Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 5544/105/2007, reclamanții R.E.A.A., C.G.R.A. și C.S. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Roman prin C.N.A.D.N. SA, solicitând, ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se stabilească o justă despăgubire pentru terenul în suprafață de 1.401 mp, expropriat prin H.G. nr. 812 din 25 iulie 2007, pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1546/2006 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „construcția autostrăzii București-Brașov, tronsonul București-Ploiești, pe teritoriul localităților Moara Vlăsiei, Snagov, Gruiu, Balta Doamnei, Gherghița, Drăgănești, Rîfov, Dumbrava, Berceni, Bărcănești și Ploiești", hotărâre publicată în M.O. nr. 542 din 09 august 2007, urmând ca pârâtul să fie obligat să achite o justă despăgubire, în cuantum de 75 lei/mp.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii acestui teren conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 23 decembrie 2003 de B.N.P. I.C., intabulat din 2003, evaluarea finală în baza căreia a fost făcută oferta de despăgubire de către expertul desemnat de expropriator, a avut în vedere prețurile din primul trimestru al anului 2006, ori, de atunci și până în prezent prețurile terenurilor au crescut în special la nivelul județelor limitrofe capitalei aflându-se într-o continuă creștere.
Reclamanții au mai arătat că expertul nu a avut în vedere câștigul nerealizat, investiția într-un teren arabil aducând un venit cu caracter continuu, valoarea acestuia sporind nu numai ca urmare a creșterii valorii pământului ca factor de producție, dar și prin câștigul realizat din obținerea recoltei sau din arendarea terenului, acest câștig nedepinzând de piața imobiliară aflată și în prezent în continuă creștere.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar copia contractului de vânzare-cumpărare a terenului, autentificat din 2003, încheierea de intabulare a terenului, copia raportului de evaluare a terenului, efectuat de către pârât și a solicitat proba cu expertiză efectuată de un expert evaluator, având ca obiectiv stabilirea valorii reale a terenului expropriat și a prejudiciului proprietarului în urma exproprierii.
În cauză s-a efectuat expertiza de evaluare de către expert A.F.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 840 din 13 martie 2008, a admis acțiunea precizată și a obligat pârâtul să plătească reclamanților o despăgubire în cuantum de 18 euro/mp. la cursul B.N.R. de la data plății, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinței, pentru terenul în suprafață de 1.401,39 mp, situat în extravilanul comunei Rîfov, jud.Prahova, - arabil, stabilită conform raportului de expertiză A.F., teren ce urmează a fi expropriat, menționat în H.G. nr. 1546/2006 modificat prin H.G. nr. 812/2007, anexa nr. 2.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de fond a reținut că prin H.G. nr. 1546/2006, modificată prin H.G. nr. 812/2007, reclamanții au fost menționați în anexa nr. 2 cu o suprafață de teren de 1.401,39 mp situat în extravilanul comunei Rîfov, județul Prahova, ce urma a fi expropriată în vederea construirii Autostrăzii București-Brașov, segmentul București-Ploiești.
Pentru această suprafață de teren extravilan, cu numărul cadastral 300, reclamanții urmau să primească o despăgubire de 18.501,42 lei (respectiv 13 lei/mp), sumă cu care aceștia nu au fost de acord, considerând că valoarea terenului supus exproprierii ar fi mult mai mare, motiv pentru care au formulat prezenta acțiune prin care au solicitat obligarea Statului Român la plata sumei de 75 lei/mp, precizând ulterior cuantumul pretențiilor, în sensul că solicită ca justa despăgubire să fie de 18 euro/mp. înmulțită cu suprafața expropriată, la cursul B.N.R. și să se fixeze un termen pentru plata acestor despăgubiri.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994 „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite."
Tot cu privire la despăgubiri, art. 27 din același act normativ stipulează că „Despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat."
Cât privește suma oferită de expropriator, instanța a constatat că expertul D.M. nu a ținut cont de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 atunci când a anexat exemple de prețuri, întrucât acestea se referă la terenuri de altă categorie, respectiv la terenuri-pădure, putându-se observa că de la data întocmirii raportului inițial de către același expert, la data de 31 mai 2006 și până în prezent, în opinia sa, prețul terenurilor a scăzut, deși este de notorietate că piața imobiliară este în continuă ascensiune, cu atât mai mult în ceea ce privește terenurile din zona autostrăzii.
La rândul său, expertul propus de reclamanți a concluzionat că din anunțurile de pe internet și din ziare referitoare la anunțurile de vânzări terenuri pentru localitatea Rîfov, rezultă un preț mediu pentru despăgubire de 8 euro/mp de teren extravilan.
Analizând prețurile solicitate potrivit cererii și ofertei pieței libere, prin compararea acestora cu prețul stabilit de expertul evaluator desemnat de pârât, în funcție de anunțurile existente în publicațiile imobiliare de referință și pe internet, expertul evaluator desemnat de instanță –A.F. a stabilit că valoarea apropiată de realitatea pieței este de 18 euro pentru un metru pătrat de teren, punct de vedere ce a fost acceptat și de către instanță, cât și de către reclamanți (prin precizarea din concluziile scrise) care au apreciat că este în concordanță cu dispozițiile. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Roman prin C.N.A.D.N.R. SA, iar prin Decizia nr. 206 din 20 noiembrie 2006, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, a admis apelul, a schimbat în tot sentința instanței de fond și a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Pentru obținerea de despăgubiri ca urmare a exproprierii terenului, reclamanții au formulat cerere de acordare a despăgubirilor prin care au arătat că nu sunt de acord cu cuantumul despăgubirilor, situație față de care s-a emis procesul-verbal din 20 septembrie 2007 și Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 04 octombrie 2007 întocmite de Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004, în baza cărora Statul Român a consemnat la C.E.C. Ploiești în data de 28 noiembrie 2007 pe numele expropriaților, valoarea despăgubirilor în sumă de 18.501,42 lei la o valoare unitară a terenului de 13,21 lei/mp.
Soluția instanței de fond, de obligare a pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA să plătească reclamanților o despăgubire în cuantum de 18 euro/mp nu respectă prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care stabilește că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Practica instanței supreme este în sensul ca sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" are semnificația de preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate din zonele locale privind imobilele de același fel, în aceeași unitate administrativ teritorială.
Instanța a reținut că nu pot fi avute în vedere ofertele de vânzare, dat fiind inevitabila negociere a prețului, știut fiind că, de regulă, prețul solicitat este mai mare.
Analizând raportul de expertiză efectuat în apel de comisia de experți, în care fiecare expert își expune punctul său de vedere, instanța a reținut că cel care respectă prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994 este punctul de vedere al expertului M.I. desemnat de pârâtul Statul Român, care a concluzionat că la data de 28 noiembrie 2007, Statul Român a consemnat la C.E.C. Ploiești pe numele expropriaților, valoarea despăgubirii în sumă de 18.501,42 lei, ceea ce reprezintă o valoare a terenului de 13,21 lei/mp., adică de peste trei ori mai mult față de prețul maxim pe metrul pătrat la care s-au vândut terenurile extravilane în localitatea Rîfov, în acea perioadă.
Pentru a ajunge la această concluzie, expertul tehnic a avut în vedere adresa din 24 iunie 2008 emisă de B.N.P. I.C., în care s-a consemnat că în perioada noiembrie-decembrie 2007 valoarea minimă din convențiile de vânzare-cumpărare a fost de 0,11 lei/mp iar valoarea maximă a fost de 1,19 lei/mp. iar în luna iunie 2008 valoarea minimă a fost de 0,16 lei/mp iar valoarea maximă de 2,7 lei/mp.
De asemenea, același birou notarial, prin adresa din 10 noiembrie 2009, a precizat că, verificând actele de vânzare-cumpărare aflate în arhiva acestui birou notarial, s-a constatat că în perioada 01 ianuarie 2009-23 iulie 2009 s-au vândut terenuri arabile extravilane în comuna Rîfov, având suprafețe cuprinse între 300 mp și 10.000 mp cu prețuri declarate cuprinse între 0,4 lei și 3 lei/mp.
Nu pot fi reținute punctele de vedere ale experților E.C. și C.C. întrucât aceștia nu au identificat preturile obișnuite de vânzare-cumpărare ale terenurilor din localitatea Rîfov, expertul E.C. având în vedere contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 23 martie 2009, în care prețul de vânzare a unui teren extravilan din Rîfov a fost de 18 euro/mp -care este un act singular ce se situează cu mult în afara prețurilor obișnuite la care s-au tranzacționat terenurile agricole extravilane din localitatea Rîfov, în condițiile în care este de notorietate că prețurile imobilelor au înregistrat o cădere considerabilă începând cu toamna anului 2008.
Expertul tehnic C.C. a folosit la stabilirea despăgubirilor și un număr de 11 oferte de prețuri preluate de pe internet, ceea ce este contrar prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Pentru respectarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, urmează a se avea în vedere concluzia raportului de expertiză întocmit de M.I. în sensul că valoarea totală de despăgubiri estimată pentru exproprierea terenului din litigiu era la data de 28 noiembrie 2007 - data consemnării - 18.501,42 lei și la data efectuării expertizei - 16 ianuarie 2009 -18.501,42 lei.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții R.E.A.A., C.G.R.A. și C.S., solicitând, în principal, modificarea ei în sensul respingerii apelului, iar în susbsidiar, casarea hotărârii și trimiterea ei spre rejudecare aceleeași instanțe.
Criticile aduse hotărârii atacate vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel, se susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, fiind astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. C. proc. civ.
Recurenții mai susțin că pentru alte parcele expropriate din aceeași tarla nr. 57, aceiași experți au stabilit pentru aceiași proprietari despăgubiri mult mai mari la o suprafață expropriată de doar 1225. Or, susțin recurenții, despăgubirea stabilită pentru 1.501 mp, expropriată din aceeași tarla, nu este echitabilă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, astfel încât, din ea să rezulte justețea soluției pronunțate.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 261 alin. (1) C. proc. civ., motivarea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Ca atare, motivarea unei hotărâri este o problemă de conținut nu de volum și de fapt ea se circumscrie și cerințelor dreptului la un proces echitabil astfel cum este prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Or, raportând cele expuse la considerentele hotărârii instanței de apel, este de reținut că acestea nu îndeplinesc cerințele art. 261 C. proc. civ., în condițiile în care instanța trebuie să arate motivele care au determinat-o să pronunțe soluția.
De altfel, motivarea unei hotărâri înlătură arbitrariul și face posibil și controlul judiciar.
Or, din perspectiva acestor aspecte, Înalta Curte urmează să admită recursul și, în temeiul art. 312 pct. 5 C. proc. civ., să caseze decizia atacată și să trimită cauza, spre rejudecare aceleeași instanțe de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanții R.E.A.A., C.G.R.A. și C.S. împotriva Deciziei nr. 206 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare, aceleeași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2010.