Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la 30 iunie 2009 (Dosar nr. 3203/105/2009), contestatoarea SC W.T. SRL a chemat în judecată pe intimata Comisia de Plată a Despăgubirilor comuna P., prin Primar, solicitând instanței să dispună stabilirea despăgubirilor pentru terenul de 496 mp ce aparține contestatoarei, ca urmare a declanșării procedurilor de expropriere conform hotărârii nr. 1 din 27 mai 2009 a Comisiei de Plată a Despăgubirilor comuna P. și a hotărârii Consiliului Județean Prahova nr. 55 din 29 aprilie 2009 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes județean „Drum județean de Centură DJ 236, județul Prahova", fiind menționată la poziția nr. AA în anexa nr. 2 la hotărârea de expropriere, precum și să fie obligată intimata la plata unei juste despăgubiri pentru terenul expropriat, în sumă de 209.808 RON.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că este proprietara terenului conform contractului de vânzare-cumpărare din 12 februarie 2007 autentificat de BNP A.S., înscris în cartea funciară, iar, conform hotărârii Comisiei de Plată a Despăgubirilor comuna P., terenul urmează a fi expropriat, contestatoarea fiind notificată de către Comisie prin transmiterea hotărârii în data de 10 iunie 2009, valoarea imobilului expropriat fiind stabilită la 60.869 RON, sumă care este mult prea mică în raport de valoarea reală a terenului.
A învederat că datorită dezvoltării zonei prin apariția mai multor corporații, prețurile terenurilor au crescut, menținându-se la o cotă ridicată; terenul a fost achiziționat cu 56 euro/mp, propunându-se ca despăgubire o sumă mult mai mică.
În drept, au fost invocate prevederile art. 9 și 8 din Legea nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
La termenul din 19 ianuarie 2010, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimat, a Județului Prahova, prin Consiliul Județean Prahova.
Prin sentința civilă nr. 215 din 16 februarie 2010, Tribunalul Prahova a respins contestația, ca neîntemeiată, reținând că, potrivit hotărârilor nr. 55 din 29 aprilie 2009 și nr. 1 din 27 mai 2009, procesului-verbal nr. XX din 27 mai 2009, raporturile evaluare din 02 aprilie 2009, anexelor depuse la dosar, contractului de vânzare-cumpărare din 12 februarie 2007 și schițelor de plan, contestatoarea a dobândit un teren de 9243 mp situat în comuna P., sat P.A. - T. YY, P.ZZ, WW, teren din care s-a dispus exproprierea de către intimați, în scopul efectuării unei lucrări de utilitate publică de interes județean, respectiv drumul județean de centură DJ 236, jud. Prahova, pe teritoriul localităților B. și P., a unei parcele de teren de 496 mp din terenul proprietatea contestatoarei, ocazie cu care s-a stabilit cu titlu de despăgubire pentru terenul expropriat suma de 60.869 RON, echivalent a 14.380 euro, sumă la stabilirea căreia s-a ținut seama de actele normative ce reglementează exproprierea, valoarea de piață, zona de referință, coeficienții pozitivi și negativi aplicați în baza metodelor de evaluare.
Potrivit art. 5 și urm. din Legea nr. 198/2004, în cazul exproprierii terenurilor pentru construcția unor autostrăzi, altor lucrări, de utilitate publică, cuantumul despăgubirilor acordate proprietarului terenului expropriat se stabilește în funcție de valoarea de piață a terenului, determinată de amplasament, de prețul pieței, de fertilitatea terenului, de pagubele produse în urma exproprierii.
Câtă vreme la stabilirea despăgubirilor în valoare totală de 60.869 RON s-a ținut seama de o serie de criterii prevăzute de lege, respectiv amplasament, valoarea economică în prezent și în viitor a terenului, prețurile practicate pe piața liberă, coeficienții pozitivi și negativi de evaluare, etc., iar contestatoarea nu a făcut nicio dovadă că suma acordată nu reprezintă valoarea reală a despăgubirilor ce i se cuvin pentru terenul expropriat, s-a concluzionat că în mod corect, la stabilirea despăgubirilor prin hotărârea nr. 1/2009, s-a ținut seama de dispozițiile legale; suma de 60.869 RON reprezintă valoarea reală a despăgubirilor pentru terenul în litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că soluția a fost dată cu încălcarea dreptului ia apărare și a principiului contradictorialității și disponibilității.
Astfel, deși la termenul din 19 ianuarie 2010 s-a dispus introducerea în cauză a intimatului Consiliul Județean Prahova, care a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii hotărârii nr. 1 din 27 mai 2009, aceste înscrisuri nu au fost comunicate eontestatoarei, ce s-a aflat, practic, în imposibilitate de a avea cunoștință de conținutul acestora și de cursul procesului.
În fața instanței de fond, contestatoarea nu a apelat la asistență juridică de specialitate, considerând că este suficient ca odată cu acțiunea să depună cele două înscrisuri - contractul de vânzare-cumpărare privind terenul expropriat și hotărârea nr. 1 din 27 mai 2009, astfel încât din diferența evidentă dintre cele două valori - prețul de cumpărare și valoarea stabilită ca despăgubire - reiese foarte clar că prețul stabilit ca despăgubire este mult sub prețul real și corect al terenului.
Intimații nu au formulat întâmpinări.
În apel s-a administrat proba cu expertiză, iar, prin decizia civilă nr. 26 din 10 februarie 2011, Curtea de Apel Ploiești a admis apelul și a schimbat tot sentința, iar, pe fond, a admis contestația, intimații fiind obligați să plătească contestatoarei o despăgubire în cuantum de 75.948 RON, calculată conform raportului de expertiză, precum și 1800 RON, cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut, în esență, raportat la dispozițiile art. 8 și 9 din Legea nr. 198/2004, art. 21 – 27 din Legea nr. 33/1994, că experții desemnați de părți au stabilit valoarea despăgubirilor datorate pentru terenul în litigiu utilizând ofertele de vânzare pe internet, cu aplicarea unor corecții de individualizare vizând rețelele de transport, echiparea tehnico-edilitară, caracteristicile ameliorative, plantațiile existente și geometria separării proprietății, metodă ce nu corespunde criteriilor legale.
Prin urmare, la stabilirea despăgubirilor, instanța a avut în vedere evaluarea efectuată de expertul desemnat de instanță, G.E., aceasta ținând seama de valoarea de piață a terenului, raportat fa amplasamentul acestuia și la prețurile practicate pe piața liberă.
Intimatul Județul Prahova, prin Consiliul Județean Prahova, a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că expertiza însușită de instanță nu s-a raportat ia prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și nu a avut în vedere vânzările efective ale imobilelor în zona respectivă.
Cea de-a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat greșita obligare a intimaților la întreaga sumă acordată cu titlu de despăgubiri, în condițiile în care Județul Prahova, prin Consiliul Județean Prahova, a procedat la consemnarea sumei de 60.869 RON, situație în care se impunea doar plata diferenței dintre suma stabilită de instanță și cea deja consemnată.
Prin decizia civilă nr. 346 din 24 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a constatat că, prin încheierea de la termenul din 24 iunie 2010, instanța de apel a încuviințat, la cererea apelantei, proba cu expertiză tehnică de evaluare topografie efectuată de către o comisie compusă din trei experți, în conformitate cu dispozițiile art. 25, 26 din Legea nr. 33/1994, având ca obiectiv stabilirea valorii reale a despăgubirilor datorate de stat pentru terenul expropriat, ținând seama de prețurile de tranzacționare ale imobilelor de același fel din zona administrativ-teritorială unde este situat terenul supus exproprierii.
Astfel, cei trei experți desemnați au întocmit un raport de expertiză comun, folosind metoda comparației directe și având în vedere ofertele de pe internet și ale agențiilor imobiliare.
Expertiza omologată de instanța de apel - punctul de vedere al expertului G.E. - nu s-a raportat la prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, folosind, confonn concluziilor acestuia, informațiile primite de la cetățenii din zonă, informațiile agențiilor imobiliare și metoda comparației directe, metodă la care au apelat și cei doi experți ai părților din proces.
Prin urmare, ceea ce au analizat experții au fost ofertele de vânzare de pe internet și nu vânzările efective, așa cum prevăd dispozițiile citate, niciunul dintre cei trei experți neidentificând prețurile cu care se vând în mod obișnuit terenurile din zonă, de aceeași categorie cu cel expropriat, în sensul de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele de vânzare-cumpărare și nu de oferte de preț ale agențiilor imobiliare ori prețuri de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate.
Cel de-al doilea motiv de recurs, vizând obligarea intimaților doar la plata diferenței dintre suma stabilită de instanță cu titlu de despăgubiri și cea deja consemnată în baza hotărârii contestate, nu a mai fost cercetat, față de soluția dată primei critici a recurentului.
După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3203/105/2009/a1.
Curtea a dispus efectuarea unei noi expertize de specialitate, având ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și a îndrumărilor date prin decizia de casare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție; totodată, la solicitarea apelantei, separat, s-a solicitat experților să stabilească care era valoarea terenului expropriat la momentul emiterii hotărârii Consiliului Județean Prahova.
Expertiza a fost întocmită de către comisia constituită experții: N.C., desemnat de expropriat, M.I., desemnat de expropriator și C.C., numit de instanță.
Intimatul Județul Prahova, prin Consiliul Județean Prahova, a formulat obiecțiuni, susținând, în esență, că metoda de calcul folosită de către cei trei experți nu corespunde criteriilor expres prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la stabilirea cuantumului despăgubirilor impunându-se a se ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrați v-teriîortală, la data întocmirii raportului, ce au fost respinse.
Prin decizia civilă nr. 11 din 19 februarie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelul formulat de contestatoarea SC W.T. SRL, a schimbat în tot sentința și, pe fond, a admis contestația în parte, a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite contestatoarei la suma de 64.349 RON, conform raportului de expertiză întocmit de experții C.C., N.C. și M.I. - opinia expertului C.C., în loc de 60.869 RON, despăgubiri în sarcina de plată a expropriatorului Județul Prahova prin Consiliul Județean Prahova, cu cheltuieli de judecată - 1000 RON, în favoarea apelantei.
În considerentele hotărârii, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:
Prin expertiza întocmită de către comisia de experți constituită conform legii a fost stabilit cuantumul despăgubirilor, fiecare expert determinând un cuantum diferit.
Astfel, expertul N.C. a precizat că valoarea totală a despăgubirilor estimată pentru terenul expropriat, de 496 mp, este de 95.425 RON, expertul M.I., desemnat de intimatul Județul Prahova, a stabilit valoarea totală la suma de 44.226 RON, iar expertul C.C., numit de instanță, a determinat o valoare de 64.349 RON.
Legat de solicitarea separată a apelantei, în sensul de a se stabili care era valoarea terenului expropriat la momentul emiterii hotărârii Consiliului Județean Prahova, expertul C.C. a arătat că în raport de Standardele internaționale de evaluare privind „valoarea de piață", valoarea estimată va reflecta starea efectivă a pieței și conjunctura valabilă la data evaluării și nu la o dată anterioară sau ulterioară. Pentru acest motiv, expertul a învederat că în contextul prezentat nu poate estima valoarea la o dată anterioară sau ulterioară datei evaluării.
Cei trei experți au concluzionat că piața imobiliară în prezent este practic inactivă, cererea și oferta fiind influențate de imobilele netranzacționate în anul 2011 și 2012, datorită situației social-economice, a perioadei de criză economică și a lipsei de credite imobiliare care afectează industria construcțiilor și piața imobiliară.
Din acest motiv, experții în cauză, având specialitatea „evaluări proprietăți imobiliare", fiind și atestați ANEVAR, au ajuns în mod argumentat și detaliat la concluzia stabilirii cuantumului despăgubirii raportat la o piață imobiliară inactivă, cu referire directă la terenuri de genul celui expropriat în speță, aflat în intravilan, arabil.
Aceștia au folosit, motivat, aceeași formulă de calcul pentru stabilirea valorii de despăgubire totală, diferențele provenind din utilizarea, de către fiecare, a unei valori unitare de despăgubire diferită - folosită drept criteriu în cadrul formulei standard de calcul practicată - și, parțial, din stabilirea unui coeficient diferit de corecție unitară, de individualizare a terenului expropriat, utilizat, de asemenea, drept criteriu în cadrul algoritmului de calcul folosit.
Potrivit adresei Primăriei comunei P. către expertul M.l., depusă în copie la dosar, s-a comunicat acestuia că informațiile solicitate, referitoare la prețurile de tranzacționare a unor terenuri situate pe raza comunei P. - zona M. (în care se află și terenul expropriat din prezenta cauză), nu privesc și nu rezultă din activitatea instituției, iar baza de date a Primăriei P., privitoare la bunurile imobile de pe raza acestei comune, nu poate oferi informații despre prețul pe metru pătrat raportat la o anumită perioadă de timp pentru zona respectivă.
Și Camera Notarilor Publici a comunicat aceluiași expert ca nu există la nivelul instituției o situație centralizată a contractelor de vânzare-cumpărare privitoare la terenurile de pe raza comunei P., expertul fiind îndrumat să se adreseze Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, oficiu care, îa rândul său, a arătat că nu deține o evidență statistică a prețurilor de vânzare a imobilelor situate pe raza județului Prahova, prețurile putând fi stabilite prin „rapoartele de expertiză" utilizate de Camera Notarilor Publici Prahova.
Instanța de apel a reținut că Studiul cuprinzând valorile etalon minim, pentru terenuri și construcții situate în județul Prahova, ce este utilizat în activitatea notarială, studiu întocmit de Camera Notarilor Publici Prahova, are caracter informativ și privește prețurile minime utilizate pentru înstrăinarea imobilelor terenuri și construcții, în funcție de amplasament și caracteristici, însă Camera Notarilor Publici Prahova nu deține o situație centralizată a contractelor de vânzare-cumpărare privitoare la terenurile de pe raza comunei P.
De principiu, niciun notar public nu oferă informații legate de prețul cu care s-a vândut în cadrai biroului său notarial un teren, de orice fel, printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat între terțe persoane, străine de prezenta cauză.
Curtea a conchis că, în contextul dat, algoritmul de calcul folosit de toți experții, inclusiv cel desemnat de intimat, este cel care se justifică a fi avut în vedere, neimpunându-se refacerea raportului de expertiză.
În privința cuantumului efectiv al despăgubirii, Curtea a apreciat că suma stabilită de expertul C.C., numit de instanță, de 64.349 RON, este suma ce se impune a fi luată în considerare, întrucât acest expert este cel care a detaliat cel mai bine în cuprinsul lucrării, inclusiv în fișele FI și F2, anexate raportului de expertiză, modul în care a ajuns la stabilirea valorii unitare de despăgubire (determinată ca fiind de 129,74 RON/mp valoare utilizată) în cadral formulei de calcul pentru determinarea, în final, a valorii totale de despăgubire estimată.
Expertul M.l., desemnat de expropriator, nu explică în niciun fel suma utilizată drept valoare unitară de despăgubire, stabilită la 17,86 euro/mp (81,06 RON/mp), iar expertul N.C., în determinarea valorii unitare de despăgubire, stabilită de acesta la 39,15 euro/mp (174,90 RON/mp), utilizează numai trei comparații, toate cu prețurile cele mai mari, spre deosebire de expertul C.C., ce a avut în vedere, drept date de comparație, 15 asemenea date.
Instanța de apel a mai. reținut că, chiar dacă Județul Prahova, prin Consiliul Județean Prahova, a procedat la consemnarea sumei de 60.869 RON, stabilită drept cuantum al despăgubirii prin hotărârea nr. 1 din 27 mai 2009 a Comisiei de Plată a Despăgubirilor comuna P., suma respectivă nu a fost efectiv achitată apelantei-contestatoare, nefiind însușită de aceasta din urmă până în prezent, astfel cum s-a arătat de parte, susținere necombătută în vreun fel. Din acest motiv nu se poate reține obligația de plată în sarcina expropriatorului doar a diferenței dintre suma de 64.349 RON, stabilită drept despăgubiri de către instanță și suma de 60,869 RON, fixată drept despăgubiri prin hotărârea contestată.
În termen legal a declarat recurs intimatul Județul Prahova prin Consiliul Județean Prahova, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin soluția pronunțată în cauză nu au fost respectate îndrumările date prin decizia de casare nr. 346/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul de a se stabili cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Astfel, metoda comparației directe folosită de cei trei experți nu se regăsește printre criteriile prevăzute expres și neechivoc de norma aplicabilă, și anume prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele în zona respectivă.
Ceea ce experții au analizat au fost ofertele de vânzare de pe internet și nu vânzările efective, așa cum prevede textul citat. Or, experții trebuiau să țină seama de prețurile cu care s-au vândut terenurile din categoria arabil intravilan din localitatea P., la data întocmirii raportului de expertiză. Niciunul din cei trei experți nu a identificat prețurile obișnuite de vânzare-cumpărare ale terenurilor din zonă, fiind de notorietate făptui că prețurile imobilelor au înregistrat o scădere considerabilă în ultimii ani.
Practica instanței supreme este în sensul că sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele" are semnificația de „preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare" și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate.
Astfel, nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, dată fiind inevitabila negociere a prețului, prețul solicitat fiind mai mare.
Recurentul a mai arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală și netemeinică și datorită faptului că Județul Prahova a procedat la consemnarea sumei de 60.869 RON, situație față de care, dacă cererea intimatei ar fi fost întemeiată, se impunea obligarea sa doar la diferența dintre suma consemnată și valoarea stabilită de instanță.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, întrucât, pe de o parte, expertiza efectuată în cauză s-a raportat la art. 26 din Legea nr. 33/1994, iar instanța de apel a respectat dispozițiile deciziei de casare nr. 346/2012.
În cauză, instanța de apel a prezentat argumentele care au justificat stabilirea despăgubirilor pe baza metodei de calcul folosite de către toți cei trei experți din comisie, astfel încât critica recurentului că nu s-a respectat criteriul „prețurilor cu care se vând în mod obișnuit imobilele în zona respectivă" apare, în contextul explicat pe larg de Curte, ca o formă fără fond, pentru că o piață inactivă imobiliară nu generează prețuri concrete care să poate fi luate în seamă. Or, metoda folosită de toți cei trei experți a avut în vedere existența unei vânzări ipotetice a terenuiui expropriat, în funcție de criteriile arătate în cuprinsul raportului de expertiză.
Pe de altă parte, cu privire la al doilea motiv de recurs, intimata a precizat că suma de 60.869 RON, stabilită prin hotărârea nr. 1/2009, nu a fost efectiv achitată contestatoarei, nefiind însușită de aceasta din urmă până în prezent. Această susținere nu a fost combătută de către recurent în fața instanței de apel.
Examinând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., „în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
Soluția consacrată de textul citat are o justificare deplină și o legitimare incontestabilă ce decurge din însăși rațiunea controlului judiciar, dispozițiile în cauză limitând însă obligativitatea deciziei instanței de recurs la problemele de drept, dezlegate și la necesitatea administrării unor probe.
Precizările pe care Ia face articolul în cauză sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate.
În speță, prin decizia nr. 346 din 24 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat că instanța de apel a încuviințat, la cererea apelantei, proba cu expertiză tehnică de evaluare topografie (ce urma a fi efectuată potrivit art. 25, 26 din Legea nr. 33/1994), având ca obiectiv stabilirea valorii reale a despăgubirilor datorate de stat, pentru terenul expropriat, ținând seama de prețurile de tranzacționare ale imobilelor de același fel din zona administrativ-teritorială unde este situat terenul supus exproprierii.
Cu toate acestea, cei trei experți desemnați au întocmit un raport de expertiză comun, folosind metoda comparației directe și având în vedere ofertele de pe internet și ale agențiilor imobiliare, fără a se conforma dispozițiilor legale de mai sus.
Drept consecință, instanța de recurs a considerat că se impune casarea hotărârii recurate pentru a se stabili cuantumul despăgubirilor datorate contestatoarei cu respectarea criteriilor legale prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
După casare, experții au concluzionat că piața imobiliară este inactivă în prezent, că cererea și oferta sunt influențate de imobilele netranzacționate în anul 2011 și 2012, datorită situației social-economice, a perioadei de criză economică și a lipsei de credite imobiliare care afectează industria construcțiilor și piața imobiliară.
Din acest motiv, experții în cauză au ajuns la concluzia stabilirii cuantumului despăgubirii raportat la o piață imobiliară inactivă, cu referire directă la terenuri de genul celui expropriat în speță (aflat în intravilan, arabil), stabilind valori diferite pe baza aceluiași algoritm. Diferențele în ceea ce privește cuantumul estimat au provenit din utilizarea, de către fiecare expert, a unei valori unitare de despăgubire diferită - folosită drept criteriu în cadrul formulei standard de calcul practicată - și, parțial, din stabilirea unui coeficient diferit de corecție unitară, de individualizare a terenului expropriat, utilizat, de asemenea, drept criteriu în cadrul algoritmului de calcul folosit de experți.
Deși, conform deciziei de casare, era necesar a se obține relații pentru a se verifica prețurile de tranzacționare ale imobilelor de același fel din zona administrațiv-teritorială unde se află situat terenul supus exproprierii, instanța de apel nu a manifestat rol activ, nu s-a adresat în mod direct Primăriei comunei P. - Direcția de Impozite și Taxe Locale, Camerei Notarilor Publici, Oficiului de Cadastru și Publicitate imobiliară, altor instituții abilitate a prezenta relații în acest sens, nu a pus în vedere părților în litigiu să facă astfel de demersuri, considerând că sunt suficiente relațiile comunicate către expertul M.l. În acest context, instanța de apel a respins și obiecțiunile formulate de intimatul Județul Prahova prin Consiliul Județean Prahova, care a apreciat că la calculul despăgubirilor nu s-a ținut cont de prețul de vânzare, folosindu-se doar metoda comparației prin raportare la ofertele de vânzare de pe internet.
Rezultă că, în cauză, potrivit adresei din 31 mai 2011 a Primăriei comunei P., informațiile referitoare la prețurile de tranzacționare a unor terenuri situate pe raza comunei P. - zona M. nu privesc și nu rezultă din activitatea instituției, că baza de date a Primăriei P., privitoare la bunurile imobile de pe raza acestei comune, nu poate oferi informații despre prețul pe metru pătrat raportat la o anumită perioadă de timp pentru zona respectivă.
Or, în raport de aceste date se impunea emiterea unei adrese la Direcția de Impozite și Taxe Locale, această instituție fiind cea care calculează impozitele pentru terenurile din raza sa teritorială în funcție de valoarea de impunere, de actele de proprietate atașate cererilor de impunere.
La rândul său, Camera Notarilor Publici a comunicat expertului M.l., care a solicitat informații din contractele de vânzare cumpărare a terenurilor de pe raza comunei P., că nu există la nivelul instituției o situație centralizată a acestor acte, fără însă a menționa în mod cert lipsa unor astfel de documente.
Pe de altă parte, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a arătat că nu deține o evidență statistică a prețurilor de vânzare a imobilelor situate pe raza județului Prahova, însă a recomandat expertului consultarea documentelor existente în arhiva sa.
Conform acestor relații, procedând la refacerea expertizei instanța de apel a constatat că nu au fost nesocotite dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și, apreciind că expextiza tehnică de specialitate reprezintă o probă utilă, a dat curs valorificării ei, prin urmare, a contrazis flagrant, absolut și discreționar decizia instanței superioare.
Instanța de apel, fără a administra probele considerate obligatorii pentru soluționarea fondului litigiului, cu ignorarea problemelor de drept dezlegate prin decizia de casare, a soluționat litigiul considerând că ansamblul probator administrat este suficient în a crea convingerea pronunțării unei hotărâri legale, aspect de natură a atrage casarea deciziei recurate pentru încălcarea prevederilor art. 315 C. proc. civ.
În consecință, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Județul Prahova prin Consiliul Județean Prahova împotriva deciziei nr. 11 din data de 19 februarie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, va casa decizia și va trimite cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel.
Având în vedere soluția dată primei critici a recurentului, Înalta Curte consideră că în această fază procesuală nu se mai impune cercetarea cel de-al doilea motiv de recurs, vizând obligarea intimaților doar la plata diferenței dintre suma stabilită de instanță cu titlu de despăgubiri și cea deja consemnată în baza hotărârii contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Județul Prahova prin Consiliul Județean Prahova împotriva deciziei nr. 11 din data de 19 februarie 2013 a Curții de Apel Pioiești, secția I civilă.
Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2013.