Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 528 din 26 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 311/3/2012, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpatul S.I. din art. 197 alin. (1) - (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) (2 acte materiale) și art. 198 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) - victimă A.A., în art. 198 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. C. pen. (4 acte materiale - victimă A.A.); din art. 198 alin. (1) - (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (6 infracțiuni - victime N.M.M. - 5 acte materiale, A.M.V. - 7 acte materiale, P.A. - 2 acte materiale, I.G.A. - 7 acte materiale, P.A.P. - 2 acte materiale și I.A.M. - 4 acte materiale) în art. 198 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 infracțiuni, victime A.M.V. - 7 acte materiale și I.G.A. - 7 acte materiale), art. 198 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracțiune, victimă N.M.M. - 5 acte materiale), art. 198 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracțiune, victimă I.A.M. - 4 acte materiale), art. 198 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 infracțiuni, victime P.A.P. - 2 acte materiale și P.A. - 2 acte materiale) și art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. (2 infracțiuni, victime P.I.S. și O.L.); din art. 198 alin. (1) - (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracțiune, victimă F.L.I. - 2 acte materiale) în art. 198 alin. (1) și (3) și art. 20 rap. la art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. și din art. 20 rap. la art. 198 alin. (1) - (3) C. pen. (o infracțiune -victimă A.R.) în art. 20 rap. la art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. (o infracțiune - victimă A.R.).

A fost condamnat inculpatul S.I.  la:

- 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 infracțiuni, victime A.M.V. - 7 acte materiale și I.G.A. - 7 acte materiale);

- 4 ani și 10 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracțiune, victimă N.M.M. - 5 acte materiale);

- 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracțiune, victimă A.A. - 4 acte materiale);

- 4 ani și 9 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracțiune, victimă I.A.M. - 4 acte materiale);

- 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b), pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 infracțiuni, victime P.A.P. - 2 acte materiale și P.A. - 2 acte materiale);

- de câte 4 ani și 2 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. (2 infracțiuni, victime P.I.S. și O.L.);

- 2 pedepse de câte 2 ani și 1 lună închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pentru tentativă la infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. (2 infracțiuni, victime F.L.I. și A.R.).

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe care a sporit-o 1 an, inculpatul având de executat, în final 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

A făcut aplic. art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a computat prevenția inculpatului de la 15 iulie 2011 până la 26 iunie 2013.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. (victimă F.L.I.).

A respins cererea reprezentantului Ministerului Public privind obligarea inculpatului la plata de daune morale către victimele infracțiunilor deduse judecății.

A luat act că părțile vătămate A.M.V. și P.I.S. nu s-au constituit părți civile în cauză.

A dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate de la domiciliul acestuia cu ocazia efectuării percheziției domiciliare menționate în procesul-verbal din 14 iulie 2011, respectiv: două telefoane N., un telefon S., un telefon S.A., un aparat foto S., trei agende cu înscrisuri, patru plicuri L. cu înscrisuri și șase plicuri cu înscrisuri.

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat pe inculpat să plătească suma de 30.000 RON cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Examinând și coroborând materialul probator administrat, atât în faza de cercetare penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, tribunalul a reținut următoarele:

1. În data de 08 octombrie 2008, inculpatul, în timp ce se afla în incinta unei toalete a Hotelului H., situat în București, sector 1, a încercat să întrețină acte sexuale cu minorii F.L.I. și A.R.Ș. (care nu aveau împlinită vârsta de 15 ani), cărora le-a promis că le va da câte 200 de euro.

Vinovăția inculpatului a fost probată cu certitudine cu declarațiile constante ale celor doi minori, care se coroborează cu declarațiile martorilor T.L. și O.T.P. și cu mențiunile din procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală cu ocazia consemnării declarațiilor minorilor, imediat după comiterea faptelor și efectuării de conduceri în teren și percheziției corporale a inculpatului.

Astfel, din declarațiile minorului F.L.I., a rezultat că în vara anului 2008, posibil în cursul lunii iunie, a aflat de la un prieten numărul de telefon aparținând unei persoane care își exprimase dorința de a fi "sclav sexual" în schimbul sumei de 200 euro, persoană pe care a contactat-o (aceasta prezentându-se "T." - inculpatul din prezenta cauză), cu care s-a întâlnit în Piața Romană din București, de unde s-au deplasat la Hotelul H., unde acesta i-a promis suma de 200 euro dacă acceptă să întrețină cu ele relații sexuale orale, lucru care a fost de acord, relațiile sexuale consumându-se în incinta unei toalete a hotelului situată la etajul 1, minorul fiind "activul".

Din aceleași declarații a rezultat, de asemenea, că după consumarea actului sexual, inculpatul a rămas în toaletă, promițându-i ca va veni să-i aducă suma de bani promisă, solicitându-i să meargă la ușa de acces folosită pentru a intra în hotel, aici așteptându-l aproximativ 30 - 40 de minute, fără ca acesta să mai vină, după care l-a contactat telefonic, iar pentru că nu a răspuns, a realizat că a fost păcălit și i-a transmis un mesaj.

Din aceleași declarații a mai rezultat că, la data de 08 octombrie 2008, a primit de la inculpat un mesaj, prin care îi solicita o altă întâlnire, în scopul întreținerii de acte sexuale, propunându-i ca loc de întâlnire Hotelul "H.", promițându-i că-i va oferi și banii pentru "data trecută" și că nu o să-l mai țepuiască, lucru cu care a fost de acord, comunicându-i că va veni cu un prieten, respectiv cu minorul A.R.Ș. Apoi cei doi minori s-au deplasat la Hotelul H. unde au urcat cu liftul la etajul 1, întâlnindu-se în toaletă cu inculpatul care, după ce a încuiat ușa, a scos din rucsacul pe care îl avea asupra sa o pereche de cătușe pe care le-a prins la spate, de cureaua pantalonilor, împrejurare atât el, cât și prietenul său s-au descheiat la pantaloni, pregătindu-se pentru a întreține relații sexuale, această activitate fiind întreruptă de o persoană de sex feminin, respectiv de martora T.L. (angajat al hotelului în funcția de security shift leader) care a bătut puternic la ușă, solicitându-le să iasă din cabină, moment în care, însoțit fiind de prietenul său, a ieșit din toaletă, afirmând că, în cabină cu ei se mai află o persoană.

În sfârșit, din declarațiile minorului a mai rezultat că persoana de sex feminin, împreună cu un alt angajat al hotelului, respectiv martorul O.T.P. (director financiar) au verificat toaleta, aici găsindu-l pe inculpat care a motivat că se afla acolo pentru a proba o geacă, după care, toți trei au fost conduși cu liftul, la recepția hotelului, unde erau așteptați de angajații "B.G.S." și de organele de poliție, de la acestea din urmă aflând identitatea reală a numitului "T.", respectiv S.I.

Declarațiile minorului F.L.I. s-au coroborat cu declarațiile minorului A.R.Ș., din care a rezultat că la data de 08 octombrie 2008 prietenul său, cu care s-a întâlnit în curtea școlii, i-a povestit că în vara acelui an a cunoscut o persoană de sex masculin, care s-a recomandat "T.", cu care a întreținut relații sexuale orale într-o cabină a unei toalete de la etajul I al Hotelul "H.", acesta promițându-i suma de suma de 200 de euro, pe care, însă, după consumarea actului sexual, nu i-a remis-o.

Din aceleași declarații a rezultat, de asemenea, că prietenul său i-a povestit că în acea zi a fost contactat de "T.", care i-a solicitat să se întâlnească pentru a întreține relații sexuale, prietenul său propunându-i să-l însoțească la această întâlnire, urmând să întrețină acte sexule, explicându-i că urma să fie "activ", lucru cu care a fost de acord, fiind încântat de câștigul financiar, astfel că s-au deplasat cu mijloacele de transport în comun la Hotelul "H.", în care au intrat pe o intrare secundară, au urcat cu liftul la etajul I, mergând la toaleta bărbaților, unde l-au întâlnit pe "T.", care s-a arătat interesat de vârsta sa, spunându-i că are 14 ani, care le-a propus ca, în schimbul a câte 200 de euro, să întrețină relații sexuale orale cu el, propunere cu care au fost de acord, inițiativa rămânând în faza de tentativă, întrucât în momentul în care și-au descheiat pantalonii s-au auzit bătăi puternice în ușa cabinei și o voce de femeie care le cerea să iasă din toaletă.

În sfârșit, din aceleași declarații, a mai rezultat că, ulterior, au fost conduși toți trei la recepția hotelului, unde erau așteptați de angajații "B.G.S.", precum și de organele de poliție, aici explicând adevăratul motiv pentru care se aflau în toaletă (de a întreține acte sexuale), lucru pe care "T." I-a negat, acesta afirmând că intenționa să probeze o geacă.

Declarațiile minorilor s-au coroborat cu mențiunile din procesul-verbal încheiat de organele de cercetare penală din care rezultă că s-a procedat la efectuarea de conduceri în teren cu martorii F.L.I. și A.R.Ș., ocazie cu care aceștia au condus organele de poliție la Hotelul "H.", pe ușa de acces secundară, situată în partea din spate a hotelului, după care au urcat cu liftul la etajul I, unde au indicat toaleta bărbaților și cabina în care au fost depistați la data de 08 octombrie 2008 de angajații hotelului.

Probele la care s-a făcut referire mai sus, s-au coroborat cu declarațiile martorei T.L., din care a rezultat că la data de 08 octombrie 2008, în jurul orelor 20:30, a fost sesizată de un angajat al hotelului, rămas neidentificat, cu privire la faptul că, în toaleta bărbaților de la etajul I, sunt doi aurolaci, împrejurare în care a anunțat managerul de serviciu, martorul O.T.P., care a sosit de urgență la fața locului, în urma deplasării la locație fiind identificate trei persoane, a căror identitate a fost stabilită de organele de poliție, respectiv: S.I., F.L.I. și A.R., aceștia din urmă fiind minori.

Din aceleași declarații a mai rezultat că, inițial, minorii F.L.I. Și A.R.Ș. au afirmat că se aflau în toaletă pentru "satisfacerea nevoilor", în timp ce inculpatul S.I. a declarat că intenționa să probeze o geacă (aceasta devenind agresiv verbal, reproșând modul în care a fost abordat, afirmând "că a fost în mai multe țări, printre care și Germania și nu i s-a mai întâmplat așa ceva"), după care împreună cu martorul O.T.P., i-a condus pe cei trei la recepția hotelului, unde erau așteptați de angajații "B.G.S." și organele de poliție, împrejurare în care inculpatul era foarte revoltat, iar în timp ce aștepta în fața liftului a scos din buzunarul gecii o pereche de cătușe metalice pe care le-a introdus în rucsacul pe care îl purta la spate. La recepția hotelului minorii au explicat adevăratul motiv pentru care se aflau în toaletă, respectiv că persoana cu care au fost surprinși le-a propus să întrețină relații sexuale urmând ca, în același timp, cu unul dintre ei să întrețină reiații sexuale orale, iar cu celălalt anal, promițându-le în schimb câte 200 euro, fiind depistați înainte de a începe consumarea actelor sexuale, lucru pe care inculpatul l-a negat.

În sfârșit, din aceleași declarații a mai rezultat că organele de poliție au procedat la efectuarea unei percheziții corporale inculpatului, ocazie cu care asupra acestuia a fost găsită o pereche de cătușe, iar după plecarea organelor de poliție, a purtat discuții cu mai mulți colegi și angajați, prilej cu care a aflat că inculpatul a mai fost văzut de câteva ori în incinta hotelului, în urma vizionării înregistrărilor camerelor de supraveghere din acea zi, constatându-se că acesta a intrat în hotel pe intrarea principală, trecând pe lângă recepție, a urcat cu liftul până la etajul I, unde a traversat etajul, mergând către zona cu săli pentru evenimente, de unde a ieșit pe terasă, în timp ce minorii au intrat pe ușa de acces în spatele hotelului, au urcat la etajul I, intrând în toaletă.

Susținerile minorilor și martorei T.L. au fost confirmate de martorul O.T.P., care a arătat că la data de 08 octombrie 2008, se afla de serviciu în cadrul Hotelului "H.", iar în jurul orelor 20,00 a fost contactat telefonic de agentul de pază T.L., care l-a anunțat despre producerea unui incident în toaleta bărbaților de la etajul I.

Martorul a mai arătat că, s-a deplasat de urgență la locația indicată, unde a găsit-o pe martora T.L., care era împreună cu trei indivizi, pe care i-au condus la recepția hotelului unde erau așteptați de angajații "B.G.S." și organele de poliție.

În sfârșit, probele la care s-a făcut referire s-au coroborat și cu mențiunile din procesul-verbal încheiat de organele de poliție, în care au fost consemnate cele declarate de aceste persoane imediat după comiterea activității infracționale.

În condițiile arătate mai sus, s-a apreciat că susținerile inculpatului de nerecunoaștere a celor două fapte, sunt nesincere și au fi înlăturate de tribunal.

În raport cu același probatoriu tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit cu certitudine că inculpatul, în cursul lunii iulie 2008, a întreținut acte sexuale cu minorul F.L.I., în incinta toaletei situată la etajul I al aceluiași hotel.

Pentru a concluziona astfel, tribunalul a avut în vedere că susținerile minorului F.L.I., în sensul că, în cursului lunii iulie 2008 a întreținut relații sexuale cu inculpatul într-o cabină a unei toalete de la etajul I al Hotelului H., nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat în cauză, nefiind astfel răsturnată prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul.

Pe de altă parte, minorul nu a indicat cu exactitate data săvârșirii faptei, afirmând că, posibil în cursul lunii iulie aceasta a fost comisă, ceea ce conduce la existența unui dubiu care profită inculpatului.

2. În cursul lunii august 2010, inculpatul, în timp ce se afla în Parcul T., situat în municipiul București, sector 4, a încercat să întrețină acte sexuale, iar în data de 20 septembrie 2010, în timp ce se afla într-un apartament din blocul B2, scara A, situat în București, sectorul 4, precum și, la sfârșitul anului 2010, de două ori, în timp ce se afla în același parc, a întreținut acte sexuale, în baza aceleiași rezoluții infracționale cu minorul A.A. (care nu avea împlinită vârsta de 15 ani).

Vinovăția inculpatului a fost probată cu certitudine cu declarațiile constante ale minorului, care s-au coroborat cu declarațiile martorilor A.R., M.E.D., S.D., Ș.D.C. și B.A.; cu declarațiile inculpatului, de recunoaștere a acestor fapte și cu mențiunile din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului.

Astfel, din declarațiile minorului A.A. a rezultat că, în vara anului 2010, l-a cunoscut pe inculpat, prin intermediul rețelei de socializare "x" care s-a recomandat "A." și care a afirmat că este pasionat de fotografie, cu care s-a întâlnit, inițial, în fața Restaurantului "M.D.", situat în Complexul Comercial "U.", București, sector 3, de unde, la propunerea acestuia, s-au deplasat la Hotelul "M." pentru a bea un suc, împrejurare în care inculpatul a aflat că este elev în clasa a VIII-a.

Din aceleași declarații a rezultat, cu ocazia audierilor, că minorul, ulterior, s-a mai întâlnit cu inculpatul în diferite locații "Splaiul U." (în apropierea Bibliotecii Naționale), Parcul "T."), purtând discuții pe mai multe teme, inclusiv de natură sexuală, cu acest prilej acesta încercând să-i sugereze că "ar fi mai bine să aibă o relație cu un alt băiat", afirmând că este "normal", iar după aproximativ o săptămână de la această întâlnire, a fost contactat, prin intermediul "m.", de inculpat, acesta solicitându-i o întâlnire pe care însă, inițial, a refuzat-o, împrejurare în care l-a amenințat că le va povesti părinților despre orientarea sexuală pe care o are, după care, în cele din urmă, a acceptat întâlnirea, aceasta având loc după câteva zile în Parcul "T.", situat în mun. București, sectorul 4, unde au întreținut raporturi sexuale orale, același lucru petrecându-se la un interval de două zile.

Din aceleași declarații a rezultat, de asemenea, că după aproximativ 2 - 3 zile, a fost contactat telefonic de inculpat, care i-a solicitat o nouă întâlnire, comunicându-i că, în cazul în care va refuza, îi va povesti mamei acestuia despre cele petrecute în parc, arătându-i totodată pe "m." o discuție care ar fi avut loc între ei, din care reieșea că minorul îi solicitase servicii sexuale și despre care minorul a afirmat că este trucată, împrejurări în care s-a întâlnit cu inculpatul în Parcul "T.", unde s-au plimbat pe alei circulate, în zona fostului debarcader, unde acesta a încercat să-l dezbrace și prin constrângere să întrețină relații sexuale orale, însă prin zonă a trecut un agent de pază, împrejurare în care a reușit să fugă. Apoi inculpatul i-a transmis pe telefonul mobil mai multe mesaje, amenințându-l că, în situația în care nu era de acord să continue relația, le va povesti părinților, prietenilor și colegilor săi despre cele întâmplate, după care "pentru a scăpa" o perioadă de inculpat, știind că acesta nu are o locuință, i-a comunicat că acceptă să se întâlnească cu acesta doar într-un apartament, după aproximativ 2 - 3 săptămâni inculpatul informându-l despre faptul că "a făcut rost de o locuință, în zona U.".

Din aceleași declarații a mai rezultat că minorul i-a comunicat inculpatului faptul că nu este de acord să se mai întâlnească, împrejurare în care acesta l-a amenințat, afirmând că "va veni, împreună cu alți băieți, după el, să-l bată și îl va distruge", motiv pentru care, urmare a amenințărilor primite, la data de 20 septembrie 2011, a acceptat o întâlnire, care a avut loc în parcul din zona Magazinului "U.", unde după ce s-au plimbat, în timp ce se îndreptau spre zona "Piața Națiunile Unite", unde a fost forțat să intre în scara unui bloc (inculpatul apucându-l cu mâinile de cap), urcat în lift (unde inculpatul "I-a ținut cu mâinile de gură"), după care a fost condus într-un apartament (garsonieră), aflat pe partea stângă a holului, situat la etajul 3 sau 4, unde i s-a solicitat să se dezbrace și, urmare a refuzului său, a fost agresat, fiind lovit cu pumnii și picioarele și obligat să întrețină relații sexuale orale.

În sfârșit, din aceleași declarații a mai rezultat că minorul a încercat să opună rezistență, însă nu a reușit, inculpatul lovindu-l cu capul de calorifer, iar după consumarea actului sexual, acesta a contactat o persoană (identificată în persoana martorului A.G.), căreia i-a spus "vino", după care inculpatul l-a condus la parterul blocului, împingându-l pe scări.

Declarațiile minorului s-au coroborat cu declarațiile martorului M.E.D., din care a rezultat că acesta l-a cunoscut pe minor la începutul anului 2011, prin intermediul unui site de socializare "f.", fiind contactat de acesta, iar după aproximativ două luni, a fost contactat telefonic de A.A., care i-a solicitat o întâlnire și care i-a povestit că a fost agresat de un individ, afirmație care l-a determinat pe martor să accepte întâlnirea, mergând însoțit de o prietenă, respectiv de martora S.D., care este de profesie consilier psihologic (asistent social).

Din aceleași declarații a rezultat că, tot cu prilejul acestei întâlniri, A.A. le-a povestit că în urmă cu aproximativ 6 luni, a cunoscut prin intermediul unui site de socializare (y), un individ, care a pretins că este fotograf și are vârsta de 20 de ani, cu care a întreținut relații sexuale de patru ori, cu precizarea că un act sexual a fost întrerupt de intervenția unui gardian public, acesta indicându-le celor doi și locurile în care s-au petrecut abuzurile sexuale, respectiv Parcul "C." și un apartament situat în zona Piața "Națiunile Unite", în spatele Judecătoriei Sector 4 București.

Din aceleași declarații a mai rezultat că A.A. le-a mai povestit că a fost agresat fizic și verbal de acea persoană, forțat să consume băuturi alcoolice, fotografiat fără acordul lui, că acesta i-a tăiat o șuviță de păr, că i-a apelat mama de câteva ori, precum și faptul că l-a căutat și la școală.

Declarațiile martorului M.E.D. au fost confirmate de declarațiile martorei S.D.

Declarațiile minorului s-au coroborat și cu declarațiile martorului A.G. din care a rezultat că, l-a cunoscut pe inculpat în cursul anului 2009 și s-a întâlnit cu acesta, prima oară, în zona Magazinului "U.", lângă Restaurantul "M.", după care în cursul lunii septembrie 2010, posibil în ziua de 19, a fost contactat telefonic de inculpat care i-a solicitat să se întâlnească în zona "U.", cu prilejul întâlnirii acest rugându-l să îi împrumute cheia de la apartament, motivând că trebuie să probeze un joc video pe laptop-ul acestuia, precizând că va veni însoțit de încă o persoană, lucru cu care a fost de acord, la această întâlnire inculpatul venind însoțit de o persoană având vârsta de aproximativ 15 ani și o înălțime de aproximativ 1,65 m, despre care a aflat că se numește "A.", toți trei deplasându-se către apartamentul său, martorul încuind ușa din exterior și plecând la magazinul din apropiere pentru a-și cumpăra o sticlă de suc, aspect pe care l-a comunicat și celor doi, după care a fost contactat telefonic de inculpat, care i-a comunicat că se poate întoarce la locuință, precum și faptul că "A." a plecat deja, fără a-i preciza motivul, iar după ce a făcut acest lucru, inculpatul i-a spus că a întreținut relații sexuale orale cu prietenul său, "A.", justificând că acesta a fost motivul pentru care i-a spus că îl va suna când "termină", afirmând despre "A." că este "nevastă-sa".

Probele la care s-a făcut referire s-au coroborat și cu mențiunile din procesul-verbal de redare a convorbirilor telefonice intervenite între inculpat și martorul B.A., precum și cu declarațiile acestui martor din care a rezultat că inculpatul a întreținut relații sexuale cu o persoană pe care o cheamă "A.".

În raport cu același probatoriu tribunalul a apreciat că nu s-a dovedit cu certitudine că inculpatul, în lunile august 2010 și septembrie 2010 (20 septembrie 2010) a întreținut actele sexuale, la care s-a făcut referire mai sus, prin constrângerea minorului.

Pentru a concluziona astfel, tribunalul a avut în vedere că, susținerile minorului au fost confirmate, fără putință de tăgadă, de probatoriul analizat, numai în sensul că, inculpatul a întreținut relații sexuale orale cu acesta, în împrejurările relevate, iar nu și în sensul că această activitate infracțională a fost exercitată de inculpat prin constrângerea sa, așa cum a susținut minorul, declarațiile sale și mențiunile din raportul de constatare tehnico-științifică din 30 aprilie 2013 nefiind suficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul și pentru a reține comiterea faptei de viol în încadrarea juridică arătată în actul de sesizare.

3. În cursul anului 2011, inculpatul a întreținut acte sexuale cu minorii I.A.M., P.A.P., P.A., O.L.V., A.M.V., I.G.A., N.M.M. și P.I.S., oferindu-le diferite sume de bani după cum urmează:

a) în cursul lunilor martie și aprilie 2011, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la intervale scurte de timp, a întreținut de patru ori acte sexuale cu minorul I.A.M., oferindu-i sume de bani cuprinse între 50 - 100 de RON, în timp ce se afla în apartamentul 43, situat în București, str. C., sector 5, respectiv apartamentul 146, situat în București, str. A., sector 5.

b) în cursul lunii martie 2010, a întreținut acte sexuale cu minorul O.L.V., oferindu-i o sumă de bani, în timp ce se afla în apartamentul nr. 146, situat în municipiul București, str. A., sector 5.

c) la sfârșitul lunii mai sau începutul lunii iunie și la începutul lunii iulie 2011, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la intervale scurte de timp, a întreținut de două ori acte sexuale cu minorul P.A.P., oferindu-i în schimb sume de bani cuprinse între 10 - 20 de RON, în timp ce se afla în apartamentul 43, situat în București, str. C., sector 5, respectiv într-un parc situat în apropierea Pieței C., din municipiul București, sector 6.

d) în cursul lunilor mai sau iunie și la începutul lunii iulie 2011, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, la intervale scurte de timp, a întreținut de două ori acte sexuale cu minorul P.A., oferindu-i în schimb sume de bani cuprinse între 30 - 40 de RON, în timp ce se afla într-un parc situat în apropierea Pieței C., din municipiul București, sector 6.

e) în cursul lunii iunie 2011, la intervale scurte de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut de șapte ori acte sexuale (orale și anale) cu minorul I.G.A., oferindu-i în schimb sume de bani cuprinse între 15 - 35 de RON, în timp ce se afla apartamentul 52, situat în municipiul București, str. G.

f) în cursul lunii iunie 2011, la intervale scurte de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut de șapte ori acte sexuale (orale și anale) cu minorul A.M.V. oferindu-i în schimb sume de bani cuprinse între 15 - 35 de RON, în timp ce se afla în apartamentul 52, , situat în municipiul București, str. G., sector 6.

g) în cursul lunii iunie 2011, la intervale scurte de timp, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut de cinci ori acte sexuale cu minorul N.M.M. oferindu-i în schimb sume de bani - câte 15 de RON, în timp ce se afla în municipiul București.

h) în cursul lunii iunie sau iulie 2011, a întreținut acte sexuale cu minorul P.I.S., oferindu-i în schimb suma de 25 de RON, fapta în timp ce se afla în municipiul București.

Vinovăția inculpatului a fost probată cu certitudine cu declarațiile constante ale minorilor, care s-au coroborat cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a acestor fapte, cu mențiunile din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice ale inculpatului, cu procesele-verbale de recunoaștere a inculpatului de pe planșe fotografice și cu declarațiile martorilor B.M. și O.A.M.

Astfel, din declarațiile minorului I.A.M. a rezultat că la începutul anului 2011, a fost contactat telefonic pe telefonul mobil de o persoană necunoscută, care s-a recomandat "D." și care l-a întrebat dacă ar vrea să fie "sclavul său dar și al unor prieteni cu care urma să vină", în schimbul unei sume de bani, căruia i-a spus că are vârsta de 16 ani.

Din aceleași declarații a rezultat, de asemenea, că minorul a avut discuții telefonice cu inculpatul aproximativ 2 luni, iar în cele din urmă, împreună cu prietenii săi, minorul O.L.V. și majorul B.M., au acceptat propunerea inculpatului, sens în care s-au întâlnit cu acesta la domiciliul minorului O.L.V., unde inculpatul a întreținut relații sexuale cu aceștia (inculpatul având un rol pasiv) primind suma de 300 de RON.

Din aceleași declarații a mai rezultat că minorul I.A.M. împreună cu minorul O.V. și majorii B.M. și O.A.M. s-au întâlnit cu inculpatul la domiciliul minorului O.V. unde au întreținut relații sexuale cu acesta, în schimbul sumei de 60 de RON.

De asemenea, la insistențele inculpatului, minorul I.A.M. a acceptat o nouă întâlnire cu inculpatul, care a avut loc la domiciliul minorului, unde au fost prezenți martorul major S.C. zis "O." și martorul minor P.A.P. zis "C.", unde toți trei au întreținut relații sexuale cu inculpatul (acesta fiind pasiv) în schimbul sumei de 50 de RON.

În sfârșit, din declarațiile minorului a mai rezultat că în urma insistențelor inculpatului, s-a întâlnit la domiciliul său, din nou, cu acesta, fiind însoțit de martorul minor P.A.P. care a întreținut relații sexuale cu inculpatul, ambii primind suma de 50 de RON.

Minorul l-a recunoscut din planșe fotografice pe inculpat, ca fiind persoana "D." cu care, în cursul lunilor iunie - iulie 2011, a întreținut acte sexuale (orale și anale), în schimbul unor sume de bani.

Declarațiile minorului s-au coroborat cu mențiunile din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, care au avut loc la data de 01 iulie 2011, în cursul cărora se poartă discuții despre o posibilă întâlnire, a minorilor, cu inculpatul și "favorurile de natură sexuală" așteptate de la aceștia.

Declarațiile minorului s-au coroborat și cu declarațiile minorului O.L.V., care a arătat că la începutul anului 2011, posibil în luna martie sau aprilie a fost vizitat la domiciliul său de I.A.M., care l-a informat că a întreținut acte sexuale orale cu inculpatul, în schimbul unor sume de bani, iar ulterior, la domiciliul său, situat în municipiul București, str. A., sector 5, fiind împreună cu I.A.M., și martorii majori S.C. și B.M. au întreținut relații sexuale cu inculpatul, primind de la acesta suma de 30 de RON.

Martorul minor O.V. l-a recunoscut din planșe fotografice pe inculpat ca fiind persoana care s-a recomandat "D.", pe care a cunoscut-o în cursul anului 2011 și cu care, atât el cât și prietenii săi menționați mai sus, au întreținut relații sexuale în schimbul unor sume de bani.

Probele la care s-a făcut referire mai sus, s-au coroborat și cu declarațiile minorului P.A.P., din care a rezultat că la sfârșitul lunii mai sau începutul lunii iunie 2011, a fost contactat telefonic pe telefonul mobil de o persoană necunoscută, care i-a propus să întrețină acte sexuale ("sex oral"), în schimbul unor sume de bani, propunere cu care însă nu a fost de acord. Apoi, după două zile, în timp ce se afla la domiciliul minorului I.A.M., împreună cu S.C., au întreținut relații sexuale cu inculpatul, în schimbul unor sume de bani.

Din aceleași declarații a mai rezultat că, la începutul lunii iulie 2011, acesta și fratele său, respectiv minorul P.A., împreună cu S.C. s-au întâlnit cu inculpatul într-un parc situat lângă Piața C., unde au întreținut acte sexuale orale cu acesta (minorii fiind cei activi) în schimbul unor sume de bani.

Minorul P.A.P. l-a recunoscut din planșe fotografice pe inculpat ca fiind cel cu care în cursul anului 2011 a întreținut relații sexuale în schimbul unor sume de bani.

Declarațiile minorului P.A.P. s-au coroborat cu declarațiile fratelui său, respectiv P.A., care a arătat că în cursul lunii mai sau iunie 2011, a întreținut relații sexuale cu inculpatul (care, inițial, s-a recomandat ca fiind "D."), în cursul a două întâlniri diferite, în timp ce se aflau într-un parc, situat în apropierea Pieței C.

Minorul P.A., l-a recunoscut din planșe fotografice pe inculpat ca fiind, cel cu care în cursul anului 2011, a întreținut acte sexuale în schimbul unor sume de bani.

Declarațiile minorilor, sunt susținute de declarațiile martorilor B.M. și S.C.I. (care l-au recunoscut din planșe fotografice pe inculpat, ca fiind cel cu care au întreținut relații sexuale în împrejurările relatate de minori) și de declarațiile martorilor O.I. și O.A.M. (care l-au recunoscut din planșe fotografice pe inculpat ca fiind cel despre care știau că întreține relații sexuale orale cu minori în schimbul unor sume de bani.

Din declarațiile minorului A.M.V. a rezultat că, în iarna anului 2010, prin intermediul aplicației de comunicare messenger l-a cunoscut pe inculpat (care s-a recomandat "N." și care a afirmat că are vârsta de 27 de ani și că a procurat ID-ul de messenger de pe profilul pe care minorul îl postase pe site-ul y), care i-a propus să întrețină acte sexuale orale în schimbul sumei de 50 de euro, propunere cu care nu a fost de acord, și cu care a continuat să comunice până în primăvara anului 2011, interval de timp în care inculpatul a continuat să insiste cu propunerea inițială.

Din aceleași declarații a mai rezultat că, în cursul lunii iunie 2011 a fost contactat telefonic ("cu număr ascuns") de inculpat care i-a solicitat să se întâlnească și care i-a propus să întrețină acte sexuale în schimbul unor sume de bani, propunere cu care, în cele din urmă a fost de acord. În acest sens minorul, fiind însoțit de minorul I.G.A., s-a întâlnit cu inculpatul în zona Lujerului, unde i-au cerut un timp de gândire pentru a-i comunica acestuia un răspuns la propunerea sa. Ulterior, după ce minorul și-a manifestat acordul la propunerea inculpatului, în timp ce se afla la domiciliul său împreună cu minorul I.G.A., au întreținut relații sexuale orale cu inculpatul în schimbul sumei de 35 de RON.

Din aceleași declarații a mai rezultat, de asemenea, că ulterior întâlnirii la care s-a făcut referire mai sus, a mai întreținut, acte sexuale cu inculpatul la domiciliul minorului, atât acesta cât și minorul I.G.A., în schimbul sumei de 35 de RON, apoi, la același domiciliu, împreună cu minorul N.M.M., au întreținut relații sexuale cu inculpatul, primind amândoi de la inculpat suma de 25 de RON, iar în final, la aceeași locație, împreună cu N.M.M. și I.G.A. au întreținut relații sexuale cu inculpatul, în schimbul unor sume de bani.

În sfârșit, din aceleași declarații, a rezultat că la domiciliul minorului A.M.V., au mai avut loc trei întâlniri la care a participat minorul N.M.M., în cursul cărora au întreținut relații sexuale cu inculpatul, în schimbul unor sume de bani.

Minorul l-a recunoscut, din planșe fotografice pe inculpat, ca fiind cel cu care în cursul lunilor iunie - iulie 2011 a întreținut acte sexuale, în schimbul unor sume de bani.

Declarațiile minorului s-au coroborat cu mențiunile din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice intervenite între inculpat și alte persoane.

Declarațiile minorului A.M.V. s-au coroborat cu declarațiile minorului I.G.A., care a arătat că în cursul lunii iunie 2011 s-a întâlnit cu inculpatul în apartamentul primului minor, unde au întreținut, de 7 ori, relații sexuale cu inculpatul, în schimbul unor sume de bani, cuprinse între 30 și 40 de RON, care cunoștea vârsta lor.

Minorul l-a recunoscut din planșe fotografice pe inculpat, ca fiind persoana cu care, în cursul lunilor iunie - iulie, a întreținut relații sexuale, în schimbul unor sume de bani.

Probele la care s-a făcut referire s-au coroborat și cu declarațiile minorilor N.M.M. și P.I.S.

Astfel, minorul N.M.M. a arătat că în cursul lunii iunie 2011, prin intermediul minorului A.M.V., l-a cunoscut pe inculpat, cu care, împreună cu minorul P.I.S. au întreținut acte sexuale, în schimbul a câte 15 RON, în timp ce se aflau în municipiul București, zona "L.M.", sector 6.

Minorul l-a recunoscut din planșe fotografice pe inculpat, ca fiind cel cu care a întreținut relații sexuale în împrejurările arătate.

Minorul P.I.S. a confirmat susținerile minorului N.M.M., arătând că, împreună cu acesta din urmă, a întreținut relații sexuale cu inculpatul în zona "L.M.", în schimbul unor sume de bani.

Minorul l-a recunoscut din planșe fotografice pe inculpat, ca fiind cel cu care, în cursul lunilor iunie - iulie, a întreținut acte sexuale, în schimbul unor sume de bani.

Prima instanță a apreciat că faptele săvârșite de inculpat, așa cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni:

- act sexual cu un minor săvârșită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte, victime A.M.V. - 7 acte materiale și I.G.A. - 7 acte materiale);

- act sexual cu un minor săvârșită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracțiune, victimă N.M.M. - 5 acte materiale);

- act sexual cu un minor săvârșită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracțiune, victimă A.A. - 4 acte materiale);

- act sexual cu un minor săvârșită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (o infracțiune, victimă I.A.M. - 4 acte materiale);

- act sexual cu un minor săvârșită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 infracțiuni, victime P.A.P. - 2 acte materiale și P.A. - 2 acte materiale);

- act sexual cu un minor săvârșită în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (2 infracțiuni, victime P.I.S. și O.L.);

- tentativă de act sexual cu un minor săvârșită, prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. (2 infracțiuni, victime F.L.I. și A.R.).

În condițiile în care, tribunalul a reținut că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor arătate mai sus, în baza art. 334 C. proc. pen. va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptelor arătate în rechizitoriu, în sensul învederat mai sus.

Sub aspectul învederat mai sus, tribunalul a avut în vedere, împrejurarea că prin actul de sesizare în mod greșit s-a reținut și incidența prevederilor alin. (2) al art. 198, în condițiile în care inculpatul nu are niciuna dintre calitățile prevăzute în acest text de lege, iar în cauză nu s-a probat că acesta a abuzat de încrederea victimelor sau de autoritatea ori influența sa asupra acestora.

În același context, tribunalul a avut în vedere și faptul că, în condițiile în care nu s-a probat că inculpatul a întreținut relațiile sexuale cu minorul A.A. prin constrângere, în cursul lunii august 2010 și în data de 20 septembrie 2010, aceste fapte constituie 2 acte materiale ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni de relații sexuale cu un minor, comisă în formă continuată, alături de celelalte 2 acte materiale la care s-a făcut referire mai sus și reținute în sarcina inculpatului în raport cu aceeași victimă.

În sfârșit, tribunalul a avut în vedere și faptul că, în raport cu minorul F.L.I., în cauză, s-a probat vinovăția inculpatului numai pentru săvârșirea faptei din 08 octombrie 2008, iar nu și pentru cea arătată în actul de sesizare ca fiind comisă în cursul lunii iulie 2008, situație în care se impune ca faptele să fie încadrate distinct, în prevederile art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. (faptă săvârșită la data de 08 octombrie 2008, pentru care inculpatul urmează să fie condamnat) și art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. (faptă arătată în rechizitoriu ca fiind săvârșită în cursul lunii iulie 2008, pentru care inculpatul urmează să fie achitat).

Tribunalul a apreciat că prin schimbarea încadrării juridice a faptelor în raport cu minorul F.L.I. (în sensul reținerii a unei încadrări juridice distincte pentru fiecare dintre cele două fapte) nu s-a creat o vătămare a dreptului la apărare al inculpatului întrucât acesta și-a formulat apărările cu privire la aceste fapte, solicitând achitarea.

La individualizarea pedepselor, tribunalul a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și persoana inculpatului care deși este necunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine oscilantă negând, inițial, comiterea tuturor faptelor, iar ulterior recunoscând săvârșirea faptelor de întreținere de relații sexuale cu victimele arătate în rechizitoriu, mai puțin cele reținute în actul de sesizare ca fiind comise în cursul anului 2008.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, tribunalul a respins cererea reprezentantului Ministerului Public privind obligarea inculpatului la plata de daune morale către victimele infracțiunilor deduse judecății, având în vedere, pe de o parte, faptul că victimele P.A., O.L.V., F.L.I. și A.R. erau majori la data la care au avut loc dezbaterile în fond asupra cauzei, situație în care nu sunt aplicabile prevederile art. 17 C. proc. pen. (pentru exercitarea din oficiu a acțiunii civile atunci când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu o capacitate de exercițiu restrânsă) și nici prevederile art. 18 alin. (2) C. proc. pen. (pentru susținerea acțiunii civile de către procuror atunci când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu o capacitate de exercițiu restrânsă), iar pe de altă parte, împrejurarea că, în cazul victimelor minore I.A.M., A.A., P.A.P., I.G.A., A.M.V., P.I.S. și N.M.M. nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru acordarea de daune morale nefiind probată existența unui prejudiciu cu acest titlu.

Tribunalul a luat act că părțile vătămate A.M.V. și P.I.S. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Tribunalul a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate de la domiciliul acestuia cu ocazia efectuării percheziției domiciliare menționate în procesul-verbal din 14 iulie 2011, respectiv: două telefoane N., un telefon S., un telefon S.A., un aparat foto S., trei agende cu înscrisuri, patru plicuri L. cu înscrisuri și șase plicuri cu înscrisuri.

Pentru a dispune restituirea bunurilor tribunalul a avut în vedere că acestea nu fac obiectul infracțiunilor deduse judecății.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul.

Inculpatul a criticat sentința pronunțată solicitând:

- reducerea pedepsei de 6 ani închisoare la care a fost condamnat, pedeapsă pe care a considerat-o prea aspră;

- achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., în dauna părții vătămate F.L.I.;

- reducerea cheltuielilor de judecată, care sunt într-un cuantum deosebit de mare.

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat sentința sub următoarele aspecte:

1. Greșita schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în actul de sesizare în sarcina inculpatului S.I., din prevederile art. 197 alin. (1) - (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 198 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale - victimă A.A.).

2. Greșita achitare a inc. S.I. sub aspectul infr. prev. de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., reținută în actul de sesizare ca fiind săvârșită în dauna părții vătămate F.L.I.

3. Greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, din prevederile art. 198 alin. (1) - (3) C. pen. în art. 198 alin. (1) și (3) C. pen.

4. Greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpatului sub aspectul cuantumului, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

5. Omisiunea aplicării pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. e) C. pen.

6. Greșita soluționare a laturii civile ca urmare a neobligării inculpatului la plata unor sume, cu titlu de daune morale către minorii I.A.M., A.A., P.A.P., I.G.A., A.M.V., P.I.S. și N.M.M.

Prin Decizia penală nr. 391 din 20 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul S.I. împotriva Sentinței penale nr. 528 din 26 iunie 2013 a Tribunalului București, secția I penală, pe care a desființat-o, în parte, și în rejudecare:

A fost majorat sporul de pedeapsă aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare de la 1 an închisoare la 2 ani închisoare, astfel încât, în temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul S.I. va executa pedeapsa de 7 ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. e) pe o durată de 3 ani, după terminarea executării pedepsei principale a închisorii sau considerarea acesteia ca fiind executată.

Inculpatul a fost obligat să plătească părților vătămate daune morale după cum urmează: - părții vătămate A.A. - suma de 5000 euro; - părții vătămate A.M.V. - 5000 euro; - părții vătămate I.G.A. - 5000 euro; - părții vătămate N.M.M. - 5000 euro; - I.A.M. - 5000 euro; -P.A.P. - 2000 euro - P.I. -2000 euro.

Au fost redus cuantumul cheltuielilor judiciare către stat la care a fost obligat inculpatul de la 30.000 RON la 15.000 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost menținută arestarea preventivă a inculpatului și a fost dedusă prevenția de la 15 iulie 2011 la zi - 20 decembrie 2013.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentului apel au rămas în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu de 200 RON s-a dispus a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

- Primul motiv de apel, referitor la greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor comise asupra părții vătămate A.A., Curtea l-a apreciat ca nefondat.

Instanța de fond a apreciat că actele sexuale cu minorul A.A. au fost consimțite de acesta, că nu a fost dovedită constrângerea minorului în cauză, motiv pentru care, a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii de viol în infracțiunea unică continuată de acte sexuale cu un minor.

Criticile parchetului referitoare la această schimbare a încadrării juridice, au fost apreciate ca fiind neîntemeiate.

Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, din probele administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul l-ar fi constrâns pe minorul A.A. pentru a întreține acte sexuale. Probele care s-au administrat nu fac decât să dovedească întreținerea de acte sexuale, însă nu și constrângerea iar cele indirecte care s-au administrat pentru dovedirea constrângerii nu au gradul de certitudine necesar pentru a fundamenta o soluție de condamnare pentru infracțiunea de viol și nu pot răsturna prezumția de nevinovăție.

Declarația mamei minorului, martora A.M., care a arătat că fiul său a fost constrâns de inculpat în vara anului 2010, pentru a întreține acte sexuale cu acesta, nu este de natură să servească la aflarea adevărului deoarece această mărturie se bazează pe ceea ce martora știe de la minor, din relatările acestuia, ori relatările minorului nu poate avea o valoare probatorie deosebită, pentru o serie de împrejurări care vor fi expuse ulterior de instanța de apel.

Declarația martorului M.E., invocată de asemenea în acuzare, în ceea ce privește comiterea infracțiunii de viol, nu este o probă directă, bazându-se de asemenea, pe relatările minorului A.A., care a povestit martorului faptul că a fost constrâns de inculpat, la întreținerea de acte sexuale.

Nici declarația martorei S.D. nu este o probă care să facă dovada comiterii infracțiunii de viol, întrucât și această martoră a relatat împrejurări pe care le cunoaște exclusiv de la minor, fiind prezentă atunci când minorul a discutat cu martorul mai sus menționat M.E., despre constrângerea exercitată de inculpat.

Declarația martorului A.G. care a relatat că i-a dat inculpatului cheile de la garsoniera sa din Piața N.U. pentru a merge cu minorul acolo, nu face decât să confirme faptul că inculpatul a întreținut cu minorul acte sexuale, din această declarație invocată în acuzare nerezultând sub nicio formă constrângerea. Este greu de acceptat ipoteza că minorul, în urma discuției telefonice cu inculpatul a mers de bună voie până în zona Pieței N.U., că a urcat în acest apartament iar apoi, că, în interiorul acestui apartament ar fi fost constrâns. Din declarația martorului nu a rezultat că ar fi observat vreun semn de împotrivire din partea minorului.

Faptul că potrivit declarațiilor părinților părții vătămate A.A., acesta și-ar fi schimbat comportamentul în toamna anului 2010, în sensul că a devenit apatic și necomunicativ, nu demonstrează de la sine că există și legătura de cauzalitate dintre această schimbare și o posibilă faptă de viol a inculpatului, atâta vreme cât nu există dovezi certe, concludente, din care să rezulte fără putință de tăgadă acest aspect. Tot astfel sunt și considerațiile în legătură cu raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică a minorului întocmit de DGASPC a sectorului 4 București, din care a rezultat că minorul prezintă o tensiune în sfera agresivității și o tulburare a dezvoltării sexuale, caracterizată prin incertitudine asupra orientării sexuale.

Din probele administrate în cauză a rezultat că minorul avea astfel de probleme încă înainte de a intra în legătură cu inculpatul, deoarece tocmai datorită acestor tulburări și lipsei orientării sexuale, minorul s-a apropiat de inculpat, discutând cu aceasta din urmă pe aceste teme.

Din probe mai rezultă și o posibilă relație homosexuală între minor și martorul M.E. și pentru aceste considerente, instanța de apel analizează cu mari rezerve atât declarațiile minorului cât și declarațiile martorului M.E., fiind posibil ca minorul, de teama eventualei represiuni a părinților, să fi relatat că a fost constrâns, temându-se de reacția lor la eventuala depistare a relațiilor sexuale întreținute de minor.

Inculpatul S.I. a declarat că încă de la prima întâlnire, care a avut loc la hotelul M., unde au stat de vorbă și au băut câte un suc, minorul i-a relatat acestuia că se crede bisexual și că dacă mama lui ar afla despre acest lucru, minorul ar prefera să se sinucidă. Tot la această întâlnire, inculpatul i-a relatat minorului că are experiențe sexuale cu bărbați.

Din copiile mesajelor telefonice aflate la dosar de urmărire penală, rezultă faptul că toate întâlnirile dintre inculpat și partea vătămată A.A. au fost consimțite de minor, minorul trasmițându-i inculpatului de pe telefon, o serie de mesaje prin care își exprima dragostea față de inculpat și dorința de a întreține relații sexuale cu acesta.

Deși minorul a susținut că aceste mesaje au fost trucate de inculpat, din nicio probă administrată în cauză nu a rezultat trucarea, alterarea conținutului acestor mesaje.

De asemenea, relevante din punctul de vedere exprimat mai sus sunt discuțiile telefonice dintre minorul A.A. și martorul M.E., discuții din care rezultă că cei doi au o relație de natură homosexuală, pe care încearcă să o țină ascunsă de părinții minorului și că minorul A.A. folosea o cartelă V. pentru a comunica cu acest martor, în acest sens fiind referatele de redare a convorbirilor telefonice dar și referatul întocmit la data de 15 iulie 2011 de Poliția sectorului 4.

Și martora S.D., căreia minorul i-a relatat, în prezența și a martorului M.E., că a fost constrâns de inculpat, la întreținerea relațiilor sexuale, a arătat că, din modul în care minorul și martorul M. se purtau unul cu altul, a bănuit că aceștia au o relație homosexuală.

În opinia instanței de apel, minorul a relatat părinților despre actele sexuale realizate prin constrângere din partea inculpatului, atunci când după ce minorul a încercat ruperea relației cu inculpatul și acesta l-a șantajat cu faptul că le va povesti părinților despre relația dintre ei.

Față de faptul că nu există probe certe, indubitabile din care să rezulte constrângerea, având în vedere și faptul că este posibil ca minorul să mai aibă asemenea relații de natură homosexuală, având în vedere că toate declarațiile care vin în acuzarea inculpatului se bazează exclusiv pe relatările minorului și în fine, având în vedere faptul că minorul, așa cum s-a dovedit, ar fi putut avea mai multe motive să fie nesincer, Curtea apreciază că în mod corect, legal și temeinic prima instanță a schimbat încadrarea juridică a faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 198 C. pen.

În ceea ce privește ce de-a doua critică formulată, aceea potrivit căreia, în mod greșit a fost achitat inculpatul pentru infracțiunea de acte sexuale cu un minor în dauna părții vătămate F.L., Curtea a apreciat că este neîntemeiată.

S-a susținut în actul de sesizare al instanței faptul că, prin plângerea formulată, tatăl minorului F.L., numitul F.C. a sesizat organele de poliție cu privire la aceea că, în luna iulie a anului 2008, fiul său s-a întâlnit cu inculpatul, în toaleta hotelului H., de la etajul I, pentru a întreține cu inculpatul acte sexuale, în schimbul promisiunii de a primi de la inculpat 200 euro, sumă pe care inculpatul nu i-a mai dat-o fiului său.

Fiind audiat, minorul a relatat faptul că, în luna iulie a anului 2008, aflând despre inculpat că întreține acte sexuale în schimbul unor sume de bani, a convenit să se întâlnească cu acesta la hotelul H., aici au avut acte sexuale într-o toaletă, după care inculpatul nu i-a mai dat suma de bani promisă.

Martorul A.R.Ș. a relatat că știe de la minorul F.L. că în luna iulie a întreținut acte sexuale cu inculpatul în toaleta hotelului H.

Astfel, Curtea reține, în legătură cu fapta din luna iulie 2008, că, singurele probe administrate în cauză și anume declarația minorului, declarațiile martorilor F.C. și A.R., care tot ceea ce au declarat se bazează pe relatările exclusive ale minorului, nu fac dovada actelor materiale din luna iulie 2008. Nicio altă probă administrată în cauză, în afara celor două declarații de martori, la rândul lor indirecte și bazate pe relatările minorului, nu demonstrează comiterea infracțiunii de acte sexuale cu minorul F.L., în luna iulie a anului 2008.

Faptul că există o similitudine în ceea ce privește modul de operare, între infracțiunea presupus comisă în luna iulie și cea rămasă în faza tentativei în luna octombrie a aceluiași an, necoroborat cu alte probe directe, concludente și pertinente, nu face prin el însuși dovada comiterii faptei din luna iulie. Prezumția de nevinovăție nu poate fi înfrântă decât prin probe certe de vinovăție ori, probele administrate în legătură cu această faptă, nu au gradul de certitudine necesar răsturnării acestei prezumții.

Procesul-verbal de conducere în teren, invocat de parchet în susținerea criticilor, în sensul că se coroborează cu declarațiile minorului F.L. și ale martorului A.R., nu prezintă relevanță în cauză, deoarece, acesta se referă la tentativa de întreținere a actelor sexuale cu cei doi, F.L. și A.R., din ziua de 8 octombrie 2008, tentativă pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză nu și la fapta din luna iulie, cu care de altfel, A.R. nu are nicio legătură, acesta fiind implicat doar în ceea ce privește fapta din luna octombrie 2008.

În fine și declarațiile angajaților hotelului H. se referă exclusiv la fapta din luna octombrie 2008 nu și la cea din luna iulie 2008.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că în mod just că prima instanță l-a achitat pe inculpat pentru această infracțiune, nefiind dovezi în sensul comiterii ei.

În ceea ce privește ce de-a treia critică formulată, aceea privind greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) - (3) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., Curtea a apreciat că este esențial nefondată.

Potrivit art. 198 alin. (2) C. pen., cu aceeași pedeapsă, de la 3 la 10 ani se sancționează actul sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de același sex între 15 - 18 ani, dacă fapta este săvârșită de tutore, curator, supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa ori dacă făptuitorul a abuzat de încrederea victimei ori de autoritatea ori influența sa asupra acesteia.

Astfel, pentru a fi în prezența agravantei de la alin. (2) al textului incriminator, inculpatul trebuie să se afle într-o poziție din care poate influența mult mai ușor victima, are deplină autoritate și credibilitate în fața acesteia, aceste calități fiind enumerate de legiuitor, fiind cele de profesor, educator, medic curant, supraveghetor, tutore, curator, îngrijitor, sau, inculpatul se poate afla în orice altă situație necuprinsă în enumerarea de mai sus, specific aceste situații fiind că, inculpatul abuzează de încrederea victimei, de autoritatea sau influența sa asupra victimei.

Fiind o infracțiune privitoare la viața sexuală, obiectul juridic general al infracțiunii de act sexual cu un minor este reprezentat de relațiile sociale care se formează și care se dezvoltă în jurul valorii sociale care este dreptul la libertatea sexuală a persoanei. Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale privitoare la libertatea sexuală a minorului aflat în anumite raporturi de dependență față de făptuitor. Subiectul activ al actului sexual cu un minor, în condițiile art. 198 alin. (2) C. pen. este calificat, el neputând fi decât o persoană care se află într-o poziție de autoritate față de minor, respectiv, persoana care are calitatea de tutore, curator, supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator al minorului. Subiect pasiv va fi minorul cu vârsta cuprinsă între 15 - 18 ani, care se află sub tutela, curatela, supravegherea, îngrijirea, asistența etc. a făptuitorului.

Elementul material se realizează prin săvârșirea unui act sexual de orice natură, așa cum a fost definit prin decizie de Înalta Curte de Casație și Justiție la care minorul își exprimă consimțământul, dar acesta este viciat, întrucât făptuitorul s-a folosit de autoritatea sau influența de care se bucură asupra minorului pentru a-l determina pe acesta să participe la actul sexual.

Calitățile de fotograf sau angajat SRI, sub care s-a prezentat unora dintre minori, nu sunt dintre cele de natură a crea o dependență a minorului față de inculpat sau a-l pune pe inculpat într-o poziție de autoritate asupra minorilor.

Nici faptul că s-a prezentat unora dintre minori cu vârste mai mici decât cele reale nu îl situează pe inculpat într-o poziție de autoritate și influență asupra minorilor.

Ca urmare, prima instanță a schimbat corect încadrarea juridică a faptelor inculpatului, prin eliminarea alin. (2) al art. 198, acesta nefiind incident în cauză.

În ceea ce privește al patrulea motiv de apel, și acesta a fost apreciat ca fiind întemeiat, însă nu pentru pedepsele aplicate fiecărei infracțiuni în parte, care sunt corect individualizate și reflectă gradul de pericol social concret al faptelor comise dar și periculozitatea inculpatului, ci pentru tratamentul sancționator aplicat concursului de infracțiuni, care nu a fost cuantificat corespunzător.

Pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile comise sunt închisoarea de la 3 la 10 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen. și de la 3 la 12 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (3) C. pen. Instanța i-a aplicat inculpatului pedepse situate deasupra minimului de 3 ani, diferite ca și cuantum în funcție de numărul de acte materiale care compun infracțiunile continuate, cea mai mare dintre aceste pedepse, fiind aceea de 5 ani, situată semnificativ deasupra minimului special. În urma contopirii, instanța a aplicat inculpatului un spor de 1 an la pedeapsa rezultantă de 5 ani, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

Instanța de apel apreciază că sporul de 1 an, față de multitudinea de acte materiale, perioada mare de timp în care a comis aceste infracțiuni, persistența infracțională deosebită de care a dat dovadă inculpatul, sporul de 1 an este insuficient pentru sancționarea numărului mare de infracțiuni comise în concurs.

Potrivit art. 34 lit. b) C. pen. atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani.

Curtea apreciază că un spor de 2 ani, aplicat la pedeapsa cea mai grea la care a fost condamnat inculpatul este în măsură să asigure realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei, dar și funcția de exemplaritate a acesteia, prin descurajarea și altor cetățeni tentați să comită fapte asemănătoare.

Inculpatul a dat dovadă de o mare ușurință în încălcarea unor principii morale, din conținutul convorbirilor telefonice dintre acesta și minori, rezultând o decădere morală cu totul ieșită din comun, a racolat un număr mare de minori în vederea întreținerii cu aceștia de acte sexuale nefirești, a profitat de situația materială a unor minori, promițându-le sume de bani în schimbul întreținerii de acte sexuale, astfel încât pedeapsa rezultantă pentru inculpat trebuie să fie exemplară.

Ca urmare, Curtea apreciază că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare este în măsură să sancționeze corespunzător activitatea infracțională a inculpatului.

Cea de-a cincea critică a fost apreciată, fiind este de asemenea întemeiată.

Având în vedere multitudinea de acte materiale comise împotriva minorilor, ușurința cu care i-a abordat pe aceștia și i-a atras în această activitate, predispoziția evidentă a inculpatului către pedofilie, Curtea apreciază că inculpatul creează o stare de pericol pentru minori, astfel încât, acesta nu este în măsură să exercite drepturile părintești și nici dreptul de a fi tutore sau curator.

Ca urmare, va interzice inculpatului, drepturile părintești precum și dreptul de a fi tutore sau curator, pe o perioadă de 3 ani, după terminarea executării pedepsei sau considerarea acesteia ca fiind executată.

În ceea ce privește cea de-a șasea critică, acesta a fost apreciată ca întemeiată.

În mod evident, părțile vătămate minore au suferit consecințe negative în plan fizic și psihic ca urmare a faptelor inculpatului, asemenea fapte fiind de natură să cauzeze grave dezechilibre în ceea ce privește dezvoltarea minorilor, sănătatea lor mentală și emoțională.

Chiar și în condițiile în care minorii au întreținut aceste acte sexuale de bună voie, fără constrângere, Curtea are în vedere faptul că, aceștia nu au discernământul necesar pentru a-și asuma consecințele propriilor activități, nu au capacitatea necesară de a adopta un comportament conștient și asumat, având în vedere și tentația materială cu care au fost ademeniți de inculpat.

Totodată, Curtea nu poate pierde din vedere nici aspectul că, acești minori, s-au dovedit a fi lipsiți de îndrumare și supraveghere corespunzătoare din partea părinților lor, care au demonstrat o implicare redusă în viața de zi cu zi a copiilor lor, numai astfel putându-se explica faptul că minorii - unii dintre ei, au fost cei care l-au căutat pe inculpat, oferindu-și servicii sexuale pentru bani, că, minorii stabileau întâlniri cu inculpatul prin convorbiri telefonice și prin messenger-ul calculatorului, fără ca acestea să le fie observate de părinți și mai mult, mulți dintre minori au întreținut acte sexuale cu inculpatul în propriile lor locuințe, aspect care dovedește în plus lipsa de supraveghere și îndrumare din partea părinților.

Aceste aspecte vor conduce la acordarea unor daune morale într-un cuantum echitabil, care să corespundă atât importanței valorilor lezate dar și tuturor împrejurărilor care au făcut posibile aceste fapte și nivelul standardelor morale în ceea ce îi privește pe minori.

Totodată, Curtea are în vedere nu în ultimul rând faptul că aceste daune morale nu au fost solicitate de minori sau reprezentanții legali ai acestora, acțiunea civilă fiind exercitată din oficiu, în conformitate cu art. 17 C. proc. pen., numai în ceea ce privește părțile vătămate minori.

La cuantificarea acestora, va avea în vedere numărul de acte materiale exercitate asupra fiecărui minor în parte, împrejurările concrete ale comiterii acestor fapte. Va acorda astfel daune morale părților vătămate A.A., A.M.V., I.G., N.M.M., I.A.M., P.A.P., P.I. Celelalte părți vătămate au devenit majore și nu s-au constituit părți civile.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul Parchetului și va desființa sentința apelată, urmând a pronunța o soluție în urma rejudecării potrivit celor expuse.

În ceea ce privește apelul inculpatului S.I., Curtea a apreciat că este întemeiat numai în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul.

Celelalte motive sunt apreciate ca fiind neîntemeiate.

În ceea ce privește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul, Curtea a examinat deja această pedeapsă cu ocazia examinării apelului Parchetului, apreciind că nu corespunde ansamblului activității infracționale a inculpatului, aplicând încă 1 an la sporul de 1 an fixat de prima instanță. Pentru aceste considerente, această critică nu va mai fi examinată de instanța de apel.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a fi achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) săvârșită asupra părții vătămate F.L.I., Curtea a constatat nefondată această critică, deoarece inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. referitoare la partea vătămată F.L. - fapta din luna iulie 2008, fiind condamnat doar pentru tentativă la această infracțiune, cu referire la partea vătămată F.L.I. -fapta din luna octombrie 2008.

În ceea ce privește a treia critică formulată, aceea privind cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat, Curtea a apreciat că este întemeiată.

Instanța de judecată l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 30.000 RON, o sumă deosebit de mare, fără nicio motivare referitoare la cuantumul acestei sume, fără a se arăta ce anume cheltuieli s-au avansat de stat în vederea instrumentării acestui dosar. O asemenea motivare era necesară deoarece nu este vorba despre o sumă obișnuită în procesele penale ci despre o sumă neobișnuit de mare.

Această sumă a fost preluată probabil din rechizitoriul parchetului, unde se arată de asemenea, că, aceste cheltuieli sunt în sumă de 30.000 RON, fără o justificare a acesteia, un decont, un mod de calcul sau orice altă justificare a acestui cuantum neobișnuit.

Împotriva acestei decizii inculpatul S.I. a declarat, în termen legal, recursul de față, prin care a solicitat, invocând ca temei legal cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17² și art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 5 noul C. pen., admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, în raport cu prevederile art. 74 - 76 C. pen. să se procedeze la o reindividualizare a pedepselor iar pedeapsa rezultată să fi orientată către minimul special, în așa fel încât aceasta să fie suspendată în condițiile art. 81 sau 86¹ C. pen.; referitor la latura civilă a cauzei s-a solicitat reducerea cuantumului despăgubirilor bănești.

Totodată la termenul de judecată din 5 martie 2014, la interpelarea instanței, apărătorul a arătat că, în raport cu modificările aduse Codului penal, se impune, pentru infracțiunile ale căror victime au fost minorii mai mici de 15 ani, schimbarea încadrării juridice în art. 220 alin. (1), iar pentru minorii a căror vârste sunt mai mari de 15 ani apărarea a solicitat să fie avut în vedere art. 5 din C. pen. referitor la legea penală mai favorabilă.

Examinând recursul declarat de inculpatul S.I. Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Preliminar, observă cele ce urmează:

Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea Apel București, secția a II-a penală, la 20 decembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care s-a operat o limitare semnificativă a devoluției recursului - reglementat ca a doua cale de atac ordinară - în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate iar altele au fost substanțial modificate sau au fost incluse în aria de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17² al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen. (din 1969 care este legea penală aplicabilă recursului de față) toate acestea, în considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii controlului judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de drept (de legalitate).

Calitatea tratamentului sancționator aplicat inculpatului - care reprezintă neîndoielnic, o chestiune de (ne) temeinicie - nu mai poate fi examinată în recurs, pe de o parte, pentru că pct. 14 al art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, mărginește controlul judiciar în recurs la ipoteza în care s-ar fi aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (ceea ce, evident, nu este cazul), iar pe de altă parte, pentru că - așa cum s-a arătat și mai sus - cazul de casare prevăzut de pct. 17² nu poate fi incident.

Nici cererea de reducere a cuantumului despăgubirilor bănești formulată de inculpat nu poate fi examinată în recurs întrucât aceasta nu se circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., cuantumul acestor despăgubiri fiind rezultatul aprecierii de către instanță a prejudiciului moral cauzat prin infracțiunea săvârșită de către inculpat.

În consecință, obiecțiunile formulate în recursul de față, subsumate - potrivit motivelor scrise și susținerilor orale ale apărării cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) C. proc. pen., pct. 17² și pct. 14 se apreciază a fi neîntemeiate.

Cu toate acestea, odată cu intrarea în vigoare, la 1 februarie 2014, a noilor coduri - penal și de procedură penală - instanța, în vederea aplicării, din oficiu, a prevederilor art. 5 C. pen. potrivit cu care "în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă", text de lege ale cărui cerințe sunt îndeplinite, va admite recursul declarat de inculpatul S.I., va casa în parte decizia penală recurată și în parte Sentința penală nr. 528 din 26 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și, în rejudecare:

Se va proceda la descontopirea pedeapsei rezultante de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. e) C. pen., în pedepsele componente, precum și sporul de 2 ani închisoare. Cu privire la aplicarea art. 4 C. pen.

Art. 4 C. pen. prevede că legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Înalta Curte constată că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea a trei infracțiuni prev. de art. 198 alin. (1) și (3), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (părți vătămate I.G.A., P.A.P. și P.A.), a unei infracțiuni prev. de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată O.L.) și a unei infracțiuni în forma tentativei, prev. de art. 20, rap. la art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., (parte vătămată F.L.I.).

În noul C. pen. - art. 220 încriminează actul sexual cu un minor:

1) Raportul sexual, actul sexual oral sau anal, precum și orice alte acte de penetrare vaginală sau anală comise cu un minor cu vârsta între 13 și 15 ani se pedepsesc cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârșită asupra unui minor care nu a împlinit vârsta de 13 ani, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

3) Fapta prevăzută în alin. (1), comisă de un major cu un minor cu vârsta între 13 și 18 ani, când majorul a abuzat de autoritatea ori influența sa asupra victimei, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

4) Fapta prevăzută în alin. (1) - (3) se sancționează cu închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, atunci când:

a) minorul este rudă în linie directă, frate sau soră;

b) minorul se află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul făptuitorului;

c) a fost comisă în scopul producerii de materiale pornografice.

(5) Faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) nu se sancționează dacă diferența de vârstă nu depășește 3 ani.

Or, în art. 220 C. pen. (2014) nu mai este încriminată distinct, ca formă agravată a infracțiunii, ipoteza în care actul sexual a fost determinat de oferirea sau darea de bani sau alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei.

Fapta prevăzută în alin. (1) comisă de un major cu un minor cu vârsta între 13 și 18 ani este încriminată, conform art. 3 al art. 220 C. pen., numai în ipoteza în care majorul a abuzat de autoritatea ori influența sa asupra victimei.

Cum această circumstanță nu se mai regăsește în cauză Înalta Curte constată că unii dintre minorii care au întreținut raporturi sexuale avea vârsta mai mare de 15 ani iar această faptă nu mai este prevăzută de legea penală.

În speță, minorii I.G.A., P.A.P., P.A. O.L. și F.L.I. aveau la data săvârșirii faptei vârste mai mari de 15 ani.

În aceste circumstanțe se va face aplicarea art. 4 C. pen. și în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. se va proceda la achitarea inculpatului S.I. pentru săvârșirea pentru săvârșirea a trei infracțiuni prev. de art. 198 alin. (1) și (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (părți vătămate I.G.A., P.A.P. și P.A.), a unei infracțiuni prev. de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată O.L.) și a unei infracțiuni în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., (parte vătămată F.L.I.).

Totodată va fi înlăturată și obligarea inculpatului S.I. la plata daunelor morale în sumă de 5000 euro către partea vătămată I.G.A. și 2000 euro către partea vătămată P.A.P.

Referitor la incidența art. 5 C. pen. text de lege ale cărui cerințe sunt îndeplinite, cu consecința, pe de o parte a schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.I. din infracțiunea de act sexual cu un minor, în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior) în infracțiunea de act sexual cu un minor, în formă continuată, prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părții vătămate A.M.V. (7 acte materiale);

- pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părții vătămate I.A.M. (4 acte materiale);

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părții vătămate A.A. (4 acte materiale);

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părții vătămate N.M.M. (5 acte materiale);

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părții vătămate N.M.M. (5 acte materiale).

În temeiul art. 386 C. proc. pen. se va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului S.I. din infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1), (3) C. pen. (anterior) în infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părții vătămate P.I.S.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. se va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului S.I. din tentativă la infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1), (3) C. pen. (anterior) în tentativă la infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de 32 C. pen. rap. la art. 220 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat pe la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părții vătămate A.R.Ș.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. (anterior), vor fi contopite pedepsele aplicate inculpatului S.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen., la care se va adaugă un spor de 1 an, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev, de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. se va aplica inculpatului S.I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen.

Va fi dedusă din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2011 la 2 aprilie 2014.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 300 RON urmează a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva Deciziei penale nr. 391/A din 20 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează în parte decizia penală recurată și în parte Sentința penală nr. 528 din 26 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen. în pedepsele componente, precum și sporul de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 4 C. pen. și în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. achită pe inculpatul S.I. pentru săvârșirea a trei infracțiuni prev. de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (părți vătămate I.G.A., P.A.P. și P.A.), a unei infracțiuni prev. de art. 198 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată O.L.) și a unei infracțiuni în forma tentativei, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1) și (3) C. pen., (parte vătămată F.L.I.).

Reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 5 C. pen. și, în consecință:

În temeiul art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului S.I. din infracțiunea de act sexual cu un minor, în formă continuată, prev. de art. 198 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior) în infracțiunea de act sexual cu un minor, în formă continuată, prev. de art. 220 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la următoarele pedepse:

- pedeapsa de 4 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părții vătămate A.M.V. (7 acte materiale);

- pedeapsa de 3 ani și 9 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părții vătămate I.A.M. (4 acte materiale);

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părții vătămate A.A. (4 acte materiale);

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părții vătămate N.M.M. (5 acte materiale);

- pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părții vătămate N.M.M. (5 acte materiale).

În temeiul art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului S.I. din infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1), (3) C. pen. (anterior) în infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părții vătămate P.I.S.

În temeiul art. 386 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului S.I. din tentativă la infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 198 alin. (1), (3) C. pen. (anterior) în tentativă la infracțiunea de act sexual cu un minor, prev. de 32 C. pen. rap. la art. 220 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen. pentru fapta comisă împotriva părții vătămate A.R.Ș.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen. (anterior), contopește pedepsele aplicate inculpatului S.I., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) și f) C. pen., la care adaugă un spor de 1 an, în final, inculpatul având de executat pedeapsa de 5 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului S.I. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și f) C. pen.

Înlătură obligarea inculpatului S.I. la plata daunelor morale în sumă de 5000 euro către partea vătămată I.G.A. și 2000 euro către partea vătămată P.A.P.

Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2011 la 2 aprilie 2014.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 300 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2014.

Procesat de GGC - NN