Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul C.N.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, obligarea pârâtului la emiterea ordinului privind stabilirea datei alegerilor și alocarea sumelor necesare organizării primelor alegeri în vederea înființării camerelor agricole județene și a Camerei Agricole Naționale, în baza art. 24 din Legea nr. 283/2010 și a art. II din Legea nr. 122/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 283/2010.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului de a formula prezenta acțiune, susținând că este lipsit de personalitate juridică și prin urmare nu poate promova o astfel de acțiune.
Prin Sentința civilă nr. 1408 din 22 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârât, ca neîntemeiată, și a admis, în parte, acțiunea formulată de C.N.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în sensul că a obligat pârâtul să emită ordinul prevăzut la art. II alin. (1) din Legea nr. 122/2012.
Pentru a pronunța această soluție în ceea ce privește excepția invocată, instanța de fond a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 rezultă că pentru ca o structură/organism administrativ să aibă statut de autoritate publică și deci să poată fi parte într-un litigiu de contencios administrativ nu se cere condiția personalității juridice.
Calitatea procesuală a unei structuri/organizații/organism este dată de capacitatea administrativă a acestei alcătuiri/structuri care, la rândul său, este dată de competența conferită prin lege sau pe baza legii în vederea realizării scopului pentru care a fost înființată.
Or, în cauză, din dispozițiile generale ale Legii nr. 283/2010, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 122/2012, C.N.I. are o serie de drepturi și obligații (atribuții) în legătură cu organizarea și funcționarea camerelor pentru agricultură, industrie alimentară, piscicultură, silvicultură și dezvoltare rurală.
Examinând pe fond acțiunea, curtea de apel a reținut că în cauză este necontestat că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, pe de o parte, obligarea pârâtului la emiterea ordinului privind stabilirea datei alegerilor, iar pe de altă parte, alocarea sumelor necesare organizării primelor alegeri în vederea înființării camerelor agricole județene și a Camerei Agricole Naționale, în baza art. 24 din Legea nr. 283/2010 și a art. II din Legea nr. 122/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 283/2010.
Potrivit art. II alin. (1), modificat prin articolul unic din O.U.G. nr. 57/2012 privind prorogarea termenului prevăzut la art. II alin (1) din Legea nr. 122/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 283/2010, C.N.I. și comitetele județene de inițiativă ale camerelor agricole vor trebui să organizeze alegeri pentru constituirea camerelor agricole până la cel mai târziu la data de 10 aprilie 2013, în baza ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.
Or, în cauză, se constată că ministrul agriculturii nu a emis ordinul pentru ca activitatea respectivă să se fi putut realiza în temeiul prevăzut de lege și pentru ca C.N.I. să poată exercita atribuțiile legale.
Autoritatea pârâtă s-a apărat susținând doar că termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 122/2012 a fost prorogat cu 6 luni, adică la data de 10 aprilie 2013, fără să justifice în vreun mod neemiterea ordinului respectiv.
Referitor la capătul de cerere privind alocarea sumelor necesare organizării primelor alegeri în vederea înființării camerelor agricole județene și a Camerei Agricole Naționale, solicitare întemeiată pe prevederile art. 24 din Legea nr. 283/2010, instanța de fond a constatat că acest articol a fost abrogat în baza pct. 63 din Legea nr. 122/2012 pentru modificarea Legii nr. 283/2010, motiv pentru care a fost respins ca atare.
Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul este întemeiat pe dispozițiile 304 pct. 8 și 9 art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că prin sentința recurată instanța reține că există un refuz nejustificat al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de a emite ordinul privind organizarea alegerilor pentru constituirea camerelor agricole, fără să țină cont de toate împrejurările de fapt și de drept care au condus la această situație.
În ceea ce privește aspectele de fapt neluate în considerare de instanța de judecata se arată faptul că C.N.I. este cel care avea obligația de a stabili data când trebuiau organizate alegerile. Acest fapt rezultă și din Nota nr. 124 din 24 septembrie 2012 emisă de C.N.I. și transmisă Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale - respectiv ministrului agriculturii și dezvoltării rurale, prin care acest organism informează instituția că prin Decizia nr. 54/1 din 12 septembrie 2012 a propus desfășurarea primelor alegeri în data de 21 octombrie 2012. De aici se desprind doua concluzii: (1) C.N.I. recunoaște că are atribuția de a propune data alegerilor și (2) C.N.I. a încălcat în mod evident prevederile Legii nr. 122/2012 luând decizia de a organiza primele alegeri pentru camerele agricole județene în data de 21 octombrie 2012, dată care se situa în afara perioadei legale de maximum 90 de zile precizată de lege. Prin urmare, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu putea să emită ordinul referitor la data alegerilor și finanțarea acestora în afara prevederilor legale, așa cum a propus C.N.I. prin Decizia nr. 54/1 din 12 septembrie 2012, fixând alegerile la data de 21 octombrie 2012.
Recurentul mai susține că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că C.N.I., prin Decizia nr. 54/1 din 12 septembrie 2012, a fixat alegerile la data de 21 octombrie 2012, dată care a rămas fără obiect și caducă. Față de această situație, în virtutea rolului activ, instanța putea cel mult să solicite reclamantului C.N.I. să propună o altă dată a alegerilor, înainte de a obliga ministerul la emiterea ordinului, având în vedere că, așa cum reiese din textul de lege, C.N.I. este cel care propune data alegerilor și în urma acesteia ministrul agriculturii și dezvoltării rurale emite ordinul. C.N.I. nu a făcut niciun demers în acest sens, s-a adresat direct instanței fără a-și îndeplini minim de obligație, cu atât mai mult cu cât ministerului i s-a imputat faptul că a refuzat nejustificat emiterea ordinului, în condițiile în care termenul de emitere nu este expirat nici la această dată a formulării recursului.
În consecință, ministerul a fost obligat de către instanța de fond la emiterea unui ordin înlăuntrul termenului acordat de lege, termen care nu e expirat.
Se mai susține că instanța de fond în mod greșit a interpretat atât textul de lege, cât și probele din dosar, concluzionând doar că a existat un refuz nejustificat.
Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere următoarele considerente:
Instanța de control judiciar constată că în cauză sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii deoarece prima instanță nu a reținut corect situația de fapt, în raport cu materialul probator administrat în cauză și nu a realizat o încadrare juridică adecvată.
Prin cererea formulată s-a solicitat obligarea pârâtului la emiterea ordinului privind stabilirea datei alegerilor și alocarea sumelor necesare organizării primelor alegeri în vederea înființării camerelor agricole județene și a Camerei Agricole Naționale, în baza art. 24 din Legea nr. 283/2010 și a art. II din Legea nr. 122/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 283/2010.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:
"(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă, sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".
Dispozițiile art. 2 lit. o) din legea sus-menționată definesc dreptul vătămat ca fiind "orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ.".
În raport cu aceste dispoziții și cu solicitarea reclamantului, Înalta Curte constată că acesta nu a fost vătămat într-un drept, sau într-un interes legitim, astfel cum este definit de art. 2 lit. p) și r) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, Înalta Curte constată că nu se poate reține un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, astfel că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică.
Cu privire la aspectele de drept care nu au fost luate în considerare de către instanța de judecată, s-a arătat că inițial prevederile art. II din Legea nr. 122/2012 reglementau următoarele: " Comitetul Național de Inițiativă și comitetele județene de inițiativă ale camerelor agricole vor organiza primele alegeri pentru constituirea camerelor agricole (...) în baza ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale".
Însă, pe parcursul procesului, respectiv între data înregistrării acțiunii, respectiv 9 octombrie 2012, și data pronunțării hotărârii judecătorești, 22 aprilie 2013, termenul pentru emiterea ordinului prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 122/2010 a fost modificat în sensul prorogării acestuia, aspect susținut și învederat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale instanței de judecată.
Articolul unic din O.U.G. nr. 57/2012 privind prorogarea termenului prevăzut la art. II alin. (1) din Legea nr. 122/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 283/2010 privind camerele pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală ("O.U.G. nr. 57/2012"), publicată în M. Of. nr. 701/12.10.2012, prevede: "Termenul prevăzut la art. II alin. (1) din Legea nr. 12/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 283/2010 privind camerele pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 11 iulie 2012, cu privire la organizarea desfășurării primelor alegeri pentru constituirea camerelor pentru agricultură, industrie alimentară, piscicultură, silvicultură și dezvoltare rurală se prorogă cu 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
Prin Legea nr. 86/2013 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2012 privind prorogarea termenului prevăzut la art. II alin. (I) din Legea nr. 122/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 283/2010 privind camerele pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală ("Legea nr. 86/2013"), publicată în M. Of. nr. 201/9.04.2013: "Termenul prevăzut la art. II alin. (1) din Legea nr. 122/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 283/2010 privind camerele pentru agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 11 iulie 2012, cu privire la organizarea desfășurării primelor alegeri pentru constituirea camerelor pentru agricultură, industrie alimentară, piscicultură, silvicultură și dezvoltare rurală se prorogă cu 8 luni de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
Potrivit la art. II alin. (1) din Legea nr. 122/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 283/2010, ordinul nu poate fi emis decât la propunerea C.N.I. de stabilire a datei alegerilor. Înalta Curte constată că, în cauză, considerentele instanței sunt lipsite de temei legal, în ceea ce privește afirmația acesteia că nu s-a adus nicio justificare de către minister în faptul că nu s-a emis ordinul de stabilire a datei alegerilor, atâta timp cât pe tot parcursul procesului s-au adus dovezi în ceea ce privește faptul că ordinul nu poate fi emis decât la solicitarea și propunerea C.N.I. și, mai mult decât atât, termenul în care putea fi emis nu expirase. Nimeni nu poate fi obligat de două ori, în condițiile în care instanța a obligat Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale exact la aplicarea art. II alin. (1) din Legea nr. 122/2010; refuzul nejustificat prin neemiterea ordinului putea fi invocat abia după expirarea termenului prevăzut de lege și numai în condițiile în care reclamantul C.N.I. și-ar fi îndeplinit minim obligațiile și ar fi depus diligențele necesare.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat de a soluționa o cerere este "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane", excesul de putere fiind definit în art. 2 alin. (1) lit. n): "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".
Din interpretarea prevederilor legale citate rezultă că atunci când are de analizat caracterul justificat sau nejustificat al refuzului de rezolvare a unei cereri, instanța de contencios administrativ nu se limitează la un control de legalitate formală, ci trebuie să evalueze conduita autorității din perspectiva scopului legii, printr-o interpretare rațională a acesteia, pentru că principiul proporționalității măsurilor administrative individuale în raport cu interesul public ocrotit impune ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate particularului să nu fie excesiv de împovărătoare, disproporționate în raport cu scopurile vizate (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Buzescu c. României, Hotărârea din 24 mai 2005, parag. 96).
Or, în cauză, unica probă pe care instanța și-a fundamentat soluția a reprezentat-o faptul că ministrul nu a emis ordinul în termenul prevăzut, fără a ține cont de faptul că acesta a fost prorogat succesiv de alte prevederi legale.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală.
În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței civile nr. 1408 din 22 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2014.
Procesat de GGC - AZ