Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă sub nr. 13599/3/2008, reclamanta SC M.D.I. SRL a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând anularea procesului-verbal din 25 ianuarie 2008 al Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2007 de stabilire a cuantumului despăgubirii și modificarea în parte a hotărârii nr. 7 din 25 februarie 2008 de stabilirea a despăgubirilor, în sensul majorării cuantumului despăgubirii de la 100 euro/m.p. (respectiv 47.100 euro cuantum total) la suma de 400 euro/m.p. (respectiv 188.400 euro), sumă care reprezintă o justă despăgubire pentru terenul expropriat în suprafață de 471 m.p. proprietatea reclamantei, ținând cont de prețul zonei; s-a solicitat de asemenea ca, la cuantumul despăgubirilor să se adauge și suma de 10.560 RON reprezentând prejudiciul cauzat prin această expropriere.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că despăgubirile acordate pentru expropriere, în cuantum de 100 euro/m.p., nu acoperă nici măcar prețul real al terenului expropriat, nemaivorbind de daunele cauzate societății reclamante prin această expropriere.
Conform unei evaluări aproximative, ținând cont de prețul zonei, astfel cum apare în anunțurile agențiilor imobiliare și ale proprietarilor vânzători, reclamanta consideră ca suma de 400 euro/m.p. reprezintă valoarea medie a prețului zonei pentru terenul expropriat.
Reclamanta a menționat că pentru acest teren, în suprafață totală de 2000,46 m.p., a obținut certificatul de urbanism din 18 aprilie 2007 și a încheiat cu Biroul Individual de Arhitectură G.C. un contract în valoare de 12.500 euro pentru elaborarea documentației de arhitectură faza P.A.C.+DE pentru construirea unei "hale de producție și anexa P+E cu funcția de atelier de confecții îmbrăcăminte", proiect care este deja finalizat și care a crescut valoarea terenului din care face parte și terenul expropriat
Reclamanta a solicitat, de asemenea, obligarea pârâților la achitarea sumei de 10.560 RON cu titlu de despăgubiri care să acopere prejudiciul cauzat prin expropriere. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică; Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale.
Pârâta C.N.A.N.D.N.R., în calitate de reprezentant al statului român, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată și respingerea, ca inadmisibilă a cererii de anulare a hotărârii nr. 7 din 25 februarie 2008 și a procesului-verbal din 25 ianuarie 2008.
Prin sentința civilă nr. 735 din 26 mai 2010 Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis cererea precizată formulată de reclamanta SC M.D.I. SRL și a obligat pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA la plata sumei de 193.110 euro (echivalent în RON la data plății) reprezentând despăgubire, ca urmare a exproprierii suprafeței de 471 m.p. teren, situat în București, str. O. sector 1 și la 12.000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 4 din 25 februarie 2008 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 - Consiliul Local Sector 1 București– proiectul „fluidizare trafic pe DN1 km 8 + 100 – km 117+ 000 și centura rutieră în zona de nord a municipiului București, obiect 5A – extindere la 4 benzi a centurii rutiere a municipiului București, între DN 1A și DN1, s-a stabilit că pentru terenul situat în București, Sector 1, Șos. O., având nr. cadastral în suprafață de 471 m.p. ce urmează a fi expropriat este îndreptățită la despăgubiri reclamanta SC M.D.I. SRL, cuantumul despăgubirilor ce va fi achitat acesteia fiind de 47.100 euro (100 euro / m.p.).
Conform raportului de expertiză de evaluare a imobilului întocmit în cauză, valoarea de piață a terenului expropriat la data exproprierii (februarie 2008) este de 193.110 euro, iar la data efectuării raportului de expertiză (aprilie 2009) este de 133.764 euro.
În drept, Tribunalul a reținut dispozițiile art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 198/2004 care fac trimitere la dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, corelate cu prevederile art. 41 din Constituția României.
Împotriva sentinței civile nr. 735/2010 a declarat apel pârâtul statul român prin C.N.A.N.D.N.R. Apelul nu a fost motivat în fapt și în drept.
Prin decizia civilă nr. 73A din 01 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât statul român prin C.N.A.D.N.R. SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că instanța de fond a stabilit obiectivele raportului de expertiză în acord cu dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 și că experții au respectat criteriile de calcul stabilite de această normă juridică, respectiv prețul de circulație al terenurilor din zonă și au avut în vedere prejudiciul cauzat proprietarului cu această expropriere, constând în cheltuielile efectuate de intimata reclamantă cu proiectarea construcției ce urma să fie realizată.
Prin decizia nr. 3328 din 15 mai 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 73A din 01 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că sunt întemeiate criticile privind nerespectarea criteriilor instituite la art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, potrivit alin. (1) al acestui text „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”, iar alin. (2) al aceluiași art. dispune ca „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Rezultă că, despăgubirea cuvenită expropriatului se compune atât din valoarea reală a imobilului expropriat, cât și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite prin măsura exproprierii, iar la calcularea acestei despăgubiri trebuie să se țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritorială, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.
Sintagma “prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv, respectiv prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.
Or, instanța de apel a validat cuantumul despăgubirilor stabilit în primă instanță, pe baza unui raport de expertiză din care nu rezultă că experții au ținut seama de prețul cu care se vindeau,în mod obișnuit, terenurile de același fel, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
În contextul arătat, se impuneau lămuri suplimentare din partea experților în justificarea comparabilelor folosite la evaluare, respectiv în privința prejudiciului pretins de reclamantă prin scăderea valorii economice a terenului rămas în proprietatea sa după expropriere, ceea ce ar fi presupus ca instanța de apel să dispună completarea expertizei refăcute în faza fondului.
Prin decizia nr. 230/A din 21 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a admis apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 735 din 26 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în Dosarul nr. 13599/3/2008, în contradictoriu cu intimata – reclamantă SC M.D.I. SRL.
A schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 123.873 euro reprezentând despăgubiri pentru expropriere și la plata sumei de 8.196,76 euro, reprezentând prejudiciu, echivalent în RON la data plății.
S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.
A obligat intimata-reclamantă SC M.D.I. SRL la plata sumei de 1.500 RON către apelantul-pârât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu expertiză) în apel.
Analizând sentința apelată, Curtea a reținut următoarele:
Terenul în litigiu în suprafață de 471 m.p., situat în București, șos. O., ce a făcut obiectul exproprierii conform Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, este proprietatea intimatei-reclamante SC M.D.I. SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 ianuarie 2007 de B.N.P. E.E.
Prin Hotărârea nr. 7 din 25 februarie 2008 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Sector 1 București a stabilit cuantumul despăgubirii pentru exproprierea acestui teren, în conformitate cu dispozițiile art. 7 și 9 din Legea nr. 198/2004, la suma de 47.100 euro (100 euro/m.p.).
Prin contestația formulată, intimata-reclamantă a contestat această hotărâre sub aspectul cuantumului despăgubirii pentru exproprierea terenului în suprafață de 471 m.p. și a solicitat și acordarea unei sume de 10.560 RON reprezentând prejudiciul suferit prin expropriere, precum și a unei sume pentru elaborarea unui proiect de construire a unei hale de producție și anexe cu funcția de atelier de confecții de îmbrăcăminte.
Prin sentința apelată Tribunalul București, secția a V-a civilă a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru exproprierea terenului în suprafață de 471 m.p. ca fiind de 193.110 euro (410 euro/m.p.) ce reprezintă valoarea de piață a terenului la data exproprierii februarie 2008.
În rejudecare, Curtea a avut în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. îndrumările cu caracter obligatoriu date prin decizia de casare referitoare la necesitatea efectuării unui nou raport de expertiză, care să respecte criteriile prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994; iar stabilirea cuantumului despăgubirii să se facă cu respectarea dispozițiilor exprese ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, potrivit cărora cuantumul despăgubirii pentru expropriere se stabilește în raport de prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele situate în aceeași rază teritorială cu cel expropriat, la data efectuării raportului de expertiză.
În mod greșit instanța de fond a omologat un raport de expertiză care nu a avut în vedere ca metodă de evaluare criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece experții care compun comisia de expertiză au utilizat o metoda greșită, raportându-se la ofertele de piață existente la data redactării raportului de expertiză, metodă care nu respectă prevederile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994.
În al doilea rând, Curtea a constatat că în mod greșit instanța de fond a omologat valoarea terenului de la data exproprierii, ignorând valoarea terenului de la data efectuării expertizei, cu încălcarea evidentă a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Prin urmare, Curtea a constatat că este întemeiată critica formulată de apelanta-pârâtă, deoarece instanța de fond a omologat un raport de expertiză care nu respectă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că experții nu s-au raportat la prețurile de tranzacționare ale unor imobile situate în aceeași rază teritorială cu cel supus exproprierii, de la data efectuării raportului de expertiză, conform normelor juridice incidente în cauză, astfel că hotărârea apelată, ce s-a bazat pe acest raport de expertiză este nelegală, iar apelul declarat de apelanta-pârâtă urmează a fi admis.
În faza de rejudecare, la solicitarea instanței, Direcția de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 București a depus la dosar două contracte de vânzare-cumpărare referitoare la imobile situate în șos. O., încheiate cât mai aproape de data efectuării expertizei: contractele de vânzare-cumpărare autentificate din 19 martie 2012 și din 28 martie 2012.
Cele două comparabile au fost avute în vedere de comisia de expertiză, care a constatat că la valoarea pe m.p. rezultată din prima comparabilă (contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 19 martie 2012) de 263 euro/m.p. au fost aplicate 2 corecții, pe când valorii pe m.p. rezultate din cea de-a doua comparabilă (contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 28 martie 2012) de 100,46 euro/m.p. i-au fost aplicate 3 corecții, astfel încât cu opinie majoritară comisia de expertiză a stabilit că valoarea corectată selectată este cea care are corecțiile cele mai mici, stabilind că, la data efectuării raportului de expertiză, terenul supus exproprierii are o valoare de 123.873 euro (la o valoare unitară de 263 euro/m.p.).
În consecință, Curtea a stabilit valoarea despăgubirii pentru exproprierea terenului în suprafață de 471 m.p. la suma de 123.873 euro, valoare care în opinia instanței respectă dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, precum și pe cele ale art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în sensul că despăgubirea acordată de către instanță nu este mai mică decât cea oferită de expropriator.
În ceea ce privește prejudiciul suferit de intimata-reclamantă datorită exproprierii terenului în suprafață de 471 m.p., se constată că prin hotărârea de fond Tribunalul a făcut mențiunea că la stabilirea sumei de 193.110 euro a avut în vedere și prejudiciul cauzat proprietarului, respectiv cheltuielile ocazionate de proiectarea și construirea unui obiectiv de investiții.
Curtea va omologa raportul de expertiză refăcut și va obliga pârâta la plata sumei de 8.196,76 euro, reprezentând suma efectiv achitată din costul proiectului „Hală de producție și anexăm, P+E cu funcție de atelier de confecții de îmbrăcăminte”.
În ceea ce privește apărarea pârâtului potrivit căreia reclamanta a dobândit terenul ulterior începerii efective a lucrărilor de expropriere astfel că a cunoscut și implicit și-a asumat consecințele cumpărării unui teren ce urma a fi supus acestei proceduri, Curtea constată că nu este fondată, întrucât reclamanta a dobândit proprietatea asupra terenului expropriat de la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 16 ianuarie 2007, iar exproprierea a fost dispusă în data de 25 februarie 2008 și a fost înscrisă în cartea funciară în data de 19 mai 2008.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC M.D.I. SRL și pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA.
Reclamanta SC M.D.I. SRL a arătat că instanța de apel a stabilit valoarea terenului expropriat la momentul rejudecării apelului (noiembrie 2012) și nu la momentul efectuării expertizei din fond (iunie 2008 - aprilie 2009), încălcând astfel indicațiile de casare din cuprinsul deciziei nr. 3328 din 15 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual - motiv prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și de art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în caz de casare.
Prin decizia nr. 3328 din 15 mai 2012 instanța de recurs a casat prima decizie pronunțata în apel, unul dintre motive fiind ca se impuneau lămuriri suplimentare din partea experților în justificarea comparabilelor folosite la evaluare în sensul că trebuiau avute în vedere preturile la care s-au tranzacționat terenuri similare și data la care a fost efectuată expertiza în fața instanței de fond (perioada de referință fiind iunie 2008 - aprilie 2009).
În faza rejudecării apelului, în privința evaluării terenului expropriat, instanța de apel a stabilit: evaluarea terenului la momentul rejudecării apelului - noiembrie 2012 și evaluarea terenului la momentul efectuării expertizei la fond, astfel cum a stabilit și instanța de casare - iunie 2008 - aprilie 2009.
Instanța de apel nu a acordat prejudiciul reprezentat de scăderea valorii economice a terenului rămas neexpropriat și imposibil de utilizat, fiind astfel încălcate indicațiile de casare stabilite de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3328 din 15 mai 2012 - motiv prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin decizia menționată, instanța de recurs a casat prima decizie pronunțata în apel, un alt motiv fiind ca se impuneau lămuriri suplimentare din partea experților în privința prejudiciului solicitat de către reclamantă ca urmare a scăderii valorii economice a terenului rămas în proprietatea acesteia după expropriere.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit ca recurentei i se cuvine și prejudiciul suferit ca urmare a scăderii valorii terenului rămas neexpropriat.
În urma efectuării raportului de expertiză, s-a stabilit ca valoarea economică cu care a scăzut terenul rămas neexpropriat este de 451.600 euro, deoarece o mare parte din acesta a rămas imposibil de utilizat.
Curtea de Apel București a respins acordarea acestui prejudiciu cu motivarea ca, în caz de admitere, s-ar încălca principiul non reformatio în pejus, potrivit căruia apelantului nu i se poate crea o situație mai grea în propriul apel decât cea din hotărârea apelată. Această apreciere este însă în contradicție cu ceea ce a stabilit Înalta Curte de Casație și Justiție în privința prejudiciului.
Astfel, prima instanță a obligat statul român la plata sumei totale de 193.110 euro. În etapa rejudecării apelului, statul român a fost obligat la plata unei sume totale în cuantum de 132.069.76 euro. exclusiv pentru motivul potrivit căruia acordarea prejudiciului ar înrăutățit situația apelantului în propria cale de atac.
Recurenta a arătat că suma datorata cu titlu de despăgubire (stabilită conform indicațiilor de casare) excede sumei acordate de către instanța de fond, însă având totodată în vedere ca reclamanta nu a exercitat calea de atac a apelului, instanța de apel urma sa constate ca despăgubirea trebuia limitată la suma acordată de către instanța de fond.
Prin motivele de recurs, pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA a arătat că în mod greșit instanța de apel a omologat raportul de expertiza în ce privește prejudiciul de 8196,76 euro.
Reclamanta a fost notificata de către pârâtă, prin fax la data de 05 februarie 2007 despre demararea procedurilor de expropriere cu privire la imobilul situat în București, șoseaua O.
În mod greșit instanța de apel a acordat despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului constând în cheltuielile cu proiectarea unui obiectiv de investiții pe terenul expropriat, fără a observa că reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii (proiectare) la data de 20 august 2007, ulterior comunicării notificării privind demararea procedurilor de expropriere, adică 05 februarie 2007.
Excepția nulității recursului invocată de recurenta-reclamantă SC M.D.I. SRL este nefondată.
Examinând susținerile recurentului, Înalta Curte constată că acestea privesc aspecte de nelegalitate, în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, arătându-se că instanța de apel a stabilit prejudiciul rezultat din expropriere, pentru suma de 8176,76 de euro, deși nu sunt întrunite condițiile legale pentru acordarea acestui tip de despăgubire.
Așa fiind, dispozițiile art. 306 C. proc. civ., nu sunt incidente, deoarece criticile invocate de recurent pot fi subsumate dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează să fie analizate din această perspectivă.
În consecință, excepția nulității recursului urmează să fie respinsă.
Recursul reclamantei SC M.D.I. SRL este neîntemeiat.
Examinând susținerile recurentei-reclamante SC M.D.I. SRL, Înalta Curte constată că acestea se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează să fie analizate din această perspectivă.
Astfel, sunt neîntemeiate criticile reclamantei referitoare la nerespectarea dezlegărilor obligatorii date de instanța de recurs în ceea ce privește stabilirea valorii terenului expropriat la momentul rejudecării prin luarea în considerare a expertizei întocmite în fața instanței de fond, adică vizând perioada iunie 2008 –aprilie 2009.
În speță, Curtea de Apel București a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (2), potrivit cărora valoarea despăgubirii se acordă prin raportare la prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Înalta Curte a statuat în decizia de casare că sintagma “prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv, respectiv prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.
De asemenea s-a statuat că despăgubirea trebuia stabilită pe baza unui raport din care să rezulte că experții au ținut seama de prețul cu care se vindeau, în mod obișnuit, terenurile de același fel, situate în aceeași unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Raportul de expertiză, în rejudecare, în faza apelului a fost întocmit în cursul anului 2012, însă trebuie subliniat că experții au avut în vedere contractele de vânzare-cumpărare relevante pentru zona respectivă, stabilind cuantumul despăgubirii conform dezlegărilor date de instanța de recurs.
Îndrumările se referă în mod expres la stabilirea valorii la data întocmirii raportului de expertiză, astfel încât instanța de apel a procedat cu respectarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, sunt neîntemeiate criticile vizând neacordarea prejudiciului reprezentând scăderea valorii economice a terenului rămas neexpropriat și imposibil de utilizat, conform dezlegărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual.
Instanța de recurs a dat doar îndrumări pentru a se efectua probe suplimentare, în raport de situația de dedusă judecății, respectiv dacă sunt întrunite condițiile legale pentru acordarea unui prejudiciu cauzat de expropriere, ceea nu echivalează cu o soluție favorabilă pe fondul cererii.
În fine, s-a invocat încălcarea principiului non reformatio in pejus, în sensul că prima instanță a acordat o despăgubire de 193.110 euro, iar instanța de apel a micșorat suma la 132.069, 76 euro, ceea ce înseamnă că reclamantei i s-a înrăutățit situația în propria cale de atac.
Susținerea este nefondată, deoarece împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a fost declarată calea de atac a apelului de statul român prin C.N.A.D.N.R. SA, iar soluția a fost schimbată în parte, admițându-se apelul pârâtului.
Or, atâta timp cât, reclamanta nu a declarat apel, nu se poate susține că reclamantei i s-a înrăutățit situația în propria cale de atac.
Sunt nefondate susținerile și cu privire la valoarea economică cu care a scăzut terenul rămas neexpropriat, respectiv de 451.600 euro, așa cum s-a constatat prin expertiză.
De vreme ce reclamanta nu a declarat apel împotriva sentinței tribunalului, cu privire la valoarea prejudiciului pentru terenul rămas neutilizat, în rejudecare instanța de apel nu se putea pronunța pe o asemenea cerere, dacă nu a fost investită.
Pe de altă parte, în mod corect a constatat instanța de apel, că nu este posibil, ca în calea de atac exercitată de pârât, acesta să fie obligat la plata unei sume mai mari decât cea stabilită de instanța de fond, principiul neînrăutățirii propriei situații în calea de atac fiind un principiu de drept unanim recunoscut în jurisprudență și în doctrină și aplicat în mod consecvent în soluțiile pronunțate de instanțe.
Recursul pârâtului statul român este întemeiat.
Analizând susținerile recurentului-pârât statul român prin C.N.A.D.N.R. SA, Înalta Curte constată că acestea se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează să fie analizate din această perspectivă.
Examinând actele și lucrările dosarului se reține că susținerile pârâtului sunt întemeiate sub aspectul îndeplinirii condițiilor legale pentru acordarea sumei de 8176,76 de euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin expropriere.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 despăgubirea pentru expropriere se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
Or, în speță, au fost acordate despăgubiri pentru un contract de prestări servicii de proiectare pentru construcția unei hale de producție pe terenul în litigiu, deși societatea comercială reclamantă cunoștea faptul că terenul urmează să fie expropriat.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că pârâta a trimis o notificare reclamantei, înainte de demararea procedurilor de expropriere, la data de 05 februarie 2007, astfel încât încheierea contractului de proiectare la 20.08.2007, înseamnă că și-a asumat riscul efectuării unor cheltuieli fără finalitate practică.
În măsura în care reclamanta cunoștea situația terenului și totuși a efectuat cheltuieli pentru un proiect de construcție, această situație îi este imputabilă, neputându-se reține crearea unui prejudiciu, din cauza activităților derulate de pârât cu ocazia exproprierii.
Așa fiind, în mod greșit s-a statuat că suma de 8176,76 euro face parte din prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere, în cauză nefiind îndeplinite cerințele art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) și art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.D.I. SRL.
Urmează să admită recursul declarat de pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția vizând obligarea pârâtului la plata sumei de 8.196,76 euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin expropriere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția nulității recursului declarat de pârâtul statul român prin C.N.A.D.N.R. SA, invocată de recurenta-reclamantă SC M.D.I. SRL.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.D.I. SRL împotriva deciziei nr. 230/A din 21 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică în parte, în sensul că înlătură dispoziția vizând obligarea pârâtului la plata sumei de 8.196,76 euro, reprezentând prejudiciul cauzat prin expropriere.
Menține restul dispozițiilor deciziei atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2014.