Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 iunie 2008, pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. 23461/3/2008, reclamantul Municipiul București prin Direcția Transporturi și Sistematizarea Circulației a chemat în judecată pe pârâta SC L. SRL solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeței de teren de 114 mp din terenul proprietatea pârâtei în suprafață totală de 4600 mp. situat în București, str. G.I.S. nr. 311, sector 1, trecerea imobilului sus-menționat în proprietatea expropriatorului cu obligarea sa la achitarea către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 169.910 RON potrivit Legii nr. 33/1994.
În motivarea cererii, s-a arătat că, prin Hotărârea nr. 267 din 02 noiembrie 2006 emisă de Consiliul General al Municipiului București, în conformitate cu Legea nr. 33/1994, în vederea realizării lucrării de interes public local "supralărgirea Str. G.I.S. - Bd. I.I.B.", a fost declarată de utilitate publică zona situată pe str. G.I.S., cu respectarea procedurii prevăzute de lege.
La data de 25 septembrie 2008, pârâtul a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței, în temeiul art. 25 din Legea nr. 33/1994, să stabilească suma de 1300 euro/mp ca despăgubire pentru terenul expropriat, în cuantum total de 148200 euro.
În ședința publică din data de 23 octombrie 2008, tribunalul a încuviințat efectuarea în cauză a unei expertize, în condițiile art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994; la data de 10 martie 2009, a fost depus un prim raport de expertiză efectuat de comisia alcătuită din cei 3 experți desemnați, constatat nul de instanță; ulterior, la dala de 2 februarie 2011, a fost depus un nou raport de expertiză și răspunsul la obiecțiunile formulate de părți.
Prin Sentința civilă nr. 570 din 31 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta, de a se constata că prezenta cauză a rămas fără obiect, s-a admis în parte cererea principală și, în tot, cererea reconvențională, s-a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a imobilului pârâtei situat în București, str. G.I.S. nr. 311, sector 1 în suprafață de 114 mp, a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei echivalentul în RON a sumei de 35.910 Euro la cursul BNR de la data plății efective, reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat și a fost stabilit un termen de plată de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Pentru a hotărâri astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 267/2 noiembrie 2006 a Consiliului General al Municipiului București, a fost declarată ca fiind de utilitate publică lucrarea de interes local "Supralărgire str. G.I.S. - Bd. I.I.B.".
Prin adresa cu nr. 458 din 28 august 2007, Municipiul București prin Direcția Transporturi, Drumuri, Sistematizarea Capitalei a notificat pe SC L. SRL cu privire la imobilul situat în București, str. G.I.S., nr. 311, sector 1, arătând că o suprafață de 113 mp din imobilul proprietatea societății de 4600 mp urmează să fie expropriată și trecută în proprietatea Municipiului București.
Prin aceeași notificare, expropriatului i s-a adus la cunoștință faptul că i se propune suma de 169910 RON cu titlu de despăgubiri. în cauză a fost realizat un raport de evaluare de către exp. B.C. care a stabilit, la data de 15 aprilie 2007, suma de 450 euro/mp.
Tribunalul a constatat că pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 4600 mp, situat în București, Șos. G.I.S., nr. 311, din care face parte și imobilul în cauză, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1204 din 8 septembrie 1997 de BNP M.M., fiind înscris în CF nr. 68911 sub nr. cadastral 23196.
La data de 18 august 2010, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a adoptat Hotărârea nr. 127 prin care s-a arătat că pentru o serie de imobile situate în București, Șos. G.I.S., printre care și cel din litigiu, situat la nr. 311, nu se pot reconstitui fizic pe teren dimensiunile din planul parcelar, neregăsindu-se pe teren, iar documentațiile cadastrale au fost avizate cu suprapuneri, fiind constatate numeroase suprapuneri de către OCPI. Hotărârea menționată a consemnat suma totală stabilită cu titlu de despăgubiri în cuantum total de 1208518 RON, "fiecare dintre persoanele îndreptățite urmând să primească din această sumă o cotă parte proporțională cu suprafața de teren ce va fi afectată de expropriere."
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se respinge acțiunea principală ca rămasă fără obiect, tribunalul a constatat următoarele:
Reclamanta a motivat această solicitare, pe de o parte, având în vedere că în temeiul Hotărârii nr. 127 din 18 august 2010 a fost consemnată întreaga sumă cu titlu de despăgubiri, iar pe de altă parte, având în vedere prevederile Legii nr. 255/2010.
Tribunalul a constatat că, la dosarul cauzei, nu s-a făcut dovada consemnării sumelor cuvenite expropriatului cu titlu de despăgubiri pentru terenul expropriat. Mai mult, modalitatea indicată în hotărârea menționată de consemnare a unei sume globale pentru toate imobilele situate în Sos. G.I.S., motivat de existența unor suprapuneri între imobilele supuse măsurii exproprierii, nu poate satisface cerințele unei despăgubiri individuale, corespunzătoare valorii de piață a suprafeței de teren de 114 mp din imobilul proprietatea pârâtei-reclamante.
În plus, afirmațiile reclamantei privind existența unor suprapuneri pe terenul pârâtei - reclamante au fost combătute de expertul Z.D., care a indicat că nu se confirmă această situație de fapt, iar tribunalul a constatat că la dosar nu s-au depus înscrisuri emise de OCPI, din care să rezulte că în CF nr. 68911 s-a notat vreun proces-verbal de suprapunere.
Sub cel de al doilea aspect, tribunalul a constatat că pe parcursul prezentului litigiu a intrat în vigoare Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, iar potrivit art. 35, de la data intrării în vigoare, Legea nr. 198/2004 a fost abrogată.
Cu toate acestea, instanța a constatat că prezenta acțiune a fost formulată de către reclamantă în temeiul Legii nr. 33/1994, art. 481 C civ. și ari. 44 din Constituție. Potrivit art. 34 din Legea nr. 255/2010, dispozițiile noii legi se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi.
Pe cale de consecință, nu s-a putut aprecia că prezenta acțiune depusă de reclamant la data de 17 iunie 2008 și întemeiată pe Legea nr. 33/1994 a rămas fără obiect ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 255/2010, motiv pentru care tribunalul a respins solicitarea reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Pe fond, în aplicarea art. 25 - 26 din Legea nr. 33/1994, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, astfel cum a fost acesta completat cu răspunsul la obiecțiunile încuviințate de către instanță, s-a stabilit o despăgubire de 315 euro/mp la data efectuării raportului de expertiză, în valoare totală de 35910 curo.
Tribunalul, analizând concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză a constatat că prețul stabilit pe metru pătrat, de către comisia de experți, anume de 315 euro/mp la data efectuării expertizei, este inferior sumei indicate prin raportul de evaluare din 15 aprilie 2007, care a stal la baza propunerii de ofertă, făcută de către reclamantă expropriatului la momentul adresării notificării din 28 august 2007, în care s-a indicat o valoare de 450 curo/mp.
În cauză, având în vedere data la care a fost efectuat raportul de evaluare de către expert B.C., în anul 2007 și momentul la care are loc exproprierea, față de fluctuațiile de notorietate ale pieței imobiliare, instanța a apreciat că valoarea indicată în 2007, anume de 450 euro/mp nu reflectă "valoarea reală a imobilului" la data efectuării raportului de expertiză, astfel cum se stipulează art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că totalul despăgubirilor acordate pârâtei - reclamante este de 35.910 euro la cursul BNR de la data plății efective reprezentând despăgubiri pentru imobilul expropriat.
Sub aspectul cererii reconvenționale, s-a constatat că pârâta- reclamantă a solicitat instanței ca, în temeiul art. 25 din Legea nr. 33/1994, să stabilească valoarea de piață a imobilului, arătând că, potrivii tranzacțiilor imobiliare din zonă, prețul pe mp este de 1300 euro.
Tribunalul a considerat că pârâta - reclamantă nu a făcut dovada că, la data efectuării raportului de expertiză, prețul cu care "se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială", în sensul art. 26 din Legea nr. 33/1994, este cel arătat în cererea reconvențională, astfel încât a cenzurat, sub acest aspect, cuantumul despăgubirilor acordate, în sensul stabilirii acestora în temeiul raportului de expertiză completat, admițând cererea reconvențională sub aspectul exproprierii, pentru cauză de utilitate publică de interes local, a imobilului pârâtei în suprafață de 114 mp, potrivit art. 21 și din acest act normativ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta SC L. SRL și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
În motivarea apelului, apelanta pârâtă SC L. SRL a arătat că instanța de judecată, în mod nelegal, nu a avut în vedere concluziile raportului de expertiză de la momentul exproprierii efective (anul 2008), acesta fiind anul în care a fost dispusă efectuarea prezentei expertize și nici dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, instanța de judecată, în mod nelegal, a stabilit un preț mai mic decât cel propus de către expropriator, fără a avea în vedere concluziile raportului de expertiză.
În motivarea apelului, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a apreciat hotărârea pronunțată de Tribunal ca fiind nelegală și netemeinică, sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat, întrucât, prin hotărârea pronunțată, instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat la o valoare mai mică decât prețul oferit de expropriator, încălcând astfel dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Cu ocazia judecării căii de atac, instanța de apel a constatat că, în Dosarul nr. nr. 55605/3/2010 al Tribunalului București, SC L. SRL, a formulat, la data de 17 noiembrie 2010, contestație împotriva Hotărârii nr. 127 din 18 august 2010 emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 prin care i s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul expropriat în suprafața de 114 mp din imobilul proprietatea acesteia de 4.600 mp situat în București, Str. G.I.S., nr. 311, Sector 1.
S-a solicitat anularea Hotărârii nr. 127 din 18 august 2010, ca nefiind legală în raport de prevederile Legii nr. 33/2004, cât și ale Legii nr. 198/2004, atât timp cât, pe rolul Tribunalului București, se afla în curs de soluționare Dosarul nr. 23461/3/2008, având drept obiect expropriere și stabilirea cuantumului despăgubirilor.
Instanța de apel a solicitat precizări cu privire la situația și stadiul exproprierii, care i-au fost comunicate de către Mun. București prin adresa nr. 34343 din 15 decembrie 2011. În cuprinsul adresei se învederează că, la data de 31 octombrie 2008, a intrat în vigoare Legea nr. 184/2008, situație care a determinat continuarea procedurii de expropriere aflate în curs, sub autoritatea noii legi. Ca urmare a acestei situații, imobilul litigios a fost expropriat în temeiul Legii nr. 198/2004, fiind emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 127 din 18 august 2010.
Împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor, a formulat contestație SC L. SRL, înregistrată sub nr. 55605/3/2010, pe rolul Tribunalului București.
La termenul de judecată din data de 30 martie 2012, instanța de apel a dispus, în conformitate cu dispozițiile art. 163 C. proc. civ., reunirea Dosarului nr. 55605/3/2010 al Tribunalului București la Dosarul nr. 23461/3/2008, reținând existența unui caz de litispendență între cererea reconvențională formulată de către SC L. SRL, în prezentul dosar, și cererea principală, care formează obiectul Dosarului nr. 55605/3/2010 al Tribunalului București, fiind vorba despre aceleași raporturi juridice existente între părți, care vizează exproprierea aceleiași suprafețe de teren.
Prin Decizia civilă nr. 333 A din 22 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au fost admise apelurile declarate de SC L. SRL și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București și schimbată în tot sentința apelată; a fost respinsă cererea principală ca rămasă fără obiect; au fost admise în parte cererea reconvențională formulată de SC L. SRL și acțiunea conexă, modificată în parte hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 127/2010, stabilindu-se cuantumul despăgubirilor la suma de 56.658 curo echivalentă în RON la cursul BNR, la data plății efective, în favoarea SC L. SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, la data de 07 iunie 2008, a fost promovată de către Municipiul București acțiune, prin care a solicitat să se constate exproprierea pentru utilitate publică a suprafeței de teren de 114 mp, în temeiul art. 480 C. civ. și a dispozițiilor Legii nr. 33/1994.
La data de 31 octombrie 2008, a intrat în vigoare, cu aplicabilitate imediată, Legea nr. 184/2008, prin care s-au completat dispozițiile Legii nr. 198/2004, situație care a determinat continuarea procedurii de expropriere aflate în curs, sub autoritatea noii legi.
Ca urmare a acestei situații, imobilul litigios a fost expropriat în temeiul Legii nr. 198/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 184/2008, fiind emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 127 din 18 august 2010.
Măsura exproprierii și stabilirea cuantumului despăgubirilor au fost comunicate societății SC L. SRL, prin adresa nr. 17623 din 30 noiembrie 2010, aceasta contestând hotărârea de stabilire a despăgubirilor, dosarele fiind conexate în apel.
S-a reținut de către instanța de apel că, la data formulării acțiunii, cadrul legal în materia exproprierilor pentru cauză de utilitate publică era reglementat prin Legea nr. 198/2004, care se referea numai la executarea lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, nu și la drumurile județene, motiv pentru care Municipiul București și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 33/1994.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 184/2008, prin care a fost modificată Legea nr. 198/2004, în sensul lărgirii sferei de aplicabilitate, deoarece s-a avut în vedere și executarea lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local.
Din acest motiv expropriatorul a declanșat procedura administrativă de expropriere, la finalul căreia a fost emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 127 din 18 august 2010.
Legea nr. 198/2004, așa cum a fost modificată în anul 2008, în ceea ce privește valoarea despăgubirilor, făcea trimitere la Legea nr. 33/1994, care la art. 26 prevedea că: "(2) La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".
Pe parcursul judecării cauzei, a fost adoptată Legea nr. 255/2010, care a abrogat Legea nr. 198/2004, care în cuprinsul art. 32 stipulează că "în cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfășurare, pentru continuarea realizării obiectivelor, se aplică prevederile prezentei legi", iar, prin art. 31 se menționează că "expropriatorul poate folosi orice documentație tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi".
Instanța de apel a constatat că, deși a intervenit o succesiune în timp a actelor normative cu privire la expropriere, totuși procedura de contestare a cuantumului despăgubirilor stabilite de către expropriator este aceeași, atât cea menționată anterior în Legea nr. 198/2004, cât și cea adoptată ulterior prin actul normativ, respectiv Legea nr. 255/2010. De asemenea, în ceea ce privește modalitatea de calculare a cuantumului de despăgubirii, aceasta a fost menționată de ambele acte normative, care au făcut și fac trimitere la dispozițiile art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.
Prin urmare, în cauză se aplică legea cadru în materia exproprierilor, respectiv Legea nr. 33/1994, care a stabilit ca și criteriu legal ce trebuie avut în vedere de comisia de experți numită de instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 25 din lege, ca evaluarea imobilului supus exproprierii să se facă în raport de prețurile de tranzacționare ale unor imobile similare, de la data efectuării raportului de expertiză, adică de la o dată cât mai apropiată de momentul pronunțării hotărârii prin care se stabilește cuantumul despăgubirii.
Curtea de apel a reținut că cererea de chemare în judecată formulată de către Municipiul București, prin Primar General, prin care a solicitat să se dispună exproprierea suprafeței de teren de 114 mp a rămas rară obiect, având în vedere că transferul dreptului de proprietate asupra suprafeței menționate s-a realizat, ca efect al exproprierii realizate în faza administrativă, în temeiul Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 127 din 18 august 2010.
În ceea ce privește apelul declarat de către SC L. SRL, instanța de apel a constatat că sunt formulate două critici: una cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobilul expropriat, la data transferului dreptului de proprietate, respectiv anul 2008 și cea de-a doua cu privire la încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Instanța de apel a respins prima critică, având în vedere dispozițiile ari. 26 din Legea nr. 33/1994, aplicabilă în prezenta cauză, sub aspectul cuantumului despăgubirilor, din care rezultă că, la stabilirea despăgubirii trebuie să se țină cont de prețurile de tranzacționare de la data efectuării raportului de expertiză, și nu de la data efectuării exproprierii, așa cum pretinde apelanta SC L. SRL .
S-a reținut că, prin decizia Curții Constituționale nr. 388 din 26 aprilie 2012, s-a statuat că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 sunt constituționale.
În ceea ce privește cea de-a doua critică formulată, referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, comună cu cea invocată și de către apelantul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, au fost analizate împreună și găsite întemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin notificarea 458 din 28 august 2007, a fost adusă la cunoștința societății pârâte măsura exproprierii cu privire la suprafața de teren de 114 mp și cuantumul despăgubirilor propuse - potrivit raportului de evaluare întocmit de către expertul evaluator, în valoare de 169.910 RON.
Prin raportul de expertiză întocmit în fața primei instanțe, s-a stabilit o despăgubire de 315 euro/mp la data efectuării raportului, în total 35.910 euro, echivalentul sumei de 152.618 RON.
Valorificând acest raport prin hotărârea pronunțată, Tribunalul București a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat la o valoare mai mică decât prețul oferit de expropriator, încălcând astfel dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994 potrivit căruia "primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat."
Având în vedere aceste aspecte, Curtea de apel a constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală, aplicând în mod greșit dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994.
Ținând cont de faptul că despăgubirea aferentă imobilului expropriat trebuie stabilită în raport de data efectuării raportului de expertiză și că raportul de expertiză, efectuat în fața primei instanțe, a fost întocmit pe baza ofertelor și a anunțurilor publicitare și nu în raport de actele de tranzacționare, în apel a fost încuviințat și depus un nou raport de expertiză, efectuat de către comisia de experți. Din cuprinsul raportului de expertiză, în opinie majoritară, a rezultat valoarea terenului la nivelul anului 2008, ca fiind de 81.624 euro, iar la nivelul anului 2012, ca fiind de 54.446 euro.
În cadrul opiniei separate, s-a stabilit o valoare a imobilului de 15.595 euro.
La termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2012, au fost încuviințate obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat, fiind depuse răspunsurile la obiecțiuni. Astfel, pentru anul 2008, s-a stabilit, în majoritate, o evaluare de 68.058 euro (597 euro/mp), iar pentru anul 2013, s-a stabilit, în majoritate, o evaluare de 59.850 euro (525 euro/mp), conform răspunsului la obiecțiuni.
Din cuprinsul răspunsului la obiecțiuni, instanța de apel a constatat că, la stabilirea valorii de 525 euro/mp s-a avut în vedere nu doar valoarea intrinsecă a terenului de pe piața imobiliară (497 euro/mp conform Tabelului Notarial), ci și dauna adusă expropriatorului prin faptul că valoarea proprietății sale s-a micșorat.
În raport de explicațiile comisiei de experți cu privire la modalitatea de calcul pe mp a terenului expropriat, instanța a luat în considerare numai valoarea de 497 euro/mp, stabilită conform Tabelului Notarial și nu valoarea de 525 euro/mp, așa cum a stabilit comisia de experți.
Instanța a apreciat că această valoare este cât mai aproape de realitate, având în vedere împrejurarea că nu au fost identificate acte de tranzacționare la nivelul anului 2013, data finalizării raportului de expertiză, precum și împrejurarea că SC L. SRL nu a solicitat evaluarea daunelor secundare prin motivele de apel.
În ceea ce privește valoarea despăgubirii, așa cum a fost stabilită prin opinia separată formulată de către experta B.A.M.D., Curtea de apel a constatat că suma stabilită de 15.944 euro, echivalentul a 72.778 RON este mai mică decât cea oferită inițial de către expropriator.
Cum valoarea stabilită de către instanța de 497 euro/mp este inferioara celei solicitate prin cererea reconvențională, dar și prin cererea conexă, depusă în Dosarul nr. 55605/3/2010 al Tribunalului București, reunită la prezenta cauză, instanța de apel a admis numai în parte atât cererea reconvențională, cât și cererea principală conexată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Municipiul București, prin Direcția Transporturi și Sistematizarea Circulației, invocând, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., următoarele motive de nelegalitate:
Primul motiv de recurs este acela că, prin admiterea, de către instanța de apel, a faptului că cererea de chemare în judecată formulată de Municipiul București a rămas fără obiect, implicit s-a admis și faptul că despăgubirea în cuantum de 169.910 RON, propusă de expropriator în procedura declanșată în baza Legii nr. 33/1994, nu mai poate reprezenta despăgubirea la care instanța trebuie să se raporteze în aprecierea cuantumului despăgubirii pe care o va acorda expropriatului.
Afirmația se bazează pe faptul că societatea expropriată nu a acceptat despăgubirile de 169.910 RON propuse în baza Legii nr. 33/1994, iar prin Hotărârea 127 din 18 august 2010 nu s-a stabilit un cuantum al despăgubirilor propuse de expropriator, societății expropriate. Suma consemnată de Municipiul București în contul cu afectațiune specială deschis la dispoziția expropriaților se referă la toți expropriații îndreptățiți să primească despăgubiri din zona imobilelor situate pe Bd. G.I.S. nr. 293 - 297, 299 - 301, 303 - 309, 311, 313, 317, 319 - 323, 323, 325, 327, 329. Această situație a fost generată de faptul că imobilele, situate la aceste adrese poștale, "nu se pot reconstitui fizic", dimensiunile din planul parcelar neregăsindu-se pe teren și toate documentațiile cadastrale fiind avizate cu suprapuneri.
În acest context, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 a dispus prin Hotărârea nr. 127 din 18 august 2010 că "suma totală stabilită cu titlu de despăgubiri urmează sa fie consemnată, fiecare dintre persoanele îndreptățite urmând să primească din această sumă o cotă parte proporțională cu suprafața de teren afectată de expropriere, proprietatea acestora, suprafața ce se va determina după ce persoanele îndreptățite la despăgubire își vor soluționa suprapunerile cadastrale,,.
Pentru a emite această hotărâre, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. (4), alin. (7), alin. (8), și art. 6 din Legea nr. 198/2004, completată și modificată, și ale art. 5, alin. (16), alin. (2)2 și art. 6 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004.
Prin urmare, recurentul susține că nu se poate stabili un cuantum al despăgubirilor mai mare sau egal cu cel propus de expropriator fără a cunoaște cu exactitate suprafața afectată de expropriere. Câtă vreme Hotărârea nr. 127 din 18 august 2010 nu a fost anulată, iar expropriații nu și-au îndeplinit obligația legală de a proceda la rectificarea documentațiilor cadastrale, cota parte proporțională cu suprafața de teren deținută de fiecare expropriat nu poate fi stabilită.
Inacțiunea societății expropriate nu poate fi imputată expropriatorului, situația suprapunerilor limitelor de proprietate fiind cunoscută intimatei L. SRL cel puțin de la data de 18 august 2010, data emiterii Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 127 .
Al doilea motiv de recurs se referă la încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Raportul întocmit în faza de judecată a apelului de către experții M.A.I. și N.C. nu are la baza tranzacții efectiv realizate ci oferte preluate de pe internet de pe site-uri ce nu pot fi verificate. în plus, față de acest aspect, expertul N.C., membru al comisiei de trei experți desemnați în cauză să întocmească raportul de expertiză, nu este expert evaluator ci expert topograf, calificare ce nu-i permite acestuia să-și spună părerea cu privire la valoarea imobilelor supuse expertizării în cadrul procedurilor de expropriere. Prin numirea unei comisii de experți formată din doi evaluatori și un topograf, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 33/1994.
Modalitatea în care a înțeles instanța să stabilească despăgubirile, în sensul că "nu au fost identificate acte de tranzacționare la nivelul anului 2013, data finalizării raportului de expertiză" este contrazisă de contractele de vânzare-cumpărare aflate la dosarul cauzei, și de încheierile de ședință din data de 30 martie 2012 și din data de 07 septembrie 2012, unde chiar instanța de apel face referire la contractele pe care experții desemnați în cauză le vor avea în vedere.
Experții M.A.I. și N.C. exclud, fără nici un argument, aceste contracte, deși nu au nici calificarea și nici pregătirea necesară pentru a se pronunța asupra "credibilității" unor contracte autentificate de notari publici.
Se critică și încadrarea, de către cei doi experți, a terenului litigios în zona A 4 din grila notarilor publici ("tabelul notarial").
Recurentul susține că imobilul situat în București str. G.I.S. nr. 311 sector 1 nu se încadrează în zona 24, ci în zona 23 - Anexa 9 din tabelul ce cuprinde valorile proprietăților imobiliare din Ghidul pentru anul 2012 al Camerei Notarilor Publici București.
Prin urmare, valoarea reală a despăgubirii stabilită conform Grilei Notarilor Publici este de 242 euro/mp și nu de 497 euro/mp cum greșit a stabilit instanța de apel.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea cererii reconvenționale formulată de intimata SC L. SRL, precum și a contestației împotriva despăgubirilor; menținerea deciziei 333 A din 22 noiembrie 2013 sub aspectul constatării faptului că cererea principală formulată de Municipiul București a rămas fără obiect.
În subsidiar, având în vedere faptul că despăgubirile în prezenta cauză au fost stabilite de către instanța de apel cu încălcarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în sensul că nu au fost avute în vedere tranzacții efectiv realizate, iar grila notarilor publici a fost aplicată greșit, prin încadrarea terenului litigios într-o altă zonă decât cea din care face parte, fapt ce a condus la stabilirea unei despăgubiri total eronate, solicită casarea deciziei recurate sub aspectul stabilirii despăgubirilor, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea refacerii raportului de expertiză.
Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:
Prima critică formulată, se referă la limitele în care instanța poate aprecia valoarea despăgubirilor, potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 33/1994, care nu pot fi mai mari decât cele solicitate de expropriat, dar nici inferioare celor oferite de expropriator.
Referitor la cuantumul despăgubirilor oferite de expropriator, recurentul susține că, instanța de apel în mod greșit a apreciat că acestea sunt cele din prima ofertă de 169.910 RON, făcută în procedura Legii nr. 33/1994, în condițiile în care întreaga procedură a fost considerată neaplicabilă prezentului litigiu, față de adoptarea ulterioară a Legii nr. 184/2008 și a Legii nr. 255/2010, în baza cărora s-a efectuat exproprierea.
De asemenea recurentul a susținut faptul că suma oferită prin decizia de stabilire a despăgubirilor a fost o sumă globală, pentru toate persoanele expropriate în zonă, întrucât s-a constatat existența unor suprapuneri cadastrale și imposibilitatea identificării suprafeței expropriate de la fiecare proprietar, astfel că nu se poate verifica exact cuantumul despăgubirilor ce ar fi revenit societății pârâte din suma globală.
Nu poate fi reținut un astfel de raționament, întrucât, în ceea ce privește situația societății expropriate, Municipiul București își invocă propria culpă, cât timp, în ceea ce privește suprafața în litigiu, nu a putut indica o sumă concretă, calculată pentru suprafața de 114 mp expropriată de la pârâtă și nici nu a făcut vreo dovadă a celor susținute referitoare la suprapunerile cadastrale. Astfel, încă din faza procesuală a fondului, verificând actul de proprietate al pârâtului, intabulat în cartea funciară cu planul cadastral aferent, ce nu a fost avizat de OCPI ca fiind cu suprapuneri cadastrale, precum și situația de fapt a terenului, experții au stabilit că, pentru cei 114 mp expropriați, nu există suprapunere, fiind luați efectiv din proprietatea pârâtei.
Or, reclamantul nu a administrat o probă contrară pentru a contrazice situația de fapt reținută, invocând o adresă, generic formulată de OCPI, fără referire concretă la suprafața ce constituit obiect al litigiului.
Faptul că, în procedura Legii nr. 184/2008, expropriatorul nu a indicat o valoare concretă pentru suprafața ce constituie obiect al litigiului, nu poate paraliza dreptul expropriatului de a se despăgubi cu contravaloarea prejudiciului suferit, în condițiile în care transmiterea proprietății a operat efectiv iar, în fapt, nu s-a dovedit, pe terenul expropriat, suprapunerea dreptului de proprietate al mai multor persoane, care ar pretinde despăgubiri.
Pe de altă parte, nu poate fi ignorat, în procesul de stabilire a despăgubirilor, nici nivelul ofertei de 169.910 RON făcută de expropriator în procedura legii anterioare, corespunzător unei valori de 450 euro/mp. Chiar dacă cererea prin care se solicita instanței să dispună exproprierea a rămas fără obiect, la momentul adoptării noii proceduri, evaluarea terenului fusese efectuată de un expert, conform metodologiei în vigoare și nu rezultă că expropriatorul a renunțat la această valoare, la momentul adoptării hotărârii prin care a făcut oferta globală.
Cea de-a doua critică vizează nerespectarea, în opinia recurentului, a criteriilor legale, prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, referitoare la stabilirea, prin raportul de expertiză, a valorii despăgubirilor.
Sub acest aspect, primul argument al recurentului a fost acela că experții nu au avut în vedere tranzacții efective, ci tabelul notarial, înlăturând comparabilele depuse la dosar în acest scop.
Recurentul nu a putut indica, în mod concret, care sunt comparabilele din anul 2013 despre care susține că experții le-ar fi ignorat, fiind depuse la dosar comparabile care vizează contracte de vânzare cumpărare din anii 2009 - 2011.
Înalta Curte reține că experții au motivat, pertinent, în raportul de expertiză, de ce au înlăturat mai multe comparabile, în baza cărora nu se poate stabili valoarea de piață a imobilului expropriat, întrucât fie nu îndeplinesc criterii de similaritate cu terenul expropriat, fie reprezintă parte dintr-o vânzare globală cu aceleași părți.
Cu privire la opțiunea instanței de apel pentru omologarea prețurilor de tranzacționare din tabelul notarial, Înalta Curte reține că, în raportul de expertiză, după înlăturarea comparabilelor, experții au pornit în evaluarea lor de la tabelul notarial menționat, procedând la încadrarea în grila zonei a terenului în litigiu. Instanța de apel nu a făcut decât să înlăture sporul de valoare pe care experții l-au adăugat, ca despăgubire pentru pierderea de valoare adusă terenului rămas, constatând că pârâta nu a solicitat un astfel de spor.
Întrucât, în speță, la data evaluării, nu s-a făcut dovada efectuării unor tranzacții de vânzare-cumpărare cu imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, expertiza omologată de instanța de apel a estimat astfel o valoare de piață având la bază grila notarilor publici, ce nu poate fi considerat un criteriu arbitrar. Lipsa tranzacțiilor pe piața imobiliară nu poate determina amânarea efectuării expertizei până la data încheierii unor astfel de acte juridice. în această situație, este firesc ca expertiza să se realizeze în raport și de alte criterii privind valoarea imobilului
Pe de altă parte, potrivit regulii exprimate în adagiul "probatio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat", recurentul avea sarcina de a proba ceea ce afirmă, respectiv că există comparabile reprezentate de contracte de vânzare cumpărare pentru acea zonă, pentru anul 2013. Este de reținut că aceste dovezi nu s-au produs în fața instanțelor de fond, deși s-a încuviințat părților proba cu înscrisuri. Nici în recurs, după cum s-a arătat anterior, nu s-au depus, de către recurent, înscrisuri din care să rezulte existența unor tranzacții încheiate în perioada de referință. Dacă astfel de comparabile existau, nimic nu împiedica partea interesată să le depună la dosar, căci nu se cere dovada unui fapt negativ, ci doar a faptului pozitiv contrar pe care partea îl pretinde, ceea ce nu s-a făcut.
Prin urmare, în absența oricăror probe din care să rezulte că prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel este mai mic decât cel stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză, susținerile privind o evaluare greșită a despăgubirilor acordate sunt nedovedite.
S-a mai contestat de către recurent calitatea de evaluator a expertului N.C. membru al comisiei de trei experți desemnați în cauză, susținându-se că acesta are specializarea de expert topograf. Înalta Curte reține că acest motiv putea fi, cel mult, o cauză de recuzare a expertului, însă în apel recurentul reclamant nu a formulat nicio obiecție referitoare la specializarea acestui expert, astfel că, nefiind o critică de nelegalitate a hotărârii atacate, nu poate fi avută în vedere de instanța de control judiciar.
A mai criticat recurentul reclamant faptul că instanța de apel s-a raportat la valorile de tranzacționare stabilite orientativ în tabelul notarial, deși terenul a fost greșit încadrat în zona 24A1 cu o valoare superioară față de zona căreia îi aparține în realitate, zona 23A9.
O astfel de critică nu vizează un aspect de nelegalitate a deciziei atacate ci o obiecție propriu-zisă la constatarea de fapt din raportul de expertiză, formulată omisso medio, în condițiile în care nu se regăsește între obiecțiunile reclamantului la raportul de expertiză care stipula această încadrare, în acele obiecțiuni reclamantul preocupându-se exclusiv de nivelul prețurilor de tranzacționare.
Or, în condițiile în care, în fața instanței de apel, reclamantul nu a ridicat o astfel de obiecție și nici nu a dovedit corectitudinea celor susținute, referitoare la încadrarea terenului în altă grilă de evaluare, instanța de control judiciar nu poate interveni direct în recurs, în analiza unei obiecțiuni la raportul de expertiză care privește o constatare a experților, fără a se dovedi și o cauză de nelegalitate, ci exclusiv aspecte de netemeinicie.
Față de aceste considerente, reținând că prin criticile formulate recurentul nu a făcut dovada unei aplicări greșite a legii de către instanța de apel, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul București prin Direcția Transporturi și Sistematizarea Circulației împotriva Deciziei nr. 333A din 22 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2014.
Procesat de GGC - GV