Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția civilă, reclamanta V.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 7 din 12 iulie 2010 și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri în cuantum de 25 de euro/ mp. pentru suprafața de teren expropriată de 1459 m.p., reprezentând parcela A 2341/7/2/2 situată în extravilanul localității Murfatlar.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este titulara dreptului de proprietate asupra unui teren de 10.015 m.p. situat în extravilanul orașului Murfatlar, județul Constanța, parcela A 2341/7/2, în temeiul contractului de partaj voluntar autentificat din 29 septembrie 2009 de către B.N.P. - C.B.
S-a mai arătat că la momentul convocării reclamantei în fața Comisiei de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real de la nivelul localității Murfatlar, județul Constanta, pârâtul efectuase deja demersurile privind dezlipirea suprafeței de teren de 1450 m.p. ce urma a fi expropriată, de loturile ce îi vor rămâne în proprietate, iar cuantumul despăgubirilor au fost acordate la echivalentul sumei de 1 euro/ mp., la cursul de schimb leu - euro din perioada stabilirii despăgubirilor, fiind calculate în mod injust, în comparație cu despăgubirile acordate de pârât pentru terenuri din aceeași categorie de folosință, aflate pe traseul Autostrăzii Cernavodă - Constanța, în extravilanul comunei Peștera, unde s-au acordat despăgubiri de 25 lei/ mp.
Reclamanta a mai arătat faptul că după efectuarea exproprierii, terenul său va rămâne dezmembrat in două loturi, de o parte si de cealaltă a lotului de autostradă, însă loturile nou create au suprafețe foarte mici si nu permit in nici un mod desfășurarea activităților agricole pe respectivul teren.
În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 198/2004 și Legea nr. 33/1994.
Prin sentința civilă nr. 3172 din 5 iunie 2012, Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis în parte acțiunea, a anulat în parte Hotărârea nr. 7 din 12 iulie 2010 emisă de C.N.A.D.N.R. S.A. și a fost obligat pârâtul Statul Român la plata unei despăgubiri în cuantum de 8300 lei pentru suprafața de teren expropriată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea cuvenită proprietarului expropriat se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului prin expropriere.
În ceea ce privește valoarea reală a terenului expropriat - suprafața de 1450 m.p., prima instanță și-a însușit concluziile raportului de expertiză judiciară realizat de comisia compusă din experții ing. O.D., ing. C.C. și ing. V.I., prin care s-a stabilit că valoarea terenului expropriat stabilită prin metoda comparației de piață este de 8.300 lei.
Experții judiciari au apreciat că metoda comparației de piață prevalează față de metoda capitalizării rentei funciare (6.900 lei pentru suprafața expropriată) întrucât valoarea terenului stabilită prin metoda comparației de piață are la bază mai multe informații de piață imobiliară locală. În cadrul acestei evaluării experții au stabilit că prețul cu care se tranzacționează pe piața liberă 1 m.p. de teren în aceeași zonă cu terenul expropriat este de 1,34 euro/ m.p., valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat fiind de 8.300 lei, valoare însușită de prima instanță.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâtul.
Prin decizia nr. 61/ C din 29 mai 2013, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, a respins apelul reclamantei, a admis apelul pârâtului, a modificat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea, a respins cererea experților de majorare a onorariului de expertiză și a obligat reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 900 lei.
În motivarea soluției sale, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 7 din 12 iulie 2010 pârâtul a acordat reclamantei, în calitate de persoană expropriată, o despăgubire totală de 7.000 lei, care se compunea conform raportului de evaluare din suma de 6.000 lei - valoare efectivă a terenului expropriat în suprafață de 1450 m.p. (4,82 lei/ m.p.) și 1.000 lei daune constând în compensații rezultate din pierderea subvențiilor (840 lei) și compensații referitoare la secționarea terenului (120 lei).
Deși, în cadrul cererii de chemare în judecată reclamanta a arătat că este nemulțumită de despăgubirea totală de 7.000 lei, în fața primei instanțe, atât probatoriul, cât și dezbaterile pe fondul cauzei au vizat exclusiv evaluarea terenului supus exproprierii - 1450 m.p. și metodele de evaluare adoptate de experți.
Se constată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra majorării cuantumului daunelor suferite de reclamantă prin expropriere, iar în apel reclamanta a înțeles să critice exclusiv hotărârea pronunțată din perspectiva cuantumului despăgubirii acordate pentru terenul expropriat, apreciind că valoarea de 8.300 lei stabilită de prima instanță este foarte mică în raport de valoarea terenului expropriat și de prețurile de vânzare/cumpărare practicate pe piața imobiliară din Murfatlar.
Efectul devolutiv al apelului nu vizează cu necesitate toate problemele de fapt și de drept care s-au pus înaintea primei instanțe, ci numai acelea care sunt criticate expres sau implicit de către apelant. Așadar, efectul devolutiv poate fi limitat prin voința apelantului, care poate relua pretențiile sale din prima instanță numai parțial, iar în speță reclamanta a înțeles să critice în apel hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului despăgubirii acordate pentru terenul expropriat în suprafață de 1450 m.p.
Constatând că ambii apelanți au criticat legalitatea și temeinicia hotărârii Tribunalului Constanța din perspectiva modalității de stabilire a despăgubirii acordate reclamantei pentru terenul expropriat, în raport de probatoriul administrat în apel la solicitarea ambelor părți, Curtea a soluționat cele două apeluri împreună, printr-un considerent comun:
Apelanții au criticat în esență hotărârea primei instanțe sub aspectul cuantumului despăgubirii aprobat de instanță contestând criteriile de stabilire a valorii de circulație a terenului prin metoda comparațiilor de piață directe cu proprietăți comparabile, similare, având cea mai bună utilizare - teren arabil, dar situate în alte unității administrativ-teritoriale decât terenul expropriat.
Legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanelor expropriate este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului sau unor terți, prin măsura exproprierii.
În ceea ce privește prima componentă a despăgubirii - „valoarea reală” a bunului expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de evaluare, sens în care este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Procesul de evaluare este un sistem complex ce conține toate cercetările, informațiile, raționamentele, analizele și concluziile necesare pentru a ajunge la valoarea de piață a imobilului, aceasta din urmă fiind definită în standardele internaționale de evaluare IVS, ca fiind suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată la data evaluării, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv.
Prin urmare, valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare la amplasamentul acestuia - în speță teren amplasat în extravilanul localității Murfatlar; de destinația lui la momentul exproprierii - teren agricol utilizat exclusiv pentru producția agricolă, categoria a III-a de calitate; de inexistența unui plan de dezvoltare sau de schimbare a destinației acestui teren la momentul exproprierii și nu în ultimul rând, de criteriul cerere-ofertă pe piața imobiliară la momentul evaluării, acest ultim criteriu reflectând și efectele crizei economice ce a afectat piața imobiliară din România.
Prima instanță și-a însușit opinia exprimată și de experți, conform căreia la stabilirea valorii reale a terenului s-a acordat eficiență metodei comparațiilor de piață directe cu proprietățile comparabile, similare având cea mai bună utilizare - teren arabil, dar situate în raza altor unități administrativ-teritoriale decât imobilul expropriat.
Criticile ce vizează înlăturarea acestei expertize de evaluare sunt fondate întrucât în cadrul metodei comparației relative, experții nu s-au raportat și nu au valorificat informațiile obținute din tranzacțiile efectuate pe raza localității Murfatlar în anul 2010, la data exproprierii și evaluării terenului în vederea stabiliri despăgubirii, tranzacții înregistrate la Biroul de taxe și impozite al Primăriei Murfatlar, ci s-au raportat numai la oferte de vânzare identificate în zona UAT - Valu lui Traian și Sibioara, așa cum rezultă din tabelul comparabilelor avute în vedere la evaluarea imobilului expropriat (filele 115-117 dosar fond).
Mai mult și în raport de aceste comparabile, reprezentând terenuri din raza localității Valu lui Traian, experții au ales comparabila nr. 2 - teren situat lângă centura Municipiului Constanța, fără nicio justificare rezonabilă în raport de elementele de similitudine între terenurile evaluate.
În apel, în raport de relațiile oferite de Serviciul Impozite și Taxe din Cadrul Primăriei Orașului Murfatlar cu privire la prețul de tranzacționare pe m/p a unor terenuri arabile din extravilanul orașului Murfatlar și față de înscrisurile noi ce vizau tranzacții cu terenuri agricole extravilane din raza UAT Murfatlar s-a efectuat o nouă expertiză de evaluare a terenului expropriat.
Experții au inclus în cadrul elementelor de comparație în cadrul metodei de evaluare prin comparația de piață directă cu proprietăți similare 5 contracte de vânzare-cumpărare ce priveau terenuri din Murfatlar și un contract de vânzare-cumpărare ce viza un teren situat în raza teritorială a altei unități administrativ-teritoriale și anume Municipiul Medgidia - Valea Dacilor (fila 51 dosar apel, comparabila nr. 1).
Apreciind că tranzacțiile din ianuarie-mai 2008 nu sunt relevante în raport de data exproprierii terenului supus evaluării - iulie 2010, experții judiciari au reținut drept comparabile tranzacțiile nr. 1 - contract de vânzare-cumpărare din 01 februarie 2010 ce viza suprafața de teren de 16667 m.p. situată în localitatea Valea Dacilor - C.F. Medgidia, și tranzacția nr. 3 - contract de vânzare-cumpărare din 11 decembrie 2009 ce viza 14 parcele disparate în suprafață totală de 141500 m.p. situate în extravilanul orașului Murfatlar.
Prețul de vânzare-cumpărare pentru terenul ce a făcut obiectul tranzacției nr. 130 din 01 februarie 2010 din localitatea Valea Dacilor - Medgidia a fost de 1,65 euro/ m.p., iar cel menționat în contractul din 11 decembrie 2009 pentru terenul din Murfatlar a fost de 0,17 euro/ m.p.
Experții au concluzionat că pentru evaluarea terenului în litigiu se impune a se alege ca substituit pentru terenul subiect comparabila nr. 1, care are cea mai mică corecție brută, și anume terenul situat în extravilanul Municipiului Medgidia - Valea Dacilor, pentru care prețul a fost de 1,33 euro/ m.p. Au concluzionat experții că valoarea de piață a terenului expropriat, determinată conform metodei comparației directe cu proprietăți comparabile similare este de 8.200 lei.
Curtea a constatat că această expertiză de evaluare realizată în apel nu poate fi însușită de către instanță, avându-se în vedere faptul că experții nu s-au raportat la prețul practicat pe piața liberă la imobilele din raza orașului Murfatlar, respectiv comparabila nr. 3 din expertiză (fila 51 apel), ci au avut în vedere un teren agricol din extravilanul Municipiului Medgidia - Valea Dacilor, teren situat la 10 km nord de imobilul în litigiu și poziționat în aproprierea unei localități mult mai mare, și cu un potențial economic superior orașului Murfatlar (fosta comună Basarabi).
Din analiza contractelor de vânzare-cumpărare ce vizau terenuri agricole situate în extravilanul localității Murfatlar, inclusiv comparabila nr. 3 - contract de vânzare-cumpărare din 11 decembrie 2009 și contract de vânzare-cumpărare din 01 februarie 2010, cât și din analiza situației transmisă de Primăria Orașului Murfatlar - Sectorul taxe și impozite (fila 21 apel), Curtea a constatat că la nivelul anului 2010 (perioada februarie-noiembrie 2010) când a avut loc exproprierea terenului în litigiu și evaluarea acestuia în vederea stabilirii despăgubirii, prețul de vânzare/cumpărare menționat în actele notariale cu privire la terenuri similare din extravilanul Orașului Murfatlar a fost de 0,60-0,65 euro/ m.p., preț inferior despăgubirii acordate de expropriator prin Hotărârea nr. 7 din 12 iulie 2010, și anume aceea de 1 euro/ m.p. (4,82 lei/m.p.).
Constatând că expertiza efectuată în apel nu răspunde exigențelor art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit imobilele de același fel, în unitatea administrativ-teritorială, la data raportului de expertiză, Curtea a înlăturat-o.
Sintagma „prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări corecte și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.
Or, în acest context valorificând toate înscrisurile administrate de părți și care vizează tranzacții reale încheiate cu privire la terenuri cu destinație agricolă situate în aceeași rază administrativ-teritorială cu terenul expropriat - extravilanul orașului Murfatlar, instanța de apel a constatat că în perioada 2008 - noiembrie 2010 prețul de tranzacționare al unui teren similar nu a depășit 1 euro/ m.p. pe piața imobiliară (fila 21 dosar apel).
Cum expropriatorul a oferit reclamantei pentru terenul expropriat o despăgubire de 1 euro/m.p., valoare superioară celei menționată în actele de vânzare-cumpărare mai sus amintite (fila 21, dosar apel), Curtea a constatat că Hotărârea nr. 7 din 12 iulie 2010 emisă de C.N.A.D.N.R. SA este legală.
Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de reclamantă, care a invocat pronunțarea deciziei recurate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), formulând următoarele critici:
În mod greșit, instanța de apel a înlăturat atât concluziile raportului de expertiză efectuat de instanța de fond, cât și pe cele ale suplimentului la raportul de expertiza efectuat in apel.
În condițiile în care ambele părți au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit la instanța de fond, iar apelurile formulate atât de reclamantă, cât și de C.N.A.D.N.R. critica evaluarea imobilului, necesitatea efectuării unei noi expertize era evidentă pentru soluționarea corectă a cauzei.
Susține recurenta că instanța de apel nu a ținut seama de concluziile experților concluzionând că expertiza nu poate fi însușită, sens în care a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, fără însă a stabili obiective pentru acest supliment și pronunțându-se numai pe baza unor înscrisuri depuse la dosar de pârâtă.
Înlăturarea singurei probe esențiale, expertiza de specialitate, care se baza inclusiv pe înscrisurile depuse de ambele părți, a condus la respingerea apelului reclamantei si la admiterea apelului pârâtei, într-o modalitate pe care recurenta o consideră ca fiind nelegală.
Acordarea unor despăgubiri într-un cuantum redus, disproporționat față de cele stabilite de alte comisii de expertiză pentru suprafețe similare învecinate, confirmate prin hotărâri judecătorești ale aceleiași instanțe (3 euro/ mp), si cu mult disproporționate față de cele acordate de expropriator altor persoane pentru terenuri de categorie inferioară aflate pe același traseu al autostrăzii (in extravilanul satului Peștera s-au acordat 6 euro/ mp), nu sunt de natură să ofere o satisfacție echitabilă, fiind încălcat dreptul la o justă despăgubire.
Recurenta contestă încheierea de ședință din data de 22 mai 2013, arătând că în mod nefondat a respins instanța de apel obiecțiunile sale, apreciind eronat că nu ar fi contestat hotărârea de stabilire a despăgubirilor sub aspectul despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin expropriere.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:
Stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile în accepțiunea legii generale în materie, dar și a normelor constituționale (art. 44 din Constituție).
Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”.
Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite”.
„La stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, „luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia…”.
Se constată astfel că textul de lege stabilește atât criteriile de determinare a despăgubirii, compusă din valoarea reală a bunului și prejudiciul cauzat expropriatului, cât și momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, respectiv „data întocmirii raportului de expertiză”.
Recurenta a susținut încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994 întrucât concluzia pe care instanța de apel și-a fundamentat soluția nu s-ar fi raportat la criteriile prevăzute de acest text de lege în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială.
Sub acest aspect, se constată că din dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 rezultă cele două aspecte esențiale ce interesează obiectivele la care trebuie să răspundă experții desemnați de către instanța de judecată, respectiv prețul de piață al imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacții încheiate în perioada relevantă și, eventual, din oferte de tranzacționare, iar în al doilea rând, momentul de referință al determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel al întocmirii raportului de expertiză în cursul judecății.
Sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele” are semnificația de preț plătit efectiv, respectiv prețul de tranzacționare a bunului, consemnat ca atare în contracte de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preț ale agențiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunțurile de mică publicitate sau de pe internet.
În speță, instanța de apel a înlăturat atât concluziile expertizei efectuate la fond, cât și pe cele ale expertizei efectuate în apel, apreciind că niciuna nu respectă criteriul prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, iar pentru a verifica dacă valoarea despăgubirii acordată de expropriator reflectă valoarea reală a imobilului expropriat, s-a raportat la prețurile de vânzare rezultate din contracte de vânzare cumpărare încheiate în anul 2010 (data hotărârii de stabilire a despăgubirilor), astfel cum acestea au fost comunicate de Primăria orașului Murfatlar prin adresa nr. 7379 din 27 noiembrie 2012 (fila 21, dosar apel).
Într-adevăr, expertiza de la fond s-a raportat la oferte de vânzare identificate în anunțuri imobiliare, iar nu la prețuri ce rezultă din contracte de vânzare cumpărare încheiate în unitatea administrativ teritorială în care se află imobilul expropriat, acesta fiind motivul pentru care corect a fost înlăturată de instanța de apel.
De asemenea, expertiza din apel (filele 48-49, dosar apel) s-a raportat la prețuri de tranzacționare rezultate din contracte de vânzare cumpărare încheiate în anii 2009-2010, ceea ce încalcă criteriul prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 potrivit căruia, „la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.”
Or, în această situație instanța de apel trebuia să dispună completarea raportului de expertiză pentru determinarea cuantumului despăgubirii, prin raportare la prețurile ce rezultă din tranzacții încheiate la data întocmirii raportului de expertiză.
Neprocedând în acest mod, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
De asemenea, nelegal instanța de apel s-a raportat la prețurile de tranzacționare comunicate de Primăria orașului Murfatlar, cu adresa nr. 7379 din 27 noiembrie 2012 (fila 21, dosar apel), în condițiile în care acestea vizau contracte de vânzare cumpărare încheiate în anul 2010, or momentul de referință la calcularea cuantumului despăgubirilor în etapa judiciară a contestației este data raportului de expertiză, conform celor anterior arătate.
Având în vedere aceste considerente, urmează a se constata că, prin hotărârea atacată, nu s-a stabilit pe deplin situația de fapt a cauzei pendinte, raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză nesocotind cu evidență dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Pentru stabilirea valorii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, se constată că se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc. civ.
Prin urmare, constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantei, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1)-(3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași curte de apel, în vederea refacerii probatoriului sub toate aspectele care au condus la încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Astfel, urmează ca instanța de apel să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experți constituită în condițiile art. 25 din aceeași lege, urmând ca experții să stabilească despăgubirile cuvenite reclamantei în raport de „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”, preț rezultat din contracte de vânzare cumpărare autentice, încheiate cât mai aproape de acest moment - data întocmirii raportului de expertiză.
În cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar) efectuate de instanță se va constata că nu există asemenea tranzacții - încheiate cât mai aproape de data întocmirii raportului de expertiză - se vor avea în vedere alte metode propuse de experți.
În ce privește critica referitoare la despăgubirile pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, aceasta este inadmisibilă, fiind formulată direct în recurs, omisso medio, trecând peste apel, unde o astfel de critică nu a fost valorificată de parte, criticile din apel vizând doar componenta despăgubirii reprezentată de valoarea reală a imobilului expropriat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta V.M. împotriva deciziei civile nr. 61/ C din 29 mai 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2014.