Ședințe de judecată: Martie | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia Penală

Decizia nr. 1895/2013

Ședința publică din 04 iunie 2013

Prin sentința penală nr. 238/D/2011 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a dispus condamnarea inculpaților:

I. S.G.S.A., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

1. art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, la pedeapsa de 10 ani închisoare;

2. art. 288 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare

3. art. 293 alin. (2) din C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare

4. art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare .

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 10 martie 2011 la 06 iunie 2011.

II. G.S.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

1. art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată, la pedeapsa de 10 ani închisoare;

2. art. 288 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare;

3. art. 293 alin. (2) din C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;

4. art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare;

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 10 martie 2011 la 06 iunie 2011.

III. M.A.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de:

1. art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată la pedeapsa de 10 ani închisoare și de 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.;

2. art. 293 alin. (1) la pedeapsa de 2 ani închisoare;

3. art. 291 teza I C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare;

4. art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și de 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și a arestului preventiv de la 10 martie 2011 la 15 martie 2011.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 teza a II a C. proc. pen. coroborat cu art. 145 alin. (3) C. proc. pen. a fost înlocuită măsura obligării de a nu părăsi localitatea aplicată inculpaților G.S.C. și S.G.S.A. prin Decizia penală nr. 614 din 06 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău și s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, pe o durată de 30 de zile, începând cu data efectivă a arestării acestora.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpații G.S.C. și S.G.S.A. a unui autoturismului marca S.Y., autoturism aflat la D.I.I.C.O.T. - serviciul teritorial Bacău și a bunurilor aflate în acesta, fila 24 - 25 dos fond.

S-a dispus anularea certificatului de naștere emis pe numele S.G.S.A. aflat la dosarul cauzei la fila 88, și emiterea unui nou certificat cu datele reale ale minorului, așa cum rezultă din testarea A.D.N. de la fila 133, dosar u.p.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 1.070,98 lei contravaloare traducere - H.D.P.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 15.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 35 D/P/2011 din 30 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Bacău s-a dispus trimiterea în judecată pe inculpații cetățeni italieni - G.S.C. și S.G.S.A., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și art. 288 C. pen. și art. 293 alin. (2) din C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., și inculpata M.A.R. cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată art. 293 alin. (1) și 291 C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen., fapte constând în aceea că, în perioada noiembrie 2010 - martie 2011, cei trei inculpați au încheiat o înțelegere privind vânzarea copilului ce urma a fi născut de inc. M.A.R. și înregistrarea acestuia ca fiind copilul născut de inc. G.S.C. și avându-l ca tată pe inculpatul S.G.S.A., cu promisiunea moștenirii de către acesta a întregii averi deținute de familia cetățenilor italieni.

În acest scop, cei trei inculpați au falsificat documentele de identitate ale inc. G.S.C., prin lipirea fotografiei inc. M.A.R., pe care le-au utilizat la prezentarea inc. M.A.R. atât cu ocazia nașterii la data de 05 martie 2011 în cadrul Clinicii Materna din mun. Bacău, cât și cu ocazia înregistrării copilului la Starea Civilă a mun. Bacău.

Conform acestei înțelegeri, la data de 09 martie 2011 inculpatul G.S.C. și inculpatul S.G.S.A., au încercat să părăsească teritoriul României împreună cu nou născutul, victimă a traficului de minori, fiind depistați de către autorități pe raza mun. Brașov.

La termenul din data de 12 iulie 2011 reprezentantul Parchetului a solicitat extinderea procesului penal și punerea în mișcare a acțiunii penale față de cei trei inculpați cu privire la infracțiunea de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, respectiv la emiterea certificatului de naștere pe numele minorului, prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 289 alin. (1) C. pen., constând în aceea că cei trei inculpați au depus la starea civilă prin intermediul inculpatului S.G.S.A., documente contrafăcute din care rezulta că minorul era născut de către inculpații italienii în urma căruia a fost emis certificatul de naștere în fals pentru partea vătămată nou născut S.G.S.A., de către funcționarul de la starea civilă.

Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a reținut următoarele:

La data de 09 martie 2011, ora 6,00 inculpata M.A.R. a apelat serviciul de urgență 112 și a sesizat faptul că doi cetățeni italieni, ce locuiau temporar împreună cu ea în Bacău, într-un apartament închiriat cu câteva zile în urmă, i-au furat copilul nou-născut.

Inculpata M.A.R. ce era divorțată în cursul anului 2010 de soțul său R.C. cu care avea un copil minor lăsat în grija bunicilor, respectiv a părinților inculpatei M.A.R., a decis să plece în Italia pentru a lucra ca menajeră.

Deși inculpata și fostul soț, martorul R.C. erau divorțați, aceștia au locuit împreună ca soț și soție la domiciliul martorului din localitatea Tăvădărești, corn. Dealul Morii, jud. Bacău până în la începutul lunii august 2010, când aceasta s-a mutat de bună voie la bunica ei, în localitatea Pufești, jud. Vrancea, separându-se din nou de martorul R.C.

Din declarațiile martorului R.C., cât și a inc. M.A.R., instanța a reținut că, în ziua de 06 august 2010 cei doi s-au întâlnit în orașul Adjud, la cererea inculpatei, ocazie cu care aceasta i-a spus fostului soț că va pleca în Italia să muncească ca și menajeră pentru a câștiga bani cu care să finalizeze construcția unei case pe care cei doi foști soți o începuseră în loc. Dealul Morii.

În aceleași împrejurări, inc. M.A.R. i-a adus la cunoștință fostului soț că este însărcinată cu el, arătându-i un test de sarcină pozitiv și nu i-a dat de înțeles că ar vrea să renunțe la acest copil, deoarece i-a spus că și-ar dori ca acesta să fie fetiță, întrucât primul lor copil, lăsat în grija bunicilor materni, este băiat.

Deși martorul R.C. a declarat că nu a fost de acord cu plecarea inculpatei din țară, totuși nu s-a putut opune dorinței acesteia, întrucât fosta soție își cumpărase deja bilet la firma A. fiind fire mai independentă.

Astfel, în luna august 2010, inculpata M.A.R. a plecat în Italia și s-a angajat să lucreze ca menajeră pentru cetățenii italieni - inculpații G.S.C. și S.G.S.A., soți ce locuiesc în Italia în localitatea C.

Inculpata a lucrat pentru cei doi cetățeni italieni până în noiembrie 2010, când sarcina sa a început să fie vizibilă, ocazie cu care le-a spus celor doi soți că nu are mijloacele necesare întreținerii acestui copil și că ar fi de acord să îl dea familiei de italieni pentru ca noul născut să ducă o viață mai bună, respectiv lipsită de griji materiale. De asemenea, inc. M.A.R. le-a spus că nu se mai înțelege cu fostul soț, tatăl copilului, că nu dorește sub nici un motiv să păstreze acest copil și să îl crească, ascunzând acestora faptul că în România, mai are un copil pe care l-a lăsat în grija părinților. Cu această ocazie, inc. M.A.R. i-a spus inc. G.S.C. să numai apeleze la înseninare artificială pentru a rămâne însărcinată, deoarece îi va da copilul ei, pentru a-i asigura acestuia un viitor mai bun, respectiv o situație materială bună, în calitate de viitor moștenitor al inc. G.S.C. și S.G.S.A.

După ce între cele două inculpate a intervenit această înțelegere, i-au adus la cunoștință și inc. S.G.S.A., care a acceptat imediat această propunere.

Astfel, în toamna anului 2010 între cei trei inculpați s-a realizat o înțelegere privind încredințarea copilului cu care era însărcinată inc. M.A.R., familiei de cetățeni italieni la care aceasta lucra. De la acest moment și până la nașterea copilului, care a avut loc la data de 05 martie 2011 în România, toți cei trei inculpați, dar în special inc. M.A.R., au efectuat toate demersurile necesare pentru ca părinții săi să nu afle că este însărcinată, să găsească o clinică privată unde să nască sub o altă identitate, respectiv cea a inc. G.S.C., și să înregistreze nou născutul pe numele inculpaților G.S.C. și S.G.S.A.

Tribunalul a reținut că intenția inc. M.A.R. a fost aceea de a moșteni toată averea inculpaților italieni prin copilul pe care urma să îl vândă acestora, întrucât, conform înțelegerii dintre cetățenii italieni și mama naturală, după naștere și înregistrarea copilului cu date de stare civilă nereale, inculpata M.A.R. urma să revină în Italia și să locuiască în continuare împreună cu familia inculpaților, cetățeni italieni și copilul său, subiect pasiv al infracțiunii de trafic de minori. Inculpata știa de la ceilalți doi coinculpați că aceștia au o avere importantă, respectiv două imobile, o casă la mare și una la C., două mașini și suma de 100.000 euro într-un cont, și fiind o fire materialistă (lucru pe care l-a afirmat chiar ea), a devenit interesată să moștenească aceste bunuri prin intermediul copilului, pe care a sperat că îl va crește împreună cu familia de cetățeni italieni.

Cât s-a aflat pe teritoriul Italiei și a purtat sarcina timp de 9 luni, inculpata a beneficiat de asistență medicală și control de specialitate prin grija celor doi inculpați italieni care au dus-o periodic la medicul specialist al inculpatei G.S.C.

Cei trei i-au spus atât medicului, cât și avocatului familiei, că doresc să înregistreze copilul ce urma a fi născut de inculpata M.A.R. ca fiind născut de G.S.C. și avându-l ca tată pe S.G.S.A., însă li s-a comunicat de către aceștia că acest lucru nu este posibil în Italia și să încerce obținerea acestui rezultat în România.

În aceste împrejurări, inc. M.A.R. a căutat prin rețeaua Internet o clinică privată din Bacău, unde să nască sub o identitate falsă, respectiv cea a inc. G.S.C. Aceeași inculpată a sunat la Clinica Materna din Bacău, aparținând dr. D.S., și-a făcut programare la sfârșitul lunii februarie 2011, când se apropia termenul pentru naștere, după care a căutat un apartament în Bacău, pe care să îl închirieze și unde să locuiască anterior, cât și după naștere, împreună cu cetățenii italieni.

S-a arătat că inculpata M.A.R. nu și-a anunțat fostul soț, respectiv pe tatăl copilului că va veni în România pentru a naște și nici părinții sau alte rude apropiate.

Anterior plecării din Italia către România, inculpata M.A.R., la sugestia inc. G.S.C., a făcut poze pe care cei trei le-au aplicat pe cartea de identitate a inculpatei italiene, în locul fotografiei acesteia, cu intenția de a se înregistra sub această identitate la clinica unde urma să nască.

La data de 23 februarie 2011, toți cei trei inculpați au venit în România cu mașina personală a cetățenilor italieni, s-au cazat într-un apartament închiriat de la martora M.R.C. La aceeași dată a avut loc prima consultație la Clinica Materna, unde inculpata M.A.R. s-a prezentat și înregistrat în evidențele clinicii ca fiind inc. G.S.C., iar pe inc. S.G.S.A. l-a prezentat ca fiind soțul său.

Încă de la prima consultație, la înregistrarea ca pacientă și programarea pentru operația de cezariană, inculpații au prezentat actele de identitate contrafăcute, respectiv o carte de identitate cu datele de stare civilă ale inc. G.S.C., pe care fusese aplicată o fotografie a inc. M.A.R.

În perioada prenatală, cât inculpata s-a aflat sub supraveghere medicală a vorbit tot timpul în limba italiană, s-a prezentat la clinică însoțită de ceilalți doi inculpați, iar pe inc. G.S.C. a prezentat-o personalului clinicii ca fiind sora pretinsului soț.

Deși angajații Clinicii Materna au avut suspiciuni în legătură cu identitatea reală a inc. M.A.R. și au întrebat-o dacă are într-adevăr 45 de ani, deoarece arată mult mai tânără, aceasta a susținut in permanență că este inc. G.S.C.

Deoarece dr. D.S., ce urma să o opereze pe inc. M.A.R. a avut dubii cu privire la identitatea reală a acesteia a sunat la IPJ Bacău anunțând ofițerii de poliție O.G.D. și M.A. despre situația pe care o constatase, cerând efectuarea unor verificări prin Interpol a cetățenilor italieni.

La data de 05 martie 2011 inc. M.A.R. a dat naștere prin operație de cezariană, unui făt de sex masculin, în greutate de 3000 g, al cărui tată natural este martorul R.C.

În ziua de 07 martie 2011, înainte de externarea inculpatei și a nou născutului, inculpații cetățenii italieni, s-au prezentat la Registratura Clinicii pentru a ridica certificatul constatator al nașterii nou născutului, iar inc. S.G.S.A. s-a deplasat la Starea Civilă din Bacău și a solicitat emiterea certificatului de naștere al copilului.

În baza documentelor false prezentate de inculpat, nou născutul a fost înregistrat cu numele de S.G.S.A., avându-i ca părinți pe inc. G.S.C. și S.G.S.A.

În aceeași zi, inculpații au tradus toate documentele ce atestau nașterea acestui copil la un notar de pe raza mun. Bacău și au păstrat asupra lor toate documentele medicale ce atestau existența unei sarcini și a nașterii acestui copil de către G.S.C.

Odată cu efectuarea operației de cezariană, personalul clinicii a procedat la recoltarea de celule stern, conform contractului încheiat între C.B.C. și G.S.C. și S.G.S.A. în calitate de clienți, contractul încheiat aflându-se atașat la dosarul cauzei în original.

După externarea ce a avut loc la data de 08 martie 2011, inc. M.A.R., nou născutul, cât și cei doi inculpați - cetățeni italieni au înnoptat împreună în apartamentul închiriat în Bacău, pe str. Miron Costin, și s-au înțeles ca a doua zi dimineață să părăsească teritoriul României, cu destinația Italia, conform înțelegerii anterioare.

În dimineața zilei de 09 martie 2011, în jurul orei 05;30 inc. G.S.C. și S.G.S.A. au luat copilul, toate bagajele, cât și 5 cățeluși de rasa terier, pe care îi achiziționaseră în scop de revânzare și au plecat cu destinația Italia, spunându-i inc. M.A.R. că nu mai are niciun drept asupra copilului, care este înregistrat pe numele ei și al soțului și că nu va avea dreptul să se apropie de el, chiar dacă va veni în Italia.

Văzând că inc. M.A.R. refuză să îi însoțească, conform înțelegerii anterioare, inculpații - cetățeni italieni, au părăsit apartamentul împreună cu copilul nou născut, cu destinația Italia. Ulterior, inc. M.A.R. a sesizat organele de poliție prin intermediul apelului de urgență 112, deoarece și-a dat seama că înțelegerea existentă anterior nașterii nu mai fusese respectată de inculpații italieni.

Deoarece cercetările fuseseră demarate de către D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bacău, în cursul aceleiași zile, 09 martie 2011 în jurul orei 18;00, pe raza jud. Brașov, inc. S.C. și inc. S.G.S.A. au fost depistați și opriți în trafic, iar nou născutul, victima traficului de persoane a fost internat în regim de urgență pentru a primi îngrijiri medicale în Maternitatea Brașov.

Cu ocazia efectuării percheziției autoturismului aparținând inc. S.C. și S.G.S.A. au fost identificate toate documentele ce atestau identitatea falsă atribuită nou născutului, în original.

Ulterior, s-a stabilit prin testări A.D.N. că nou născutul înregistrat cu numele S.G.S.A. îi are ca părinți naturali pe inc. M.A.R. și martorul R.C.

Tribunalul a reținut că, în drept, faptele descrise anterior întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificarea art. 288 alin. (1) C. pen., art. 293 alin. (2) C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. în cazul inc. S.G.S.A.; ale infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată și art. 288 alin. (1) C. pen. și art. 293 alin. (2) din C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în cazul inc. G.S.C.; respectiv ale infracțiunilor prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) din rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) Legea nr. 678/2001 modificată art. 293 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. și art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic art. 33 lit. a) C. pen. în cazul inculpatei M.A.R.

La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite de inculpați prin faptul că au încheiat o înțelegere privind vânzarea copilului ce urma a fi născut de inc. M.A.R. și înregistrarea acestuia ca fiind copilul născut de inc. G.S.C. și avându-l ca tată pe inc. S.G.S.A., cu promisiunea moștenirii de către acesta a întregii averi deținute de familia cetățenilor italieni.

S-a avut în vedere modalitatea în care aceștia au procedat, prin faptul că cei trei inculpați au falsificat documentele de identitate ale inc. G.S.C., prin lipirea fotografiei inc. M.A.R., pe care le-au utilizat la prezentarea inc. M.A.R. atât cu ocazia nașterii la data de 05 martie 2011 în cadrul Clinicii Materna din mun. Bacău, cât și cu ocazia înregistrării copilului la Starea Civilă a mun. Bacău.

S-a avut în vedere faptul că inculpații G.S.C. și S.G.S.A. s-au prevalat de dreptul la tăcere, însă au recunoscut, prin alte declarații faptele; inculpata M.A.R. a dat declarații contradictorii și nesincere însă a recunoscut în mod parțial săvârșirea faptei. Aceasta a arătat că în luna a șasea de sarcină, la propunerea inc. G.S.C., a încheiat o înțelegere frauduloasă cu aceasta și soțul ei, pentru a se prezenta într-o clinică din România sub o identitate falsă și a înregistra copilul pe care urma să îl nască pe numele soților italieni, în scopul obținerii unor avantaje materiale - promisiunea cetățenilor italieni fiind aceea de a-i lăsa copilului, și implicit ei întreaga avere pe care o au aceștia (trei imobile în Italia, două autoturisme, și suma de 100.000 euro aflată într-un cont bancar) drept moștenire. De asemenea cei trei inculpați s-au înțeles ca inc. M.A.R. să locuiască după nașterea copilului în Italia cu cei doi cetățeni italieni, pentru a-i ajuta la creșterea copilului.

Inculpata M.A.R. a recunoscut, în fața procurorului că, fiind o fire materialistă, a fost tentată de averea pe care o aveau cei doi cetățeni italieni, inculpații din prezenta cauză, respectiv două imobile, două mașini și importante sume de bani în conturi, și a sperat că dacă le va da acestora copilul pe care ea urma să-l nască, va moșteni împreună cu fiul său, întreaga avere a celor doi, însă în instanță a arătat că a dorit ca minorul să fie luat de către inculpații italieni doar pentru a primi cetățenia acestora.

Faptul că inc. M.A.R. nu a dorit niciun moment să păstreze acest copil și l-a pus la dispoziția celor doi inculpați italieni ca pe o marfă, afirmând că nu-și dorește acest copil, rezultă din demersurile efectuate de ea împreună cu cei doi inculpați italieni, în perioada în care se afla în Italia, când și-a făcut toate analizele medicale pe numele inc. G.S.C., când s-au deplasat atât la medicul familiei, cât și la avocatul celor doi inculpați italieni, pentru a se interesa dacă în Italia este posibilă înregistrarea nou-născutului pe numele celor doi inculpați italieni, când, deși știa că urmează să nască și a venit în România, stabilind data nașterii - nu și-a anunțat fostul soț, respectiv pe martorul R.C. - tatăl copilului, pentru a veni să înregistreze nou-născutul cu datele reale și nici un alt membru al familiei, când împreună cu ceilalți doi inculpați italieni și-a făcut o fotografie tip buletin pe care au aplicat-o pe cartea de identitate aparținând inc. G.S.C. pentru a se prezenta sub o identitate falsă, și nu în ultimul rând, din faptul că, atât anterior nașterii, cât și ulterior în Clinica Materna, unde a dat naștere copilului S.G.S.A., a susținu că este cetățean italian, se numește G.S.C., avându-l ca soț pe inc. S.G.S.A. și a vorbit numai în limba italiană, pentru a convinge personalul medical despre aceasta.

Deși inculpata M.A.R. a arătat că nu a avut un interes material când a înregistrat nou-născutul pe numele celor doi inculpați italieni, și că această idee le-a venit celor trei inculpați abia în România, tribunalul a constatat că din întregul material probator administrat rezultă în mod neechivoc faptul că nou născutul S.G.S.A. a făcut obiectul unei înțelegeri, urmată de o tranzacție frauduloasă, între mama naturală, inc. M.A.R. și inculpații G.S.C. și S.G.S.A. - cetățeni italieni, cu consecința încălcării drepturilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la identitate și cetățenie, ființa umană fiind tratată în speță ca o „marfăaducătoare de venit.

Astfel, conform art. 7 al Convenției Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului ratificată de Legea nr. 18/1990 „copilul se înregistrează imediat după nașterea sa și are, prin naștere, dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetățenie și, în măsura posibilului dreptul de a-și cunoaște părinții și de a fi îngrijit de aceștia” statele părți vor veghea ca aplicarea acestor drepturi să respecte legislația lor națională și obligațiile pe care acestea și le-au asumat în temeiul instrumentelor internaționale aplicabile în materie.

De asemenea, conform art. 8 al aceleiași convenții statele părți se obligă să respecte dreptul copilului de a-și păstra identitatea, inclusiv cetățenia, numele și relațiile familiale, astfel cum sunt recunoscute de lege fără nici o imixtiune ilegală. In cazul în care un copil este lipsit în mod ilegal de toate sau de o parte din elementele constitutive ale identității sale, statele părți vor asigura asistența și protecția corespunzătoare pentru ca identitatea acestuia să fie restabilită cât mai repede posibil.

Tribunalul a reținut că acțiunile premeditate desfășurate de cei trei inculpați în perioada noiembrie 2010-9 martie 2011, privitor la nașterea copilului de către mama naturală sub o altă identitate, demonstrează un plan de acțiune bine pus la punct până în cele mai mici detalii, având ca scop lipsirea unei ființe umane, aflată în imposibilitate de a se apăra și a-și exprima voința, ca cel mai elementar drept, acela de a fi copilul propriilor părinți.

Conform Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea dreptului copilului „copilul are dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale, are dreptul să crească alături de părinții săi și de asemenea are dreptul de protecție împotriva oricărei forme de exploatare”.

Autoritățile publice sunt obligate să adopte reglementări specifice și să aplice măsuri corespunzătoare pentru prevenirea, între altele, a transferului ilicit și a nereturnării copilului cât și a răpirii și a traficării de copii, în orice scop, și sub orice formă, conform prevederilor aceleiași legi.

În ceea ce privește apărările formulate de inculpați instanța de fond a menționat că, astfel cum s-a statuat în mod constant atât în practica judiciară cât și în literatura de specialitate, pentru existența infracțiunii de trafic de persoane adulte elementul material trebuie să fie efectuat prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritatea asupra altei persoane.

În schimb, în cazul traficului de minori modul și mijloacele de săvârșire a faptei nu au relevanță în privința existenței infracțiunii, singura condiție cerută de lege fiind traficarea minorului.

Infracțiunea de „trafic de minori” săvârșită de cei trei inculpați asupra nou-născutului S.G.S.A. s-a consumat în momentul în care copilul, subiect pasiv al infracțiunii de trafic de minori, a primit certificatul de naștere conținând date nereale, ca urmare a înregistrării inc. M.A.R. sub o identitate falsă la Clinica Materna din Bacău unde a născut, folosind o carte de identitate contrafăcută, pusă la dispoziție de inc. G.S.C., cât și ca urmare a faptului că inc. S.G.S.A. a recunoscut copilul deși nu era tatăl acestuia și s-a deplasat la Starea Civilă unde a obținut certificatul de naștere ce urmează a fi anulat de către instanța de judecată, întrucât este fals.

Inculpații G.S.C. și S.G.S.A. au recunoscut în fața instanței cu ocazia audierii, cât și la procuror, faptele comise, le-au descris în mod detaliat, încercând să își minimalizeze gradul de vinovăție susținând că doar au acceptat propunerea inc. M.A.R., care a efectuat toate demersurile necesare în vederea realizării scopului propus.

De asemenea, la individualizarea pedepselor, s-a avut în vedere faptul că, deși, prin Decizia penală nr 614 din 06 iunie 2011 a Curții de apel Bacău s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv a inculpaților G.S.C. și S.G.S.A. cu obligația de a nu părăsi localitatea, aceștia nu au respectat condițiile impuse de instanță și au părăsit țara, fiind plecați în Italia.

S-a avut în vedere și poziția de nerecunoaștere a faptelor de către inculpata M.A.R., care a încercat să denatureze adevărul prin prezentarea unei alte situații de fapt decât cea reieșită din probe.

Față de circumstanțele reale și personale sus menționate, instanța a considerat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenție.

În consecință, s-a dispus aplicarea pentru fiecare inculpat a pedepselor pentru fiecare faptă, în limitele prevăzute de lege cât și pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi - doar pentru inculpata M.D.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea.

În baza art. 88 C. pen. s-a dispus deducerea din pedepse a duratei arestului preventiv și a reținerii, pentru fiecare inculpat.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen pe durata executării principale.

S-a arătat că aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C. pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (2) și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.

Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deținute aflate în executarea unei pedepse, constatând că în legislația britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deținuților condamnați, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracțiunii" (aceeași concepție a legiuitorului reflectându-se și în legislația română actuală, n. inst). Curtea a acceptat „că există o marjă națională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului de vot al deținuților poate fi justificată în timpurile moderne și a modului de menținere a justului echilibru", însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adițional a fost încălcat, întrucât „legislația națională nu analizează importanța intereselor în conflict sau proporționalitatea și nu poate accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deținut, în orice împrejurare, intră în marja națională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză și-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al unei restricții automate impuse deținuților condamnați și se poate pretinde victimă a acestei măsuri".

În consecință, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a vota, care nu lasă nici o marjă de apreciere judecătorului național în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adițional.

Prin urmare, în aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a) teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.

S-a făcut referire și la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 74 din 5 noiembrie 2007, pronunțată în recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispozițiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I lit. c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Astfel, natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia au determinat instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 C. pen. și art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional C.E.D.O., s-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

La termenul din data de 20 octombrie 2011 inculpații G.S.C. și S.G.S.A. nu s-au prezentat în instanță, apărătorul acestora depunând la dosar două acte medicale, filele 35 și 36, arătând că cei doi inculpați au părăsit teritoriul României fiind în Italia, unde au și fost expertizați medical, conform celor două acte depuse.

În acest sens, instanța a constatat că cei doi inculpați, cetățeni italieni, nu au respectat condițiile impuse prin din Decizia penală nr 614 din 06 iunie 2011 a Curții de apel Bacău, prin care s-a dispus, în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen. s-a înlocuit măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul Bacău, prevăzută de art. 145 C. proc. pen. față de inculpații G.S.C. și S.G.S.A.

Instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. (2) C. proc. pen., pe durata măsurii inculpații erau obligați să respecte următoarele obligații:să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la instanța de judecată, ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința din Bacău str. Aleea Parcului, fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme; să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis faptele martori, experți și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.

S-a atras atenția inculpaților cu privire la dispozițiile art. 145 alin. (3) C. proc. pen. respectiv că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.

Față de nerespectarea dispozițiilor din decizie, în baza art. 350 teza a II-a C. proc. pen. coroborat cu art. 145 alin. (3) C. proc. pen. s-a înlocuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea aplicată inculpaților G.S.C. și S.G.S.A. prin Decizia penală nr. 614 din 06 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău și s-a dispus luarea măsurii preventive a arestării preventive a celor doi inculpați pe o durată de 30 de zile începând cu data efectivă a arestării acestora.

S-a dispus emiterea, de îndată, a mandatelor de arestare preventivă pe numele celor doi inculpați.

În baza art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpații G.S.C. și S.G.S.A. a unui autoturismului marca S.Y. și a bunurilor aflate în acesta, autoturism aflat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.

S-a dispus anularea certificatului de naștere emis pe numele S.G.S.A. aflat la dosarul cauzei la fila 88, fiind fals, și emiterea unui nou certificat cu datele reale ale minorului, așa cum rezultă din testarea ADN de la fila 133 dosar u.p.

Împotriva sentinței au declarat apel în termenul legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații S.G.S.A. G.S.C. și M.A.R.

Prin decizia penală nr. 7 din 24 ianuarie 2012, Curtea de apel Bacău, secția penală, cauze minori si familie, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bacău și inculpații G.S.C., S.G.S.A. și M.A.R., a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații G.S.C., S.G.S.A., aceștia numai în ceea ce privește dispoziția de menținere a stării de arest.

Prin Decizia penală 2849 din 18 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor.

Procedând la rejudecarea apelurilor, examinând cauza atât prin prisma criticilor formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept Curte de apel Bacău a reținut următoarele:

Instanța de fond, în expunerea argumentelor faptice și juridice ce au condus la pronunțarea soluției criticate, a făcut o descriere amănunțită atât a situației de fapt cât și a temeiurilor de drept pe baza cărora și-a formulat convingerea cu privire la cauza dedusă judecății precum și a probelor care au fundamentat-o, respectând întocmai dispozițiile art. 356 C. proc. pen., care prevăd mențiunile obligatorii pe care trebuie să le conțină considerentele hotărârii. Astfel, instanța de fond a făcut o descriere detaliată a situației de fapt, expunând pe larg activitatea infracțională desfășurată de inculpați cât și a mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale cât și nemijlocit în fața instanței și care au confirmat pe deplin situația de fapt expusă în considerentele rechizitoriului.

Totodată, instanța s-a conformat dispozițiilor art. 356 C. proc. pen. atât în ceea ce privește analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei sub toate aspectele, cât și a celor care au fost înlăturate, procedând la identificarea acestora.

Din coroborarea materialului probator de la dosar, Curtea a reținut că din declarații rezultă fără dubiu că în perioada noiembrie 2010 - martie 2011, cei trei inculpați au încheiat o înțelegere privind vânzarea copilului ce urma a fi născut de inc. M.A.R. și înregistrarea acestuia ca fiind copilul născut de inc. G.S.C. și avându-l ca tată pe inc. S.G.S.A., cu promisiunea moștenirii de către acesta a întregii averi deținute de familia cetățenilor italieni.

În acest scop, cei trei inculpați au falsificat documentele de identitate ale inc. G.S.C., prin lipirea fotografiei inc. M.A.R., pe care le-au utilizat la prezentarea inc. M.A.R. atât cu ocazia nașterii la data de 05 martie 2011 în cadrul Clinicii Materna din mun. Bacău, cât și cu ocazia înregistrării copilului la Starea Civilă a mun. Bacău.

Conform acestei înțelegeri, la data de 09 martie 2011 inc. G.S.C. și inc. S.G.S.A., au încercat să părăsească teritoriul României împreună cu nou născutul, victimă a traficului de minori, fiind depistați de către autorități pe raza mun. Brașov.

Cei trei inculpați au negat săvârșirea faptelor, cu excepția inculpatei M.A. care recunoaște săvârșirea infracțiunilor de fals.

S-a arătat că, în fața primei instanțe, inculpații S.G.S.A. și G.S.C. au dorit să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. și au recunoscut fapta solicitând să fie judecați doar în baza probelor administrate la urmărirea penală (filele 277, 278). Cererea a fost respinsă de instanță față de cererea de extindere a acțiunii penale și pentru infracțiunea prevăzute de art. 289 rap. la art. 31 alin. (2) C. pen.

În fața instanței de apel inculpații și-au schimbat poziția procesuală și au dat declarații ample prin care au negat comiterea faptelor.

În apel a fost audiată și martora B.E. neaudiată la instanța de fond.

Motivele de apel ale inculpaților prin care au solicitat achitarea în special pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. La art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 au fost apreciate ca fiind neîntemeiate din următoarele considerente:

Dincolo de motivația inițială a inculpaților, inițial licită, de a adopta un copil, peste aceasta se suprapune maniera în care au acționat, de a cumpăra practic copilul, indiferent că a existat sau un preț concret ori că acesta a constat în obținerea ulterioară a unor avantaje materiale pentru inculpat Minai, modul de săvârșire al faptei raportându-se la modalitatea de ascundere a identității adevăraților părinți, determinarea întocmirii actelor de naștere direct pe numele inculpaților S. și G. în calitate de părinți ai minorului.

Din maniera de legiferare a formei tipice a infracțiunii de trafic de minori așa cum apare în alin. (1) al art. 13 din Legea nr. 678/2001, Curtea a reținut că există această infracțiune în cazul recrutării, transportării, transferării, găzduirii sau primirii unui minor în scopul exploatării acestuia fără a mai fi cerute mijloacele săvârșirii faptei - amenințare, violență etc., considerându-se că minorii prin natura lor nu se pot apăra, iar în condițiile existenței unui consimțământ, datorită vârstei, acesta nu poate fi decât viciat. Mijloacele săvârșirii faptei sunt prevăzute ca împrejurări agravante în varianta prevăzută la alin. (2) din același articol. Curtea a apreciat că, împrejurarea invocată de inculpații, în sensul că au fost înșelați de inculpata Mihai Adelina, chiar reală, nu-i exonerează de răspundere penală. Astfel față de refuzul inculpatei Mihai de a-i urma după naștere în Italia, inculpații au luat minorul și au plecat, ceea ce a determinat denunțarea faptei de inculpata M. Chiar inculpații invocă intenția de adopție a acestui copil și totuși recunosc că mijloacele prin care ei au vrut să desăvârșească această adopție nu au fost cele mai potrivite.

S-a arătat de asemenea de către instanța de apel că, și în condițiile în care dacă nu se poate dovedi un „preț" al cedării copilului, simpla împrejurare recunoscută deopotrivă de cei trei inculpați cum că ar fi urmat să crească împreună copilul în casa inculpaților italieni, astfel inculpata M. bucurându-se de un statut material garantat constituie astfel un folos material în schimbul cedării drepturilor părintești asupra copilului.

S-a apreciat că intenția inițială a inculpaților și înțelegerea avută rezultă cu certitudine din modalitatea de derulare a faptelor - falsificarea cărții de identitate a inculpatei M. și prezentarea acesteia la clinica privată sub identitatea inculpatei G. precum și prezentarea inculpatului S. la starea civilă cu documentul constatator al nașterii astfel falsificat și obținerea unui certificat de naștere a minorului avându-i ca părinți pe inculpații italieni, nu și-a anunțat fostul soț, respectiv pe martorul R.C., tatăl copilului, pentru a veni să înregistreze nou-născutul cu datele reale și niciun alt membru al familiei. De asemenea, așa cum au recunoscut inculpații, au achitat contravaloarea spitalizării în clinica privată și au venit în România pentru că, interesându-se în Italia, nu ar fi putut proceda cu ușurință acolo la schimbarea identității.

Curtea a apreciat că nu se pot reține apărările inculpaților în sensul că nu a existat intenția exploatării minorului. S-a arătat că, potrivit înțelesului obișnuit „a exploata" înseamnă a asupri, a prigoni, a oprima, a trage folos abuziv, a profita de ceva - cerința legală nereferindu-se neapărat la exploatarea sexuală sau prin muncă. în speța, inc. M.A.R. nu a dorit niciun moment să păstreze copilul și l-a pus la dispoziția celor doi inculpați italieni ca pe o marfă.

Deși inculpata M.A.R. arătând că nu a avut un interes material când a înregistrat nou-născutul pe numele celor doi inculpați italieni, și că această idee le-a venit celor trei inculpați abia în România, instanța de apel a reținut că, din întreg materialul probator administrat, rezultă în mod neechivoc faptul că nou născutul S.G.S.A. a făcut obiectul unei înțelegeri, urmată de o tranzacție frauduloasă, între mama naturală, inc. M.A.R. și inculpații G.S.C. și S.G.S.A. - cetățeni italieni, cu consecința încălcării drepturilor fundamentale ale omului, respectiv dreptul la identitate și cetățenie, ființa umană fiind tratată în speță ca o „marfă” aducătoare de venit. Tranzacția frauduloasă a rezultat și din declarația inculpatei G. în fața instanței de apel, aceasta arătând că au hotărât să vină în România pentru ca inculpatul S. să recunoască copilul ca fiind al său.

Curtea a mai constatat că, în declarațiile date în fața instanței de apel, inculpații s-au contrazis. Astfel, inculpata G. a arătat că inculpata Mihai le-a cerut actele atunci când s-a internat la clinică și că i-a spus că este necesar actul de identitate al inculpatei italiene pentru ca copilul să fie trecut pe numele ei. în aceste condiții, s-a concluzionat că rezultă cu claritate că intenția inițială comună celor trei inculpați era ca copilul, prin fals privind identitatea și fals în declarații, să fie înregistrat având ca părinți pe inculpații italieni.

Inculpata M. a recunoscut implicit că înțelegerea a fost ca minorul să fie trecut în acte având ambii părinți pe inculpații italieni, atunci când a recunoscut că, în prezența ei, inculpata G. a lipit pe actul ei poza sa.

S-a arătat că inculpatul S. se contrazice cu cele două inculpate când susține că a mers împreună cu inculpata M. la Starea Civilă, iar inculpata M.A.R. o contrazice pe inculpata S. arătând că aceasta din urmă ar fi lipit poza inculpatei M. pe actul de stare civilă al inculpatei italiene. De asemenea, inculpații se contrazic cu privire la plecarea spre Italia, inculpata M. arătând că inculpații au vrut să plece fără ea, iar aceștia din urmă arătând că inculpata M. a refuzat să meargă cu ei.

Curtea a apreciat ca fiind puerile explicațiile inculpatei M.A.R., referitoare la faptul că a venit în România cu inculpații doar pentru ca,,era un drum lung și că nu putea veni singură, fiind însărcinată". în susținerea acestui aspect, instanța de apel a făcut referire la declarația martorului D.S. - medicul care a efectuat operația de cezariană, care a arătat că inculpata M. i-a cerut prescrierea de medicamente care să prevină lactația deoarece inculpata i-a spus că „cu siguranță nu are de gând să alăpteze acest copil”.

Concluzionând, s-a arătat că din materialul probator administrat rezultă față cu certitudine săvârșirea faptelor, așa cum au fost reținute de către tribunal, iar împrejurarea că inculpații italieni au recunoscut la instanța de fond săvârșirea lor așa cum au fost reținute în rechizitoriu, nu face decât să confirme existența faptelor și vinovăția inculpaților.

Cu referire la încadrarea juridică, Curtea a apreciat că sunt întrunite elementelor constitutive ale infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea inculpaților.

Cu referire la pedepsele aplicate, instanța de apel a constatat că, chiar dacă sunt stabilite la un cuantum ridicat, acesta corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., și, la rândul său, atât în baza propriei evaluări asupra individualizării pedepselor aplicate inculpatului pentru fiecare faptă comisă, cât și a pedepsei rezultante, cu executare în regim privativ de libertate, față și de criticile formulate în apel, a considerat că, în contextul cauzei, nu se justifică diminuarea pedepselor, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute în art. 72 C. pen. se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea. S-a arătat astfel că circumstanțele personale ale inculpatului nu pot fi avute în vedere în mod prioritar, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor, agravat prin modul de comitere, numărul acestora, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs, sub aspectul unei puternice repulsii a comunității față de un comportament de acest gen, față de valorile sociale.

Alăturat celor reținute de instanța de fond în motivarea cuantumului pedepselor Curtea a menționat și atitudinea procesuală a inculpaților G. și S. Aceștia, după ce au beneficiat de clemență și au fost puși în libertate cu obligarea de a nu părăsi țara în baza art. 1451 C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 614 din 6 iunie 2011, au încălcat obligația impusă, au fugit în Italia unde, în baza dispoziției din sentința apelată de luarea măsurii arestării preventive, au fost arestați în baza mandatului european de arestare din 25 noiembrie 2011 și aduși în România. Sub un alt aspect, poziția lor procesuală referitoare la faptă a fost una nesinceră și oscilantă. În primă instanță au dorit să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. și au recunoscut fapta, solicitând să fie judecați doar în baza probelor administrate la urmărirea penală (filele 277, 278). În fața instanței de apel inculpații și-au schimbat poziția procesuală și au dat declarații ample prin care au negat comiterea faptelor. În ceea ce o privește pe inculpata M., Curtea a arătat că pedeapsa se impune cu atât mai mult, acesta vădind că nu este animată în niciun fel de sentimente nici materne și nici umane măcar, tratându-și propriul copil ca pe o marfa. Prin atitudinea celor trei inculpați se deduce clar impresia avută, respectiv că în România ordinea de drept poate fi încălcată mai ușor iar drepturile persoanelor, chiar nou născute pot fi nesocotite fără urmări pentru persoana care le săvârșește. Raportat la gravitatea faptelor, la împrejurările săvârșirii acestora și persoana inculpaților, Curtea a concluzionat că pedepsele aplicate de către prima instanță sunt temeinic stabilite și corespund tuturor acestor criterii și funcției reeducativ preventivă a pedepsei.

Cu privire la motivele de apel ale parchetului s-a constatat că sunt întemeiate din următoarele considerente:

Instanța a omis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. inculpaților G.S.C. și S.G.S.A., cetățeni italieni, această pedeapsă fiind obligatorie în conformitate cu dispozițiile art. 65 alin. (2) C. pen. și cu dispozițiile Legii nr. 678/2001, care prevede că infracțiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.

În acest sens s-a arătat că, prin Decizia nr. 87/2007 - Î.C.C.J., secțiile unite, a admis recursul în interesul legii cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerea unor drepturi în cazul inculpaților cetățeni străini, când legea prevede această pedeapsă, și a stabilit că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi prevăzută de legea penală română în conținutul art. 64 din C. pen. se aplică în condițiile art. 65 din același C. pen. și inculpaților cetățeni străini.

Totodată, s-a constatat că prima instanță a omis aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen. inculpatei M.A.R., având în vedere că fapta săvârșită de aceasta - trafic de persoane împotriva propriului său copil nou-născut - impune, prin natura sa și prin modalitățile concrete de săvârșire, interzicerea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator.

De asemenea s-a reținut că, prin cererea de la filele 27, 28 dosar apel, Direcția Generală de asistență socială și protecția copilului solicită instanței de apel anularea actului de naștere din 7 martie 2011 înregistrat la Primăria Mun. Bacău emis pe numele S.G.S.A.

Curtea a constatat întemeiată această cerere și o a admis-o în cadrul apelului parchetului, constituind un motiv de ordine publică. într-adevăr, prima instanță a anulat, dar nu actul de naștere care se întocmește în registrul nașterilor, ci doar certificatul de naștere, certificat care se eliberează în baza înscrierilor din Registru, conform art. 57 alin. (1) din Legea nr. 119/1997. Așa fiind cererea a fost considerată întemeiată.

În raport de toate aceste considerente, prin decizia penală nr. 5 din 15 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori si familie, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Î.C.CJ. - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, a desființat în parte sentința penală atacată, și, rejudecând a aplicat inculpaților G.S.C. și S.G.S.A. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II și lit. b), d), e) C. pen. pe lângă pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale; a aplicat inculpatei M.A.R. și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. pe lângă pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale.

A dispus anularea actului de naștere din 7 martie 2011 înregistrat la Primăria Mun. Bacău emis pe numele S.G.S.A.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Au fost respinse apelurile declarate de inculpații S.G.S.A., G.S.C. și M.A.R., împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații S.G.S.A., G.S.C. și M.A.R.

În motivarea recursului, depusă la dosar în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., inculpata M.A.R. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 12, 14, 17, 17, 18 și 21 C. proc. pen., cu ocazia dezbaterilor acestea fiind restrânse doar la cazurile de casare prevăzute de pct. 12 și 14 ale art. 3859 alin. (1) C. proc. pen., vizând neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 și greșita individualizare a pedepselor aplicate, atât prin cuantum cât și în ceea ce privește modalitatea de executare.

Aceeași critici au formulat și inculpații S.G.S.A. și G.S.C., aceștia invocând., în subsidiar, și cazul de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de Legea nr. 273/2004 privind adopția și adopția intențională.

Din oficiu, conform art. 3859 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 2 (sub aspectul împrejurării că instanța nu a fost legal sesizată cu privire la infracțiunea prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. pentru care s-a formulat cerere de extindere a procesului penal) și pct. 17 (sub aspectul încadrării faptei în infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen.).

Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, dar și din perspectiva celor două cazuri de casare invocate din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

O primă critică, comună celor trei inculpați a fost încadrată în cazul de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., arătându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. în argumentarea acestui motiv de recurs s-a susținut că niciunul din elementele laturii obiective a infracțiunii de trafic de minori nu se regăsește în modul de săvârșire a faptei reținută în sarcina inculpaților, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege nici din perspectiva laturii subiective, niciunul dintre recurenți neavând intenția de a exploata victima minoră, existând doar intenția de a realiza o adopție nelegală a minorului.

În primul rând este de precizat faptul că inculpații nu contestă sub nicio formă starea de fapt reținută de către instanțe (pe care, de altfel nici nu o puteau critica din perspectiva cazului de casare invocat, care presupune o analiză în drept și nu în fapt), aceștia practic revenind în recurs asupra poziției procesuale avute în fața instanței de apel.

Referitor la situația de fapt, Înalta Curte constată că ambele instanțe, în baza materialului probator administrat au reținut în esență următoarele:

Începând din luna august 2010, inculpata M.A.R. a lucrat, ca menajeră la familia inculpaților G.S.C. și S.G.S.A., care locuiesc în Italia. Inculpata era însărcinată, tatăl copilului fiind fostul său soț, martorul R.C., de care divorțase în același an. În cursul lunii noiembrie 2010, când sarcina sa a început să fie vizibilă, le-a spus celor doi coinculpați că nu are posibilitatea să întrețină copilul, propunându-le să înceteze procedeele de înseminare artificială pe care le urma inculpata G.S.C. și să le-a dea copilul ei, pentru ca noul născut să ducă o viață mai bună, lipsită de griji materiale. Aceștia au fost de acord, stabilind ca, după naștere, inculpata M.A.R. să locuiască în continuare împreună cu ei și cu copilul, în actele de stare civilă urmând să figureze ca părinți inculpații G.S.C. și S.G.S.A.

În toată perioada rămasă până la naștere, inculpata M.A.R. a beneficiat de asistență medicală și control de specialitate prin grija inculpaților care au dus-o periodic la medicul specialist al inculpatei G.S.C. Inculpații G.S.C. și S.G.S.A. au adus la cunoștința medicului dar și avocatului familiei ceea ce intenționează să facă, acestora comunicându-li-se că în Italia nu este posibil să fie trecuți în actele de stare civilă ca fiind părinții minorului, sugerându-li-se să încerce acest lucru în România.

În aceste împrejurări, inculpata M.A.R. a căutat prin rețeaua Internet o clinică privată, unde să nască sub o altă identitate. în apropierea datei la care urma să aibă loc nașterea, cei trei inculpați au venit în România, și, folosind un act de identitate fals, pe care era aplicată fotografia inculpatei G.S.C., inculpata M.A.R. s-a internat la Clinica Materna din Bacău, unde s-a înregistrat ca fiind G.S.C., iar pe inculpatul S.G.S.A. l-a prezentat ca fiind soțul său. La data de 05 martie 2011 aceasta a dat naștere, prin operație de cezariană, unui făt de sex masculin, în greutate de 3.000 g.

În dimineața zilei de 09 martie 2011, după externarea din clinică, întrucât inculpata M.A.R. a refuzat să îi mai însoțească în Italia, inculpații G.S.C. și S.G.S.A. au luat copilul, fără a exista acordul acesteia, și au plecat spre Italia. în aceste condiții, inculpata M.A.R. a sesizat organele de poliție prin intermediul apelului de urgență 112 că cei doi inculpați i-au răpit copilul, aceștia fiind reținuți la Brașov.

Ambele instanțe au încadrate faptele celor trei inculpați în infracțiunea de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 13 Legea nr. 678/2001 „recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi.

Dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2) sau de către un membru de familie, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (1), și închisoare de la 10 ani la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în cazul prevăzut la alin. (2).

Dacă faptele prevăzute în prezentul articol au avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoare de la 15 ani la 25 de ani și interzicerea unor drepturi."

Se observă că cele 5 modalități alternative de comitere a infracțiunii de trafic de minori respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor trebuie să fie săvârșite în scopul exploatării acestuia, în acest caz scopul reprezentând destinația acțiunii.

Noțiunea de „exploatare a unei persoane este definită de legiuitor în art. 2 pct. 2 din același act normativ, prin aceasta înțelegându-se:

a) executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forțat ori cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate;

b) ținerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire;

c) obligarea la practicarea prostituției, cerșetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală;

d) prelevarea de organe, țesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispozițiilor legale;

e) efectuarea unor alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Se constată că enumerarea din art. 2 pct. 2, nu este limitativă, legiuitorul permițând calificarea ca acțiuni de exploatare a unei persoane și orice alte activități care îndeplinesc cumulativ două condiții: sunt asemănătoare ca și gravitate celor descrise la literele a-d ale aceluiași articol (texul făcând referire la „alte asemenea activități), iar prin acestea se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În jurisprudența Înaltei Curți (Decizia nr. 2248 din 26 iunie 2012) au fost calificate ca acte de exploatare întemeiate pe dispozițiile art. 2 pct. 2 lit. e) din Legea nr. 678/2001 obligarea victimelor la spălatul de parbrize și la săvârșirea unor fapte ilicite, furt, în folosul inculpaților.

Ca atare, pentru ca în cauză să fie întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, ar fi trebuit să se demonstreze că primirea minorului nou născut de către soții G. și S. s-a făcut în scopul exploatării acestuia, adică în vederea supunerii sale la alte activități decât cele prevăzute la art. 2 pct. 2 lit. a)-d) (obligarea la muncă forțată, tinerea în sclavie, aservire, obligarea la practicarea prostituției, cerșetoriei, reprezentări pornografice, prelevarea de organe) dar comparabile ca și gravitate acestora.

În cauză, scopul urmărit de inculpați, astfel cum acesta a fost reținut chiar și de către parchet, necontestat pe parcursul procesului și dovedit prin înscrisurile depuse la dosar, a fost acela de a asigura minorului condiții mai bune de viață, prin creșterea sa în cadrul unei familii cu posibilități materiale. Inculpata M.A.R. era despărțită în fapt de soțul ei, se afla pe teritoriul altui stat și nu își dorea sarcina, susținând că nu își poate întreține copilul, iar soții G.S.C. și S.G.S.A., pe fondul unei traume anterioare provocată de nașterea, la 04 iunie 2006, a unui făt de sex feminin mort, sarcină obținută prin fertilizare in vitro, își doreau foarte mult un copil, fiind în imposibilitate de a-l mai concepe, efectuând demersuri medicale pentru reproducere asistată încă din anul 2003.

Atât tribunalul cât și Curtea de apel s-au centrat pe încercarea de a demonstra că inculpata M.A.R. a urmărit un interes material propriu, respectiv o eventuală moștenire a celor doi cetățeni italieni, pe care ar fi obținut-o prin intermediul fiului său, inculpații G.S.C. și S.G.S.A. având o situație materială bună (varianta extrem de discutabilă a instanței de fond) sau posibilitatea de a locui în continuare împreună cu aceștia (instanța de apel), precum și pe faptul că minorului i-au fost încălcate drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la identitate și cetățenie.

Acceptarea de eventuale foloase, pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului constituie un element circumstanțial agravant, care devine incident doar în condițiile în care se constată reunirea elementelor constitutive ale infracțiunii în varianta tip, prevăzută în art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, împrejurarea că, prin înregistrarea cetățenilor italieni G.S.C. și S.G.S.A. ca fiind părinții minorului născut de către inculpata M.A.R., se aduce atingere drepturilor acestuia la identitate și cetățenie, nu caracteriza scopul acțiunii ca fiind unul de exploatare. Schimbarea identității minorului reprezintă o consecință a activității infracționale de fals, și, totodată un mijloc de atingere a scopului, care a fost exclusiv acela de creștere a copilului de către familia inculpaților G.S.C. și S.G.S.A.

Pe de altă parte, se observă că instanțele au pus accentul pe teza finală a art. 2 pct. 2 lit. e) din Legea nr. 687/2001, însă, după cum s-a precizat anterior, nu orice activitate prin care se încalcă anumite drepturi fundamentale constituie o exploatare în sensul legii, ci aceasta trebuie să se producă prin acțiuni asemănătoare celor descrise în art. 2 pct. 2 lit. a)-d) din lege (muncă forțată, sclavie, prostituție, prelevare de organe), ceea ce în speță, în mod evident, nu este cazul. De altfel, în N.C.P. s-a și renunțat la o atare modalitate de definire a noțiunii de exploatare a unei persoane (alte asemenea activități prin care se încalcă drepturi și libertăți fundamentale ale omului), fiind preluate în art. 182 doar ipotezele prevăzute în art. 2 pct. 2 lit. a)-d) din Legea nr. 687/2001, care oricum permiteau includerea de activități similare celor descrise de textul de lege, reluarea lor la lit. e) fiind oarecum redundantă.

Concluzionând, Înalta Curte consideră că, în cauză, prin fapta comisă nu s-a urmărit exploatarea minorului, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001. Această constatare va conduce la pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit. d) C. proc. pen. numai în ceea ce o privește pe inculpata M.A.R., nu și referitor la inculpații G.S.C. și S.G.S.A., pentru următoarele considerente:

Astfel cum a fost stabilită starea de fapt, în sarcina celor doi inculpați s-a reținut și împrejurarea că, în dimineața zilei de 09 martie 2011, după externarea din clinică, întrucât inculpata M.A.R. a refuzat să îi mai însoțească în Italia, aceștia au luat copilul, fără a exista acordul mamei, și au plecat spre Italia, condiții în care inculpata a sesizat organele de poliție, prin intermediul apelului de urgență 112, despre răpirea minorului.

În raport de această bază factuală, Înalta Curte a pus în discuție, în temeiul cazului de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de lipsire de libertate, infracțiune ce era absorbită în conținutul infracțiunii de trafic de minori prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 (Decizia în interesul Legii nr. 1/2008, publicată în M. Of. nr. 817 din 5 decembrie 2008).

Instanța de recurs constată că, fapta inculpaților G.S.C. și S.G.S.A. de a pleca cu minorul în Italia, în absența consimțământului mamei acestuia, care, în dimineața zilei de 09 martie 2011 a revenit asupra înțelegerii inițiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

Apărările formulate în recurs în sensul că inculpații „nu își puteau răpi propriul copil, nu pot fi primite întrucât aceasta ar însemna ignorarea totală a circumstanțelor în care aceștia au devenit, în acte, părinții minorului, respectiv prin săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prevăzut de art. 288 C. pen. și fals privind identitatea prevăzute de art. 293 C. pen. Ca atare, nu se poate considera ca acțiunea inculpaților de a pleca cu minorul are un caracter legal, în condițiile în care deveniseră în mod ilegal părinții lui, și nu a existat consimțământul mamei, singura care putea decide în ceea ce-1 privește pe nou născut, ci dimpotrivă, inculpata M.A.R. s-a opus, sesizând organele de poliție.

Cei doi inculpați au solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută în Legea nr. 273/2004 privind adopția și adopția intențională, susținând că ceea ce s-a întâmplat în realitate a fost o adopției ilegală a minorului.

Înalta Curte reține că art. 92 din Legea nr. 273/2004 incriminează fapta părintelui sau reprezentantului legal de a pretinde sau de a primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopției copilului, precum și fapta persoanei care, fără drept, intermediază sau înlesnește adoptarea unui copil, în scopul obținerii de foloase materiale sau de altă natura.

Se constată că situația premisă la această infracțiune este existența unei proceduri de adopție, în desfășurarea căreia este necesară obținerea consimțământului părinților sau reprezentantului legal, ceea ce nu este cazul în prezenta speță. De asemenea, subiectul activ este calificat, respectiv persoana care trebuie să își dea consimțământul în vederea adopției, sau cea care intermediază adopția, astfel că, în mod evident, fapta inculpaților G.S.C. și S.G.S.A. nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii analizate, criticile formulate sub acest aspect nefiind fondate.

În raport de toate aceste considerente, înalta Curte reține incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 12 teza I în ceea ce o privește pe inculpata Minai Adelina Roxana și pct. 17 C. proc. pen. cu referire la inculpații G.S.C. și S.G.S.A., împrejurare ce conduce la admiterea recursurilor, achitarea inculpatei M.A.R. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, și, în baza art. 334 C. proc. pen. dispune schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpaților G.S.C. și S.G.S.A., în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. invocat de instanță din oficiu, în legătură cu modul în care a fost sesizată instanța în ceea ce privește infracțiunea prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., se rețin următoarele:

La primul termen de judecată stabilit în cauză, respectiv în ședința din 12 iulie 2011, procurorul de ședință a formulat o cerere de extindere a procesului penal sub aspectul săvârșirii de către inculpați a participației improprii la infracțiunea de fals intelectual, prevăzute de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen., fapta constând în aceea că cei trei inculpați au depus la starea civilă, prin intermediul inculpatului S.G.S.A., documente contrafăcute din care rezulta că minorul era născut de către inculpații cetățeni italieni, în urma căruia a fost emis certificatul de naștere fals pe numele S.G.S.A., arătând că pune în mișcare acțiunea penală pentru această faptă.

La solicitarea apărării cauza a fost amânată pentru a putea pune concluzii față de cererea formulată de către parchet.

La următorul termen de judecată, inculpații G.S.C. și S.G.S.A. au solicitat ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată prevăzută de dispozițiile art. 3201 C. proc. pen. cerere care a fost respinsă, în raport de împrejurarea că Ministerul Public formulase cererea de extindere a procesului penal.

Cererea parchetului nu a mai fost pusă în discuție, fiind citit actul de sesizare și audiată inculpata M.A.R., coinculpații prevalându-se de dreptul la tăcere.

La următorul termen de judecată au fost ascultați toți martorii, instanța declarând închisă cercetarea judecătorească, cauza rămânând în pronunțare. în sarcina celor trei inculpați a fost reținută și participația improprie la infracțiunea de fals intelectual, prevăzute de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. pentru care au fost condamnați la o pedeapsă de câte 3 ani închisoare fiecare.

Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 336 C. proc. pen., când în cursul judecății se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracțiunea pentru care este trimis în judecată, procurorul poate cere extinderea procesului penal și în ceea ce privește această faptă, iar instanța, dacă procurorul declară că pune în mișcare acțiunea penală (ipoteza din cauză), atunci când găsește cererea întemeiată, procedează la extinderea procesului penal și la judecarea cauzei și cu privire la fapta descoperită.

În prezenta cauză, dincolo de împrejurarea că cererea nu a fost formulată în cursul judecății (textul are în vedere cercetarea judecătorească, pentru că numai în cadrul acesteia pot fi descoperite date noi) și că fapta nu era nouă (parchetul referindu-se la fapte descrise în actul de sesizare pentru care nu exista o dispoziție de trimitere în judecată), instanța a procedat la judecarea cauzei și cu privire la această faptă, fără ca în prealabil să pună în discuție cererea formulată, să analizeze caracterul întemeiat sau nu al acesteia și fără să dispună extinderea procesului penal.

În aceste condiții se constată că Tribunalul Bacău nu a fost în mod legal investit să se pronunțe cu privire la această faptă, ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. Referitor la infracțiunea prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., înalta Curte nu va putea să pronunțe una din soluțiile prevăzute de art. 345 C. proc. pen., astfel că, în rejudecare, se va limita la faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cu ignorarea celei pentru care s-a formulat cererea de extindere a procesului penal.

Tot în acest context se impune și precizarea că, în mod greșit a fost respinsă solicitarea inculpaților G.S.C. și S.G.S.A. de judecare a cauzei în procedura simplificată art. 3201 C. proc. pen., manifestarea de voință a acestora constituind temei de respingere a cererii de extindere a procesului penal (alături de cele anterior menționate), și nicidecum invers, cum a apreciat instanța de fond.

Având însă în vedere că, în apel, cei doi inculpați, deși au recunoscut faptele în materialitatea lor, și-au nuanțat declarațiile, nemaiavând o poziție similară cu cea din fața primei instanțe, înalta Curte nu va putea reține incidența dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen., astfel cum s-a solicitat în recurs, însă, în cadrul individualizării pedepselor ce urmează a fi aplicate urmare a schimbării încadrării juridice, dar și în analiza celorlalte critici formulate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen., aceste aspecte urmează a fi avute în vedere și valorificate în condițiile prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen.

Referitor la proporționalizarea pedepselor ce urmează a fi dispuse pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., Înalta Curte consideră, că, în primul rând, se impune lămurirea unor circumstanțe în care fapta a fost comisă, întrucât anumite aspecte, care nu au relevanță în ceea ce privește încadrarea juridică, dar devin extrem de importante în evaluarea gradului de pericol social concret al faptelor, sunt prezentate contradictoriu de către prima instanță.

Astfel, aceasta a reținut că, în dimineața zilei de 09 martie 2011 inculpata G.S.C. i-a comunicat inculpatei M.A.R. că nu mai are niciun drept asupra copilului, care este înregistrat pe numele ei și al soțului și că nu va avea dreptul să se apropie de el, chiar dacă va veni în Italia, pentru ca, în fraza imediat următoare să susțină că inculpata M.A.R. a fost cea care a refuzat să îi însoțească pe cei doi în Italia, circumstanțe în care aceștia au plecat luând și copilul.

Înalta Curte constată că acestea din urmă sunt circumstanțele în care fapta a fost comisă, împrejurare rezultată din declarația inculpatei M.A.R. care a arătat că, după ce au plecat, în timp ce se aflau în drum spre Italia, inculpata G.S.C. a contactat-o telefonic de pe drum și ia rugat-o ca, a doua zi, să plece spre Italia cu o cursă A. (fila 301 d.u.p.), dar mai ales din faptul că, în momentul în care inculpata M.A.R. (care deja sesizase organele de poliție) le-a spus că este în drum spre ei, că se află într-un taxi și „că a trecut de Onești", inculpații i-au comunicat direcția în care trebuie să meargă și locul exact unde se află, respectiv în Brașov, la Banca Transilvania, lângă o grădiniță, așteptând-o pe aceasta să sosească (proces verbal de redare a convorbirii telefonice).

Înalta Curte apreciază că, acest comportament ulterior al inculpaților este de natură să contribuie la reducerea gradului de pericol social concret al faptei de lipsire de libertate, astfel că, acesta, alături de celelalte circumstanțe care au condus la săvârșirea infracțiunii (în acest context neputând fi total ignorat acordul anterior al mamei minorului), vor fi valorificate în condițiile art. 74 alin. (2) C. pen. în cauză, se impun a fi reținute și prevederile art. 74 lit. c) C. pen., cererea inițială de soluționarea a cauzei în procedura prevăzută de art. 3201 C. proc. pen., deși în mod greșit respinsă de prima instanță, astfel cum s-a arătat anterior, nu mai poate să conducă la reducerea pedepsei în condițiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. însă poziția procesuală a inculpaților de recunoaștere a faptelor, reiterată în fața instanței de recurs, va constitui o circumstanță atenuantă judiciară.

Având în vedere și celelalte criterii de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv persoana inculpaților, aflați la prima încălcare a legii penale, ca efect al circumstanțelor atenuante, pedeapsa va fi coborâtă sub minimul ei special, până la 2 ani închisoare, apreciind că aceasta este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.

Reținerea dispozițiilor art. 74 lit. c) C. pen. va conduce la o reindividualizare a pedepselor aplicate și pentru celelalte infracțiuni reținute în sarcina inculpaților S.G.S.A. și G.S.C., respectiv fals material în înscrisuri oficiale 288 alin. (1) C. pen. și fals privind identitatea prevăzute de art. 293 alin. (2) C. pen.

Însă, alături de poziția procesuală de recunoaștere a faptelor, Înalta Curte apreciază că se impun a fi valorificate, în condițiile alin. (2) al aceluiași articol, și circumstanțele în care aceste fapte au fost comise. Fără a nega gradul de pericol social ridicat și consecințele acestora, împrejurările în care au acceptat și au dorit să devină părinții noului născut nu pot fi ignorate. Astfel, așa cum s-a reținut de către instanță, inițiativa faptelor a aparținut inculpatei M.A.R. care era divorțată, le-a spus că nu se înțelege cu tatăl copilului, că nu dorește sub nici un motiv să îl păstreze, neavând posibilitatea să îl crească, aceasta chiar speculând situația delicată în care se găseau cei doi soți, care își doreau extrem de mult un copil, pierduseră anterior o fetiță care s-a născut decedată, inculpata G.S.C., urmând încă din anul 2003 diverse proceduri medicale în vederea reproducerii asistate.

Ca atare, dând eficiență dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. c și alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. Înalta Curte va reduce pedepsele sub limita minimă prevăzută de lege de 3 luni închisoare, până la 2 luni închisoare.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, circumstanțele în care faptele au fost comise, datele care caracterizează favorabil persoana inculpaților, în prezent în vârstă de 47 si respectiv 59 de ani, cu un comportament corect anterior săvârșirii infracțiunilor rezultat din lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că aceștia au fost arestați preventiv o perioadă de peste 7 luni, interval de timp suficient pentru a conștientiza gravitatea faptelor comise și de a înțelege că, oricât de mult și-ar dori un copil, aceasta nu se poate realiza prin încălcarea legii, îndreptățesc înalta Curte să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, astfel că, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 81 C. pen. va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani. Va atrage atenția inculpaților asupra revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii unei alte infracțiuni în interiorul termenului de încercare, prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., aplicată pe lângă fiecare dintre cele trei infracțiuni reținute în sarcina fiecăruia dintre inculpați.

Referitor la criticile formulate de inculpata M.A.R. din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza I, Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate, de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. și art. 291 teza I C. pen., au fost în mod corect individualizate în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., toate aspectele favorabile reținute în privința inculpaților S.G.S.A., G.S.C. nefiind incidente în cazul acesteia. Așa cum s-a arătat anterior, inculpata a fost cea care a avut inițiativa săvârșirii faptelor, a dorit să renunțe la propriul copil, a avut o poziție procesuală nesinceră și a încercat constant să plaseze culpa exclusiv în sarcina coinculpaților, expunând mai multe variante ale situației de fapt. O singură împrejurarea favorabilă poate fi reținută în ceea ce o privește, respectiv faptul că a sesizat organele de poliție cu privire la plecare inculpaților S. și G. împreună cu noul născut, ceea ce a condus la descoperirea faptelor din prezenta cauză. Această circumstanță va fi avută în vedere la individualizarea modalității de executare a pedepsei, întrucât demonstrează faptul că inculpata beneficiază de raporturi interioare proprii necesare reeducării justificând concluzia că pronunțarea hotărârii de condamnare constituie un avertisment sever și, chiar în condițiile neexecutării acesteia inculpata nu va mai săvârși alte infracțiuni.

Totuși, deși în sarcina inculpatei M.A.R. au fost reținute doar două infracțiuni de fals, Înalta Curte apreciază că nu se justifică aceeași modalitate de individualizare a executării pedepsei ca în cazul coinculpaților și că este necesară o supraveghere a comportamentului acesteia de către Serviciul de Probațiune.

Ca atare, în art. 86 C. pen. urmează să dispună suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Va încredința supravegherea inculpatei Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău și va pune în vedere acesteia ca pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău; să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

Conform art. 86 C. pen. va atrage atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen

În raport de toate aceste considerente, reținând incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 2, 12, 14 teza I și 17 C. proc. pen., în baza art. 38615 alin. (2) lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile formulate de către cei trei inculpați, va casa în parte decizia și sentința și rejudecând, va proceda conform celor anterior arătate.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului iar onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limbă italiană pentru 10 ore se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații S.G.S.A., G.S.C. și M.A.R. împotriva Deciziei penale nr. 5 din 15 ianuarie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie, pronunțată în Dosarul nr. 2790/110/2011.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 238/D din 26 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală, în Dosarul nr. 2790/110/2011 și, în rejudecare:

1. Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare stabilită inculpatului S.G.S.A., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: 10 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. (2) din C. pen. și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 189 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. c) și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. condamnă inculpatul S.G.S.A. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și 2 C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și b C. pen.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. raportat la art. 74 lit. c și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. condamnă același inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 293 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 74 lit. c) și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. condamnă inculpatul la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele susmenționate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81-82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Conform art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

2. Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare stabilită inculpatei G.S.C., în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: 10 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. (2) din C. pen. și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatei prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 189 alin. (2) C. pen. raportat la art. 74 lit. c și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen. condamnă inculpata G.S.C. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 288 alin. (1) C. pen. raportat la art. 74 lit. c) și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. condamnă aceiași inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 293 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 74 lit. c) și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. e C. pen. condamnă inculpata la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a, art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele susmenționate în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 81-82 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Conform art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

3. Descontopește pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. stabilită inculpatei M.A.R. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: 10 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen.; 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 teza I C. pen. și 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită inculpata M.A.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) rap. la art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 modificată

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 teza I C. pen. aplicate inculpatei, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen. interzice inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În art. 86 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Încredințează supravegherea inculpatei Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău și pune în vedere acesteia ca pe durata termenului de încercare trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău;

b) să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău schimbarea locului de muncă;

d) să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bacău informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

Conform art. 863 C. pen. atrage atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței și deciziei penale atacate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenților inculpați până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Onorariul interpretului de limbă italiană pentru 10 ore se suportă din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 04 iunie 2013.