High Court of Cassation and Justice

Deliberând asupra recursului penal de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 14 din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1069/108/2011, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului G.G., la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen. același inculpat a fost condamnat la 5 (cinci) ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului G.G. pentru infracțiunea prevăzută de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, ce urmează să fie executată în regim de detenție și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi respectiv cele prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei G.E., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul G.G. a fost obligat să plătească părții civile Autoritatea Națională de Administrare Fiscală suma de 116.826 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi legale și penalități, până la plata efectivă a prejudiciului.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC R.T. SRL Timișoara și inculpatul G.G. a fost obligat să plătească acesteia suma de 182.070 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânzi legale până la plata efectivă a prejudiciului.

A fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC M.T. SRL Râmnicu Vâlcea și inculpatul G.G. a fost obligat să plătească acesteia suma de 32.130 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânzi legale până la plata efectivă a prejudiciului.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 281/P/2009 înregistrat la data de 17 februarie 2011, au fost trimiși în judecată inculpații G.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 și art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și inculpata G.E. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului G.G. că în calitate de administrator al SC A.C. SRL Arad, în perioada 14 iulie 2004 - 20 martie 2007, a reținut dar nu a vărsat niciodată, cu intenție, la bugetul general consolidat al statului suma de 116.826 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă de natura TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe profit, șomaj, C.A.S., C.A.S.S. și în scopul sustragerii de la urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală a cesionat în mod fictiv, la data de 20 martie 2007, părțile sociale ale SC A.C. SRL Arad către numiții B.O.H. și I.O. După cesionarea părților sociale ale SC A.C. SRL Arad către numiții B.O.H. și I.O., inculpatul G.G. a continuat să desfășoare acte de comerț în numele societății și împreună cu alte persoane, folosindu-se de nume și calități mincinoase respectiv înscrisuri falsificate, în perioada mai - iunie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare reprezentanții SC R.T. SRL Timișoara respectiv SC M.T. Vâlcea cu ocazia încheierii, respectiv pe parcursul executării unor contracte, cauzând acestora un prejudiciu de 214.200 lei.

În sarcina inculpatei G.E., s-a reținut prin actul de acuzare, că după data de 23 februarie 2007 a cumpărat de la R.B., în numele SC A.C. SRL Arad - societate la care începând cu data de 14 iulie 2007 nu mai avea nici o calitate - șapte file CEC, pe care a omis să le predea lui B.O.H. și I.O.G., persoane cărora la 20 martie 2007, le-a fost cesionată SC A.C. SRL Arad, ajutându-l astfel pe inculpatul G.G. și pe alte persoane, a căror identitate a rămas necunoscută, să le folosească la inducerea în eroare a reprezentantului SC R.T. Timișoara și SC M.T. Râmnicu Vâlcea.

Analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești prima instanță a reținut că, la data de 13 mai 2002, C.M. a înființat SC A.C. SRL cu sediul în Arad, strada Hașdeu, jud. Arad, având ca asociat unic pe această persoană și ca administrator pe inculpata G.E. La data de 14 iulie 2004, părțile sociale au fost cesionate în întregime inculpatului G.G., acesta devenind asociat unic și administrator al S.C. A.C. SRL, sediul social al societății modificându-se în Arad, jud. Arad.

În perioada 14 iulie 2004 - 20 martie 2007, inculpatul G.G., în calitate de administrator al SC A.C. SRL, a reținut și nu a vărsat niciodată, cu intenție, la bugetul de stat suma de 116.826 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă de natura TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe profit, șomaj, C.A.S., C.A.S.S. Ca urmare a datoriilor acumulate la bugetul consolidat al statului, la data de 20 martie 2007, în scopul sustragerii de la urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, inculpatul G.G. a cesionat părțile sociale ale societății către B.O:H. respectiv I.O., cu ocazia cesiunii B. fiind numit și administrator al societății. La data de 19 septembrie 2007 SC A.C. SRL Arad a intrat în faliment, fiind radiată din Registrul Comerțului la data de 03 aprilie 2009.

În aceste împrejurări, cei doi inculpați împreună cu numiții B.H. și C.R. (persoană rămasă neidentificată) s-au deplasat la sediul Oficiului Registrului Comerțului Arad unde a fost redactat și totodată semnat un contract de comodat pentru noul sediu social cu proprietarul imobilului din loc. Firiteaz, comuna Șagu, jud. Arad - martorul L.C. Contractul de comodat a fost înregistrat la O.R.C. și tot atunci, martorul L. a primit suma de 100 euro de la inculpatul G.G. Deși a devenit asociat și administrator al SC A.C. SRL, numitul B.O.H. nu a desfășurat vreo activitate în numele societății, nu a deținut documentele acesteia (facturi, chitanțe, ștampila sau arhiva), întrucât nu i-au fost predate nici cu ocazia cesiunii și nici ulterior, contrar celor susținute de către inculpați care nu au putut face dovada existenței procesului verbal de predare primire.

Contrar susținerilor inculpatului G.G. care în faza de urmărire penală a declarat că a cesionat societatea lui B.O.H. urmare a unui anunț în ziar, a reținut că aceste afirmații sunt contrazise de existenta contractului individual de muncă încheiat la data de 02 mai 2006 între G.G. ca reprezentant al SC A. SRL și B.O.H. ca salariat al aceleiași societăți, declarația martorului F.A. care a arătat că G.G. i-l prezentase pe B.O. încă din anul 2006 și în prezența căruia B. a și semnat orice înscrisuri puse la dispoziție de inculpat și de declarația martorei C.L. În fața instanței inculpații au precizat că îl cunoșteau pe numitul B.O., întrucât anterior a lucrat în societatea inculpaților și s-a arătat interesat de preluarea firmei.

S-a mai reținut că la data de 23 februarie 2007, inculpata G.E. a cumpărat de la R.B. în numele acestei societăți, șapte file CEC, file pe care le-a încredințat inculpatului G.G., înscrisuri care însă nu au fost predate persoanelor cărora li s-a cesionat societatea.

Din probele administrate a rezultat că la data de 22 mai 2007, două persoane a căror identitate a rămas necunoscută s-au prezentat cu numele de R.P. și D.A. în calitate de reprezentanți ai SC A.C. SRL și au solicitat administratorului SC A.I. SRL Arad - martorul R.A. - să le închirieze un birou în acel imobil, în scopul deschiderii unui punct de lucru. Cu acordul administratorului de la SC A.I. SRL Arad, cei doi s-au instalat într-un birou, primind spre folosință și o linie telefonică, urmând să se procedeze la întocmirea unui contract de închiriere. Martorul P.C.C. a primit sarcina de a instala linia telefonică în biroul închiriat SC A.C. SRL Arad, ocazie cu care a observat în biroul respectiv un fax și câteva rechizite și în faza de urmărire penală (fila 318 vol. I) a indicat cu precizie fotografia inculpatului G.G., ca fiind una dintre persoanele care se aflau în acel birou și pe care a văzut-o la firmă de mai multe ori, în diferite ipostaze. Ulterior, a menționat că fizionomia inculpatului G.G., îi este cunoscută, l-a mai văzut dar nu poate afirma cu certitudine că este persoana care a închiriat spațiul susmenționat (fila 321 vol. I) iar în fața instanței și-a menținut declarațiile anterioare, cu precizarea că pe inculpatul G.G. l-a mai văzut, dar nu poate indica locația, descriind semnalmentele persoanelor care au reprezentat SC A.C. SRL, una dintre acestea coincid cu cele ale inculpatului G.G. A mai arătat că cele două persoane au amânat încheierea contractului în formă scrisă sub diferite pretexte, însă la insistențele consilierului juridic al SC A.I. SRL - martora T. (H.) A.D., numitul R.P. l-a prezentat ulterior pe martorul N.I.A. ca fiind „directorul punctului de lucru din Arad”, astfel că a fost încheiat un contract folosindu-se cartea de identitate prezentată în original de acesta din urmă, contract care nu a fost însă semnat de niciuna din cele două părți, chiar dacă s-a plătit, respectiv s-a încasat, chirie începând cu data de 23 mai 2007. S-a constatat că martorul N.I.A. nu a cunoscut motivul pentru care fusese dus la adresa din Arad, jud. Arad. Sub pretextul că administratorul SC A.C. SRL - B.O.H. - se află plecat la București, numitul R.P. a solicitat să se amâne semnarea contractului de închiriere, astfel că a obținut timp pentru desfășurarea activității infracționale. S-a constatat, de asemenea, că persoana care a achitat chiria în numele SC A.C. SRL și care s-a prezentat sub numele R.P. nu există, iar seria și nr. cărții de identitate folosite de acesta, aparțin unei alte persoane.

În aceste context, la data de 29 mai 2007 unul dintre chiriașii SC A.I. SRL, prezentându-se cu numele fals D.A. - reprezentant al SC A.C. SRL, a contactat de la postul telefonic prin intermediul martorei G.M., partea vătămată SC R.T. SRL din Timișoara, afirmând că ar fi interesat să achiziționeze 40 km conductori electrici. Potrivit condițiilor impuse de angajata SC R.T. SRL - martora G.M., de la sediul SC A.I. SRL din Arad, a fost trimisă prin fax comanda nr. 429 pentru 40 km conductori electrici, pe care a fost indicat și numărul de telefon de contact al lui D.A. respectiv 07274xxxxx. În baza acestei comenzi partea vătămată a livrat marfa către SC A.C. SRL, la sediul din Arad strada Andrei Șaguna, marfă în valoare de 24.990 lei, conform facturii seria x din 29 mai 2007, părțile stabilind termen de plată de 15 zile și modalitatea de plată prin fila CEC, marfă care a fost livrată în aceeași zi de către martorul B.A.. Acesta s-a deplasat în municipiul Arad la sediul SC A.I. SRL, pe strada Andrei Șaguna, conform indicațiilor date telefonic de „D.A.” și s-a întâlnit cu acesta din urmă, care vorbea la telefon cu martorul în momentul sosirii. Conform declarației martorului, persoana cu care a vorbit la telefon și care-l aștepta la sediul A. din Arad, a fost ajutată să descarce marfa de către inculpatul G.G. Același inculpat fost indicat de martor - atât cu ocazia audierii din 14 octombrie 2008 cât și din 08 februarie 2011, ca fiind persoana care i-a înmânat din partea SC A.C. SRL Arad, fila CEC (deja semnată și stampilată, completată la toate rubricile, mai puțin rubrica „suma de plată”) și care a semnat și ștampilat în fața sa, atât factura din 29 mai 2007 emisă de R.T. cât și contractul de vânzare - cumpărare pe care îl prezentase acestuia din partea SC R.T. SRL. Cu ocazia audierii în fata instanței acest martor a menținut declarațiile anteriore, cu precizarea că este posibil ca inculpatul G.G. să fie persoana care i-a dat fila CEC, factura și contractul pe care le-a semnat în fața sa, dar pentru că a trecut mult timp nu poate afirma cu certitudine acest fapt, dar la momentul respectiv a făcut recunoașterea fără dubiu.

Marfa a fost încărcată în aceiași zi în autoutilitara cu nr. x și apoi descărcată în fața magazinului „P.P.” situată pe aceiași stradă, aspect confirmat de martora C.L., care a arătat că autoutilitara F. cu nr. x, proprietatea sa, a fost împrumutată în acea zi inculpaților, pentru a transporta „niște cabluri” pe strada Andrei Șaguna din Arad .Deși s-a solicitat de către inculpați înlăturarea declarației acestei martore motivat cu starea de conflict existentă între părți, dovedită prin înscrisurile de la dosar, instanța a analizat depoziția martorei prin coroborare cu declarațiile martorilor P.C.C. și S.N.

La data de 31 mai 2007 a fost trimisă prin fax de la SC A.C. SRL Arad, către partea vătămată SC R.T. SRL comanda nr. 434, în baza căreia în aceiași zi, s-au livrat la SC A. SRL - 50 km conductori electrici în valoare de 31.237,50 lei, potrivit facturii din 31 mai 2007, părțile stabilind ca plata să se facă cu fila CEC emisă cu ocazia primei livrări (cea din data de 29 mai 2007) și înmânată martorului B.A. Din cuprinsul facturii menționate rezultă că această dată marfa a fost livrată prin delegatul SC A.C. SRL - I.F., delegat care cu ocazia emiterii facturii a declarat reprezentantului R.T. - martora G.M., date false privind identitatea sa și mijlocul de transport folosit. Urmare a verificărilor efectuate s-a stabilit că persoana menționată pe factură ca fiind I.F., nu există, iar autovehiculul menționat s-a dovedit a fi autoturism marca Dacia - impropriu pentru a transporta cantitatea de marfă menționată în factură și aparținând unei persoane fizice care nu are cunoștință despre un astfel de transport.

La data de 05 iunie 2007 a fost trimisă de la același număr de fax către partea vătămată SC R.T. SRL comanda cu nr. 447, în baza căreia în data de 06 iunie 2007 s-au livrat SC A.C. SRL, 100 km conductori electrici în valoare de 63.367,50 lei, conform facturii din 6 iunie 2007.Pentru plata acestei mărfi s-a emis fila CEC, având semnătura numitului B.O.H. și ștampila SC A.C. SRL contrafăcute, această filă CEC fiind completată cu excepția rubricii „suma de. „Marfa a fost transportată, în două tranșe, prin intermediul martorului C.C. cu autoutilitara acestuia căruia îi fusese făcută comanda de transport în numele SC A.C. SRL de către o persoană a cărei identitate a rămas necunoscută și care i-a încredințat pentru a fi predat reprezentantului din Timișoara un plic conținând fila CEC susmenționată. Urmare a indicațiilor primite prin telefon, martorul C.C. a descărcat conductorii electrici în curtea imobilului cu nr. 143 de pe strada Pădurii din Arad, aspect confirmat de martorii D.C., P.C. și C.A. De remarcat faptul că și pe această comandă a fost indicat numărul de telefon x și „D.A.” ca persoană de contact din partea SC A.C. SRL ca și în cazul celor două comenzi anterioare.

La data de 08 iunie 2007 de la același fax, indicând numărul de telefon arătat și aceiași persoană de contact, a fost trimisă o altă comandă către SC R.T. SRL, în aceiași zi au fost livrați alți 100 km de conductori electrici, în valoare de 62.475 lei, potrivit facturii din 8 iunie 2007, pentru plata acesteia „delegatul” SC A.C. SRL - numitul U.F. înmânând reprezentantului părții vătămate fila CEC seria BK 302 nr. 00300895. Și de această dată s-a dovedit că datele din factură referitor la identitatea delegatului sunt false, respectiv numele delegatului nu există în baza de date, iar seria și numărul actului de identitate, aparțin unei alte persoane.

Toate cele trei file CEC emise în favoarea societății SC R.T. SRL au fost completate la rubrica „data emiterii” cu data corespunzătoare scadenței plății, respectiv 15 zile de la emiterea facturii și au prezentate la bancă spre valorificare, însă plata lor a fost refuzată din cauza lipsei totale de disponibil, suma totală nerecuperată fiind de 182.070 lei.

La data de 30 mai 2007, numitul „D.A.” - reprezentant al SC A.C. SRL”, a contactat de la postul telefonic X - prin intermediul martorului P.G. - partea vătămată SC M.T. SRL Râmnicu Vâlcea, afirmând că ar fi interesat să achiziționeze 20 de truse de tăiere și sudare. Martorul a condiționat livrarea mărfii de emiterea unei comenzi și efectuarea plății prin CEC momentul primirii produselor. în acest sens, de la sediul SC A.I. SRL din Arad, strada Andrei Șaguna, a fost trimisă prin fax comanda din 30 mai 2007 (același număr cu cel trecut pe comanda făcută la data de 05 iunie 2007 către SC R.T. SRL Timișoara) pentru 20 de truse de tăiere iar destinatarul a emis factura proformă din 1 iunie 2007.

Deoarece pe comandă nu se menționase locul unde urma a fi livrată marfa ci doar persoana de contact, martorul P. a luat legătura cu „D.”- iar acesta din urmă a trimis de la același număr de fax cu cel pe care-1 utiliza și în „relațiile” cu SC R.T. SRL, comanda din 05 iunie 2007 în care era menționat ca loc de livrare „Arad, str. Andrei Șaguna” respectiv că „plata se va face cu filă CEC scadentă la 10 zile de la primirea mărfii”. în baza acestei comenzi, SC M.T. SRL a livrat prin serviciul de curierat SC U.C. SRL, cantitatea de 20 buc. truse de tăiere pentru care s-a întocmit factura din 05 iunie 2007, în valoare de 32.130 lei.

La sosirea la destinație, reprezentantul firmei de curierat - martorul B.O. a primit din partea reprezentantului SC A.C. SRL - persoană a cărei identitate nu a putut fi stabilită - fila CEC X și factura Y pe care acesta din urmă o semnase și o ștampilase cu ștampila societății, la sediul din Arad, strada Andrei Șaguna, înscrisuri care ulterior au fost remise de firma de curierat reprezentanților societății vânzătoare din Vâlcea. în aceste împrejurări „D.A.” i-a spus telefonic martorului P. că marfa va fi recepționată și înmânată o filă CEC la Arad de către colegul său „R.P.”. Cu prilejul ascultării în fața instanței martorul B.O. a precizat că este posibil ca inculpatul G.G. să fie persoana căreia i-a predat coletul la sediul SC A.C. SRL din Arad.

Deoarece fila CEC emisă în favoarea societății SC M.T. SRL a fost refuzată la plată, martorul P.G. s-a deplasat la Arad, însă la adresa indicată telefonic de D.A. și unde fuseseră expediate trusele de tăiere, nu a fost găsit niciun reprezentant al SC A.C. SRL.

S-a mai reținut că din concluziile raportului de constatare tehnico - științifică din 05 septembrie 2008, respectiv din 19 mai 2010, a rezultat că din cele patru file CEC folosite la inducerea în eroare a reprezentanților SC R.T. SRL Timișoara și SC M.T. SRL Vâlcea, doar filele cu seria X și seria Y au fost semnate de B.O.H. și poartă impresiunea autentică a ștampilei SC A.C. SRL, celelalte două cu seria Z și W au semnătura lui B. și impresiunea ștampilei A. contrafăcute (filele 14 - 43 - voI. II). împrejurarea că făptuitorul B.O.H. a semnat cele două file CEC menționate, din care una a fost remisă de inculpatul G.G. la 29 mai 2007, martorului B.A., nu poate duce la concluzia în opinia primei instanțe că B. ar fi avut o participație la comiterea infracțiunii de înșelăciune, câtă vreme acesta este descris ca fiind o persoană fără locuință și loc de muncă, mare consumator de băuturi alcoolice, ce putea fi foarte ușor influențat (boschetar), sens în care este relevantă declarația martorului F.A., potrivit căruia,B. care părea a fi boschetar, dar care-i fusese prezentat de către G.G. în 2006 ca fiind patronul unei societăți comerciale, a semnat în prezența martorului, toate înscrisurile ce-i fuseseră puse la dispoziție de către inculpatul G. Relevant a fost apreciat și faptul că inculpatul G. a afirmat în primele declarații că l-a cunoscut pe B. cu ocazia cesiunii urmare a unui anunț în ziar, deși la dosar există un contract individual de muncă încheiat încă din 02 mai 2006 (cu aproape un an înaintea cesiunii) între G.G. ca reprezentant al SC A.C. SRL și B.O.H. ca salariat, declarație asupra căreia a revenit cu ocazia ascultării sale în fata instanței.

Astfel, a reținut că fapta inculpatului G.G. care în calitate de administrator al SC A.C. SRL Arad, în perioada 14 iulie 2004 - 20 martie 2007, a reținut dar nu a vărsat niciodată, cu intenție, la bugetul general consolidat al statului suma de 116.826 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă de natura TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe profit, șomaj, C.A.S., C.A.S.S., constituie infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea 241/2005.

Infracțiunea de cesionare în mod fictiv a părților sociale ale unei societăți în scopul sustragerii de urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată, presupune sub aspectul laturii obiective - urmarea directă - o sustragere de la urmărirea penală. în speță, din actele dosarului rezultă că inculpatul G.G. a cesionat părțile sociale ale SC A.C. SRL la data de 20 martie 2007 și prin ordonanța procurorului din 28 decembrie 2010 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, astfel că a constatat că acestei infracțiuni îi lipsește unul din elementele constitutive și pe cale de consecință s-a apreciat că se impune achitarea inculpatului pentru această infracțiune.

Art. 215 alin. (3) C. pen. incriminează o formă specială a infracțiunii de înșelăciune, comisă cu prilejul încheierii sau executării unui contract. Prin încheierea unui contract se înțelege perioada purtării tratativelor, până la stabilirea acordului de voință, indiferent dacă acesta se încheie sau nu în formă scrisă. Executarea unui contract include intervalul de timp în care obligațiile contractuale se găsesc în faza de aducere la îndeplinire, până la epuizarea acestora. Se asimilează în cadrul acestei forme a infracțiunii și activitatea de inducere sau menținere în eroare cu ocazia rezilierii unui contract.

Determinarea acțiunii de inducere în eroare trebuie să se realizeze în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte dar și de dispozițiile art. 969 alin. (1) C. civ. și de la reglementările privind eroarea, dolul sau violența ca vicii ale consimțământului.

Pentru existenta infracțiunii de înșelăciune în convenții este necesar ca inducerea sau menținerea în eroare să se fi produs în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate. Cu alte cuvinte, este necesar ca inducerea sau menținerea în eroare să fi avut un rol hotărâtor în determinarea persoanei la încheierea sau executarea contractului în condițiile stipulate.

Totodată, a constatat că fapta aceluiași inculpat care după cesionarea părților sociale ale SC A.C. SRL către B.O.H. a continuat să desfășoare acte de comerț în numele societății și care împreună cu alte persoane folosindu-se de nume și calități mincinoase, respectiv înscrisuri falsificate, în perioada mai-iunie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a indus în eroare reprezentanții SC R.T. SRL Timișoara respectiv SC M.T. SRL Vâlcea cu ocazia încheierii respectiv pe parcursul executării unor contracte cauzându-le un prejudiciu în valoare totală de 214.200 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A reținut că neasumarea răspunderii pentru cele săvârșite a constituit constanta atitudinii inculpatului G.G. pe tot parcursul procesului penal, susținerile sale, lipsite de dovezi și sinceritate, au fost înlăturare de instanță ca fiind nu numai „pro causa” dar și neverosimile.

Vinovăția inculpatului G.G. a rezultat fără putință de tăgadă din declarațiile martorilor L.C., C.L., B.A., P.C.C. și B.O., declarații care se coroborează între ele și cu înscrisurile de la dosar.

Referitor la inculpata G.E. instanța a reținut că pentru existența infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave sunt necesare următoarele condiții - să existe intenție, care constă din prevederea de către complice a acțiunii pe care urmează să o execute autorul, a urmărilor periculoase și că actul său se alătură acțiunii realizate de acesta, el dorind sau acceptând să se producă urmările prevăzute de lege și - complicele să-și aducă efectiv contribuția la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, înlesnire sau ajutare care poate fi de natură materială sau intelectuală.

În cauză, împrejurarea că inculpata G.E. a cumpărat la data de 23 februarie 2007, șapte file CEC de la unitatea bancară, în numele SC A.C. SRL, societate în cadrul căreia nu mai avea vreo calitate, file CEC pe care le-a predat inculpatului G.G. și care au fost folosite pentru inducerea în eroare a celor două părți vătămate, în condițiile în care declarația martorei C.L. nu se coroborează cu nici o altă probă de la dosar, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, lipsind latura obiectivă, astfel că, s-a apreciat că se impune achitarea acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. dar și circumstanțele personale ale inculpatului G.G., vârsta acestuia (40 ani la data comiterii faptei), nivelul de instruire școlară ca absolvent de 8 clase, fără ocupație, conduita bună avută în societate și familie anterior comiterii faptei, lipsa antecedentelor penale, atitudinea cooperantă avută în fața organelor judiciare, care nu implică recunoașterea faptei și regretul manifestat ci prezența acestuia ori de câte ori a fost chemat, care dovedește interesul pe care acesta îl manifestă față de situația sa și conștientizarea riscului pe care îl presupune aplicarea unei eventuale sancțiuni dar și o adaptare adecvată la standardele normative ale societății și o acceptare a acestora. Toate aceste împrejurări au fost apreciate de către instanța de fond ca fiind circumstanțe atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen., fiind reținute și valorificate în procesul de individualizare judiciară cu efecte asupra reducerii pedepsei aplicate inculpatului.

Reținând vinovăția inculpatului G.G. pentru fapte cauzatoare de prejudiciu, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. și O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, l-a obligat pe inculpatul G.G. să plătească părții civile Autoritatea Națională de Administrare Fiscală suma de 116.826 lei cu titlu de despăgubiri civile, actualizată cu majorări, dobânzi legale și penalități, până la plata efectivă a prejudiciului.

Constatând că partea vătămată SC R.T. SRL Timișoara s-a constituit parte civilă în procesul penal, în condițiile art. 15 C. proc. pen., cu suma de 232.394,15 lei reprezentând sold neachitat actualizat cu rata inflației, în raport de înscrisurile de la dosar a reținut că prejudiciul dovedit a fi cauzat acestei părți civile este de 182.070 lei, sumă la care a și fost obligat inculpatul, cu dobânzi legale conform O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Partea vătămată SC M.T. SRL Râmnicu Vâlcea s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 32.130 lei reprezentând prejudiciul nereparat, dovedit cu actele depuse la dosar, astfel că a obligat inculpatul G.G. să plătească acesteia suma de 32.130 lei cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânzi legale până la plata efectivă a prejudiciului.

Împotriva sentinței penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpatul G.G.

Parchetul a criticat hotărârea în ceea ce privește greșita achitare a celor doi inculpați, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990, în privința inculpatului G.G., respectiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în privința inculpatei G.E.

În acest sens, a susținut că legiuitorul a avut în vedere atunci când a folosit sintagma „în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia”, perioada cuprinsă între momentul săvârșirii infracțiunii și momentul trimiterii în judecată, interval în interiorul căreia se pot realiza atât actele de sustragere cât și de îngreunare a urmăririi penale. în sprijinul acestui punct de vedere a arătat că ajutorul dat pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală înseamnă ajutorul dat infractorului, în intervalul de la săvârșirea infracțiunii până la trimiterea lui în judecată, pentru întârzierea sau eludarea cercetărilor (alterarea sau distrugerea urmelor infracțiunii, furnizarea de date inexacte privitoare la persoana infractorului sau împrejurările cauzei) ori pentru sustragerea de la cercetarea organului de urmărire penală. S-a arătat că în cauza dedusă judecății, cercetările pentru infracțiunea de înșelăciune, au debutat ca urmare a sesizării la data de 21 iunie 2007 a organelor de poliție judiciară din cadrul I.P.J. Arad - Serviciul de investigare a fraudelor de către SC R.T. SRL, prin reprezentant legal, care a formulat plângere împotriva SC A.C. SRL- societate al cărei administrator a fost până la momentul cesiunii părților sociale, respectiv 20 martie 2007, inculpatul G.G. Ulterior, s-a constatat că pe parcursul întregii perioade în care inculpatul a fost asociat unic și administrator al SC A.C. SRL - între 14 iulie 2004 și 20 iulie 2007, între momentul preluării părților sociale de la C.M. și a cesiunii către B.O., inculpatul a reținut dar nu a vărsat niciodată la bugetul de stat sumele reprezentând impozite și contribuții (TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe profit, șomaj, CAS), fapt ce a generat începerea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990.

În ceea ce privește pe inculpata G.E. a arătat că potrivit definiției legale dată complicelui, aceasta este persoana care, cu intenție, înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, actele de complicitate, spre deosebire de cele de coautorat, nefăcând parte din conținutul legal al infracțiunii, nu are un caracter infracțional propriu ci îl împrumută de la acțiunea autorului. S-a învederat că pentru existența acestei infracțiuni sunt necesar a fi îndeplinite condițiile referitoare la existența intenției complicelui, prevederea de către acesta a acțiunii ce urmează să o execute autorul, a urmărilor periculoase și a faptului că actul său se alătură acțiunii realizate de acestea, respectiv la contribuția efectivă a acestuia la săvârșirea faptei penale de către altă persoană. S-a mai arătat că inculpata G.E., în condițiile în care, la data de 23 februarie 2007 a ridicat de la unitatea bancară cele șapte file CEC, cu toate că începând cu 14 iulie 2004 nu mai avea nici o calitate în cadrul societății, putea să prevadă acțiunea pe care urma să o desfășoare inculpatul G.G., atâta timp cât acesta a intenționat și a continuat derularea relațiilor comerciale într-o societate care fusese cesionată.

Inculpatul G.G. a criticat hotărârea sub aspectul nelegalității și netemeiniciei și a solicitat, în esență, achitarea sa întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b), c) și d) C. proc. pen. A arătat că, odată cu cesiunea părților sociale ale SC A.C. SRL, a predat și întreaga contabilitate a societății către noul administrator, cesiune care a fost una reală, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond. Totodată, societatea inculpatului avea încasări și plăți lunare de sute de milioane lei, fapt care rezultă din extrasul de cont emis de B.R.D. Arad pentru perioada 01 ianuarie 2005 - 05 iunie 2006, extras în care apar și plățile către bugetul de stat. în acest sens, a mai învederat înainte ca inculpatul să cesioneze părțile sociale, într-o somație de plată emisă de A.N.A.F. s-a menționat că societatea A. datorează contribuții cu stopaj la sursă sumele de 13 Iei - contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, 78 lei - contribuția pentru asigurări de sănătate și 114 lei - contribuția individuală de asigurări sociale, concluzionând că totalul general al debitelor societății către bugetul consolidat era de 601 lei, sumă care cuprinde și alte contribuții datorate de angajator și nu de angajat și care nu constituie stopaj la sursă prin prisma dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Inculpatul a mai susținut că dacă nu s-a fi achitat niciodată sumele datorate în perioada 14 iulie 2004 - 20 martie 2007, societatea ar fi fost executată silit de către A.N.A.F. prin poprirea conturilor în care se găseau sume mari de bani, nu s-ar fi așteptat strângerea unor sume mari cu titlu de debite și nu s-ar fi somat societatea să achite debit total de 600 lei, dacă prejudiciul era de 116.826 lei, astfel cum s-a formulat constituirea de parte civilă.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 a arătat că potrivit art. 15 din Legea nr. 241/2005 „prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în M. Of.”, respectiv la data 27 august 2005, ceea ce însemnă că în perioada de referință 14 iulie 2004 și 27 august 2005 fapta nu era incriminată de legea penală, astfel că hotărârea de condamnare și obligare la despăgubiri civile este nelegală, solicitându-se achitarea.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune a susținut că nu a semnat nicio comandă, document de plată, factură sau aviz, nu a avut nicio tangență cu activitatea desfășurată de părțile vătămate, toate instrumentele de plată emise de SC A.C. SRL fiind semnate și ștampilate de noul administrator - B.O., așa cum rezultă și din raportul de constatare tehnico științifică efectuat în cauză, persoană care în mod eronat s-a reținut că este „boschetar”. în sprijinul acestor susțineri a arătat că după predarea societății, nu a mai avut nici o tangență cu activitatea firmei, sens în care există la dosar un act notarial unde pe proprie răspundere se arată că numitul B. a depozitat actele societății pe baza unui proces verbal în spațiul deținut de R.D., fiind de menționat și faptul că niciuna dintre părțile implicate nu au contestat acest fapt. Legat de închirierea ulterioară a spațiului de la SC A.I. SRL de către numiții R.P. și D.A. a arătat că activitatea infracțională a fost desfășurată de aceste persoane, care însă au rămas neidentificate, în urma cercetărilor rezultând că și-au declinat identități fictive, iar martorii T.D. și R.A. au declarat că inculpatul nu a fost unul dintre aceste persoane, ba mai mult că nu l-au văzut niciodată, și dacă unii martori au avut o poziție oscilantă în acest sens, aceasta nu face decât să întărească starea de dubiu care profită inculpatului.

În ceea ce privește declarațiile martorilor, a arătat cu referire la B.A. că declarația acestuia este nesinceră în condițiile în care două rapoarte de constare au concluzionat că fila CEC a fost semnată de B.O.

Referitor la declarația martorei C.L. a precizat că aceasta se află într-o veche stare de dușmănie cu inculpatul, derulând diferite procese civile și plângeri penale împotriva acestuia, iar implicarea martorei în frauda produsă societății R. este dovedită de prezența microbuzului alb cu nr. de Portugalia la locul faptelor și de declarațiile contradictorii ale acesteia, care a arătat inițial că a împrumutat mașina numiților G.G. și Balica Mitică la datele de 30 mai 2007 și 31 mai 2007, precum și ale martorului B. care a constatat prezența microbuzului în discuție la data de 29 mai 2007. A mai învederat că numitul V.R., concubinul martorei C.L., persoana care utilizează microbuzul cu număr de Portugalia,proprietatea martorei, are semnalmente asemănătoare cu cele descrise de martori și semnătura de pe factura emisă de SC R.T. SRL este foarte asemănătoare cu semnătura acestuia de pe bilanțul SC R.B. SRL. A mai susținut că în urma unor demersuri personale, a aflat că societatea unde s-a afirmat că au fost transportate bunuri provenind de la SC R.T. SRL, respectiv SC P.P. SRL Arad, la data primei livrări - 29 mai 2007, are înregistrată în contabilitate o factură emisă de SC O.P.E. SRL, cu exact cantitățile și tipul de materiale menționat în factura SC R.T. SRL.

Prin decizia penală 156/ A din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.G., împotriva sentinței penale din 16 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 1069/108/2011.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad împotriva aceleiași hotărâri, a fost desființată sentința apelată și în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului G.G. în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor.

În temeiul art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 modificată și republicată, cu aplic. art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.G. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de transmitere fictivă a părților sociale deținute într-o societate comercială, în scopul sustragerii de la urmărire penală ori în scopul îngreunării acesteia.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, în regim de detenție.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate. în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul G.G. la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Curtea a reținut că, starea de fapt a fost corect stabilită de către prima instanță, fiind rezultatul evaluării complete și pertinente a probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești.

În analizarea criticilor formulate, instanța de apel a constatat că declarațiile inculpatului G.G., sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză. Astfel, a reținut că în declarația dată în cursul urmăririi penale, inculpatul G.G. a susținut că l-a cunoscut pe numitul B.O.H. în urma unui anunț dat în ziar privind cesionarea părților sociale ale SC A.C. SRL Arad și că, ulterior cesionării, nu a mai desfășurat nicio activitate în numele societății, că a predat toate actele și ștampila societății acestuia, că nu a împrumutat niciodată de la martora C.L. autoutilitara cu nr. x și s-a obligat să depună procesul verbal prin care a predat filele CEC către numitul B.O.H. Ulterior, inculpatul a arătat că nu-și amintește dacă l-a cunoscut pe B.O. înaintea cesionării, dar fiindu-i prezentat contractul de muncă încheiat între SC A.C. SRL și B.O.H. la data de 02 mai 2006, a recunoscut că semnătura de la rubrica angajator îi aparține. Cu aceeași ocazie, inculpatul a arătat că cesiunea a fost cu titlu gratuit, încercând să acrediteze concluzia că B.O.H. ar fi persoana responsabilă de faptele ce îi sunt imputate. Aspectele declarate de inculpatul G.G. sunt contrazise de probele administrate în cauză, din contractul individual de muncă depus în cauză (fila 150, vol. II d.u.p.) rezultând că B.O.H. a fost angajatul SC A.C. SRL începând cu data de 02 mai 2006 pe durată nedeterminată, contractul fiind semnat în calitate de reprezentant al angajatorului de către inculpat ceea ce denotă că îl cunoștea cu mult înainte de data cesionării.

În pofida susținerilor inculpatului G.G. din cadrul motivelor de apel, instanța a reținut că numitul B.O.H. este descris de martorii F.A. (fila 273, voI. I d.u.p.) și C.B. (fila 270, vol. I d.u.p.) ca având aspect de boschetar. Astfel, martorul F.A. care urma să fie angajat de inculpatul G. la una dintre societățile administrate de acesta, a relatat că numitul B.O.H. i-a fost prezentat de către inculpatul G.G. ca fiind director la SC F.E. SRL și că respectivul semna actele puse la dispoziție de inculpat.

Împrejurarea că B.O.H. semna actele și documentele puse la dispoziție, la solicitarea inculpatului G.G., este relevată și de martora C.L. (filele 354 -364 voI. I d.u.p., fila 172 dosar instanță fond), care susține că inculpata G.E. i-a spus că nu ar fi vândut firma, ci ar fi trecut-o pe numele unui „boschetar”, B., pe care l-ar fi cumpărat „cu suma de 2.500 euro de la unul R.C. sau C., acesta fiind hoț de buzunare”. Aceste aspecte arătate de martora C.L. se coroborează cu cele relatate de martorul C.B. care a susținut că B.O.H. a locuit o perioadă de timp la locuința sa, fiind adus de fostul său ginere Căldăraș Remus pentru că nu ar mai fi avut unde să stea și la un moment dat a dispărut.

Un alt element al implicării inculpatului G.G. în activitatea SC A.C. SRL după cesionarea fictivă a societății către numitul B.O.H., îl constituie în opinia instanței de prim control judiciar și faptul că a participat la încheierea contractului de comodat cu martorul L.C.I. din 19 martie 2007, deși a doua zi, în 20 martie 2007, s-a realizat cesionarea ceea ce nu ar mai fi justificat un asemenea interes. Participarea inculpatului G.G. la încheierea contractului este relevată de martorul L.C.I. (filele 268 - 269, voI. I d.u.p., fila 169 doar instanță fond) care afirmă că a fost prezent la încheierea contractului. Chiar dacă martorul nu este sigur în ceea ce privește persoana de la care a primit suma de 100 euro, cu titlu de chirie, în cursul urmăririi penale susținând că de la B.O., iar în fața instanței că de la inculpatul G.G., afirmă cu certitudine că inculpatul a fost prezent, a discutat cu B.O., a creat martorului convingerea că el este de fapt patronul societății.

De asemenea, deși activitatea infracțională s-a realizat prin participarea mai multor persoane care au rămas neidentificate, implicarea inculpatului G.G., în pofida faptului că prin modalitatea de operare a evitat întâlnirea cu reprezentanții firmelor păgubite, rezultă din prezența acestuia la sediul SC A.C. SRL, închiriat după cesionarea societății, de unde au fost trimise comenzile de cumpărare, discutarea cu delegatul SC R.T. SRL, predarea filei CEC, împrumutarea autoutilitarei cu care au fost transportate cablurile. Astfel, martorul P.C.C., care a instalat linia telefonică în biroul închiriat în data de 22 mai 2007, l-a recunoscut pe inculpat ca fiind una dintre persoanele pe care le-a văzut în curtea imobilului, pe scări, intrând sau ieșind, de mai multe ori (filele 318 - 319, voI. I d.u.p.). Faptul că, ulterior, martorul nu a mai avut aceeași certitudine susținând că fizionomia inculpatului îi este cunoscută întrucât l-a văzut, dar nu poate preciza în ce împrejurări, că nu poate afirma cu certitudine că este chiriașul SC A. SRL în perioada mai-iunie 2007 (fila 323, vol. I d.u.p., fila 171 dosar instanță fond), a fost apreciată în contextul influenței factorului timp asupra memoriei martorului, aceste ultime declarații fiind date în anul 2011.

Relevantă sub aspect probator a fost reținută a fi și declarația martorului B.A., care a efectuat transportul de marfă de la partea civilă SC R.T. SRL Timișoara la sediul SC A.I. SRL în data de 29 mai 2007 și care I-a recunoscut pe inculpatul G.G. (filele 103 - 105, vol. I d.u.p.) ca fiind persoana căreia i-a predat marfa, I-a îndrumat spre adresa respectivă întrucât vorbeau la telefon în momentul în care a ajuns la destinație conform indicațiilor acestuia, persoana care i-a predat fila CEC. Declarația martorului B.A. se coroborează cu cea a martorei C.L. (filele 354 - 364, voI. I d.u.p., fila 172 dosar instanță fond), care susține că i-a împrumutat inculpatului autoutilitara cu nr. X pentru a transporta „niște cabluri”, martora indicând ca date 30 și 31 mai 2007. Data de 30 mai 2012, ca fiind data la care au fost transportați conductorii electrici (livrați de SC R.T. SRL) de la adresa din Arad, str. Andrei Șaguna, cu autoutilitara cu nr. X, este indicată și de martorul S.N. (filele 297 - 298 voI. I d.u.p.), care a văzut în acea zi că trei bărbați au venit cu vehiculul respectiv și au încărcat marfa depozitată în curtea imobilului. împrejurarea că martorul nu I-a recunoscut în fața instanței, la câțiva ani de la momentul respectiv, pe inculpat ca fiind o persoană cu care să fi intrat în contact nu exclude vinovăția acestuia câtă vreme el este cel care a împrumutat autoutilitara, a înmânat fila CEC, a vorbit la telefon cu delegatul părții vătămate îndrumându-I spre locul unde a fost descărcată marfa, același număr de telefon care fusese comunicat cu ocazia comenzii.

Declarația martorei C.L. în ceea ce privește împrumutarea autoutilitarei și în data de 31 mai 2007 se coroborează cu faptul că în data respectivă a avut loc o a doua vânzare de conductori electrici între aceleași societăți, de data aceasta marfa figurând ca preluată de delegatul SC A.C. SRL, însă datele privind identitatea acestuia și a mijlocului de transport au fost consemnate nereal.

Instanța de prim control judiciar a constatat că deși în ceea ce privește comenzile din 05 iunie 2007 și 08 iunie 2007, martorul C.C. și nicio altă persoană nu I-a indicat pe inculpat, nu se poate face abstracție de existența aceleiași modalități de operare, prin folosirea aceluiași număr de telefon pentru contact, fax, sediu dar și de împrejurarea că filele CEC emise se aflau la inculpat și fără contribuția acestuia nu puteau fi folosite.

Inadvertențele invocate de inculpat în ceea ce privește declarațiile martorului B.A. legate de autoutilitară nu sunt relevante, instanța de apel constatând că martorul a susținut într-o prima declarație că a aflat din spusele patronului că marfa a fost transportată la o altă firmă cu o mașină cu numere străine (fila 104 voI. I d.u.p.), iar ulterior, că nu a văzut niciun alt mijloc de transport în curte (fila 111 voI. I d.u.p.).

A reținut în baza probatoriului administrat că aceleași aspecte se regăsesc și în activitatea infracțională desfășurată împotriva părții civile SC M.T. SRL Râmnicu Vâlcea, respectiv, modul de operarea aproape identic, același număr de telefon - X, număr de fax, filă CEC dintre cele aflate în posesia inculpatului G.G., aceeași identitate a persoanei de contact „D.A.”. în acest sens a reținut că nici martorul B.O. (fila 82 dosar instanță fond) nu a exclus posibilitatea ca inculpatul să fie persoana căreia i-a predat coletul pentru firma SC A.C. SRL la adresa din Arad, str. Andrei Șaguna.

Instanța de apel a constatat că apărările inculpatului G.G. nu sunt susținute de mijloace de probă. împrejurarea că filele CEC cu seria X și seria Y au fost semnate de B.O.H. și poartă impresiunea autentică a ștampilei SC A.C. SRL este explicată de probatoriul administrat prin aceea că respectivul semna toate actele ce îi erau puse la dispoziție de către inculpatul G.G., iar faptul că celelalte două file CEC, având seria X și Y au semnătura și ștampila contrafăcute poate fi explicată prin aceea că la un moment dat B.O.H. a dispărut (declarația martorului C.B.). Mai mult, martora C.L. susține că a auzit o discuție telefonică a inculpatului în sensul comandării unei alte ștampile pentru SC A.C. SRL. Pe de altă parte, este adevărat că între inculpați și martora C.L. există relații tensionate și litigii pe rol, ceea ce impune o analiză atentă a susținerilor acesteia, însă, susținerile martorei nu sunt singulare, ele se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Prin urmare, a apreciat că în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului G.G. comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. Faptul că la comiterea infracțiunii au participat și alte persoane, rămase neidentificate la această dată, nu înlătura vinovăția acestuia câtă vreme aceasta s-a probat cu certitudine.

În ceea ce o privește pe inculpata G.E., a reținut că din probatoriul administrat în cauză (declarațiile inculpatei - fila 273 voI. II d.u.p., fila 53 dosar instanță fond; declarațiile martorului B.A. - care l-a identificat pe inculpatul G.G. ca fiind persoana ce i-a remis fila CEC) rezultă că acesta a ridicat în data de 23 februarie 2007 filele CEC, pe care le-a predate soțului său, inculpatului G.G.. în cauză nu s-a făcut însă nicio dovadă în sensul că aceste file CEC ar fi fost predate inculpatului după data cesionării societății comerciale, existând doar susținerea inculpatei G.E. că i le-a predat înainte de data de 20 martie 2007. Împrejurarea că inculpata ar fi avut cunoștință de desfășurarea în continuare a unor operațiuni pe seama SC A.C. SRL, deși aceasta fusese cesionată, și predarea către inculpat a filelor CEC care au fost folosite la înșelarea părților vătămate a fost corect evaluată de prima instanță ca neîntrunind elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la înșelăciune.

Potrivit art. 26 C. pen., complicele este persoana care cu intenție înlesnește sau ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, ori care promite înainte sau în timpul săvârșirii faptei că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea nu este îndeplinită. Rezultă că pentru reținerea participației unei persoane sub forma complicității trebuie dovedită, pe de o parte, înlesnirea ori ajutorul dat de complice la săvârșirea faptei sau promisiunea de tăinuire a bunurilor, ori de favorizare a infractorului iar, pe de altă parte, existența intenției, respectiv faptul că persoana calificată drept complice prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârșirea faptei sau, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii acestuia.

În toate cazurile însă, indiferent de forma concretă în care se săvârșește complicitatea, trebuie să existe o înțelegere între complice și autor, înțelegere care trebuie să fie anterioară sau cel mult concomitentă săvârșirii faptei. îndeplinirea acestor condiții, prin raportarea lor în concret la situația de fapt reținută în cauză, trebuie să rezulte din probele administrate în cauză, ceea ce nu s-a realizat în ceea ce o privește pe inculpata G.E. câtă vreme nu a reieșit că a avut cunoștință de actele comise împotriva părților vătămate SC R.T. SRL și SC M.T. SRL, iar faptele sale nu au o legătură directă cu acestea, fiind vorba de un ajutor general dat soțului său.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, a apreciat că în mod corect s-a reținut în sarcina inculpatului G.G. comiterea acesteia, întrucât actele depuse în cauză (filele 227 - 235 voI. I d.u.p.) probează că în perioada 14 iulie 2004 - 20 martie 2007, în calitate de administrator a reținut și nu a vărsat, cu intenție, la bugetul de stat suma de 116.826 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.

Susținerile inculpatului privind intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005 la data de 27 august 2005 și neincriminarea anterioară a acestei fapte sunt reale, însă trebuie avut în vedere că infracțiunea în speță este una continuă, caracterizată prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. Astfel, după intrarea în vigoare a legii nevărsarea contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă în termen de 30 zile din acel moment, chiar dacă este vorba de contribuții percepute pentru o dată anterioară, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005. La această concluzie conduce faptul că ceea ce este incriminat de legiuitor este inacțiunea inculpatului, respectiv nevărsarea contribuțiilor, iar această conduită s-a perpetuat și după momentul intrării în vigoare a normei de incriminare. Prin urmare, a constat că în cauză nu poate fi vorba de o încălcare a dispozițiilor art. 11 C. pen., deoarece deși au fost avute în vedere și contribuțiile din perioada 14 iulie 2004 - 27 august 2005, faptele inculpatului s-au perpetuat în timp, intrând sub incidența Legii nr. 241/2005 ca urmare a neplății după incriminarea acestora. în ceea ce privește somația de plată de care se prevalează inculpatul în susținerea nevinovăției sale s-a constatat că aceasta nu face dovada pentru ce perioadă erau calculate sumele respective, iar situațiile analitice depuse vizează anul 2008 și nu perioada în speță.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990, instanța de apel a constatat întemeiate susținerile Parchetului.

Pornind de la textul incriminator al art. 280¹ din Legea nr. 31/1990, a reținut că, în cauză, declarațiile martorilor C.L., B.O., F.A. și C.B. (analizate anterior) conduc la concluzia că cesionarea părților sociale ale SC A.C. SRL către numitul B.O.H. a fost realizată doar pentru ca inculpatul G.G. să se poată apăra de orice răspundere pentru faptele sale, acesta continuând să desfășoare activități în numele firmei, activități ilicite. Mai mult, chiar conduita procesuală a inculpatului, în sensul de a pune actele ilicite pe seama unei persoane care nu avea abilitățile necesare pentru a fi administratorul unei societăți și despre care s-a dovedit că semna documente la cererea sa, conduce la aceeași concluzie.

Instanța de apel a constatat că existența infracțiunii prevăzute de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 nu este condiționată de începerea urmăririi penale la data transmiterii fictive a părților sociale. întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni presupune: să existe o transmitere a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate, această transmitere să fie fictivă, iar din punct de vedere subiectiv să existe o intenție calificată prin scopul sustragerii de la urmărire penală sau îngreunării acesteia. Această infracțiune are ca urmare imediată crearea unei stări de pericol pentru activitatea organelor judiciare, iar consumarea ei nu necesită ca scopul să se realizeze în mod efectiv. Un asemenea scop este dovedit în cauză prin maniera în care inculpatul a acționat ulterior, modul de operare în fraudarea părților vătămate, chiar dacă la momentul transmiterii părților sociale nu era începută urmărirea penală. Prin urmare, a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 în ceea ce îl privește pe inculpatul G.G.

În ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate de prima instanță a reținut, că au fost avute în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. dar și circumstanțele personale ale inculpatului cărora li s-a dat valența unor circumstanțe atenuante favorabile, cu efecte juridice asupra reducerii pedepselor sub limita minimă prevăzută de legea specială și Codul penal.

Reținând vinovăția inculpatului și în comiterea infracțiunii prev. de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990, la aplicarea pedepsei instanța de prim control judiciar a apreciat raportat la criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului că se justifică reținerea unor împrejurări favorabile inculpatului în cadrul circumstanțelor prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., astfel că aplicarea unei pedepse de 1 an și 4 luni închisoare, sub limita minimă prevăzută de lege, este îndestulătoare pentru realizarea scopului sancțiunii penale, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen.

Împotriva deciziei a declarat recurs, în termen legal, inculpatul G.G. criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând, în drept, dispozițiile art. 385⁹ pct. 9, 12, 13 și 18 C. proc. pen. De menționat că, deși în motivele scrise recurentul inculpat a invocat și cazul de casare prev. de dispozițiile art. 385⁹ pct. 17² C. proc. pen., nu l-a susținut oral și nici nu l-a dezvoltat în scris.

În susținerea orală a primului motiv de recurs, circumscris cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., a solicitat să se constate că instanța de apel atunci când s-a pronunțat asupra cererii de probațiune deși a admis doar audierea a doi martori propuși de apărare, nu a arătat clar care sunt argumentele pentru care a respins celelalte probatorii, iar în considerentele deciziei, în argumentarea soluției de condamnare a inculpatului, a reținut că apărările acestuia nu sunt susținute de probatoriile administrate.

Tot în susținerea acestui motiv de casare a mai învederat și faptul că instanța de apel nu a dispus efectuarea unei expertize grafice în cauză, aprecierile instanței cu privire la titularul scrierii de pe instrumentele de plată, factura și contractul de vânzare cumpărare fiind întemeiate pe declarațiile martorului B. și concluziile celor două rapoarte de constatare tehnico-științifice, realizate în faza de urmărire penală dar care au fost efectuate în mod nelegal, cu încălcarea dispozițiilor art. 112 alin. (2) C. proc. pen.

Întemeiat pe cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 și 13 C. proc. pen. a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005. În principal, a susținut că din probele administrate nu rezultă că a stopat la sursă și nu a vărsat la bugetul statului, cu intenție, sumele de bani menționate de cele două instanțe, învederând împrejurarea că printr-o adresă A.N.A.F., cu o lună înainte de data cesionării părților sociale ale societății SC A.C. SRL, i s-a comunicat că suma datorată la bugetul statului la data de 02 februarie 2007 era de 631 lei, din care doar suma de 235 lei reprezenta contribuții datorate de angajator ce reprezintă stopaj la sursă.

Prin urmare, raportat la valoarea mare a sumelor achitate de inculpat la bugetul statului în aceiași perioadă de referință - 14 iulie 2007 - 20 martie 2007, pentru suma de 631 lei neachitată nu se poate reține intenția inculpatului ci o eventuală culpă, formă de vinovăție nesancționată de textul de lege incriminator, după cum nu s-a dovedit nici că a efectuat stoparea la sursă a sumelor datorate bugetului statului - element material al laturii obiective a infracțiunii.

În subsidiar, a arătat că dacă se va trece peste acest argument se impune achitarea sa, întrucât fapta pentru care a fost condamnat constituie contravenția prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 87/1994, lege sub imperiul căreia a comis fapta, având în vedere că Legea nr. 241/2005 a intrat în vigoare la data de 27 august 2005.

Cu privire la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, a solicitat întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., achitarea întrucât din probatoriile administrate nu rezultă că a avut vreo contribuție la inducerea în eroare a celor două societăți comerciale SC R.T. SRL și Metal Technics SRL, nu a semnat nicio comandă sau vreun document de plata, toate semnăturile fiind efectuate de martorul B.O.H. căruia i-a cesionat părțile sociale le SC A.C. SRL, aspecte confirmat și de cele două rapoarte de constatare tehnico-științifică. Totodată, a învederat că niciunul dintre martorii audiați nu a precizat în mod clar că inculpatul ar fi fost persoana pe care au întâlnit-o la sediul societății pentru a prelua marfa sau care le-a înmânat filele CEC respinse la plată din lipsă disponibil.

În consecință, față de lipsa probatoriilor care să-i dovedească vinovăția în comiterea faptei, a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990 pentru care a fost condamnat de către instanța de apel, întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., a solicitat achitarea întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

Astfel, din probatoriile administrate rezultă că inculpatul a cedat părțile sociale lui B.O.H. la data de 20 martie 2007, potrivit înscrisurilor doveditoare de la dosar, dată după care nu a mai efectuat nicio activitate în cadrul societății, cesiunea fiind reală contrar celor reținute de către instanța de apel. Totodată, a învederat faptul că pentru a exista o sustragere de la urmărirea penală sau în scopul îngreunării acesteia este necesar să fie începută urmărirea penală, or, în cauză la data cesionării părților sociale nu s-a început urmărirea penală împotriva sa.

De asemenea, nu s-a făcut dovada că inculpatul a efectuat această cesiune în scopul sustragerii de la urmărirea penală, prin urmare, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii se impune achitare sa, întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, care se circumscriu art. 385⁹ pct. 9, 12, 13 și 18 C. proc. pen., cat și din oficiu - potrivit art. 385⁹ alin. 3 C. proc. pen., Înalta Curte, apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul declarat de inculpatul G.G. fiind nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:

1. Examinând decizia recurată, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., analiză prioritară față de celelalte motive de recurs formulate de inculpat, înalta Curte constată că hotărârea este supusă casării atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, la termenul de judecată din data de 10 mai 2012, instanța de apel a admis, în parte, cererea de probatorii formulată de inculpatul G.G., prin apărător ales, respectiv, a încuviințat solicitarea privind audierea martorilor T. (H.) D.A. și I.O.G. având în vederea apărările formulate de acesta, în sensul că puține persoane l-au putut identifica ca fiind autorul faptelor pentru care a fost cercetat și condamnat în primă instanță și a respins, ca nefiind utile cauzei, cererile privind efectuarea expertizei grafice pentru a se stabili titularul semnăturii din contractul de vânzare cumpărarea dintre SC R.T. SRL și SC A.C. SRL și de audiere a martorilor B.O.H., C.M., R.D., P.M., S.A.D., R.S. și C.L., propuși de inculpat în dovedirea nevinovăție sale referitor la activitățile desfășurate după cesionarea părților sociale ale SC A.C. SRL.

Faptul că instanța de apel a apreciat că nu se impune decât audierea a doi dintre martorii propuși de inculpat în dovedirea apărărilor formulate și nu a apreciat ca fiind utilă soluționării cauzei efectuarea raportului de expertiză grafică, nu reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, ci un atribut exclusiv al instanței de a aprecia asupra concludentei și utilității probei. Dreptul la un proces echitabil astfel cum este reglementat în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cuprinde, între altele, atât dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră elocvente pentru cauza lor cât și obligația instanței de a examina aceste observații, cu alte cuvinte, sarcina instanței fiind aceea de a analiza efectiv mijloacele, argumentele și probatoriile părților.

Prin urmare, instanța de apel apreciind că audierea tuturor martorilor propuși de inculpat pentru a dovedi aceiași împrejurare, deși este concludentă, nu este utilă soluționării cauzei, având în vedere că parte din acești martori au fost audiați în faza de urmărire penală și instanța de fond iar poziția lor procesuală a fost constantă, a admis, în parte, cererea de probatorii. Același argumente au fost avute în vedere de instanța de apel și în ceea ce privește efectuarea expertizei grafice, în cauză fiind efectuate două rapoarte de constatare cu privire la aceleași împrejurări (identificarea persoanei care a semnat filele CEC emise și care au fost respinse la plată din lipsă disponibil). Identificarea persoanei care a semnat contractul de vânzare cumpărarea dintre SC R.T. SRL și SC A.C. SRL deși concludentă nu era utilă, putând fi realizată de instanță pe baza depozițiilor reprezentanților SC R.T. SRL și a persoanelor care au transportat mărfurile către beneficiar și în fața cărora s-a și semnat contractul.

Totodată, se reține că după încuviințarea probatoriului, contrar susținerilor recurentului, instanța de apel a făcut demersurile legale pentru identificarea martorilor și audierea acestora de către instanță, fiind însă în imposibilitate obiectivă de a proceda la audierea lor (martorul Iliș nu a fost găsit la domiciliul indicat de acesta iar martora T. este plecată din țară în Austria unde urma cursuri de pregătire profesională). Faptul că în procesul verbal din data de 05 septembrie 2012 se menționează de către organul judiciar desemnat să îndeplinească mandatul de aducere pentru martorul T.D.A. că aceasta urmează să revină în țară în 18 sau 19 septembrie 2012 nu reprezintă o încălcarea dreptului la apărare a inculpatului, în condițiile în care instanța după data încuviințării audierii acestui martor (10 mai 2012) a mai acordat un termen la data de 07 iunie 20102 când a constatat lipsa acestuia, fiind plecat din țară, iar din conținutul procesului verbal menționat nu rezultă cu certitudine data revenirii martorului în tară.

în ceea ce privește critica recurentului privind nelegala obținere a unor mijloace de probă, înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 112 C. proc. pen. folosirea unor specialiști sau tehnicieni care funcționează în cadrul ori pe lângă instituția de care aparține organul de urmărire penală se realizează atunci când există pericolul ca anumite mijloace de probă să dispară sau să se schimbe situația de fapt și este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări. Constatările tehnico - științifice împreună cu restul mijloacelor de probă contribuie la aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele, dispunerea și administrarea lor reprezintă o obligație pentru organele judiciare conform dispozițiilor art. 62 C. proc. pen. Or, în cauză în mod corect s-a dispus efectuarea acestor rapoarte de constatare (textul de lege nu limitează numărul acestor mijloace de probă) pentru a se stabili titularul scrierii filelor CEC refuzate la plată pentru lipsă disponibil, având în vedere plângerile penale formulate de părțile civile și imposibilitatea identificării administratorului din acte al societății SC A.C. SRL, în numele căruia s-au emis aceste instrumente de plată. Prin urmare, criticile recurentului nu sunt întemeiate nici sub acest aspect.

Având în vedere că în considerentele deciziei pronunțate instanța de prim control judiciar nu a făcut o referire generică la probatoriile administrate, ci le-a evidențiat expres și le-a analizat conținutul, arătând, în concret, ce urmează a avea sau nu în vedere din probatoriul administrat (declarații de martori, probe științifice, acte justificative), în raport cu soluția adoptată, a făcut o corectă analiză a stării de fapt, referiri la probatoriul care stabilește fără echivoc vinovăția inculpatului în comiterea faptelor pentru care s-a dispus condamnarea sa și la modul cum pedepsele au fost individualizate, înalta Curte apreciază criticile recurentului inculpat sub acest aspect ca neîntemeiate, în cauză nefiind incident cazul de casare prevăzut la art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen.

2. Referitor la criticile recurentului, întemeiate pe cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 și 13 C. proc. pen., Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate.

Analizând întreg ansamblu de împrejurări de ordin obiectiv și subiectiv ce au fost avute în vedere de cele două instanțe la soluționarea cauzei, se constată că situația de fapt a fost corect reținută în urma unei analize coroborate a tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală, vinovăția inculpatului fiind just stabilită sub aspectul săvârșirii infracțiuni prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

În sensul dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 241/2005 există această infracțiune atunci când, cu intenție, contribuabilul persoană fizică sau juridică, printr-o inacțiune nu varsă la bugetul statului într-un termen de 30 de zile de la scadență, sumele reținute reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

Din probatoriile administrate rezultă, fără putință de tăgadă că, de la data de 14 iulie 2004 când a preluat, prin cesionare, părțile sociale ale societății SC A.C. SRL, Arad, în calitate de administrator și asociat unic și până la data de 20 martie 2007 când a cesionat, la rândul său aceste părți sociale către B.O.H. și I.O.G., nu a vărsat la bugetul statului sumele reținute reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă( TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe șomaj, C.A.S., C.A.S.S.).

Relevante sub aspect probator sunt adresele din 03 mai 2010, din 19 iulie 2010 ale A.N.A.F., Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, Administrația Finanțelor Publice Arad din care rezultă situația datoriilor societății SC A.C. SRL, Arad la bugetul general consolidat la statului reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă (TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe șomaj, CAS, CASS), aferente perioadei 14 iulie 2004 - 20 martie 2007, stabilite la valoarea totală de 116.826 lei (filele 224-239 vol. I d.u.p.), declarația nr. 394 dată pe proprie răspundere de administratorul societății și adresa nr. 442/ad/30 martie 2010 privind neconcordanțele dintre declarațiile depuse de reprezentantul societății menționate și partenerii săi comerciali (filele 240 vol. I d.u.p.).

Susținerile recurentului inculpat că printr-o adresă A.N.A.F., cu o lună înainte de data cesionării părților sociale ale societății SC A.C. SRL i s-a comunicat că suma datorată la bugetul statului la data de 02 februarie 2007 era de 631 lei din care doar suma de 235 lei reprezenta contribuții datorate de angajator(fila 30 dosar instanța de apel), nu pot fi primite de către înalta Curte având în vedere, pe de o parte, că nu se precizează pentru ce perioadă au fost calculate aceste sume pentru care s-a început executarea silită în condițiile în care societatea a intrat în insolvență la data de 19 septembrie 2007 și, pe de altă parte, nu este însoțită de niciun act doveditor privind efectuarea plății sumei de 116.826 lei reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă stabilită ca prejudiciu cauzat bugetului consolidat al statului de către organele fiscale.

Faptul că inculpatul G.G. a virat la bugetului statului alte sume de bani, într-un cuantum mult mai mare, așa cum susține în apărare, nu poate conduce la concluzia unei neglijențe a acestuia, sub forma culpei, de a nu vărsa la bugetul statului sumele reținute reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă (TVA, impozit pe venituri din salarii, impozit pe șomaj, CAS, CASS), chiar dacă s-ar fi dovedit valoarea redusă a acestor sume.

Contrar celor susținute de recurent, Înalta Curte reține că această inacțiune a inculpatului G.G., în calitatea de administrator la SC A.C. SRL, de a nu varsă la bugetul statului într-un termen de 30 de zile de la scadență, sumele reținute reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, astfel cum rezultă din evidențele Administrației Finanțelor Publice Arad, prin modalitatea faptică în care a fost realizată, de la preluarea societății în luna aprilie 2004 până la cesionarea părților sociale în luna martie 2007, se circumscrie elementului material al infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 și dovedește fără echivoc intenția acestuia de a prejudicia bugetul consolidat la statului.

Nu poate fi primită nici susținerea recurentului inculpat că fapta reținută în sarcina sa constituie contravenția prevăzută de art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 87/1994, lege sub imperiul căreia a comis fapta, având în vedere că Legea nr. 241/2005 a intrat în vigoare la data de 27 august 2005.

Infracțiunea prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 este una continuă, caracterizată de prelungirea în mod natural a inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective (de a nu varsă la bugetul statului într-un termen de 30 de zile de la scadență, sumele reținute reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă), astfel că legea aplicabilă în timp este legea în vigoare de la momentul epuizării acesteia. Or, în cauză momentul epuizării faptei reținute în sarcina inculpatului este acela al cesionării părților sociale către martorul B.O.H., la data de 20 martie 2007, dată la care era în vigoare Legea nr. 241/2005.

Fapta inculpatului nu constituie nici contravenția prevăzută de art. 13 lit. e) din Legea nr. 87/1994 „nereținerea sau nevărsarea, potrivit legii, la termenele legale, de către contribuabili cărora le revin obligații, a impozitelor, taxelor și a contribuțiilor care se realizează prin stopaj la sursă” care are un conținut ușor diferit de infracțiunea cuprinsă în art. 6 din legea menționată, pentru considerentele expuse cu ocazia analizării conținutului constitutiv al infracțiunii.

Raportat la mijloacele de probă analizate și prin prisma apărărilor formulate de inculpat și argumentarea soluției de condamnare pronunțată de către prima instanță, menținută de instanța de apel, înalta Curte apreciază că în cauză s-a dovedit existența și caracterul penal al faptei precum și contribuția inculpatului din punct de vedere subiectiv la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, astfel cum s-a reținut în actul de sesizare și, pe cale de consecință, nu se poate dispune achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) sau d) C. proc. pen., astfel cum a solicitat în motivele de recurs.

3. Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., în sensul că ambele instanțe au comis erori de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, nu este incident în cauză.

Înalta Curte constată că inculpatul G.G. a fost trimis în judecată și condamnat, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., probele administrate dovedind dincolo de orice dubiu că acesta a realizat activități de inducere în eroare a celor două societăți comerciale și a emis file CEC fără acoperire, cauzând un prejudiciu în valoare de totală de 214.200 lei. Atât instanța de fond cât și instanța de apel au făcut o analiză completă a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, stabilind că inculpatul G.G., după cesionarea la data de 20 martie 2007 a părților sociale ale SC A.C. SRL către martorul B.O.H. și I.O.G., a continuat să efectueze acte de comerț în numele societății, folosindu-se de nume și calități mincinoase a indus în eroare societăți comerciale SC R.T. SRL și SC M.T. SRL la data încheierii și derulării contractelor comerciale iar pentru plata mărfii achiziționate, a emis file CEC care au fost respinse la plată din lipsă disponibil.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădit neîndoielnică, ea nu poate privi dreptul de apreciere a probelor, ci discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Din examinarea probelor aflate la dosarul de urmărire penală coroborate cu probele administrate în mod nemijlocit în faza cercetării judecătorești, Înalta Curte reține, contrar susținerilor recurentului, că martorii L.C., B.A., P.C.C., B.O. și C.L. confirmă prezența acestuia la sediul SC A.C. SRL, după cesionarea fictivă către martorii B.O.H. și I.O.G. a părților sociale, participarea acestuia la preluarea mărfii contractate în numele societății, predarea filei CEC către persoana care a efectuat transportul mărfii, care a fost ulterior refuzată la plată din lipsă disponibil, împrumutul unei autoutilitare pentru transportul mărfii achiziționate (conductori electrici).

Astfel, martorul L.C. în declarațiile date arată că la data încheierii contractului de comodat la 19 martie 2007, alături B.O.H. a participat și inculpatul G. care i-a creat martorului convingerea că este patronul societății.

Prezența inculpatului la sediul societății, de unde prin fax, s-au transmis și comenzile către cele două societăți comerciale SC R.T. SRL și SC M.T. SRL este confirmată și de martorul P.C.C. care a montat linia telefonică la sediul societății. Faptul că anumite aspecte relatate de cei doi martori (cum ar fi persoana care i-a înmânat martorului L. suma de 100 euro la momentul perfectării contractului de comodat sau locul unde a fost văzut inculpatul la sediul societății de către martorul P.), au fost nuanțate de aceștia în fața instanței de judecată, sunt justificate de perioada de timp care a trecut de la data comiterii faptei, însă nu influențează asupra situației de fapt reținute și, prin urmare, nu pot duce la înlăturarea depoziție lor și nici nu confirmă susținerile recurentului în ceea ce privește neimplicarea sa în activitatea societății după cesionarea părților sociale și inducerea în eroare a celor două societăți comerciale. Relevante sub aspect probator sunt și declarațiile martorului B.A. (filele 103-106 vol. I d.u.p. și fila 79 vol. 1 dosar instanță fond) care a relatat că, la data de 29 mai 2007 a efectuat transportul cantității de 40 km conductori electrici de la SC R.T. SRL la sediul societății SC A.C. SRL din Arad, fiind ghidat prin telefon de inculpatul G.G. ce s-a recomandat ca fiind D.A., numărul de telefon al inculpatului fiind menționat în comanda trimisă prin fax, unde inculpatul l-a ajutat să descarce marfa, înmânând martorului fila CEC completată la toate rubricile, mai puțin suma de plată, semnată și ștampilată. Martorul a mai arătat că inculpatul G. a semnat și ștampilat în fața sa contractul de vânzare cumpărare din 29 mai 2007, emise de SC R.T. SRL.

Faptul că inculpatul G. a fost implicat în inducerea în eroare a SC R.T. SRL este dovedit și de declarațiile martorei C.L. care a declarat că a împrumutat în perioada 30/ 31 mai 2007 autoutilitara sa marca F. cu nr. X, soților G. pentru a transporta niște cablu electric la un magazin situat pe aceiași stradă, „P.P.”, aspect confirmat și de martorul S.N. care a văzut trei persoane care descărcau marfă dintr-o autoutilitară ce aparținea martorei C. Martora C. a mai declarat că a aflat de la soția inculpatului G. că cesionarea societății s-a făcut fictiv în scopul de se da „tunuri” însă G.E. i-a cerut să nu spună nimic nimănui despre acest lucru. Depozițiile martorei nu pot fi înlăturate, astfel cum susține recurentul determinat de relațiile tensionate dintre cei doi, întrucât se coroborează cu declarațiile celorlalți martori și probele administrate în cauză.

Împrejurarea că din concluziile rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 05 septembrie 2008 și din 19 octombrie 2010 rezultă că, factura remisă de inculpat la 29 mai 2007 martorului B.A. a fost semnată de martorul B. și purta ștampila autentică a societății SC A.C. SRL, nu înlătură implicarea inculpatului G. în activitatea de inducerea în eroare a SC R.T. SRL, în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă că această filă CEC a fost remisă inculpatului de soția sa G.E. la 23 februarie 2007, împreună cu celelalte șase file CEC cu numere cuprinse între 00300891-00300897 emise de SC R.B. SA și care nu au fost predate martorului B. la cesionarea societății.

Nu poate fi ignorată nici împrejurarea că martorul B. era o persoană ce nu avea un domiciliul stabil, aspect confirmat și de martorul B.C. (fila 270 vol. I d.u.p. în care arătă că B., după înstrăinarea locuinței, îl ajuta să strângă fier vechi din gunoaie) și nici faptul că inculpatul l-a cunoscut pe B. în anul 2006 când acesta era angajat al său potrivit mențiunilor din contractul individual de muncă încheiat la 02 mai 2006, iar potrivit declarațiilor martorului F.A. a mai semnat și alte acte puse la dispoziție de către inculpat fără a solicitat vrea informați, fapt ce susține aprecierea instanței că martorul B. era influențat de către inculpat iar cesionarea părților sociale către acest martor era doar fictivă, în realitate inculpatul fiind acela care administra în fapt societatea (fila 273 vol. I d.u.p.).

În ceea ce privește activitatea inculpatului G.G. de inducere în eroare a SC M.T. SRL Râmnicu Vâlcea, din probatoriul administrat rezultă că de la același număr de fax aparținând SC A.C. SRL a fost trimisă la data de 05 iunie 2007, comanda nr. x privind achiziția a 20 bucăți truse tăiere, persoana care a luat legătura cu reprezentantul societății, P.G., fiind tot D.A.. De asemenea, din declarația martorului B.O., angajat al firmei de curierat care a efectuat transportul rezultă că, la data de 5 iunie 2007 a predat coletul unei persoane care este posibil să fie inculpatul G.G. și de la care a primit fila CEC ce a fost refuzată la plată pentru lipsă disponibil (fila 82 dosar instanță fond). Aprecierea martorului este justificată de perioada de timp care a trecut de la data comiterii faptei, a activității desfășurate de acesta - curierat -, ce implică contactul cu mai multe persoane, însă prezintă relevanță sub aspect probator având în vedere că și în raport de aceste împrejurări nu l-a exclus pe inculpat dintre persoanele pe care le-a întâlnit în realizarea atribuțiilor de serviciu, în condițiile în care din probele administrate nu rezultă că s-au cunoscut în altă împrejurare decât cea relatată de martor.

Faptul că inducerea în eroare a societății SC M.T. SRL Râmnicu Vâlcea s-a realizat prin aceiași modalitate de operare ca și în cazul SC R.T. SRL, că fila CEC face parte din cele predate inculpatului G. de către soția sa, la data de 23 februarie 2007, iar potrivit concluziilor rapoartelor de constatare tehnico-științifică din 05 septembrie 2008 și din 19 octombrie 2010 poartă semnătura martorului B.O.H. dar are impresiunea ștampilei SC A. SRL contrafăcută, conduce la concluzia că inculpatul G.G. este cel care a realizat această activitate de inducere în eroare, ce constituie elementul material al infracțiunii de înșelăciune, în modalitatea descrisă.

Susținerile recurentului inculpat G.G. că ceilalți martori nu l-au indicat ca fiind persoana care a preluat marfa pentru SC A.C. SRL, nu are relevanță sub aspectul participației sale penale la comiterea faptei de înșelăciune având în vedere probatoriul administrat în cauză, astfel cum a fost analizat anterior. De altfel, o parte din martorii care nu au confirmat implicarea inculpatului în activitatea de inducere în eroare, vizează împrejurări în care mărfurile au fost preluate de persoane care și-au atribuit calitatea de reprezentanți ai SC A.C. SRL, dar care nu fost încă identificate și pentru care cauza a și fost disjunsă.

Prin urmare, raportat la toate aceste elemente probatorii care dovedesc fără echivoc implicarea inculpatului G.G. în activitatea de inducere în eroare a părților civile SC R.T. SRL Arad și SC M.T. SRL Râmnicu Vâlcea, nu pot fi reținute criticile recurentului referitoare la greșita sa condamnare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, fapt pentru care înalta Curte va respinge recursul inculpatului, ca nefondat.

4. Nici critica recurentului, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 12 C. proc. pen., cu privire la greșita sa condamnare pentru infracțiunea prev. de art. 280¹ din Legea nr. 31/1990, nu este întemeiată.

Potrivit articolului 280¹ din Legea nr. 31/1990 constituie infracțiune și se pedepsește, transmiterea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor deținute într-o societate a comercială în scopul sustragerii de la urmărirea penală ori în scopul îngreunării acesteia.

Fiind o infracțiune comisivă, sub aspectul laturii obiective elementul material se realizează prin transmiterea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor, în scopul sustragerii de la urmărirea penală sau al îngreunării acesteia. Pentru a aprecia asupra existenței infracțiunii trebuie verificată îndeplinirea mai multe condiții, respectiv, să existe o transmitere a părților sociale sau a acțiunilor, cesionarea să fie fictivă și persoana care a efectuat cesionarea părților sociale sau a acțiunilor să fi săvârșit anterior o infracțiune în legătură cu activitatea societății, în forma consumată sau a tentativei.

Astfel, cesionarea fictivă a părților sociale sau a acțiunilor trebuie făcută în scopul sustragerii de la urmărirea penală sau în scopul îngreunării acesteia, cerință ce trebuie îndeplinită în strânsă legătură cu latura obiectivă a infracțiunii, întrucât arată destinația obiectivă a actului de cesionare și nu finalitatea subiectivă a acestuia. Această infracțiune în modalitatea descrisă în conținutul art. 280¹ din legea specială poate fi comisă în intervalul de timp până la trimiterea în judecată, fără a avea importanță dacă urmărirea penală a început sau nu, sau dacă acțiunea penală a fost sau nu pusă în mișcare împotriva acestei persoane.

Pornind de la aceste considerente de ordin teoretic se constată că, inculpatul G.G. a cesionat părțile sociale ale SC A.C. SRL la data de 20 martie 2007 către B.O.H. și I.O.G., conform mențiunilor judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad (Încheierea nr. 2631 din 20 martie 2007), situație de fapt recunoscută și de către inculpat, însă această cesionare a fost fictivă, întrucât cel care a desfășurat activități comerciale în numele societății a fost chiar G.G., în modalitatea descrisă la pct. 2 din considerentele deciziei.

Apărările recurentului că în cauză, nu a fost începută urmărirea penală nu sunt relevante sub aspectul realizării elementului material al infracțiunii prev. de 280¹ din Legea nr. 31/1990, întrucât cesionarea acțiunilor sau părților sociale poate fi realizată în intervalul de timp până la trimiterea în judecată, fără a avea importanță dacă urmărirea penală a fost începută sau nu, sau dacă s-a pus sau nu în mișcare acțiunea penală împotriva acestei persoane.

Ceea ce este relevant sub aspectul elementului material al laturii obiective este să existe o transmitere fictivă a părților sau a acțiunilor și persoana care a efectuat cesionarea părților sociale sau a acțiunilor să fi săvârșit anterior o infracțiune în legătură cu activitatea societății, or, în cauză din probatoriul administrat rezultă că inculpatul, în calitate de administrator, a efectuat cesionarea părților sociale ale SC A.C. SRL după ce a acumulat datorii la bugetul consolidat la statului, prin nevărsarea la buget a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă (TVA, impozit pe salarii, impozite pe profit, șomaj, CAS, CASS), în valoare de 116.826 lei.

Prin urmare, acesta a și fost scopul cesionării părților sociale, de a se sustrage de la urmărire penală cunoscând că nu a vărsat la bugetul statului de la preluarea societății din 14 iulie 2004 până la momentul cesionării, nicio sumă de bani. Fictivitatea acestei cesionării este dovedită chiar de atitudinea inculpatului care a continuat să desfășoare acte de comerț în numele societății A., martorul B. fiind doar o persoană care a semnat actele puse la dispoziție de către inculpat dar care nu a avut nicio contribuție la activitatea infracțională desfășurată de G.G., martor care a și dispărut de la adresa unde locuia temporar imediat după dobândirea acțiunilor societății.

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub aspectul laturii obiective și subiective, astfel că nu poate fi primită critica recurentului inculpat privind achitarea sa întemeiat pe de dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, nici cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9, 12, 13 și 18 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G. împotriva deciziei penale nr. 156/ A din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2013.