Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 martie 2012 pe rolul Tribunalului Suceava reclamanții P.C. și P.E. au formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 203 din 13 februarie 2012, pronunțată de Comisia de Verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor a Comunei Șcheia în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, Comuna Șcheia prin Primar, solicitând să se verifice temeinicia ei cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate.
În motivarea contestației, au arătat că, în fapt, prin Hotărârea nr. 203 din 13 februarie 2012 s-a dispus exproprierea suprafeței de 1709 mp, identică cu parcela nr. 35897 a comunei cadastrale Șcheia, exprimându-și dezacordul asupra sumei stabilite de 2109 RON, solicitând o despăgubire de 4000 euro pe arul de teren expropriat.
Despăgubirea a fost stabilită la valoarea minimă de impozitare cuprinsă în grila Camerei Notarilor Publici la vânzarea de imobile și nu la prețul de piață al imobilului supus exproprierii.
Intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale a formulat întâmpinare prin care a arătat că pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate.
Prin Sentința nr. 2562 din 4 decembrie 2012, Tribunalul Suceava a admis în parte contestația formulată de contestatorii P.E. și P.C., în contradictoriu cu intimații Statul Român - prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași, Comuna Șcheia - prin Primar, Comisia de Verificare a Drepturilor de Proprietate și Acordare a Despăgubirilor, Comuna Șcheia - prin Primar, a modificat în parte Hotărârea nr. 203 din 13 februarie 2012, emisă de Comisia de Verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor a comunei Șcheia, jud. Suceava, a dispus plata în favoarea contestatorilor a sumei de 20.500 euro, la cursul oficial al BNR din ziua plății cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea imobilului situat în comuna Șcheia identic cu parcela nr. 35897 teren liber de construcții în suprafață de 1709 mp, a respins capetele de cerere privind obligarea expropriatorului la plata despăgubirilor pentru suprafețele de teren rămase în urma exproprierii precum și a prejudiciului rezultat din diminuarea terenului rămas în urma exproprierii, ca nefondate, a obligat pârâtul Statul Român prin CNADR să plătească contestatorilor suma de 3700 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 203 din 13 februarie 2012 a Comisiei de verificare a dreptului de proprietate și acordare a despăgubirilor comuna Șcheia, s-a dispus exproprierea suprafeței de 1709 mp teren identică cu parcela nr. 35897 a comunei Șcheia, rezultată din dezmembrarea parcelei nr. 32743 din CF 32743 (5329 vechi).
Despăgubirea a fost stabilită la suma de 2109 RON pentru suprafața de teren expropriată, expropriatorul având în vedere valoarea minimă de impozitare cuprinsă în Grila Notarilor Publici la vânzarea de imobile și nu prețul de piață al imobilului supus exproprierii.
Imobilele au fost expropriate, conform H.G. nr. 60614/2011 (poziția nr. 260 din anexă), privind declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul "Variantei de ocolire a Municipiului Suceava".
Fiind o expropriere pentru cauză de utilitate publică, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 481 C. civ., și ale Legii nr. 33/1994 care reprezintă cadrul legal în materia exproprierii pentru cauză de utilitate publică și care, la art. 26 alin. (2), prevede că "la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativă, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarilor, sau, după caz, acelor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Pentru stabilirea despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994, instanța a încuviințat proba cu o expertiză tehnică de specialitate efectuată de o comisie alcătuită din 3 experți: C.L.D. (din partea instanței), M.V. (din partea reclamanților) și M.A. din partea intimatei CNADR).
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, valoarea despăgubirilor pentru lotul de teren în suprafață de 1709 mp, conform standardelor internaționale de evaluare se ridică în urma estimărilor valorilor de piață la 20.500 euro (91.500 RON).
Conform aceluiași raport, terenul rămas mai poate fi folosit conform destinației sale, terenul neexpropriat neînregistrând la momentul evaluării nici creștere și nici scădere a valorii, urmare a faptului că CM BU la terenul rămas nu se poate stabili, atâta timp cât Puz-ul comunei Șcheia în zona respectivă nu este actualizat cu trecere la categoria de folosință constituire intravilan a suprafeței respective.
Concluziile expertizei au fost însușite de către toți cei 3 experți care au format comisia de evaluare, experți aleși de părți neavând opinii diferite cu privire la valoarea terenului care a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, adică la data întocmirii raportului de expertiză.
La stabilirea cuantumului experții au avut în vedere ofertele de vânzare-cumpărare de pe piața imobiliară și au aplicat un coeficient negativ de 45% ca marjă de negociere și comision imobiliar în condițiile inactive a pieței imobiliare și de corecție de 5% respectiv de 10% pentru scăderea prețurilor de oferă pe piață. Aceștia nu au ignorat prețurile indicate în contractul de vânzare-cumpărare autentificat, ci doar nu au găsit tranzacții încheiate în perioada respectivă.
Deși, în cauză a formulat obiecțiuni doar CNADR, instanța le-a respins pentru considerentele arătate în încheiere.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză însușit de instanță și de celelalte părți inclusiv reclamanții, tribunalul în temeiul Legii nr. 255/2010 și Legii nr. 33 din 94 a admis cuantumul despăgubirilor acordate pentru suprafața de 1709 mp, ce a făcut obiectul exproprierii. Capetele de cerere vizând obligarea la plata de despăgubiri pentru suprafețele rămase în urma exproprierii precum și a prejudiciului rezultat ca urmare a diminuări terenului au fost respinse ca nefondate.
Conform art. 274 C. proc. civ., intimatul Statul Român prin CNADR a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert (2700 RON) și avocat (1000 RON) conform chitanțelor aflate la dosar.
Împotriva Sentinței nr. 2562 din 04 decembrie 2012 a Tribunalului Suceava, a formulat apel, în termen legal, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.
În motivare, apelanții au arătat că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a legii și cu interpretarea eronată a probatoriului administrat.
În ceea ce privește valoarea despăgubirii cuvenite reclamanților pentru terenul expropriat, aceasta a fost corect stabilită în cadrul procedurii administrative prealabile emiterii hotărârii de expropriere, concluzia contrară a instanței de fond fiind nelegală.
În acest sens, potrivit art. 5 alin. (1), art. 11 alin. (7) și (8) din Legea nr. 255/2010, sumele individuale aferente despăgubirilor sunt estimate de expropriator pe baza unui raport de evaluare întocmit sub coordonarea Uniunii Naționale a Notarilor Publici, având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din C. fisc.
Totodată, potrivit art. 8 alin. (1) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010, expertul evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - ANEVAR, care va întocmi raportul de evaluare prevăzut la art. II alin. (7) din lege, este obligat să se raporteze la expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile legale sus menționate, prin rapoartele de evaluare întocmite de evaluator C.C., valoarea terenului expropriat a fost corect stabilită în cadrul procedurii administrative la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorilor determinate prin expertiza întocmită în anul 2011 de Camera Notarilor Publici Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza comunei Șcheia.
Având în vedere faptul că dispozițiile Legii nr. 255/2010 reprezintă norme speciale în materia exproprierii întrucât vizează doar exproprierile necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate la art. 1 din lege, în timp ce Legea nr. 33/1994 instituie, în aceeași materie, norme cu caracter general, aplicabile oricărei proceduri de expropriere pentru cauză de utilitate publică cu privire la care nu există reglementări derogatorii, prevederile legii speciale sunt aplicabile cu prioritate în cauză potrivit principiului "specialia generalibus derogant". Împrejurarea că art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010 conține o trimitere la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 nu justifică aprecierea instanței de fond, în sensul că nu ar fi aplicabile criteriile de evaluare prevăzute de legea specială, ci acelea reglementate de legea generală, concluzia contrară fiind justificată de faptul că în privința reglementărilor din legea generală (art. 21 - 27) textul art. 22 alin. (3) din legea specială stipulează în mod expres că ele sunt aplicabile doar sub aspectul soluționării acțiunilor prin care se contestă hotărârile de expropriere, adică sub aspect procedural.
Apelanta a mai arătat că valoarea despăgubirii cuvenite reclamanților a fost corect stabilită în cadrul procedurii administrative în raport de prețurile estimate prin expertiza notarială valabilă la data emiterii hotărârii de expropriere, context în care cererea de anulare a acestei hotărâri nu se justifica a fi admisă.
Fără temei a reținut instanța de fond că valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză ar reprezenta valoarea de circulație a imobilului în litigiu la data exproprierii și că aceasta ar fi fost calculată conform exigențelor impuse de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Potrivit textului de lege sus-menționat, la calculul cuantumului despăgubirii, experții, precum și instanța de judecată, vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, ceea ce înseamnă ca pentru stabilirea prețului real de circulație experții trebuiau să se raporteze la tranzacții concrete cu imobile similare întrucât numai tranzacțiile finalizate și materializate prin întocmirea contractelor de vânzare-cumpărare pot reflecta în mod real prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele.
În speță, la întocmirea raportului de expertiză nu au fost verificate și identificate niciun fel de tranzacții concrete cu privire la imobile cu caracteristici similare terenurilor expropriate, ci au fost avute în vedere doar oferte de vânzare postate pe internet pentru terenuri asemănătoare, valoarea despăgubirilor fiind calculată în raport de aceste oferte, după aplicarea unor coeficienți de corecție care ar fi trebuit să reflecte deosebirile existente între terenurile expropriate și parcelele la care se referă anunțurile de vânzare avute în vedere.
În realitate însă, nu există nicio probă și niciun indiciu din care să rezulte că prețurile menționate în anunțurile de vânzare ar corespunde cu prețurile de tranzacționare efectivă, neputându-se reține că cele dintâi ar avea un caracter cert în contextul în care ele pot forma obiectul unor negocieri între proprietar și potențialii cumpărători sau pot fi influențate de evoluția pieței imobiliare în perioada cuprinsă între data postării ofertei și data încheierii tranzacției efective. Așa fiind, ignorarea prețurilor indicate în contractele autentice de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la imobile similare nu poate justificată prin prisma faptului că prețurile din contracte ar fi fictive, așa cum au insinuat experții, aceasta întrucât caracterul fictiv sau simulat al prețurilor înscrise în acte autentice nu poate fi prezumat, iar potrivit art. 1173 alin. (1) din vechiul C. civ. (sub imperiul căruia au fost încheiate contractele de vânzare-cumpărare la care trebuiau să se raporteze experții) actele autentice au deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată.
În consecință, pentru aplicarea corectă a disp. art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 era necesar să fie indicate prețurile concrete de tranzacționare cuprinse în contracte autentice încheiate cu privire la imobile similare iar evaluarea parcelelor în discuție să se raporteze la aceste prețuri, obiecțiunile formulate în acest sens la instanța de fond fiind înlăturate în mod nejustificat.
Pe de altă parte, fără niciun temei a respins prima instanță obiecțiunile noastre referitoare la greșita aplicare a coeficienților de individualizare care diferențiază terenurile expropriate de terenurile la care se referă ofertele de vânzare avute în vedere de experți, împrejurarea ca acei coeficienți de individualizare contestați au fost însușiți și de expertul desemnat de subscrisa nu constituie un argument legal și pertinent de înlăturare a obiecțiunilor, deoarece opinia expertului desemnat de una din părți are aceeași putere și valoare probatorie cu cea a expertului desemnat de instanță, o astfel de opinie nefiind la adăpost de critici în măsura în care există argumente pertinente de natură a demonstra eventualele erori comise de expert.
În cauză, prin obiecțiunile depuse la prima instanță s-a explicat în mod punctual și detaliat motivele pentru care experții ar fi trebuit să aplice coeficienți de corecție negativi pentru criteriul mărimii suprafeței și pentru criteriile referitoare la forma și topografia terenului, ori aceste critici, deși se întemeiază pe argumente pertinente, au rămas nesoluționate, ele fiind înlăturate de instanța de fond pe considerente de ordin formal nerelevante în cauză. În acest context, greșita cuantificare a coeficienților de corecție contestați a condus la o majorare a prețului din anunțul de vânzare referitor la comparabila de referință, majorare care are caracter însemnat și care nu este justificată în raport de caracteristicile tehnico-economice ale imobilului expropriat, motiv pentru care concluziile raportului de expertiză nu se justificau a fi valorificate.
Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, prin Decizia nr. 17 din 29 aprilie 2013, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor și infrastructurii prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri Iași, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat pârâtul Statul Român prin CNADNR să plătească contestatorilor suma de 1110 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în loc de 3700 RON.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut în considerente următoarele:
Apelantul a criticat valoarea despăgubirii stabilită de instanță pentru terenul expropriat apreciind că sunt aplicabile în speță prevederile Legii nr. 255/2010 și a normelor metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 53/2011. Curtea a reținut că într-adevăr în speță sunt aplicabile prevederile acestei legi însă, în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirii de către instanță sunt aplicabile prevederile art 26 din Legea nr. 33/1994 la care face trimitere în mod expres chiar Legea nr. 255/2010. Astfel, art. 22 alin. (1) și (3) prevede că "expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate. Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii." Din acest text rezultă cu certitudine faptul că pentru stabilirea cuantumului despăgubirii se aplică art. 26 menționat anterior. Textele invocate de apelant referitoare la evaluare din Legea nr. 255/2010 și normele de aplicare ale acesteia se referă la evaluarea făcută anterior exproprierii iar nu la stabilirea despăgubirilor de către instanță în caz de contestare a hotărârii expropriatorului.
A doua critică vizează nerespectarea art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la efectuarea raportului de expertiză. Potrivit acestui text la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia. Curtea a apreciat că nu constituie o încălcare a acestor dispoziții faptul că s-au folosit de către experți oferte de vânzare iar nu prețuri rezultate din contracte de vânzare-cumpărare.
Textul de lege se referă la "prețul cu care se vând imobilele de același fel", ceea ce nu înseamnă că nu pot fi luate în considerare și ofertele de vânzare, în lipsa unor tranzacții efective și suficiente cu terenuri comparabile. Textul de lege se referă și la prețurile cerute în ofertele de vânzare, care nu pot fi apreciate ca nereale, interesul vânzătorilor fiind să își înstrăineze bunul. Este real că, de regulă, în urma negocierilor dintre vânzător și cumpărător prețul poate să scadă, dar diferența nu poate fi semnificativă, iar experții au ținut cont și de acest aspect în efectuarea expertizei. Pe de altă parte, Curtea a mai reținut că pârâtul nu a demonstrat că s-au pus la dispoziția expertului contracte de vânzare-cumpărare de la data efectuării raportului de expertiză (septembrie 2012) având ca obiect terenuri din extravilanul comunei Șcheia, pe care experții nu le-au avut în vedere.
Astfel, pârâtul a depus odată cu cererea de apel patru contracte de vânzare-cumpărare din perioada 2008 - 2009 ce nu pot fi luat în considerare, față de data efectuării raportului de expertiză.
Referitor la data în raport de care se stabilește valoarea despăgubirilor, în criticile formulate de pârâtul apelant acesta se referă la cea a exproprierii, apreciind că experții trebuiau să aibă în vedere prețurile practicate pe piața imobiliară la acea dată. Curtea a reținut că valoarea despăgubirilor trebuie stabilită în funcție de prețurile practicate pe piața imobiliară la data întocmirii raportului de expertiză, astfel cum prevede în mod expres art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Ceea ce s-a avut în vedere de legiuitor este ca valoarea despăgubirilor pentru expropriere să fie stabilită la o dată cât mai apropiată de data pronunțării hotărârii judecătorești pentru ca cel care primește despăgubirile să își poată eventual achiziționa o proprietate asemănătoare cu cea expropriată, fără a suferi un prejudiciu ca urmare a fluctuațiilor pieței.
A mai reținut Curtea, că elementele de comparație ale proprietăților comparabile (localizare, utilizarea permisă, condițiile pieței, mărimea suprafeței, deschidere, utilități, acces, teren în exces), fiind diferite față de cele ale proprietății evaluate, fiecare dintre aceste diferențe a fost luată în considerare de către cei trei experți, care au corectat prețul proprietății comparabile prin aplicarea diferitelor procente, apreciere corectă în condițiile în care nu s-au adus de către pârâtul apelant alte argumente pertinente pentru modificarea acestor procente, evaluatorii, potrivit Standardelor Internaționale de Evaluare, aplicând metode cantitative și/sau calitative pentru analiza diferențelor și estimarea corecțiilor.
În concluzie, în mod corect prima instanță a stabilit valoarea despăgubirilor conform raportului de expertiză întocmit în cauză, toți cei trei experți, inclusiv cei desemnați de părți, ajungând ia o concluzie comună în ceea ce privește evaluarea, și în lipsa altor probe care să demonstreze că această evaluare nu e corectă.
Curtea a apreciat ca întemeiată, critica privind cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat pârâtul recurent, prima instanță făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, pârâtul, fiind parte căzută în pretenții, trebuia să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamanți, însă întrucât pretențiile acestora au fost admise doar în parte, instanța trebuia să oblige pârâtul la plata de cheltuieli de judecată corespunzătoare pretențiilor admise, deci proporțional culpei sale procesuale. În speță, pretențiile reclamanților au fost de obligare a pârâtului la plata unei despăgubiri mult mai mari decât cea stabilită de experți și acordată de prima instanță, respectiv 68.360 euro, prima instanță obligând pârâtul la plata sumei de 20.500 euro, prin urmare și cheltuielile de judecată trebuiau stabilite proporțional cu pretențiile admise. Față de cele reținute, nu are nicio relevanță faptul că raportul de expertiză a servit în întregime la darea soluției sau că onorariul avocatului este în cuantum mai mic decât apreciază instanța că i s-ar fi cuvenit. În speță nu era aplicabil art. 276, astfel cum susține apelantul, întrucât conform art. 276 C. proc. civ. când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. Având în vedere expresia folosită de legiuitor în art. 276 C. proc. civ., problema compensării cheltuielilor de judecată se pune numai atunci când părțile sunt obligate reciproc, deci atunci când pârâtul a făcut cerere reconvențională ori au fost făcute cereri de intervenție, iar cererea incidentală a fost admisă odată cu cererea principală, în tot sau în parte. În cazul de față, nu s-a formulat o cerere reconvențională de către pârât, fiind admisă doar cererea reclamanților, deci art. 276 C. proc. civ. nu era aplicabil. În concluzie, cuantumul corect al cheltuielilor de judecată era de 1.110 RON, în loc de 3.700 RON.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a susținut următoarele critici de nelegalitate:
În mod greșit a fost înlăturată critica din memoriul de apel referitoare la incidența în cauză a unei proceduri derogatorii speciale de stabilire a despăgubirilor, consacrată de dispozițiile Legii nr. 255/2010 și de Normele metodologice de aplicare a acestei legi.
Deși a reținut în mod corect că, în raport cu Legea nr. 33/1994, care reprezintă dreptul comun în materia exproprierii, Legea nr. 255/2010 reprezintă o lege specială ce reglementează procedura de expropriere, instanța de apel a reținut fără temei că Legea nr. 255/2010 nu ar conține dispoziții derogatorii sub aspectul stabilirii despăgubirilor cuvenite persoanelor expropriate și că în această privință sunt incidente dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.
Concluzia sus-menționată este consecința greșitei interpretări a legii deoarece potrivit art. 11 alin. (7) și (8) din Legea nr. 255/2010, înainte de începerea activității comisiei abilitate să emită hotărârea de expropriere, un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare va întocmi un raport de evaluare a imobilelor expropriate, conform art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În ceea ce privește sintagma de la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, care se referă la sumele individuale aferente despăgubirilor estimate de proprietar, respectiva sintagmă nu justifică aprecierea instanței de apel potrivit căreia procedura specială de stabilire a despăgubirilor reglementată de Legea nr. 255/2010 ar avea un caracter orientativ care ar putea conduce la stabilirea unor despăgubiri care să corespundă sau nu prețului de piață, aceasta deoarece reglementarea sus-menționată se referă la aprobarea indicatorilor tehnico-economici ai investiției, în timp ce dispozițiile art. 11 alin. (7) și (8), reglementează comparativ modalitatea de evaluare a imobilelor expropriate.
Având în vedere faptul că prin raportul de evaluare întocmit de evaluator C.C. valoarea terenului expropriat a fost stabilită în cadrul procedurii administrative la suma de 0,3 euro/mp, corespunzător valorii determinate prin expertiza întocmită de Camera Notarilor Publici Suceava pentru terenurile arabile extravilane situate pe raza comunei Șcheia, cu respectarea dispozițiilor art. 11 alin. (7) și (8) din Legea nr. 155/2010, recurentul-pârât consideră că cererea reclamantelor de anulare a hotărârii de expropriere nu se justifică a fi admisă.
În măsura în care statuarea instanței de apel privind incidența în cauză a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 este corectă, această dispoziție legală a fost greșit interpretată și aplicată în speță.
Sub acest aspect, recurentul pârât a arătat că pentru stabilirea prețului real de circulație experții trebuiau să se raporteze la tranzacții concrete cu imobile similare întrucât numai tranzacțiile finalizate și materializate prin întocmirea contractelor de vânzare-cumpărare pot reflecta în mod real prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele.
Față de reglementarea în discuție, în mod greșit ambele instanțe au valorificat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză în condițiile în care acest raport nu reflectă prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de aceiași fel, deoarece experții nu au verificat și identificat niciun fel de tranzacții concrete, ci au avut în vedere doar oferte de vânzare postate pe internet sau la agențiile imobiliare.
O altă critică adusă hotărârii recurate se referă la data în raport de care se calculează despăgubirile cuvenite persoanei expropriate.
Astfel, instanța de apel a avut în vedere faptul că potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la calculul despăgubirilor se ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel la data întocmirii raportului de expertiză, dar a ignorat faptul că sub aspectul stabilirii despăgubirilor Legea nr. 33/1994 reglementează o procedură diferită fața de cea specială prevăzută de Legea nr. 155/2010.
În sistemul Legii nr. 33/1994, instanța este sesizată în mod direct cu cererea de expropriere, fiind învestită să se pronunțe atât în ceea ce privește pretenția de expropriere, întinderea imobilului expropriat și valoarea despăgubirilor fără derularea vreunei proceduri prealabile.
În schimb, în reglementarea Legii nr. 255/2010, despăgubirile cuvenite persoanei expropriate se stabilesc în cadrul unei proceduri administrative prealabile, prin hotărârea emisă de expropriator, iar potrivit art. 9 alin. (4) și respectiv art. 2 din acest act normativ transferul dreptului de proprietate operează de drept de la data emiterii actului administrativ de expropriere.
Așa fiind, data de la care trebuia să se raporteze experții și instanța la stabilirea despăgubirilor era data emiterii hotărârii de expropriere.
Pe cale de consecință, recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbării în totalitate a hotărârii primei instanțe și respingerea acțiunii.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed:
În cauză, în mod corect s-a reținut prin sentința tribunalului, păstrată prin decizia atacată, că acțiunea având ca obiect modificarea cuantumului despăgubirilor este admisibilă, iar dispozițiile legale aplicabile din momentul învestirii instanței sunt cele prevăzute de art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.
Această normă de drept procesual cu privire la modalitatea de soluționare a acțiunii expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirii stabilite pentru exproprierea unei suprafețe de teren, necesar pentru realizarea unor lucrări de construcție de autostrăzi și drumuri naționale a fost menținută și de Legea nr. 255 din 20 decembrie 2010, care a abrogat Legea nr. 198/2004.
Potrivit art. 22 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2010 "(1) Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente, în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate. (3) Acțiunea formulată în conformitate cu prezentul articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii".
Cu privire la modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirii instanța este obligată să respecte normele juridice de trimitere cuprinse în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform căruia "la calcularea cuantumului despăgubirii, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului, sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Aplicând în cauză aceste dispoziții legale, la situația de fapt astfel stabilită, ambele instanțe au valorificat în mod corect concluziile raportului de expertiză efectuat de către experții tehnici evaluatori, ing. C.L.D., ing. M.V. și ing. M.A., expert tehnic judiciar numit din partea CNADR care au stabilit că valoarea de despăgubiri conform Standardelor Internaționale de Evaluare a loturilor de teren expropriat este de 20.500 euro pentru parcela de 1709 mp cu nr. cadastral 35897 din CF 35897.
Expertiza efectuată în prima instanță a ținut seama de toate criteriile de evaluare menționate în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 raportate la art. 3 din Legea nr. 255/2010, respectiv metoda comparării ofertelor în vederea vânzării având ca argumente: zonarea, construibil, limitrof unui cartier rezidențial și comercial, cu utilități în apropiere, cu două drumuri și acces/exploatare.
În lipsa unor tranzacții efective, în mod corect experții judiciari au avut în vedere prețurile stabilite în ofertele de vânzare și prin cererile de cumpărare de terenuri comparabile.
Este nefondată și critica referitoare la faptul că experții trebuiau să rețină prețurile concrete de tranzacționare cuprinse în contractele autentice de vânzare-cumpărare depuse la dosar, din moment ce acestea au fost încheiate în perioada 2008 - 2009, anterior efectuării raportului de expertiză și având caracteristici diferite față de imobilul expropriat.
Nefondată este și critica recurentului pârât în privința momentului de la care ar fi trebuit calculată despăgubirea, respectiv data emiterii hotărârii de despăgubiri, aceasta neavând susținere în dispozițiile legale aplicabile în cauză, întrucât acest moment este stabilit în mod imperativ de lege, respectiv art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, adică data întocmirii raportului de expertiză.
Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA împotriva Deciziei civile nr. 17 din 29 aprilie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2013.
Procesat de GGC - GV