Asupra recursurilor civile de față, constată;
Prin cererea înregistrat la data de 12 octombrie 2010, reclamanta SC R. SA. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin D.T.S.C., admiterea contestației împotriva Hotărârii din 1 august 2010 de stabilire a despăgubirilor pentru expropriere și anularea hotărârii ou privire la cuantumul despăgubirilor pentru suprafața de 34 mp situat în București, sector 1. Prin cererea precizaîoare depusă la cursul judecării cauzei și luat în considerare de instanță pe baza probelor administrate, în conformitate cu dispozițiile art 129 alin. (6) C. proc. civ.
O altă critică vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, în raport de standardele internaționale de evaluare, suma reală ce trebuia acordată ridicându-se la 93.998 lei, avându-se în vedere prețul de 2.764,95 lei pe mp. S-a invocat, astfel încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 24/2011, potrivit căruia valoarea de piață este suma estimată pentru care o proprietate fiind schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător, într-o tranzacție cu prețul determinat obiectiv. Or, în cauză contractele comunicate de către Oficiul de Cadastru nu reflectă prețul real și, în consecință, nu se poate stabili un prejudiciu corect, pe baza acestora.
Împotriva aceleiași decizii a declarat recurs și pârâtul Municipiul București prin D.T.S.C., criticând soluția pentru nelegalitate și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct, 7 și 9 C. proc. civ.
S-a invocat de către recurent aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că aspectele refacerii împrejmuirii și a mutării racordului de gaze sunt noțiuni distincte de evaluarea în mod concret a prejudiciului.
Astfel, cu privire la evaluarea împrejmuirii, panourile din fier forjat pot fi reutilizate în cazul mutării gardului, despăgubiri putând fi acordate numai pentru lucrarea de construcție a fundației și eventualul zid de sprijin.
Cu privire la modificarea racordului instalației de gaze, instanțele de fond nu puteau acorda despăgubiri bazându-se pe opinia expertului numit de instanță V.E. cu privire la evaluarea prejudiciului cauzat de mutarea racordului de gaze naturale, întrucât acesta ia în considerare în totalitate suprafața utilă a locuinței situată pe terenul situat în București, sector 1, ceea ce încalcă dispozițiile imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994, prin faptul că nu justifică existența prejudiciului cert sau a întinderii acestuia.
În mod eronat, instanța de apel a apreciat că valoarea de 18.230 lei reprezintă prejudiciul cauzat de mutarea racordului de gaze naturale, întrucât această valoare este aferentă suprafeței de 423,67 mp utili, respectiv întregii construcții, formată din parter, etaj, garaj, aceasta nefîind afectată de expropriere.
S-a mai invocat faptul că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul art. 304, pct. 7 C. proc. civ.
Potrivit jurisprudenței constante a C.E.D.O., în virtutea art. 6, alin. (1) din Convenție, instanțelor naționale ie revine obligația de a „audia" argumentele părților și de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii.
Astfel, o motivare de câteva rânduri, care nu oferă niciun argument pertinent pentru a susține concluzia, nu poate fi considerată decât o lipsă a motivării.
Pe de o parte, instanța de apel nu oferă niciun motiv pentru care înțelege să acorde despăgubiri pentru refacerea împrejmuirii și mutarea racordului de gaz, deși este evident că prejudiciul determinat de expertul V. nu este nici cert, nici determinat sau determinabil, ceea ce încalcă dispozițiile imperative ale art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Recursul declarat de reclamanta SC R. SA este nefondat
Examinând susținerile recurentei, Înalta Curte constată că acestea se subsumează dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmând să Ie analizeze din această perspectivă.
Este neîntemeiată critica reclamantei în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ, deoarece instanța de apel s-a pronunțat în limitele investirii sale, având în vedere acțiunea introductivă de instanță și modificările ulterioare ale acesteia.
Astfel, prin acțiunea formulată la data de 12 octombrie 2010 reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafață de 34 mp situat în București, sector 1, precum și a valorii gardului împrejmuitor.
La data de 15 februarie 2011, reclamanta a depus o precizare de acțiune (fila 24 dosarul Tribunalului București), solicitând despăgubiri pentru suprafața de teren deja menționată.
La data de 05 aprilie 2011 se depune de reclamantă o altă precizare de acțiune (fila 83 dosar Tribunal), de această dată cerându-se despăgubiri pentru desființarea gardului împrejmuitor și mutarea instalației de gaz.
Așa fiind, este evident că reclamanta a clarificat în trei rânduri în ce constă prejudiciul și întinderea acestuia, respectiv: valoarea gardului împrejmuitor și a branșamentului la instalația de gaze.
În expertiza întocmită în fața instanței de fond au fost incluse despăgubiri pentru o cabină și pavaj și au fost acordate de Tribunal reclamantei, fără ca aceasta să le fi cerut expres.
În consecință, în mod corect instanța de apel a înlăturat din dispozitiv acordarea despăgubirilor pentru un prejudiciu care nu a tbst cerut de către parte, neindicându-se ca temei de fapt, nici la momentul formulării acțiunii, nici ulterior, astfel încât Curtea de Apel s-a conformat dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. „ In toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății."
Mai mult, acțiunea nu poate fi modificată în calea de atac, aceasta nefiind permis de lege conform art. 316 raportat la art. 294 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că nu se poate invoca în recurs o cerere care nu a fost formulată în fața instanței de fond, 15 februarie 2011, reclamanta a arătat că solicită și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre de stabilire a despăgubirilor pentru suprafața de 34 rnp. Prin o nouă cerere precizatoare depusă la 05 aprilie 2011, reclamanta a solicitat modificarea parțială a Hotărârii din 18 august 2010 în ce privește cuantumul despăgubirilor șî obligarea intimatei la plata despăgubirilor pentru suprafața de 34 mp din București și prejudiciul creat prin dărâmarea gardului din față și mutarea instalației de gaz.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara unei suprafețe de teren de 1000 mp situată în București, și a unei suprafețe de 2.179,85 mp situată în București cu clădire aferentă, prin contract de vânzare-cumparare autentificat din 19 mai 2008 de B.N.P. A.Ș. Prin sentința civilă nr. 428 din 29 martie 2010 a fost admisă cerere de intervenție în dosarul de expropriere asupra terenului cumpărat în București, dispunându-se exproprierea suprafeței de 17 mp cu plata unei despăgubiri de 42.732 lei. Pârâta, a emis însă o altă hotărâre de stabilire a despăgubirilor din 2010 cu o valoare mult mai mică, anume 22.701 lei. Prin sentința civilă nr. 1654 din 05 noiembrie 2008 Tribunalul București a respins ca prematură cererea de expropriere a suprafeței de 34 mp din București, împotriva sentinței fiind declarat apel care a fost respins prin Decizia civilă nr. 328/A din 25 mai 2009. în ce privește suma propusă de expropriator pentru despăgubire ea nu reflectă valoarea reală de piață a terenului și nici prejudiciul creat prin dărâmarea gardului și refacerea lui.
Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința civilă nr. 901126 aprilie 2010 a admis în parte contestația formulată de reclamanta SC R. SA în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin D.T.S.C.; a modificat în parte Hotărârea din 18 august 2010 de stabilire a despăgubirilor pentru expropriere, în sensul acordării către reclamantă și a despăgubirii în cuantum de 43.921 lei reprezentând prejudiciul material produs ca urmare a exproprierii suprafeței de 34 mp din sector 1 București, despăgubire alcătuită din: evaluare împrejmuire - 15.280 lei; evaluare branșament gaze -18.230 lei, evaluarea cabină poartă - 8.849 lei și evaluare pavaj curte 1.562 lei;respinge cererea de anulare a Hotărârii nr. 125 din 18 august 2010 cât privește despăgubirea stabilită pentru suprafața de teren de 34 mp ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței tribunalul a reținut că reclamanta SC R. SA a fost proprietara unei suprafețe de teren de 34 mp, expropriată prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 18 august 2010 de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 constituită în baza Dispoziției Primarului General al Municipiului București nr. 769 din 08 iulie 2010 în baza H.G. nr. 592 din 23 iunie 2010 prin care a fost aprobată declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor afectate de expropriere, în aplicarea prevederilor Legii nr. 198/2004 privind măsuri, prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale.
În drept, legea menționată a declarat de utilitate publică toate lucrările de construcție de drumuri de interes național, județean și local (drumuri astfel cum sunt definite în O.G. nr. 43/1997). Conform art. 2 alin (1) din lege, expropriator este statul român pentru drumurile de interes național, județele pentru drumurile de interes județean, iar municipiile/orașele și comunele pentru drumurile de interes local. în aplicarea prevederilor prezentei legi, statul român este reprezentat de Ministerial Transporturilor, prin SC C.N.A.D.N.R. SA, iar unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale.
Legea nr. 198/2004 instituie reguli derogatorii de la procedura exproprierii reglementată de Legea nr 33/1994, stabilind termene și derogări pentru întocmirea documentației și totodată atribuția, Guvernului sau a unității administrativ - teritoriale de a emite hotărârea de expropriere. Prin această hotărâre se stabilesc și despăgubirile acordate deținătorilor terenurilor care constituie coridorul de expropriere, coridor stabilit de SC C.N.A.D.N.R. SA, iar terenurile fiind identificate de A.N.C.P.I. Despăgubirile se stabilesc pe baza unui raport de evaluare întocmit avându-se în vedere expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, potrivit art. 771 alin. (5) din C. fisc., cu modificările și completările ulterioare (art. 4 alin. (9) din Legea nr 198/2004).
Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim țart. 5 alin (1) Legea nr. 198/2004), în termen de 10 zile de la data aducerii la cunoștință publică, prin afișare la sediul consiliului local pe raza căruia se află imobilul a tabelelor prevăzute la art. 4 alin. (5).
În cazul în care titularii drepturilor reale nu depun cererea și/sau documentele doveditoare, potrivit prevederilor alin. (1) și (2), expropriatorul va notifica acestora sumele propuse pentru plata despăgubirilor și le va consemna într-un cont bancar deschis pe numele expropriatului. Despăgubirile vor fi eliberate în condițiile prezentei legi.
Asupra cauzei, tribunalul notează că reclamanta se găsește sub incidența art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, reținându-se că hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost comunicată la 16 septembrie 2010, iar acțiunea a fost introdusă la 12 octombrie 2010, în termenul de 30 zile prevăzut de Legea nr. 198/2004. Tribunalul notează totodată că deși în cererea precizatoare depusă la 05 aprilie 2011, reclamanta a solicitat modificarea parțială a Hotărârii din 18 august 2010, se constată că reclamanta a solicitat în fapt modificarea Hotărârii din 18 august 2010 care a făcut obiectul acțiunii introduse în termenul de 30 zile.
Reclamanta a contestat cuantumul despăgubirilor stabilite de comisia instituită pe baza raportului de evaluare invocând totodată neacoperirea prejudiciului suferit prin desființarea și mutarea instalației de gaze.
Comisia de experți desemnată în cauză de tribunal a depus la dosar un prim raport de expertiză la 14 noiembrie 2011 (fila 129), stabilind prin comparația ofertelor de pe piață prețul pe mp al terenului expropriat la data expertizării la 266 euro/mp rezultând o valoarea a terenului de 49.450 lei, gardul edificat din zidărie pe fundații de beton cu centuri de beton armat a fost evaluat Ia 1.187 euro; costul de înlocuire a branșamentului de gaze a fost evaluat la 7.232 lei. Opinie separată a tăcut expertul Acriș Vaier care a criticat aspectul că au fost alese anumite oferte de pe piață pentru a se determina o valoarea cât mat mică a suprafeței expropriate, nu a fost cuprinsă în evaluare casa poartă și pavajul de la intrarea în imobil, evaluând terenul expropriat la 643,24 euro/mp respectiv 93.998 lei despăgubire, evaluarea zidului la 68.940 lei, valoarea branșamentului de gaze la 15.320 lei, adăugând cabină poartă 13. 250 lei și pavaj la intrare imobil 11.865 lei. Expertul V.E. a răspuns la obieețiuniie expertului A.V., evaluând terenul la 37.318 lei, împrejmuire 15.280 lei, branșament gaze 15.320 lei, casă poartă 8.849 lei, pavaj 1.562 lei (fila 197).
Dispunându-se refacerea raportului de expertiză, la 29 mai 2012 s-a depus un raport în care fiecare expert a avut câte o opinie distinctă (filele 6, 14,40 vol II). Prin încheierea din 12 februarie 2013 s-a dispus completarea raportului de expertiză cu luarea în considerare a contractelor de vânzare-cumpărare comunicate la dosar de D.I.T.L. Sector 1 și O.C.P.I. Sector 1.
Experții V.E. și B.D. au evaluat terenul expropriat de 34 mp raportat la prețurile menționate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar de D.I.T.L. Sector 1 și O.C.P.I. Sector 1 la cuantumul de 5.610 euro, reprezentând 23.149 lei la un curs mediu de 4,12 lei/euro și la o valoare de 165 euro/mp. Expertul A.V. a refuzat în fapt. să stabilească prețul terenului expropriat raportat la prețurile din contractele de vânzare-cumpărare comunicate de la dosar cu motivația că în opinia sa5 prețurile din contractele depuse demonstrează fenomenul de evaziune fiscală în masă, astfel că își menține opinia privind evaluarea făcută din punctul său de vedere, de 893,33 euro/mp. Tribunalul notează însă că această valoare a fost corectată d expert în raportul refăcut, propunând un preț unitar de 640,32 euro/mp (fila 14 vol. II.).
În ce privește cuantumul efectiv al despăgubirii, tribunalul a reținut că prin hotărârea din 18 august 2010 s-a stabilit cuantumul despăgubirii la 45.403 lei, potrivit unui raport evaluator întocmit în 15 iulie 2010 (fila 40 vol. I).
Opiniile a doi dintre cei trei experți din comisia desemnată de instanță au stabilit o valoare de 165 euro/mp pentru cei 34 mp expropriați, luând în considerare trei valori orientative constând în prețuri din două contracte de vânzare-cumpărare privind terenuri similare de 300 mp, 475,59 mp și 54 mp.
Constatarea comisiei de experți în completarea la raportul de expertiză s-a întemeiat pe tranzacții efectuate în anul 2011 (contract din 19 septembrie 2011 și contract din 17 iunie 2011), instanța dispunând ca, în raport de aceste prețuri să stabilească valoarea terenului. Aceștia au luat în considerare Ia evaluarea terenului și condițiile de piață actuale, aplicând corecțiile necesare. Având în vedere că experții au luat în considerare această corecție, instanța va constata că prețui just pe mp al terenului de 34 mp este cel evaluat la 115 euro/mp, rezultând o evaluare a terenului de 231.49 lei raportat la valorile efectiv practicate și relevate de contractele de vânxare-curnpărare depuse la dosar. Văzând propunerea comisiei de expropriere, tribunalul constată că valoarea reținută în opinie majoritară de experți este inferioară valoni propuse de comisie, astfel ca va fi respinsă contestația împotriva Hotărârii din 18 august 2011 pe acest aspect. De altfel, și în opinia majoritară a experților în raportul refăcut, în care fiecare expert a avut o opinie proprie, s-au propus pentru terenul de 34 mp valorile de 43.103 lei, de respectiv 30.739 lei, inferioare șl acestea valorii propuse de comisie. Expertul A.V. a propus valoarea de 640,32 euro/mp conducând la o despăgubire pentru teren de 95.727 lei. Opinia acestuia fiind în minoritate, tribunalul a luat în considerare evaluările efectuate de ceilalți doi experți care au situat despăgubirea pentru teren la un cuantum inferior celui propus de comisie.
În ce privește cuantumul prejudiciului solicitat a fi reparat de reclamantă și produs ca urmare a exproprierii, tribunalul a reținut că, deși reclamanta nu a indicat în mod clar în cererea precizatoare depusă la dosar Ia 05 aprilie 2011 aspectul că solicită acoperirea și a prejudiciului produs prin distmgerea pavajului și a unei cabine poartă, tribunalul a constatat că experții A.V. și V.E. au admis că în urma exproprierii a fost desființat și o parte a pavajului din fața clădirii și o cabină poartă, evaluând fiecare aceste două obiective afectate. Tribunalul a constatat că evaluarea efectuată de expertul A.V. asupra branșamentului gaze, gardului, pavajului și cabinei de poartă au luat în considerare criterii bazate pe valoarea de piață. A apreciat tribunalul că față de aspectul că acestea reprezintă despăgubiri, cu titlu de prejudiciu material suportat ca urmare a exproprierii, este întemeiată opinia expertului Vâlcu Emil relativ Ia aspectul că este necesar a fi luat în considerare costul de înlocuire pentru acestea. S-a reținut prin urmare valorile stabilite pe baza acestui criteriu de către expert V.E. pentru prejudiciul material invocat, constând în: evaluare împrejmuire - 35.280 lei; evaluare branșament gaze - 18.230 lei, evaluarea cabină poartă - 8.849 lei și evaluare pavaj curte 1.562 lei, în total 43.921 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Municipiul București și S. C. Românită S.A.
Apelanta SC R. SA a formulat întâmpinare Ia apelul formulat de Municipiul București solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Prin Decizia civilă nr. 252/A din 28 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apei București, secția a III-a civilă, s-a respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta reclamantă SC R. SA, împotriva sentinței civile nr. 901 din 26 aprilie 2013, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 49164/3/2010.
A admis apelul declarat de apelantul-pârât Municipiul București prin D.T.S.C. împotriva sentinței civile nr. 901 din 26 aprilie 2013, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 49164/3/2010.
A schimbat în parte sentința, în sensul că prejudiciul material este în cuantum de 33.510 lei reprezentând evaluare împrejmuire și evaluare branșament gaze.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a admis apelul formulat de Municipiu! București și a respinge apelul formulat de SC R. SA, având în vedere urcătoarele considerente:
Apelul Municipiului București a fost apreciat fondat, deoarece nici prin cererea principală și nici prin precizările ulterioare din 15 februarie 2011 reclamanta nu a solicitat despăgubiri pentru pavajul din curtea imobilului și pentru cabina poartă.
Compunerea prejudiciului este la latitudinea reclamantul ui, acesta având obligația de a-1 determina prin cererea de chemare în judecată, deoarece în temeiul principiului disponibilității procesului civil, reclamantul stabilește limitele investirii. Instanța are obligația de a analiza dacă componentele sale reprezintă sau nu, un prejudiciu real precum și întinderea acestuia.
Din această perspectivă, s-a constatat că reclamanta nu a învestit instanța de judecată decât în ceea ce privește prejudiciul creat ca urmare a dărâmării gradului din față și mutarea instalației de gaze care alimentează casa, cererea din 5 aprilie 2011 ca și cea din 12 octombrie 2010 sunt lipsite de orice echivoc, reclamanta menționând în clar că "prejudiciul este creat prin dărâmarea gardului din față și mutarea instalației de gaze care alimentează casa"( fila 83 dosar Tribunaf-vol. 1).
Critîeile Municipiului București cu privire la evaluarea împrejmuirii și a racordului .de gaze ce ar trebui modificat ca urmare a exproprierii nu sunt fondate.
Din raportul de expertiză rezultă că urmare a exproprierii este necesar a se reface împrejmuirea proprietății precum și mutarea racordului de gaz, estimarea costurilor pentru aceste operațiuni fiind o componentă a determinării valorice a prejudiciului, experții desemnații având competența de a se pronunța asupra acestora.
În cea ce privește valoarea stabilită Curtea a constatat că expertul desemnat de instanță ing. V.E. a avut în vedere valoarea de înlocuire, folosind în calculație Catalogul de evaluare. În baza acestora a determinat valoarea prejudiciului creat ca urmare a exproprierii, valoare medie în comparație cu cea propusă de expertul desemnat de reclamantă, care a indicat o valoare mult mai mare, și cea propusă de expertul desemnat de pârât, care a indicat o valoare mult mai mică.
Omologarea variantei propuse de expertul V. de către instanță este corectă și conformă cu art. 210-212 C. proc. civ.
Astfel, Curtea a avut în vedere valoarea stabilită de expertul V.E. din. care rezultă o valoare pentru împrejmuire de 15.280 lei, iar pentru branșament gaze o valoare de 18.230 lei, în total 33.510 lei.
Apelul formulat de SC R. SA nu este fondat pentru următoarele motive:
Criticile referitoare la evaluarea împrejmuirii și a racordului de gaze sunt nefondate pentru aceleași considerente avute în vedere și în apelul Municipiului București, motivarea Curții fiind comună celor două apeluri, rațiunile expuse anterior fiind aceleași, opinia expertului ing. A.V. propunând o sumă cu mult mai mare decât cea a expertului propus de instanță.
În aceste condiții, și având în vedere dispozițiile art. 210 C. proc. civ instanța a omologat varianta cu valoarea medie rezultată prin metoda comparației.
Nici criticile referitoare la valoarea despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 34 mp nu sunt fondate.
Expertul A.V. a avut în vedere la stabilirea valorii de piață a terenului expropriat oferte de vânzare preluate de pe internet și nu astfel cum s-a statuat în practică și în jurisprudență, contracte de vânzare - cumpărare încheiate pentru terenuri din aceiași zonă șl aceiași categorie de folosință. Aceste aspecte au și atras refacerea raportului de expertiză dispus de instanță prin încheierea de ședință din 12 februarie 2013.
Doi dintre experți s-au conformat dispozițiilor instanței având în vedere contractele de vânzare - cumpărare depuse la dosar de D.G.I.T.L. a sectorului 1 și O.C.P.I. București.
Expertul V.V. a exprimat un punct de vedere separat singura motivație pentru care nu a luat în considerare contractele de vânzare cumpărare încheiate efectiv în zonă fiind o presupusă evaziune fiscală în" proporție de masă", fără nici un alt argument care să justifice luarea în considerare a ofertelor de vânzare de pe internet.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC. R. SA, criticând soluția pentru nelegalitate și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul aplicării greșite a dispozițiilor art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994.
În esență, reclamanta a invocat faptul că a solicitat în fața instanței de fond acordarea întregului prejudiciu rezultat ca urmare a exproprierii, astfel încât, nu se justifică înlăturarea sumelor de bani ce reprezintă valoarea cabinei și a pavajului, așa cum au fost reținute în raportul de expertiză de expertul Acriș Vaier. Chiar dacă prejudiciul a fost indicat generic, acesta trebuia determinat în
Sunt nefondate și susținerile privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, în raport de standardele internaționale de evaluare, precum și prin O.G. nr. 24/2011.
Instanțele au avut în vedere stabilirea obiectivă a prețului de vânzare a imobilului în litigiu, stabilit de experți în conformitate cu prețurile din contractele de vânzare pentru terenuri similare.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la calcularea cuantumului acesteia, experții precum și instanța vor ține seama de prețul eu care se vână, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrațiv-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de acestea.
În accepțiunea dispozițiilor legale menționate mai sus, prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea adminîstrativ-teritorială înseamnă prețul de piața cu care ar trebui să se înstrăineze dreptul de proprietate asupra unui bun, la o anumită dată, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială și în cazul în care părțile contractante respectă condițiile unei vânzări corecte.
Nu poate fi primită susținerea reclamantei că în contractele depuse la dosarul cauzei au fost consemnate prețuri nereale, deoarece acestea rezultă din contracte de vânzare-cumparare, întocmite în formă autentică notarială.
Recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin D.T.S.C.i este nefondat.
Examinând susținerile recurentului, Înalta Curte constată că pârâtul a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,urmând să le analizeze din această perspectivă.
Sunt neîntemeiate susținerile pârâtului în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art, 304 pct. 7 C. proc. civ., referitoare la nemotivarea hotărârii judecătorești, deoarece instanța de apel a motivat soluția în fapt și în drept, răspunzând argumentelor părților.
Situația de fapt a fost determinată pe baza probelor administrate, stabilindu-se valoarea terenului expropriat și a prejudiciului ce a rezultat din expropriere : valoarea gardului ce împrejmuia imobilul și a refacerii branșamentului la gaze, acestea fund determinate prin expertiză tehnică de specialitate.
Așa fiind, instanța a respectat standardele unui proces echitabil, analizând susținerile părților, atât în raport de criticile formulate în calea de atac, cât și în raport de probele administrate în apel. Aceste aspecte au fost reflectate în cuprinsul hotărârii judecătorești pronunțate de Curtea de Apel, care, în esență, trebuie să răspundă argumentelor invocate de părți, fiind importantă calitatea acestora, nu volumul motivării.
Sunt neîntemeiate și criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că au fost acordate daune a căror întindere nu a fost determinată, în raport de art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Recurentul-pârât nu contestă îndreptățirea reclamantei la acordarea despăgubirilor pentru expropriere și a prejudiciului rezultat din această operațiune, ci se referă la cuantumul acordat pentru refacerea branșamentului de gaz și la posibilitatea refolosirii unor părți din gardul împrejmuitor, critic! care nu vizează aplicarea legii, ci evaluarea probatoriului de către instanța de apel.
Determinarea întinderii prejudiciului, a elementelor ce-l compun, respectiv; valoarea terenului, refacerea gardului împrejmuitor, a branșamentului la gaze, etc, precum și modalitatea de calcul folosită sunt aspecte care țin de situația de fapt, deci de temeinicie și, în consecință, nu pot fi analizate în recurs, față de abrogarea art. 304 pct. 11 C. poc. civ, prin art. 1 pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC R. SA și de pârâtul Municipiul București prin D.T.D.S.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC R. SA și de pârâtul Municipiul București prin D.T.D.S.C. împotriva Deciziei civile nr. 252/A din 28 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 iunie 2014.