Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, secția penală, a condamnat pe inculpatul G.V. la o pedeapsă rezultantă de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. d), cu aplicarea art. 13 C. pen. și lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
Prin aceeași hotărâre, la cererea părții civile N.M., inculpatul a fost obligat să plătească acesteia suma de 9.200.000 lei.
S-a reținut că în data de 26 septembrie 2000, în jurul orelor 15,00, partea vătămată N.M., având asupra sa o sumă de 3.000.000 lei cu care intenționa să plătească o rată la C.A.R., a fost acostată de către inculpat, într-o zonă mai puțin circulată a orașului Petroșani.
Inculpatul i-a pus cuțitul în spate, amenințând-o că dacă nu îl urmează unde dorește el, o va omorî.
Inculpatul a condus-o pe partea vătămată într-o zonă mărginașă a orașului. Când partea vătămată a văzut două persoane, le-a cerut ajutorul, pe care însă nu l-a primit, ca urmare afirmației inculpatului că este soția sa și că îl însoțește.
Pentru a nu mai repeta astfel de acte, inculpatul a lovit-o după care i-a smuls de la gât 2 lănțișoare de aur și un cercel din ureche. Conducând-o pe un deal din apropiere, inculpatul a continuat să o lovească pe partea vătămată, căreia i-a cerut să îi povestească despre familia ei.
După ce s-au oprit, inculpatul i-a luat poșeta unde a găsit suma de 3 milioane lei, pe care și-a însușit-o.
Găsind și numărul de telefon al cumnatei părții vătămate, inculpatul a sunat-o, spunând că se numește D.V. și dorește să vorbească cu mama părții vătămate.
Luând legătura cu mama părții vătămate, căreia i s-a prezentat sub aceeași identitate, inculpatul i-a comunicat că fiica sa va lipsi un timp de la domiciliu, întrucât vor pleca împreună la Vâlcea.
Sub presiunea violenței și a amenințărilor cu moartea, inculpatul a reținut-o pe partea vătămată, împotriva voinței sale, până în jurul orelor 20,00.
Lăsând-o apoi să plece, inculpatul a amenințat-o pe partea vătămată cu moartea în cazul denunțării la organele de poliție.
Imediat după comiterea faptei, inculpatul a părăsit Valea Jiului, iar după câteva zile s-a întors și i-a spus soției sale ce s-a întâmplat, însă a motivat actul său de tâlhărie prin aceea că partea vătămată i-a aplicat spray în ochi.
Pentru a nu fi recunoscut, inculpatul și-a ras mustața și împreună cu familia a părăsit Valea Jiului, după care a plecat din țară.
Fiind citat de mai multe ori la organele de poliție pentru cercetări, inculpatul nu s-a prezentat, însă a făcut diferite memorii, în care își susținea nevinovăția. Cu toate acestea, când a fost audiat, a negat că ar fi avut cunoștință că este cercetat pentru faptele reținute.
De asemenea, inculpatul a susținut că la acea dată se afla la Centrul Militar Vâlcea, pentru eliberarea unei adeverințe.
Această susținere este infirmată de data înscrisă pe adeverință, anterioară datei comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva hotărârii primei instanțe inculpatul a declarat apel solicitând achitarea, întrucât nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, prin decizia penală nr. 204/ A din 29 august 2002 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, cu motivarea că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, iar pedeapsa aplicată este just individualizată.
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul a declarat recurs, susținând că nu a săvârșit faptele pentru care este trimis în judecată și, în consecință, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Reiterând apărările formulate la judecata în fond a cauzei, precum și la soluționarea apelului, inculpatul a afirmat că bunurile i-au fost date de partea vătămată, el făcându-se vinovat doar de faptul că, valorificându-le, nu au înmânat acesteia suma obținută.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este adevărat că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, dar, o primă apărare privind împrejurarea că la data când ar fi săvârșit infracțiunile nu s-ar fi aflat în localitatea Petroșani locul comiterii faptelor, ci la Centrul Militar Vâlcea, a fost înlăturată în raport de data emiterii adeverinței de către acest organ, alta decât cea invocată de inculpat.
Pe de altă parte, faptul primirii bunurilor, în baza unei înțelegeri cu partea vătămată, în vederea valorificării prin vânzare, este infirmat de declarația martorei G.M., care a precizat că inculpatul le-a sustras prin violență, declarație ce se coroborează cu declarația părții vătămate și a celorlalți martori audiați.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, aceasta a fost individualizată și de natură a asigura realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., astfel încât, nu sunt motive care să justifice reducerea acesteia.
Examinând cauza și în raport de dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt alte motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu.
În consecință, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat de către inculpatul G.V.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 204/ A din 29 august 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 9 martie 2002, la 9 ianuarie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 ianuarie 2003.