsa aplicată, deținerea preventivă, de la 26 iunie 2001 la 21 mai 2002.
S-a constatat că părțile vătămate N.M.M., N.C. și N.N., nu s-au constituit părți civile.
În baza art.118 lit.d Cod penal, s-a confiscat, în folosul statului, suma de 700.000 lei.
În baza art.188 din Legea nr.3/1978, inculpatul S.D. a fost obligat la plata sumei de 1.877.140 lei, plus dobânda aferentă, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, către partea civilă Spitalul județean Galați.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, în ziua de 25 iunie 2001 inculpatul S.D. a hotărât să sustragă bunuri din locuința părților vătămate N.C. și N.N., constatând, în prealabil, că aceștia nu se aflau în domiciliu.
În realizarea rezoluției infracționale, inculpatul a pătruns în locuință timp în care a fost observat de minora parte vătămată n.m.m., care l-a întrebat: „Ce caută în locuință”.
Inculpatul, pentru a putea sustrage bunuri, a hotărât ștrangularea minorei, sens în care a luat un cablu și a legat-o de gât, aceasta ajungând în stare de inconștiență, după care inculpatul a sustras mai multe bunuri și bani din locuința părților vătămate.
Partea vătămată minoră a fost găsită în aceeași zi în stare de inconștiență și a fost transportată imediat la spital, fiindu-i salvată viața.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului S.D., au fost dovedite cu plângerea și declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor audiați, planșele foto, raportul de constatare medico-legală care precizează în concluzie că leziunile cauzate părții vătămate Năstăsachi Mădălina au pus în primejdie viața acesteia, coroborate cu declarațiile sincere ale inculpatului.
În drept, fapta inculpatului S.D. de a folosi violențe fizice asupra părții vătămate N.M.M. în vârstă de 6 ani, cu intenția de a-i suprima viața, întrunește elementele constitutive ale tentativei de omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 raportat la art.174, 176 lit.f Cod penal.
Fapta aceluiași inculpat, de a folosi violențe fizice, împotriva minorei N.M.M., după care a sustras mai multe bunuri din locuința părinților acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.f din Codul penal.
La dozarea și individualizarea pedepselor, au fost luate în considerare criteriile generale prevăzute de art.72 Cod penal, referitor la gradul de pericol social al faptei, împrejurările și condițiile în care s-au produs, dar și persoana inculpatului.
Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe a fost respins, de către Curtea de Apel Galați, ca nefondat, prin decizia nr.415 din 2 septembrie 2002.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.D., criticând-o, pentru netemeinicie, constând în greșita individualizare a pedepselor stabilite și aplicate.
Inculpatul a solicitat reindividualizarea, cu consecința reducerii pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivului invocat se constată că aceasta este temeinică și legală. Ea a avut în vedere că pedepsele stabilite de prima instanță ca și pedeapsa aplicată dovedesc o corectă individualizare a acestora, fiind în concordanță cu pericolul social concret al faptelor, cu limitele speciale de pedeapsă și persoana inculpatului, care, nu are antecedente penale și a recunoscut sincer faptele.
Pedeapsa rezultantă, în cuantumul aplicat este singura de natură a realiza scopul preventiv-educativ, cerut de art.52 Cod penal, pedepsei încât, contrar, susținerilor inculpatului, nu se impune reducerea ei.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul inculpatului ca nefondat și a-l respinge, ca atare, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, menținând, astfel, hotărârea atacată.
Se va deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărătorul din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.D. împotriva deciziei penale nr.415 din 2 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați.
Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 26 iunie 2001 la 7 februarie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2003.