Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 121 din 6 iunie 2002, Tribunalul Buzău a condamnat pe inculpatul B.N.S. la 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 74 alin. ultim C. pen., cu referire la art. 80 alin. (1) C. pen.
S-a menținut starea de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 26 august 2001, la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 3.000.000 lei.
S-a luat act că partea vătămată U.A. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la 24 august 2001 inculpatul a însoțit pe cetățeanul turc U.A. în localitatea Șarânga, jud.Buzău, pentru încheierea unei afaceri, în schimbul unui comision. Întrucât afacerea respectivă nu s-a putut finaliza, cetățeanul turc a refuzat să achite comisionul promis, situație în care inculpatul i-a smuls acestuia o brățară din aur de la mână, pe care a vândut-o ulterior cu suma de 3.000.000 lei.
Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 453 din 7 octombrie 2002 a respins apelul prin care inculpatul solicita, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt, motivând că nu a folosit violențe împotriva victimei, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul B.N.S., a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14 și art. 17 C. proc. pen., susținând, ca și în apel, în principal, că fapta comisă constituie infracțiunea de furt, întrucât nu a exercitat acte de violență asupra victimei, iar în subsidiar reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de gravitatea faptei săvârșite.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată, că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (declarațiile constante ale părții vătămate, dovada de predare a bunului sustras, declarațiile martorilor B.V., M.I., G.V., L.S.A. și I.I.A., coroborate cu declarațiile inculpatului) care au fost analizate în considerentele hotărârilor rezultă, fără dubiu, că în ziua de 24 august 2001, în timp ce se afla în autoturismul cetățeanului turc U.A., parcat într-un loc public, inculpatul, având unele neînțelegeri cu acesta, i-a smuls de la mână brățara din aur și a fugit.
Ulterior, brățara sustrasă a fost vândută de către inculpat cu suma de 3.000.000 lei martorului I.I.A., administratorul S.C.V. C.-E. SRL, de unde a fost recuperată de organele poliției și restituită persoanei vătămate.
Referitor la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost corect individualizată, situându-se sub minimul special prevăzut de lege, la stabilirea ei instanța de fond ținând seama atât de gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, de starea de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatul cât și de circumstanțele sale personale.
Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.N.S. împotriva deciziei penale nr. 453 din 7 octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 februarie 2003.