Asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Prahova sub nr. 7950/105/2007 la 4 decembrie 2007, reclamanta T.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman - prin C.N.A.D.N.R. SA obligarea acestuia la plata despăgubirilor în cuantum de 30 euro/m.p, urmare exproprierii pentru terenul în suprafață de 1.499,554 m.p. și la cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii,reclamanta a arătat că este proprietara terenului în suprafață de 1499,554 m.p. situt în com. Bărcănești, tarla 37, parcela 604/82-83, iar prin Hotărârea nr. 319 din 16 noiembrie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, aceasta a stabilit greșit cuantumul despăgubirilor ce-i revin ca urmare a exproprierii, întrucât valoarea de 3,4 euro/ m.p. nu o exprimă pe cea reală a terenului.
A precizat reclamanta că expertiza efectuată nu ține cont de categoria de folosință a terenului, deoarece expertul reține că terenul este arabil, când, în realitate, acesta este cultivat cu legume în solar.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 18.897,53 lei, astfel că s-au acordat despăgubiri de 3,57 euro/ m.p., avându-se în vedere raportul de evaluare efectuat de expertul evaluator Mihail Dunăreanu, despăgubirea fiind stabilită în funcție de toate criteriile impuse de lege.
Într-un prim ciclu procesual, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2547 din 7 octombrie 2008, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta T.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman - prin C.N.A.D.N. și a obligat pârâtul să plătească reclamantei o despăgubire în cuantum de 21,50 euro/ m.p. la cursul B.N.R. din ziua plății, ce va fi plătită în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, pentru terenul expropriat în suprafață de 1499,554 m.p., nr. cadastral 1541, tarla 37, parcela 604/82 - 83, menționat în titlul de proprietate din 15 august 1994.
Prin aceeași sentință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței nr. 2547 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Prahova a declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia nr. 145 din 24 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, - a admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentința și, pe fond, a respins acțiunea.
A dispus obligarea intimatei-reclamante T.M. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, către apelantul-pârât.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea a reținut că apelul declarat de pârât este fondat, în limitele următoarelor considerente:
Art. 25 din Legea nr. 33/1994 prevede că pentru stabilirea despăgubirilor instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii.
Or, în speță, la termenul de judecată din 19 decembrie 2007, Tribunalul Prahova a încuviințatat proba cu expertiză evaluări, fiind numiții experți, persoanele desemnate de părți.Mai mult decât atât, expertul desemnat de pârât nu și-a exprimat punctul său de vedere.
Așa fiind, criticile apelantului-pârât, potrivit cu care instanța de fond, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert C.C., a încălcat prevederile art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, care impun ca în cauzele având ca obiect expropriere, comisia de experți să întocmească un singur raport, sunt fondate.
Grație caracterului devolutiv, în respectarea prevederilor legale sus menționate, Curtea a încuviințat în apel, în temeiul art. 295 C. proc. civ. - la cererea pârâtului - efectuarea unei noi lucrări de expertiză de către o comisie de experți constituită potrivit dispozițiilor legii speciale, aceștia întocmind o singură lucrare, în cadrul căreia și-au exprimat punctele de vedere.
Sub aspectul criticilor, potrivit cărora, sentința Tribunalul Prahova este nelegală și netemeinică față de faptul că instanța de fond, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expert C.C., a încălcat prevederile legale privitoare la modul de stabilire a sumelor solicitate de către reclamantă, Curtea a reținut că, în raport de prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobile de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, la data întocmirii raportului de expertiză, după caz altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.
Așadar, concluziile comisiei de experți trebuie să aibă la bază prețurile de tranzacționare ale terenurilor de același fel și din aceeași unitate administrative- teritorială la momentul efectuării lucrării, iar nu prețurile de ofertare, așa cum, în mod nelegal s-a procedat de către expertul desemnat de către prima instanță și pe lucrarea căruia, aceasta și-a fundamentat soluția.
Pe de altă parte, așa cum s-a reținut din concluziile expertului desemnat de instanța de apel să facă parte din comisia de experți la solicitarea apelantului- pârât - coroborate cu celelalte înscrisuri depuse la dosar- respectiv datele furnizate de Primăria comunei Bărcănești cu privire la contracte de vânzare - cumpărare încheiate referitor la terenuri de aceeași categorie pe raza unității administrativ- teritoriale în perioada 2007 - 2008, prețurile de tranzacționare au variat.
Într-o atare situație, în mod corect acest expert a procedat la efectuarea unei variante pornind de la respectivele prețuri pentru a ajunge la o valoare unitară, justă și acoperitoare.
În ceea ce privește opinia expertului desemnat în comisie de către instanță, acesta a avut în vedere prețurile de ofertă publicate pe site-urile de internet la care a aplicat corecții privind deprecierea socio-economică a perioadei de la data evaluării, cu nesocotirea criteriilor legale prevăzute de normele legale mai sus amintite.
Referitor la opinia expertului desemnat în comisie de către expropriat, acesta a folosit ca date de comparație prețurile de ofertare din publicațiile de specialitate, stabilindu-se o valoare de piață, ca bază, la stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Or, așa cum s-a menționat mai sus, dintr-o interpretare coroborată a probatoriului administrat, a rezultat că, opinia expertului desemnat de expropriator și care a pornit de la un preț de tranzacționare, la care s-au adăugat și daunele suferite de către expropriat, corespunde dispozițiilor legale în materie.
În raport de cele reținute, Curtea a apreciat că nu se mai impune analizarea, în mod distinct, a criticilor apelantului -pârât vizând împrejurarea că, prin omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul C.C. și prin admiterea cererii de chemare în judecată, reclamanta se îmbogățește fără justă cauză pe seama Statului Român, precum și datorită faptului că Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a procedat deja la consemnarea sumei de 18.897,53 lei, așa încât, dacă acțiunea reclamantei ar fi fost întemeiată, se impunea obligarea apelantului-pârât la plata diferenței dintre suma consemnată și valoarea despăgubirilor stabilite de instanță.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., instanța a dispus obligarea intimatei-reclamante la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert, către apelantul-pârât.
Împotriva deciziei nr. 145 din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta T.M., criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta-reclamantă a arătat că potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994 despăgubirile se stabilesc de o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator și un al treilea numit de expropriat.
În fața instanței de fond s-a constituit această comisie și fiecare expert și-a exprimat punctul de vedere.
Instanța de apel a anulat actele efectuate de această comisie, cu motivarea că punctele de vedere ale experților nu au fost cuprinse în același coraport, fiecare expert exprimându-și punctul de vedere separate. Instanța nu poate anula actele efectuate de experți la instanța de fond, deoarece nu sunt cuprinse într-un singur coraport, iar Legea nr. 33/1994 nu prevede nicio sancțiune care să reglementeze efectuarea unui coraport de expertiză.
Intenția legiuitorului, în ceea ce privește comisia de experți, a fost ca fiecare parte să beneficieze de un expert pe care îl consideră obiectiv. Chiar dacă fiecare expert și-a exprimat punctul de vedere separat, actele lor nu pot fi considerate nule, atât timp cât nu au răspuns acelorași obiective stabilite de către instanță, cu respectarea procedurilor de convocare. Mai mult chiar, fiecare expert a avut un punct de vedere diferit.
De asemenea, instanța de apel a omologat punctul de vedere exprimat de expertul numit de expropriator, punct de vedere care nu ține seama de criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994: valoarea reală a terenului și prejudiciul cauzat prin exproprierea terenului ce constituia sursa sa de venit, ea fiind producător agricol.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, ținându-se seamă de „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză”.
Instanța de apel a omologat o variantă a expertizei în care valoarea despăgubirii nu a fost calculată în mod corect, așa încât, valoarea despăgubirii nu reflectă prețul unor imobile de același fel (teren cultivat cu legume în solar), prețul de la momentul întocmirii raportului de expertiză și nici valoarea prejudiciului.
Despăgubirea stabilită de expertul numit de expropriator nu ține cont de categoria de folosință a terenului său, fiind stabilitit în mod greșit prin compararea cu prețul unor terenuri extravilane și necultivate cu legume.
Prețul terenului situat în spatele casei, folosit la cultivarea legumelor în solar, este cu mult mai mare decât prețul terenurilor aflate în câmp, necultivate, sau cultivate cu altfel de culturi.
De asemenea, despăgubirea stabilită de expert nu ține cont de prețul de la momentul efectuării expertizei. Acesta a fost stabilit la nivelul anilor 2007 - 2008 (7,50 lei/ m.p.), iar legea impune un alt moment în funcție de care trebuie stabilit, anume momentul efectuării expertizei (anul 2010).
Valoarea omologată de instanța de apel nu cuprinde nicio valoare a prejudiciului cauzat prin expropriere, urmare a reducerii veniturilor pe care le obținea în mod curent reclamanta, a faptului că terenul pe care îl deținea în proprietate a fost împărțit, de o parte și cealaltă a autostrăzii, fără acces direct.
A mai susținut recurenta-reclamantă că ceilalți doi experți au avut puncte de vedere apropiate de valoarea despăgubirilor, au ținut cont de categoria de folosință a terenului expropriat, de prejudiciul cauzat prin întreruperea unei activități aducătoare de venituri.
Recurenta-reclamantă a mai arătat că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că la momentul exproprierii era producător agricol, vindea marfă în cadrul societății SC H.P. SA Ploiești și că această activitate o desfășoară și în prezent. Aceste înscrisuri au fost depuse și în faza de recurs, însoțite de mai multe decizii pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, prin care vecini de ai săi, proprietari agricoli, au primit despăgubiri de 20 euro/ m.p.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 3939 din 13 mai 2011 a admis recursul declarat de reclamanta T.M. împotriva deciziei civile nr. 145 din 24 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
A casat decizia recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași curți de apel.
Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Articolul 26 din Legea nr. 33/1994, menționează că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului, ținându-se seamă de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de aceleași fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Instanța de recurs a constatat că despăgubirea stabilită de expertul numit de expropriator, al cărui punct de vedere a fost confirmat de instanța de apel, nu ține cont de categoria de folosință a terenului și destinația dată de recurenta-reclamantă în calitate de producător agricol, prețul fiind stabilit numai prin compararea cu prețul de tranzacționare a unor terenuri extravilane situate în zonă.
Despăgubirea la care face referire dispozițiile art. 26 din lege nu are în vedere numai prețul de tranzacționare a terenurilor în zonă, ci și prejudiciul cauzat proprietarului prin lipsa de folosință a acestuia, fiindu-i astfel reduse mijloacele de subzistență, proprietarul fiind practic obligat să cedeze dreptul său de proprietate, terenul expropriat trecând în proprietatea statului.
A constatat Înalta Curte de Casație și Justiție că, instanța de apel nu a stabilit situația de fapt sub toate aspectele și, practic, nu a clarificat fondul cauzei dedus judecății, fiind necesară administrarea probei cu expertiză.
În rejudecare, pe rolul Curții de Apel Ploiești, cauza a fost înregistrată sub nr. 7950/105/2007.
La termenul de judecată din 7 mai 2012, Curtea a dispus în baza dispozițiilor art. 315 alin. (1), coroborate cu prevederile art. 295 alin. (2) din același cod, completarea probatoriului cu o nouă expertiză topografică cu următoarele obiective:
- stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat, în raport de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, terenuri de aceeași natură în unitatea administrativ-teritorială respectivă (prețul de tranzacționare al terenurilor în zonă), la data întocmirii raportului de expertiză, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publică, precum și stabilirea destinației dată de reclamantă terenului, în calitate de producător agricol;
- determinarea prejudiciului suferit de reclamantă prin expropriere, avându-se în vedere și împrejurarea că suprafața de teren expropriată face parte dintr-un corp mai mare de teren;
S-a dispus ca lucrarea să fie efectuată de o comisie compusă din 3 experți: unul numit de instanță, unul desemnat de expropriator și cel de-al treilea desemnat de către expropriat, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Prin decizia nr. 38 din 19 iunie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârât.
A schimbat în parte sentința civilă nr. 2547 din 7 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că: a admis în parte acțiunea precizată. A dispus obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 28.791,168 lei, reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat și 2.340 lei contravaloare prejudiciu.
A menținut restul dispozițiilor sentinței civile cu privire la cheltuielile de judecată.
A dispus obligarea intimatei la 1.200 lei, cheltuieli de judecată către apelantul-pârât.
Pentru a decide astfel, instanța de rejudecare a reținut următoarele:
Instanța a ignorat punctele de vedere exprimate de experții P.I. și N.D., ca urmare a faptului că au stabilit un preț de circulație al terenului expropriat mult mai mare decât prețul stabilit de expertul M.S., prin comparație și cu prețul stabilit în decizia contestată de reclamanta T.M.
Instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, fiind întocmit un raport de expertiză de ing. C.C., fără ca ceilalți doi experți desemnați, respectiv D.M. și A.F., să-și exprime punctele de vedere. Ulterior, expertul A.F. a făcut precizări la raportul de expertiză întocmit de ing. C.C. arătând că valoarea stabilită de acesta este cea reală.
Astfel cum a apreciat instanța supremă, la stabilirea valorii reale a despăgubirilor trebuie avute în vedere criteriile stabilite prin dispozițiile art. 26 din lege, situație avută în vedere de expertul M.S., respectiv prețuri care se practică la vânzarea terenurilor pe raza comunei Bărcănești și nu valoarea reală a despăgubirilor la data consemnării sumei de bani în contul expropriatului, astfel cum a solicitat apelantul-pârât.
Curtea de apel a constatat ca nefondată și critica apelantului-pârât, în sensul că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât Statul Român prin C.N.A.D.N.R. a procedat deja la consemnarea sumei de 18.897,53 lei, nu a ținut cont de categoria de folosință a terenului și de destinația dată de contestatoare imobilului, în calitatea sa de producător agricol și nici nu a stabilit prejudiciul cauzat proprietarului, prin lipsa de folosință a acestuia.
Cât privește suma de bani pe care trebuie să o plătească pârâtul reclamantei, dacă acțiunea acesteia ar fi întemeiată, Curtea a reținut că aceasta este o problemă de executare, care nu cade în sarcina instanței în prezentul dosar, pentru a stabili modalitatea de plată a sumelor de bani.
Împotriva deciziei nr. 38 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, au declarat recurs reclamanta T.M. și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, în dezvoltarea motivelor sale de recurs, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., reclamanta a susținut că,,hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină”,instanța de apel omologând punctul de vedere exprimat de expertul numit de expropriator, fără a fi respectate criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea, anume: valorea reală a terenului și prejudicul cauzat prin exproprierea terenului, ce constituia sursa de venit a reclamantei.
Se arată că valoarea despăgubirii nu reflectă prețul unor imobile de același fel (teren cultivat cu legume în solar), prețul de vânzare al terenului de la momentul întocmirii raportului de expertiză și nici valoarea prejudiciului.
O altă critică a reclamantei vizează nerespectarea prevederilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în speță, prin omologarea punctului de vedere al expertului propus de expropriator, acordându-se o despăgubire mai mică decât cea oferită de expropriator. Astfel, prin decizia Curții de Apel Ploiești s-a acordat suma de 28.791,168 lei cu titlul de despăgubiri, echivalentul a 6.520 euro, respectiv 4.348 euro/mp stabilindu-se o valoarea inferioară, în comparație cu oferta expropriatorului.
Prin recursul său, circumscris criticii pe care a încadrat-o în temeiul art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R., a invocat nelegalitatea deciziei atacate, în sensul că instanța de apel a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și, nu s-a raportat, astfel cum era corect, la „prețul de tranzacționare” al unor imobile menționate în contractele de vânzare-cumpărare.
Pârâtul precizează că aceste prețuri de tranzacțioanare trebuiau avute în vedere la data la care imobilul a intrat în proprietatea statului, și anume, data la care a fost consemnată suma stabilită cu titlu de despăgubire și arată că este corect în aprecierea cuantumului despăgubirilor, punctul de vedere al expertului M.I., numit de către pârât, întrucât acesta a avut în vedere numai prețurile stabilite în contractele de vânzare-cumpărare de la Primăria comunei Bărcănești, ca prețuri de tranzacționare.
Ambele recursuri sunt nefondate și urmează a fi respinse, pentru considerentele comune, ce succed:
Recurenții au susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece expertiza pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzute de acest text de lege, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, critică comună ambelor recursuri, atât al reclamanei T.M. cât și al pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.
Într-adevăr, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că,,La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrative-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză(…)”.
În spiritul acestor dispoziții, prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrative-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză se poate dovedi, de regulă, cu înscrisuri reprezentând contracte autentice de vânzare-cumpărare, care exprimă cel mai convingător prețul rezultat în urma întâlnirii cererii și ofertei.
Însă, în lipsa unor astfel de dovezi, nimic nu împiedică o evaluare care să aibă în vedere alte criterii, precum: ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau prețuri de tranzacționare extrase de la rubricile de mică publicitate pentru imobile de același fel, metoda comparației în raport de prețuri de tranzacționare, caracteristicile fizice ale terenului, localizare, destinație, acces, alte elemente caracteristice ale proprietății, criterii care au fost avut în vedere la efectuarea expertizei de evaluare din prezenta cauză.
Expertiza dispusă în cauză, în apel, a avut în vedere metoda comparației directe, prin evaluarea a cinci oferte de vânzare teren liber comparabil cu proprietatea de evaluat, iar valorile comparabile au fost luate din surse : internet, agenții imobiliare (fila 54 raport de expertiză apel).
Astfel, așa cum corect a reținut Curtea de Apel Ploiești, în rejudecare, în determinarea valorii de despăgubire a imobilului, experții au folosit metoda comparației directe, realizată și prin studiul și analiza schimbărilor produse pe piața imobiliară în anul 2012 (momentul efectuării expertizei fiind la 19 septembrie 2012), reținându-se totodată că, la data întocmirii raportului de expertiză nu au fost contracte de tranzacționare ale terenurilor în zonă.
Ca atare, expertiza omologată de instanța de apel a folosit drept variabile de comparație ofertele de pe piața imobiliară și s-au efectuat corecții în raport de elementele caracteristice ale proprietății, în condițiile unei piețe imobiliare mai puțin active. Totodată, raportul menționează că metoda comparației directe estimează valoarea de piață recomandată într-o perioadă în care nu s-au încheiat tranzacții imobiliare.
În acest context al analizei se reține că lipsa tranzacțiilor pe piața imobiliară, nu poate determina amânarea efectuării expertizei până la data încheierii unor astfel de acte juridice.
Dacă s-ar limita posibilitatea experților de a evalua imobilul numai în raport de tranzacțiile deja efectuate la data întocmirii raportului, pe lângă posibilitatea ca la acel moment să nu se fi încheiat asemenea acte juridice, s-ar limita nejustificat, posibilitatea lor de apreciere și s-ar lipsi de conținut însuși scopul pentru care legea a dispus întocmirea unui raport de către o comisie formată din trei experți, propuși de instanță și de părțile aflate în conflict, fiind suficientă depunerea unui număr oarecare de acte juridice încheiate pentru terenuri asemănătoare, ceea ce legea nu consideră că este îndestulător.
Este de observant că, potrivit art. 304 pct. 9 din cod, invocat ca temei al cererilor de recurs, se poate cere modificarea unei hotărâri când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal or a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Așa fiind, cum evaluarea realizată de instanța de rejudecare respectă criteriul prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în determinarea cuantumului despăgubirilor, critica nu poate fi reținută, ca fondată.
Nici critica invocată de reclamantă privind incidența art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este fondată, întrucât instanța de apel și-a argumentat soluția de admitere a căii ordinare de atac declarată de pârât (în rejudecare), potrivit considerentelor de la fila 11-12 din decizia nr. 38 din 19 iunie 2013.
S-a reținut așadar că, în mod greșit, instanța de fond a dispus omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul C.C. și că aceasta nu a avut în vedere părerile celorlalți experți, D.M. și A.F. S-a precizat că, la stabilirea valorii despăgubirilor s-au avut în vedere dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, expetul M.S. arătând că a luat în considerare prețurile care se practică la vânzarea terenurilor pe raza comunei Bărcănești și nu valoarea reală a despăgubirilor la data consemnării sumei de bani, în contul expropriatului.
Dispozițiile art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd că,,despăgubirea se compune din valorea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite iar la calcularea cuantumuluui despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrative-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezantate de aceștia.”
Sintagma,,prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, după ce acesta a fost expus, într-ă măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționeză prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu.
Contrar celor susținute de recurenți, instanța de apel în rejudecare, urmare unei noi expertize a stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza unui raport efectuat cu respectarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 și a deciziei de casare, experții ținând seama de prețul cu care s-au vândut, în mod obișnuit, terenurile de același fel, de aceeași categorie, în aceeași unitate administrative-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză.
Tot prin raportul de expertiză s-a răspuns și obiectivului 2, anume determinarea prejudiciului suferit de reclamantă prin expropriere, avându-se în vedere și împrejurarea că suprafața de teren expropriată este inclusă într-un corp mai mare de teren, lucrarea fiind realizată de 3 experți, astfel cu prevâd dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Or, în acest cadrul procesual al analizei detalitate a criticilor, nu se poate reține că decizia instanței de apel în rejudecare nu este motivată și că nu cuprinde argumentele pentru care instanța a pronunțat soluția de admitere a apelului, de schimbare în parte a sentinței nr. 2547 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Prahova, acestea fiind inserate în cuprinsul considerentelor de la filele 10-12 din decizie.
În consecință, cât timp legiuitorul a reglementat criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor expropriate, iar curtea de apel a respectat aceste criterii (în rejudecare), stabilind o despăgubire proporțională, ca urmare a măsurii exproprierii, pecum și o sumă reprezentând contravalorea prejuidiciului cauzat reclamantei, hotărârea astfel pronunțată, satisface exigențele art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale legislației interne și nu poate reprezenta o încălcare a normelor naționale sau convenționale, așa încât, nu se poate reține incidența motivului de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nici criticile reclamantei privind aplicarea sau interpretarea greșită de către instanța de apel, în rejudecare, a prevederilor art. 27 din Legea nr. 33/1994 nu sunt fondate.
Legea nr. 33/1994 stipulează în cuprinsul art. 27 că instanța are obligația de a compara rezultatul expertizei cu ofera și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea acordată de către instanță neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea soliciată de expropriat.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză necontestat prin obiecțiuni, comisia de experți tehnici stabilită de instanță în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, a avut în vedere analiza pieței imobiliare și, pentru determinarea despăgubirilor cuvenite reclamantei, a aplicat metoda comparației care presupune tocmai evaluarea raportului cerere-ofertă existent pe piața imobiliară.
Această modalitate de stabilire a cuantumului despăgubirilor satisface exigențele impuse de art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994. Instanța nu are obligația de a-și fundamenta hotărârea pe raportul de expertiză întocmit de expropriator, întrucât, o astfel de obligație ar lipsi de orice conținut dispozițiile art. 25 și urm. din lege. Pe de altă parte, susținerea că instanța de apel ar fi ignorat conținutul expertizei care a stat la baza variantei propuse de expropriator, se constituie într-o obiecțiune la raportul de expertiză, în condițiile în care, potrivit art. 304 C. proc. civ., recursul poate fi exercitat numai pentru motivele ce țin de legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar.
Față de considerentele expuse, toate criticile indicate de părți ca fiind circumscrise motivelor de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., vor fi respinse de Înalta Curte, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarat de reclamanta T.M. și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 38 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2014.