S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații C.C. și Ș.V.C. împotriva deciziei penale nr.313/A din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara .
S-au prezentat recurenții inculpați, asistați de apărător desemnat din oficiu, avocat D.C., lipsind intimata parte vătămată.
Procedura de citare îndeplinită.
Apărătorul solicită admiterea recursurilor și reducerea pedepselor față de circumstanțele personale ale inculpaților, urmând a se înlătura sporul aplicat.
Procurorul solicită respingerea recursurilor, ca nefondate.
Inculpații solicită reducerea pedepsei.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față,
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentința penală nr.177 din 26 iunie 2002 Tribunalul Arad a condamnat pe inculpații :
C.C. și Ș.V.C. la câte 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,f cu aplicarea art.13 din Codul penal.
In baza art.189 alin.2 cu aplicarea art.13 din Codul penal, s-a dispus condamnarea inculpaților la câte 6 ani închisoare pentru infracțiunea de lipsire de libertate.
S-au contopit pedepsele în baza art.33 lit.a – 34 lit.b și a art.36 alin.1 din Codul penal cu pedepsele de câte 1 an și 6 luni închisoare și respectiv 1 an și 3 luni închisoare.
In urma descontopirii pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1164 din 9 mai 2001 a Judecătoriei Sector 5 București în pedepsele componente de bază, în pedeapsa cea mai grea, pe care a sporit-o cu 2 ani, rezultând pedeapsa de executat de 9 ani închisoare .
In baza art.14 Cod procedură penală și a art.1003 din Codul civil i-a obligat în solidar pe inculpați la plata sumei de 5.600.000 lei către partea civilă C.N. cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
In noaptea de 19/20 august 2002 în jurul orelor 2,00 după ce în prealabil au consumat băuturi alcoolice cu martorii D.C. și C.C. , inculpații s-au deplasat la bunicul lui C.C., în locuința căruia locuia partea civilă C.N. cu intenția de a-i sustrage autoturismul acesteia.
Inculpatul Ș.V. a rămas în stradă asigurând paza, iar inculpatul C.C. care cunoștea topografia locului, a pătruns în curtea locuinței , folosind o cheie potrivită, după care a intrat în camera unde dormea partea vătămată.
Cei doi inculpați au încercat să pornească autoturismul proprietatea părții vătămate, însă nereușind l-au scos în stradă.
Ulterior, au intrat în camera unde dormea partea vătămată pentru a căuta cheile , moment în care aceasta s-a trezit și pentru că aceasta a început să strige, C.C. i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul în față, cauzându-i leziunile corporale descrise în raportul medico-legal, care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Ulterior acesta a încercat să strângă de gât pe partea vătămată, care a leșinat. Profitând de această stare a părții vătămate, inculpații au sustras din locuință o geantă diplomat cu suma de 1.100.000 lei, actele și un lănțișor de aur cu medalion.
Cei doi inculpați au luat partea vătămată și au închis-o în portbagaj, încercând să pornească autoturismul. Cum însă nu au reușit, au abandonat autoturismul cu partea vătămată închisă în portbagaj și
s-au deplasat la stația CFR , cu intenția de a merge pe litoral. In drum cei doi au aruncat actele din tren, lănțișorul a fost pierdut iar banii cheltuiți.In jurul orei 6,oo dimineața partea vătămată a reușit să-și revină ,a deschis portbagajul și a anunțat organele de poliție.
S-a mai reținut că cei doi inculpați au mai sustras un autoturism, fiind condamnați la câte o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare de către Judecătoria Sector 5 București .
Impotriva acestei hotărâri inculpații au declarat apel, solicitând reducerea pedepselor .
Prin decizia penală nr.313/A din 11.09.2002 Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondate apelurile.
Impotriva acestei decizii inculpații au declarat recurs, reiterând același motiv, reducerea pedepselor și înlăturarea sporului aplicat.
Recursurile sunt nefondate.
Din ansamblul probator administrat în cauză, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților făcând o corectă încadrare în dispozițiile legale arătate .
In ce privește individualizarea pedepselor, singurul motiv de casare invocat de inculpați și care se regăsește în prevederile art.3859 pct.4 din Codul de procedură penală , este neîntemeiat și urmează a fi înlăturat.
Instanțele au avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, modul de concepere cât și de realizare, consecințele grave ale faptelor precum și persoana inculpaților.
In aceste condiții la individualizarea pedepsei aplicate, respectiv pedepsei rezultante și a celor concurente, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, acestea fiind de natură să-i reeduce dar și să se realizeze prevenția generală, încât nu se impune reducerea acestora sau înlăturarea sporului aplicat.
Pe cale de consecință, Curtea, potrivit prevederilor art.38515 pct.2 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpați .
Potrivit prevederilor art.88 din Codul penal se va deduce perioada arestării preventive pentru fiecare inculpat.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C. și Ș.V.C. împotriva deciziei penale nr.313/A din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara.
Deduce din pedeapsă, perioada reținerii și arestării preventive pentru inculpatul C.C. de la 30 aprilie 2002 și de la 1 mai 2002 pentru inculpatul Ș.V.C., la 7 februarie 2003.
Scade din pedeapsă, perioada executată de la 22 ianuarie 2001 la 20 februarie 2002 pentru inculpatul C.C. și de la 22 ianuarie 2001 la 6 februarie 2002 pentru inculpatul Ș.V.C.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată, în ședință publică, azi 7 februarie 2003.