Deliberând asupra cauzei de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 283/F din 15 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 8/122/2013 de Tribunalul Giurgiu, secția penală, inculpatul S.N.D. a fost condamnat la:
- 5 ani închisoare și 4 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen.
În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
A luat act că partea vătămată M.GH. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni din București, fiind obligat inculpatul să plătească acestuia suma de 2.232,00 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate M.Gh.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 950 RON, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că, în seara zilei de 14 iunie 2011, în jurul orei 20:00, în comuna Goștinari din județul Giurgiu, pe fondul unei stări conflictuale preexistente și al unui nou conflict spontan izbucnit la acea dată, în timp ce partea vătămată M.Gh. se afla în dreptul locuinței sale, inculpatul S.N.D., a aplicat victimei cu o sapă cu muchie metalică, cu intenția de a ucide, o lovitură puternică în zona capului, lovitură în urma căreia partea vătămată a fost doborâtă la pământ, suferind o fractură cominutivă multieschiloasă intruzivă parietală dreapta, o fractură temporală dreaptă, cu iradiere în stânca temporală, un hematom epicranian fronto-temporo-parietal dreapta și o plagă contuză parietală dreapta, leziuni cerebrale care au necesitat internarea sa într-o unitate medicală de specialitate, unde s-a intervenit operator de urgență, pentru salvarea vieții sale.
Inculpatul a recunoscut, în declarațiile sale, că, după ce a prins cu ambele mâini sapa pe care o avea asupra sa, a ridicat-o deasupra capului și, cu muchia acesteia, i-a aplicat o lovitură puternică, în zona capului, părții vătămate, care, urmare a loviturii primite, s-a împleticit, s-a dezechilibrat și a căzut spre poarta de la intrarea în curtea sa, de gardul căreia era rezemată o bicicletă. Tot inculpatul a recunoscut că a lăsat-o acolo pe partea vătămată, în stare de inconștiență, iar tatăl său i-a luat aracul pe care îl avea asupra ei, după care amândoi au intrat în curtea locuinței lor.
Declarațiile inculpatului se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, potrivit art. 69 C. proc. pen.
Astfel, martorul ocular P.V. a declarat că, până să intre în curtea sa, aflându-se la o distanță de aproximativ 25 de metri de locul incidentului, privind spre poarta locuinței părții vătămate, l-a văzut pe inculpat, care, cu sapa pe care o avea asupra lui, a lovit-o pe aceasta în cap.
De asemenea, un alt martor ocular, P.Gh., a declarat că, în timp ce stătea la poarta locuinței sale, a văzut cum inculpatul s-a apropiat de locul unde se aflau partea vătămată și S.I., după care a luat cu mâinile coada sapei, a ridicat-o în sus și i-a aplicat o lovitură puternică, în zona capului, părții vătămate, care, în urma acelei lovituri, a căzut la pământ, pe marginea șoselei.
Declarațiile inculpatului se coroborează și cu declarațiile părții vătămate, dar și cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză (S.I., Ș.V., P.F., E.Gh., P.E. și M.M.), precum și cu foaia de observație clinică furnizată de Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni din București și cu cele două acte medico-legale anterior menționate (Certificatul nr. A2/4342/2011 și Raportul de expertiză nr. A1/50/2012).
Cu privire la încadrarea juridică, Tribunalul a constatat că fapta inculpatului, care, în seara zilei de 14 iunie 2011, în comuna Gostinari, într-un loc public, a folosit o sapă (unealtă agricolă aptă de a produce moartea) într-un conflict pe care tatăl său îl avea cu partea vătămată M.Gh., ocazie cu care, cu muchia metalică a acelui obiect, a aplicat, cu deosebită intensitate, o lovitură în zona capului părții vătămate (zonă vitală), în urma căreia aceasta a fost doborâtă la pământ și a suferit leziuni traumatice cerebrale grave, care au impus intervenția operatorie de urgență, pentru salvarea vieții sale, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1),art. 175 lit. i) C. pen.
Chiar dacă, în actele medico-legale, se menționează că nu se poate preciza dacă leziunile traumatice cerebrale constatate au pus sau nu în primejdie viața părții vătămate, Tribunalul a menționat că relevante pentru încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de tentativă la omor calificat sunt împrejurările în care aceasta a fost comisă, natura obiectului folosit pentru lovire, intensitatea loviturilor, regiunea corpului în care au fost aplicate și consecințele cauzate. Or, în speță, inculpatul a aplicat, cu muchia metalică a unei sape (obiect apt de a ucide) și cu intensitate, o lovitură puternică într-o zonă vitală a corpului părții vătămate (în cap), provocându-i acesteia leziuni cerebrale grave, care au impus de urgență intervenția operatorie, pentru salvarea vieții sale, împrejurări în raport cu care Tribunalul a constatat că inculpatul a urmărit uciderea părții vătămate.
La individualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale din norma de incriminare, reduse cu o treime, potrivit art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșite, apreciat a fi unul extrem de ridicat (dată fiind valoarea socială lezată, și anume viața unei persoane), comportamentul inculpatului (despre care s-a reținut că prezintă o periculozitate deosebită, întrucât a lovit-o cu deosebită intensitate, într-o zonă vitală, pe partea vătămată, cu un corp tăietor-despicător, apt să-i producă moartea, după care, fără nicio remușcare, a abandonat-o, deși aceasta era căzută la pământ, în stare de inconștiență), precum și celelalte date ce caracterizează persoana acestuia (vârsta de numai 22 de ani și conduita procesuală sinceră).
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, inculpatul S.N.D. a declarat apel prin care a solicitat reducerea pedepsei, prin reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., susținând că a săvârșit fapta în stare de provocare.
Prin Decizia penală nr. 188/A din 15 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S.N.D. împotriva Sentinței penale nr. 283/F din data de 15 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală în Dosarul nr. 8/122/2013.
S-a constatat că apelantul inculpat este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că cererea inculpatului, de aplicare a circumstanței atenuante legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special, deja redus cu o treime (5 ani închisoare), este nefondată, întrucât probatoriul cauzei nu a susținut apărarea sa, în sensul că ar fi săvârșit fapta ca urmare a unei acțiuni de provocare a părții vătămate.
S-a arătat că inculpatul nu a fost implicat în altercația inițială dintre tatăl său și partea vătămată, iar, potrivit declarației martorului ocular P.V., acea altercație a fost generată chiar de către tatăl inculpatului, care aflat în stare de ebrietate, i-a adresat părții vătămate, ce se deplasa pe drumul public, „injurii fără rost" și a fost primul care s-a înarmat, luând din curtea sa o furcă cu trei colți metalici, cu care a revenit în stradă și s-a îndreptat către aceasta, acțiunea lui agresivă fiind oprită de către același martor, care s-a interpus între cele două persoane. Drept urmare, partea vătămată nu a inițiat, nici măcar în raport cu tatăl inculpatului, vreo faptă de violență sau vreo altă acțiune ilicită gravă (limitându-se la a-i răspunde la injurii și la a se înarma și ea cu un băț, în scop de apărare), care să-i creeze acestuia din urmă o stare de tulburare sau de emoție, de natură a-i scuza fapta proprie.
De asemenea, inculpatul s-a deplasat la locul acelei altercații fiind deja înarmat cu o sapă, astfel că este exclusă varianta folosirii spontane a acesteia și a refuzat să se conformeze sfatului corect al martorului ocular, de a sta deoparte, îndreptându-se direct către partea vătămată (cu 40 de ani mai în vârstă decât el), pe care, fără a avea vreo discuție cu ea, a lovit-o intempestiv și puternic cu acel obiect în cap, continuându-și acțiunea agresivă și după ce aceasta s-a prăbușit la pământ, situație care elimină teza unei acțiuni nechibzuite, determinată de o reacție emoțională.
În acest sens, Curtea a constatat că inculpatul nu poate beneficia de circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art. 74 C. pen., întrucât nu a avut un comportament social adecvat, dovadă fiind împrejurarea că nu se află la primul conflict cu legea penală, pe care a încălcat-o de mai multe ori, fiind sancționat cu patru amenzi administrative pentru fapte de furt calificat, dar și pentru o faptă de violență (lovire) și chiar condamnat pentru infracțiuni de furt calificat și profanare de morminte, printr-o sentință pronunțată ulterior săvârșirii infracțiunii deduse judecății, iar, în prezent, este arestat în altă cauză, în care a fost condamnat la o pedeapsă privativă de libertate pentru o altă infracțiune de furt calificat. De asemenea, conduita procesuală a inculpatului a fost necorespunzătoare în prima fază a urmăririi penale, când nu doar că a negat fapta, dar a și încercat să influențeze, în favoarea sa, prin îndemnuri sau chiar amenințări, declarațiile celor doi martori oculari anterior menționați, iar declarația de recunoaștere a infracțiunii, exprimată în cursul judecății, a fost deja valorificată, prin acordarea beneficiului prevăzut de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. (reducerea cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă). În sfârșit, comportamentul inculpatului în raport cu victima infracțiunii s-a manifestat, imediat după săvârșirea faptei, prin abandonarea acesteia în stare de inconștiență, iar, apoi, prin lipsa oricărui interes față de starea ei de sănătate, faptul neformulării de pretenții civile împotriva sa fiind consecința exclusivă a voinței părții vătămate, fără ca această împrejurare, ce nu este rezultatul acoperirii prejudiciului cauzat, să-i poată profita.
Împotriva acestei decizii, inculpatul S.N.D. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând, inițial, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., o reindividualizare a cuantumului pedepsei aplicate, în sensul reducerii acesteia. Ulterior s-a solicitat casarea ambelor hotărâri și, prin aplicarea art. 5 C. pen., să se procedeze la schimbarea încadrării juridice, în raport cu care să fie aplicată o pedeapsă corespunzătoare.
Examinând recursul declarat de inculpatul S.N.D. prin raportare la dispozițiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată următoarele:
În cauză, se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală la 15 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 172 alin. (1) art. 3859 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei prin acordarea de circumstanțe atenuante, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, text de lege care, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost, de asemenea, modificat, stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate - sub singurul aspect al individualizării pedepsei - nu mai poate fi invocată în recurs.
Înalta Curte observă însă că inculpatul S.N.D. a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 188/A din 15 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, la 19 iulie 2013, recurs care a fost înregistrat pe rolul secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție la 13 septembrie 2013, fixându-se termen de judecată la 5 februarie 2014.
La termenul de judecată din 5 februarie 2014, ca urmare a intrării în vigoare - la 1 februarie 2014 - a noilor coduri (penal și de procedură penală) instanța a pus în discuție din oficiu aplicare art. 5 C. pen., potrivit cu care „în cazul în care, de la săvârșirea infracțiunii până la judecare definitivă a cauzei, au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă".
După cum se poate observa, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. (anterior) dar, în noul C. pen. (art. 189 - omorul calificat), calificanta prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (anterior) nu se mai regăsește, încât omorul (fie consumat, fie rămas în fază de tentativă) săvârșit, sub incidența legii vechi, în public, nu mai poate fi un omor calificat, ci un omor (simplu), care este încriminat de noul C. pen. în art. 188.
Așa fiind, în raport cu art. 5 C. pen. (N), instanța va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșită de inculpatul S.N.D., din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen. (anterior), în tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32, raportat la art. 188 C. pen., (N), cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., texte de lege în baza cărora îl va condamna pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Se va luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de inculpatul S.N.D. împotriva Deciziei penale nr. 188/A din 15 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează în totalitate decizia penală recurată și în parte Sentința penală nr. 283/F din 15 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Penală și, în rejudecare:
Face aplicarea art. 5 C. pen. și în baza art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul S.N.D. din tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 lit. i) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 32 raportat la art. 188 C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2014.
Procesat de GGC - LM