Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 11 octombrie 2010, reclamanții B.V. și B.S. au formulat, în contradictoriu cu pârâții Comuna Agigea, prin primar, Consiliul local Agigea și Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., contestație împotriva Hotărârii nr. 42 din 15 iunie 2010 a Comisiei de analiză a cererilor depuse de titularii de drepturi reale asupra imobilelor expropriate situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "Varianta de ocolire a municipiului Constanța", sub aspectul stabilirii despăgubirilor pentru exproprierea terenului situat în Agigea, județul Constanța, parcela X, în suprafață de 6.511 mp, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că despăgubirea a fost stabilită la un nivel mai mic decât valoarea reală a terenului, respectiv la 16 euro/mp, în loc de 69 euro/mp, cu cât se vinde un asemenea teren în mod obișnuit.
Prin întâmpinarea înregistrată la 24 noiembrie 2010, pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că terenul a fost evaluat în conformitate cu standardele internaționale de evaluare și reflectă valoarea acestuia. De asemenea, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comuna Agigea, prin primar și Consiliul local Agigea.
Prin încheierea din 22 martie 2011, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comuna Agigea, prin primar, și Consiliul local Agigea, pentru motivele arătate în această încheiere, având în vedere că acești pârâți sunt străini de raportul juridic dedus judecății, calitatea de expropriator revenind Statului Român.
Ca urmare a admiterii acestei excepții, instanța de fond a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâții Comuna Agigea, prin primar, și Consiliul local Agigea, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin cerere înregistrată la 30 octombrie 2012, expertul B.D. a solicitat plata onorariului de expert stabilit prin încheierea din 22 martie 2012.
Reclamanții, prin concluzii orale, au solicitat respingerea acestei cereri, arătând că onorariul acestui expert este în sarcina pârâtului.
Tribunalul Constanța, prin Sentința civilă nr. 6.049 din 13 noiembrie 2012, a respins cererea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâții Comuna Agigea, prin primar, și Consiliul local al comunei Agigea, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, ca neîntemeiată, și a obligat pe reclamanții B.V. și B.S. să plătească Biroului de expertize tehnice de pe lângă Tribunalul Dolj, în contul expertului B.D., onorariul de expert de 900 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pentru exproprierea terenului în suprafață de 6.511 mp, situat în parcela X s-au acordat despăgubiri în sumă de 440.039 RON, sumă care a fost contestată de către reclamanții B.V. și B.S.
În cauză, la solicitarea reclamanților, s-a efectuat o expertiză tehnică imobiliară prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirii în sumă de 1.019.000 RON, conform opiniei experților B.C. și B.D.Z., care au luat în considerare un preț de 36,57 euro, comparativ cu expertul B.D. care a precizat că, deși acest teren a fost extravilan agricol la data exproprierii, ulterior, fiind transformat în intravilan, acesta și-a păstrat categoria de agricol și nu curți construcții cum ar fi fost necesar în vederea obținerii unei autorizații de construire. În acest context, nu este normal ca acest teren să fie evaluat ca și intravilan curți și construcții cu utilități, și drumuri de acces.
Instanța de fond nu și-a însușit punctul de vedere al celor doi experți, cu motivarea că din probele administrate în cauză nu rezultă că terenul ar fi căpătat destinația de curți și construcții, el fiind, în realitate, la data exproprierii, un teren arabil.
Împrejurarea că între întocmirea raportului de expertiză și emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor terenul a trecut în intravilan nu schimbă valoarea acestuia, care a rămas un teren arabil supus exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Așa fiind, s-a conchis că singura evaluare efectuată corect este aceea efectuată în cadrul procedurii de expropriere, care a ținut cont de destinația arabilă a terenului, fapt pentru care instanța a înlăturat evaluarea făcută de experții B.C. și B.D.Z.
Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin Decizia nr. 27/C din 18 martie 2013, a respins apelul declarat de apelanții reclamanți B.V. și B.S., ca nefondat, reținând, în esență, următoarele:
Apelanții reclamanți au criticat sentința apelată cu privire la cuantumul despăgubirilor cuvenite prin exproprierea terenului în suprafață de 6.511 mp, situat în Agigea, parcela X, în vederea realizării lucrării de utilitate publică "Varianta de ocolire a municipiului Constanța".
Potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, aplicabil, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 184/2004, "Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Prin urmare, legiuitorul a statuat că despăgubirea cuvenită persoanei expropriate este formată din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului și/sau unor terți de măsura exproprierii.
În ceea ce privește valoarea reală a bunului expropriat, aceasta este determinată de prețul cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de evaluare.
Valoarea de piață a imobilului expropriat se impune a fi determinată în raport de toate caracterizările bunului, prin raportare la amplasamentul acestuia din urmă.
În speță, la propunerea reclamanților, a fost încuviințată proba cu expertiză având ca obiective: să se identifice imobilului teren și stabilirea exactă a suprafeței expropriate; să se stabilească valoarea despăgubirilor care se compune din valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarilor; să se stabilească valoarea despăgubirilor la data exproprierii, experții urmând să țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel pe raza comunei Agigea.
În urma efectuării raportului de expertiză, experții B.C. și B.D.Z. au stabilit o valoare pentru terenul expropriat de 1.019.000 RON, având în vedere un preț de 36,57 euro/mp.
La stabilirea acestei valori cei doi experți au utilizat metoda comparației cu terenuri cu destinație rezidențială, precum și metoda extracției, cu precizarea că această metodă are în vedere ipoteza că pe terenul în litigiu se vor construi 5 blocuri de locuit.
Expertul cu opinie separată, B.D., a stabilit că terenul are destinație agricolă și că este foarte probabil că s-ar putea construi un complex locativ, având în vedere situarea terenului de-a lungul lizierei pădurii din imediata apropiere a DN 39 și deschiderea de doar 25 m.
De asemenea, a mai reținut că terenul în litigiu a fost trecut în intravilan ulterior declanșării procedurii de expropriere.
Din raportul de expertiză întocmit de cei trei experți rezultă că toți au avut în vedere metoda comparației, utilizând în acest scop anunțuri imobiliare.
În mod întemeiat, instanța de fond a înlăturat concluziile raportului de expertiză avându-se în vedere faptul că la data întocmirii raportului de evaluare de către expropriator terenul în litigiu era situat în extravilan, având destinația de teren agricol, care a fost evaluat la suma de 440.039 RON, sumă însușită și de către Tribunalul Constanța.
De altfel, destinația agricolă a terenului rezultă din certificatul de urbanism cu nr. 5 din 25 ianuarie 2010 eliberat de Primăria comunei Agigea, din cuprinsul căruia rezultă că terenul se află în intravilan, dar destinația sa este agricol.
Destinația "curți construcții" este admisă numai în baza unui plan urbanistic zonal avizat și aprobat conform legislației în vigoare, plan urbanistic ce nu a fost depus de către apelanți, cu alte cuvinte "nu există", schița depusă la dosar de către aceștia neechivalând cu planul urbanistic care trebuie avizat conform legislației în vigoare.
Or, cei doi experți în mod greșit au reținut că terenul în litigiu ar fi căpătat destinația de curți și construcții și l-au evaluat conform acestei destinații, deși, în realitate, la data exproprierii, ca și în prezent, acesta este teren agricol.
Prin urmare, singura evaluare corectă a fost cea făcută de comisia de evaluare a pârâtului care a avut în vedere destinația arabilă a terenului, precum și prețul zonei (oferte de vânzare terenuri extravilane).
Nefondate au fost apreciate criticile apelanților cu privire la faptul că prețul zonei este de 69 euro/mp, având în vedere destinația terenului, "agricol" și nu intravilan.
Față de cele expuse, s-a concluzionat că evaluarea reținută de către instanța de fond și anume cea stabilită de comisie, este cea corectă, întrucât a respectat întocmai aplicarea în speță a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, astfel că soluția dată este legală și temeinică.
Privitor la obligarea reclamanților la plata onorariului de expert în sumă de 900 de RON către expertul B.D., Curtea a reținut că, potrivit art. 170 C. proc. civ., "Când s-a încuviințat o expertiză, partea care a propus-o este obligată ca, în termen de 5 zile de la încuviințare, să depună suma statornicită de instanță pentru plata expertului; recipisa se va depune la grefa instanței".
Prin încheierea din 23 martie 2011, la cererea apelanților, s-a admis proba cu expertiză tehnică imobiliară, punându-le în vedere ca în termen de 5 zile de la încuviințare să facă dovada achitării onorariului fixat, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai administra proba, astfel cum prevăd dispozițiile art. 170 alin. (3) C. proc. civ.
Conform dispozițiilor legale mai sus menționate, apelanții trebuiau să achite onorariul de expert în sumă de 900 de RON, întrucât expertiza a fost încuviințată la cererea acestora, astfel cum a dispus instanța de fond, iar achitarea onorariului de expertiză către expert B.D. cade în sarcina lor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții- reclamanți B.V. și B.S., care, indicând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea criticilor formulate au arătat următoarele:
Decizia recurată este nelegală, pentru că, potrivit dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilelor și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Experții vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale.
În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții, ținând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanței o eventuală reducere numai a daunelor.
Ca urmare, având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului expropriat și din prejudiciul cauzat proprietarului.
Or, în speță, în mod greșit au reținut instanțele de fond și de apel că singura evaluare corectă este cea făcută de comisia de evaluare a pârâtului, pentru că la calcularea cuantumului despăgubirilor aceasta trebuia să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în comuna Agigea, precum și de daunele aduse proprietarului.
Mai mult,comisia trebuia să țină seama și de dovezile pe care proprietarii le-au prezentat în acest sens, cât și de faptul că, din iulie 2009, terenul nu mai era situat în extravilan.
De asemenea, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, nu s-a ținut cont că terenul expropriat se afla într-o zona comercială (magazinul D. și mall S.); că terenul proprietatea reclamanților a fost fărâmițat în 3 loturi, lotul expropriat fiind la mijloc, iar lotul X1 în suprafața de 819 mp, economic nu mai poate fi valorificat conform zonei care este comercială, și că s-a întocmit documentație pentru obținerea certificatului de urbanism pentru construirea unui complex imobiliar cu apartamente cuprinzând 5 blocuri, iar Primăria Agigea a acceptat parțial proiectul în sensul că a fost de acord ca aceste blocuri sa fie construite, dar nu pe terenul care urmează a fi expropriat (conform adresei nr. 7466 din 21 iunie 2010 aflată la dosar).
Comisia de evaluare nu a ținut cont nici de prejudiciul produs prin fărâmițarea terenului proprietatea reclamanților care a fost împărțit în 3 loturi, fiind expropriat lotul din mijloc, și nici de faptul că pârâtul nu a făcut obiecțiuni la modul de calcul efectuat de cei doi experți, respectiv ing. B.C. și ing. B.D.Z.
S-a mai arătat, că vecinii care au fost expropriați odată cu reclamanții au primit pentru terenurile expropriate de același fel (teren arabil) sume între 58 euro/mp și 69 euro/mp, iar aceștia au primit numai 16 euro/mp.
S-a conchis, că despăgubirea acordată de comisie reclamanților, în cuantum de 440.039 RON, este foarte mică comparativ cu valoarea reală a imobilului expropriat.
Referitor la obligarea reclamanților la plata onorariului de expert în suma de 900 RON către B.D., au arătat că în mod greșit au fost obligați la aceasta plată pentru că acest expert a fost numit de pârâți.
Examinând decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată următoarele:
Potrivit art. 314 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite".
Față de aceste dispoziții legale, pentru ca instanța de recurs să exercite asupra unei hotărâri judecătorești controlul judiciar în limitele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în vigoare la data pronunțării deciziei recurate, trebuia ca situația de fapt să fie pe deplin stabilită de către instanțele de fond și apel.
În speță, reclamanții au formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 42 din 15 iunie 2010 emisă de Comisia de analiză a cererilor depuse de titularii de drepturi reale asupra imobilelor expropriate situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică "varianta de ocolire a municipiului Constanța", sub aspectul stabilirii despăgubirilor pentru exproprierea terenului situat în Agigea, județul Constanța, parcela X, în suprafață de 6.511 mp.
Potrivit art. 9 alin. (1) și (3) din Legea nr. 198/2004 "expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4) - (8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii (...)" și "Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii (...)".
Prin urmare, acțiunea formulată în condițiile acestui text de lege, de către expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii, se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Totodată, se constată că, în materia exproprierii, Legea nr. 33/1994(r) privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, reprezintă cadrul normativ general, în timp ce Legea nr. 198/2004 are un caracter special în raport cu Legea nr. 33/1994.
Folosind sintagma "în ceea ce privește stabilirea despăgubirii" în situația acțiunilor formulate în conformitate cu prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004, așa cum este situația în speță, legiuitorul a dorit ca, în acest domeniu, controlul jurisdicțional să se facă doar în privința stabilirii cuantumului despăgubirii.
Prin prezentul recurs, recurenții-reclamanți au criticat hotărârile instanțelor de fond și de apel sub aspectul determinării cuantumului despăgubirii, astfel că acestora li se va răspunde prin următoarele considerente:
Recurenții-reclamanți a susținut că singura expertiză legală este cea întocmită de experți B.C. și B.D.Z., la al căror mod de calcul al despăgubirilor pârâtul nu a formulat obiecțiuni; că hotărârile pronunțate în fond și apel au fost date cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, fără să se țină seama că despăgubirea ce li se cuvine pentru terenul în litigiu se compune din valoarea reală a imobilului expropriat și din prejudiciu cauzat proprietarului; că s-a omologat varianta întocmită de expertul desemnat de pârât la comisia de evaluare, care nu a ținut seama de prețul cu care se vând imobilele de același fel în localitatea Agigea, precum și de daunele aduse proprietarului.
Potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 "Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Folosind sintagma "imobile de același fel", legiuitorul a avut în vedere imobile similare, în ceea ce privește destinația și amplasamentul, cu cel expropriat.
Or, în prezenta cauză, se constată că instanțele de fond și de apel și-au întemeiat soluțiile pronunțate atât pe raportul de expertiză efectuat în cadrul comisiei de evaluare, cât și în faza de judecată a fondului de către expertul desemnat de pârât, fără să se stabilească pe deplin situația de fapt cu privire la caracteristicile terenului în litigiu, respectiv, amplasamentul și destinația acestuia la momentul exproprierii.
Astfel, cu privire la caracteristicile terenului în litigiu, instanțele de fond și apel au reținut că la data întocmirii raportului de evaluare de către expropriator în cadrul comisiei de evaluare terenul în litigiu era situat în extravilan, având destinația de teren agricol, fiind evaluat la suma de 440.039 RON.
Însă, în raportul de expertiză întocmit în primă instanță de expertul B.C., s-a reținut că terenul este situat în intravilan, conform hotărârii Consiliului local Agigea nr. 151 din 3 iulie 2009, care nu este depusă la dosar și care este anterioară emiterii hotărârii contestate, nr. 42 din 15 iunie 2010, cât și datei la care s-a efectuat raportul de expertiză de către expropriator, în luna august 2009, în cadrul comisiei de evaluare.
De asemenea, potrivit certificatului de urbanism nr. 5 din 25 ianuarie 2010 emis de Primăria comunei Agigea, anterior deciziei contestate, caracteristicile terenului în litigiu constau în aceea că este situat în intravilan, are destinația agricol și destinații admise: curți construcții, numai în baza unui plan urbanistic zonal.
Atât prin apelul declarat de reclamanți, cât și prin recursul declarat de aceștia, s-a susținut că terenul în litigiu era situat în intravilan la data exproprierii, într-o zonă comercială, fără ca instanțele să clarifice aceste aspecte.
Prin urmare, deși existau neconcordanțe cu privire la amplasamentul și destinația terenului în litigiu la data exproprierii, instanțele de fond și apel nu au administrat probatoriul necesar în vederea lămuririi pe deplin a acestor aspecte.
Pe de altă parte, potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, atât experții, cât și instanța au obligația ca, la stabilirea despăgubirilor acordate, să țină seama de prețurile cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
În cauză, se constată că s-a efectuat un raport de expertiză în primă instanță, care, în toate variantele, nu a respectat criteriile de evaluare prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, întrucât a avut în vedere la stabilirea despăgubirilor ofertele de preț din anunțuri de publicitate și nu prețurile cu care se vând imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, iar instanța de apel a respins cererea reclamanților de efectuare a unei noi expertize prin care să se stabilească cuantumul despăgubirilor pentru terenul în litigiu, prin încheierea din 25 februarie 2013, fără nicio motivare.
Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o jurisprudență constantă, a stabilit semnificația sintagmei "prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele" după cum urmează: preț plătit efectiv și consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare și nu ofertele de preț ale agențiilor imobiliare ori prețurile de tranzacționare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet și din anunțurile de mică publicitate.
În această situație, urmează a se constata că, prin hotărârea atacată, nu s-a stabilit pe deplin situația de fapt a cauzei pendinte cu privire la caracteristicile terenului în litigiu, respectiv la amplasamentul și destinația acestuia, și că raportul de expertiză judiciară întocmit la prima instanță de către comisia de experți a nesocotit cu evidență dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, datele și concluziile experților fiind nefundamentate, și, drept consecință, de neacceptat.
Pentru stabilirea valorii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale menționate, se constată că se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc. civ.
Față de cele expuse, se constată că sunt fondate motivele de recurs privind modul de stabilire a despăgubirilor în prezenta cauză din perspectiva dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a principiului rolului activ al judecătorului, consacrat de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., iar instanța, fără să mai analizeze celelalte critici formulate de reclamanți ce vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării, în temeiul art. 304 (9) C. proc. civ., art. 314 și art. 312 (3) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanți, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de reclamanți, la aceeași curte de apel.
Cu ocazia rejudecării, instanța de apel va trebui să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză, în condițiile procedurale și de substanță ale Legii nr. 33/1994, ținând seama de valoarea reală a imobilului expropriat, de prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite și de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, luând în considerare prețul plătit efectiv și consemnat ca atare în cuprinsul contractelor autentice de vânzare-cumpărare urmând ca, în funcție de situația de fapt stabilită în baza probatoriului administrat, să facă aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanții B.V. și B.S. împotriva Deciziei nr. 27/C din 18 martie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - GV