Hearings: December | | 2025
You are here: Home » Jurisprudence - details

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
The Criminal Chamber

Decizia nr. 68/2003

Pronunțată, în ședință publică, azi 9 ianuarie 2003.

            S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul  P.G. împotriva deciziei penale nr.378 din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

            S-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P.R. , lipsind intimatele părți civile.

            Procedura de citare a fost îndeplinită.

            Apărătorul a cerut admiterea recursului și în rejudecarea cauzei, reducerea pedepsei aplicate.

            Procurorul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

            Inculpatul, în ultimul cuvânt a cerut admiterea recursului și reducerea pedepselor.

 

C U R T E A

 

            Asupra recursului de față;

            În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :

            Prin sentința penală nr.277 din 25 iulie 2002 Tribunalul Prahova a condamnat, între alții, pe inculpatul P.G. la:

            - 7 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1 raportat  209 alin.1 lit.a,e,g,i cu aplicarea art.41 alin.2, art.75 lit.c și art. 37 lit.a din Codul penal;

            -1 2 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.2 lit.a,d,e cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal;

            - 5 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.1 cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.

            S-au contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare.

            Conform art.61 din Codul penal, a fost menținută liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 229 zile de închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1009 din 14 noiembrie 1996 a Judecătoriei Câmpina.

            S-a dispus obligarea inculpatului de a plăti părții civile  B.C. suma de 1.000.000 lei, iar în solidar cu inculpata  C.D. suma de 4.500.000 lei părții civile  S.S. precum și 1.000.000 lei cu același titlu părții civile G.E.

            De asemenea inculpatul P.G. împreună cu condamnații C.D, I.A.R., S.R. și C.C.I.  au fost obligați în solidar cu partea responsabilă civilmente G.V. la plata sumei de 2.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă  M.I.

            Aceiași inculpați cu excepția lui  S.R. au fost obligați în aceeași modalitate la 8.158.125 lei către partea civilă S.C.”EGO”SRL și 3.100.000 lei către partea civilă S.C.”LORI”SRL.

            Potrivit art.118 lit.d Cod penal s-a confiscat suma de 325.000 lei de la inculpat.

            Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul - persoană fără ocupație și pentru a-și asigura mijloacele de existență  - în perioada 1998 - 2000 a comis alături de ceilalți condamnați mai multe furturi pe raza municipiului Câmpina, sustrăgând diverse bunuri alimentare și nealimentare.

            Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații P.G.și I.A.R. condamnat în cauză, cerând reindividualizarea pedepselor, socotindu-le ca fiind prea aspre.

            Prin decizia penală nr.378 din 4 septembrie 2002 Curtea de Apel Ploiești a respins apelurile ca nefondate, obligând apelanții la plata cheltuielilor judiciare către stat.

            Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P.G. care a solicitat casarea hotărârii și în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei aplicate.

            Recursul este nefondat.

            Critica formulată de inculpat va fi examinată potrivit cazului de casare înscris în art.3859 alin.1 pct.14 Cod procedură penală.

            În raport cu numeroasele infracțiuni comise, dar mai ales de modalitatea de executare – concepere și executare a acestora și de prejudiciul produs, pedepsele au fost just individualizate astfel că ele corespund pericolului social al faptelor și făptuitorului, fiind de natură să realizeze cerințele înscrise în art.52 din Codul penal.

            Neconstatându-se motive care să justifice reducerea cuantumului pedepselor aplicate, critica formulată de inculpat este nefondată și se va respinge, ca atare.

            În consecință, Curtea, în temeiul prevederilor art.38515 pct.2 lit.b Cod procedură penală se va respinge recursul declarat de inculpatul P.G., ca nefondat.

            Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr.378 din 4 septembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

            Pronunțată, în ședință publică, azi 9 ianuarie 2003.