Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul București, secția a V-a civilă, la data de 27 mai 2008 reclamantul T.L., a chemat în judecată pe pârâta CN A.D.N.R. SA, solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 71.400 euro cu titiu de despăgubire pentru terenul expropriat, în suprafață de 119 mp, proprietatea în coproprietate cu SC S.R.T. SRL în cota indiviză de 50%, suma calculata la prețul de 600 euro/mp.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 198/2004.
În motivare a arătat că este proprietar în cota indiviza 50% al terenului având categoria intravilan curți construcții, în suprafață totală de 1.800 mp, situat pe teritoriul administrativ al localității Tunari, Jud. Ilfov, teren din care a fost expropriată suprafața de 119 mp.
La data de 12 noiembrie 2007, M.T.C.T. prin CN A.D.N.R. SA, având în vedere Proiectul Fluidizare trafic pe DN 1 km 8+800 - km 11 +100 și Centura rutieră în zona de Nord a Municipiului București, Obiect 5B - Extindere la 4 benzi a Centurii Rutiere a Municipiului București pe sectorul cuprins între km 2+400 și intersecția cu DN 4, prin Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Tunari, în baza procesului verbal din 12 noiembrie 2007 și a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 12 noiembrie 2007, a dispus exproprierea și aprobarea prin consemnare de despăgubiri aferente terenului situat în Comuna Tunari, ce a aparținut expropriatului T.L. și SC M.C.A.Y.C. SRL, societate care ulterior a înstrăinat cota indiviza de 50% din terenul în cauza către SC S.R.T. SRL.
Reclamantul a mai arătat că suprafața totală expropriată este de 119 mp, la prețul de 140 euro/mp, cuantumul acordat ca despăgubire fiind de 16.660 euro.
S-a mai arătat că prețul stabilit conform procesului verbal din 12 noiembrie 2007 în Baza Hotărârii de stabilire a de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul Local Tunari, este nereal, având în vedere că în zona respectivă sunt companii străine și romanești care dețin o înaltă recunoaștere internă și internațională, se află într-o locație care deține o dezvoltare industrială, este foarte bine poziționată din punct de vedere al amplasării rutiere, fiind la jumătatea distanței 3 dintre DN și E 85, este limitrofa capitalei, cei mai mulți angajați ai companiilor amplasate în aceasta zonă fiind din București și se află foarte aproape de calea ferată. Din punctul de vedere al dezvoltării imobiliare, are un potențial mare, prețurile pe metru pătrat în această zonă fiind cu mult peste valoarea ce a fost atribuită de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004.
Prin sentința civilă nr. 1943 din 25 octombrie 2012 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 773 euro în echivalent în lei la data plății, diferență de valoare a cotei indivize de 1/2 din terenul expropriat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 45 din 12 noiembrie 2007, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a hotărât exproprierea terenului de 119 mp. din Tunari jud. Ilfov, pentru o despăgubire de 56.830,59 lei, echivalentul sumei de 16.600 de euro (reținându-se o valoare de 140 de euro/mp a terenului). Terenul face parte din suprafața de 1.800 mp, având ca proprietari în cote indivize egale pe reclamant și pe SC M.C.C. SRL. Terenul are așezarea care rezultă din planul de amplasament si delimitare a imobilului.
Potrivit recipisei de consemnare din 2007 - fila 33, s-a consemnat la SC C.E.C. SA pe numele reciamantuiui și ai SC M.C.C. SRL suma de 56.830.59 lei, depusă de CN A.D.N. SA - reprezentantul statului roman, expropriator.
Tribunalul a reținut valoarea de 18.207 euro - pentru terenul de 119 mp, rezultată din raportul de expertiza întocmit de experții M.E., M.V. si F.F., de la data exproprierii, având în vedere că de la acea data expropriatul este lipsit de proprietate, având dreptul să fie despăgubit cu valoarea determinată ia acel moment, valoare ce trebuie stabilită la data transferului proprietății.
Nu au fost reținute concluziile raportului din 23 martie 2010 ( filele 184-196), având în vedere că experții au determinat valoarea terenului potrivit prețurilor din anunțurile imobiliare, fără a ține seama de prețuri rezultând în contracte de vânzare-cumpărare.
Având în vedere că rezultă o diferență de 1.547 euro între valoarea determinată de experții desemnați de instanță și valoarea terenului stabilită prin hotărârea de expropriere, instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 773 de euro, diferență de valoare pentru cota de Vz din dreptul de proprietate.
Având în vedere că plata sumei de 16.660 de euro (echivalentul lei) a fost făcută prin consemnare și că reclamantul a știut cel mai târziu despre consemnarea sumei la data de 24 aprilie 2008, hotărârea a fost dată numai pentru diferența de valoare.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel pârâtul Statul Român prin CN.A.D.N.R. SA și reclamantul T.L.
În motivare pârâtul Statul Român prin CN.A.D.N.R. SA a susținut că hotărârea apelată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, considerând eronat că stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii s-ar raporta la momentul exproprierii, iar nu la momentul efectuării expertizei în fața instanței de judecată.
S-a mai susținut că instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 în varianta de la data introducerii cererii de chemare în judecată (27 mai 2008) și de la data efectuării expertizei (30 octombrie 2009), articol ce trimitea Ia art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, ce reglementează modalitatea și momentul stabilirii despăgubirii imobilului expropriat în faza de judecată care dispun: „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză."
Normele reglementate de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, respectiv art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 constituie norme de drept procesual și, pe cale de consecință, se bucură de aplicabilitate imediată, motiv pentru care instanța de fond, în momentul pronunțării, trebuia să ia în considerare faptul că obligativitatea raportării cuantumului despăgubirilor la momentul exproprierii a fost înlocuită cu obligativitatea raportării cuantumului despăgubirilor la momentul întocmirii raportului de expertiză.
Noua lege de procedură reprezentată de trimiterea la norma generală cuprinsă în Legea nr. 33/1994 intervine în timpul desfășurării unui proces pendinte, fiind așadar de imediată aplicare, în sensul art. 725 alin. (1) C. proc. civ: „Dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege".
Drept urmare, luând în considerare că despăgubirea stabilită de majoritatea comisiei de experți în etapa procesuală a apelului este de 119 euro/mp. rezultă că despăgubirea de 140 euro/mp,oferită de Statul Român, este suficientă.
Reclamantul T.L. a formulat apel împotriva sentinței civile nr. 1943 din 25 octombrie 2012 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, instanța constatând că este tardiv,iar, ulterior, cerere de aderare la apel.
În motivare s-a susținut în esență că instanța de fond a reținut că valoarea suprafeței de teren expropriat este cea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză de experții H.E., M.V. și F.F., de 18.207 euro, indicând că acest raport s~ar afla la filele 201-209 din dosar, instanța omologând raportul de expertiză astfel identificat.
Or, la filele 201-209, nu se află niciun raport de expertiză, ci o copie a unei decizii pronunțată de către înalta Curte de Casație și Justiție într-un alt dosar, depusă ca practică de către pârâtă.
Raportul de expertiză întocmit în cauză de comisia formată din cei 3 experți se află la filele 185 și următoarele din dosar, iar prin acesta s-a stabilit valoarea terenului expropriat la suma de 47.600 euro și această valoare ar fî trebuit avută în vedere de instanța de fond.
Apelantul reclamant a susținut eă prin sentința apelată instanța a reținut în mod corect că trebuie avută în vedere valoarea terenului ia momentul exproprierii, însă a apreciat în mod greșit că această valoare ar trebui determinată prin raportare la prețurile care rezultă din contractele de vânzare-cumpărare efectiv încheiate, iar nu prin raportare la prețurile de pe piață din anunțurile imobiliare.
S-a mai arătat că instanța de fond a înlăturat în mod greșit adresa depusă de reclamant ia dosar, eare privea prețurile de tranzacționare ale imobilelor similare, cu motivarea, pe de o parte, că suprafața expropriată face parte dintr-o suprafață cu destinația de drum de acces, iar, pe de altă parte, că respectivele contracte menționate în „consultația notarială" privesc suprafețe de 1.000 mp și 1.618 mp.
Or, așa cum s-a arătat, suprafața expropriată face parte dintr-o suprafață mult mai mare de teren, de 1.800 mp, și nu constituie o suprafață de sine stătătoare, delimitată, care ea singură avea destinația de drum de acces. De aceea, prețul acesteia trebuia raportat la întregul teren de 1.800 mp, iar în funcție de destinația acestuia trebuia avută în vedere și destinația suprafeței expropriate.
Reclamantul nu folosea suprafața expropriată distinct de restul terenului, iar dacă la un moment dat s-ar fî hotărât să vândă, ar fi vândut întregul teren, iar nu o bucată de 119 mp.
În consecință, apelantul reclamant a arătat că valoarea pe care instanța de fond ar fi trebuit să o rețină era cea stabilită inițial prin raportul de expertiză aflat la filele 185 și urm. din dosar, valoare avută la data exproprierii, dar ținând seama de prețul de piață al terenurilor similare pentru întregul teren de 1800 mp, respectiv valoarea suprafeței expropriate de 47.600 euro.
Prin Decizia nr. 30/A din 30 ianuarie 2014 Curtea de Apel București, secția a IlI-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul principal și incident formulat de apelantul reclamant T.L.. A admis apelul declarat de apelantul pârât Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea ca ne fondată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar reclamantul nu a respectat aceste dispoziții legale.
Pe fondul pricinii criticile formulate de pârât și de reclamant au fost analizate unitar și s-a reținut cu referire la critica vizând stabilirea în mod eronat valorii de circulație a imobilului supus exproprierii în raport de momentul exproprierii că dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd drept criteriu în stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite expropriatului „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială", iar ca moment al stabilirii acestui preț este „la data întocmirii raportului de expertiză.".
Aceste dispoziții legale au fost avute în vedere de legiuitor și în actul normativ ulterior privitor la aceasta materie, respectiv Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010. Astfel, conform art. 22 alin. (3) din actul normativ menționat: „Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii".
Cum instanța de fond a obligat pârâtul la plata de despăgubiri rezultate din raportul de expertiză întocmit de experții M.E., M.V. și F.F., valoarea reținută fiind cea de la data exproprierii, s-a constatat că instanța de fond, în mod greșit, a făcut aplicarea dispozițiilor legale incidente sus-arătate.
Într-adevăr, expropriatul este lipsit de dreptul său de a se folosi de imobilul expropriat încă de la momentul exproprierii, contestația formulată neproducând vreun efect suspensiv în ceea ce privește exproprierea, însă, în raport de dispozițiile legale sus arătate, urmează a fi avută în vedere data efectuării expertizei ca moment al stabilirii prețului despăgubirilor acordate expropriatului.
În mod corect instanța de fond a apreciat că art. 26 din Legea nr. 33/1994 se referă la situația în care despăgubirea este calculată de către instanță, însă trebuie avut în vedere că momentul ia care se calculează despăgubirile este acela al efectuării raportului de expertiză, contestatorul asumându-și riscul neîncasării despăgubirilor consemnate la dispoziția sa de către expropriator pentru situația existenței unei fluctuații pe piața imobiliară.
Raportul de expertiză avut în vedere de prima instanță se află depus la filele 201 - 209 dosar fond, vol. al Il-lea, această instanță omologând acest raport de expertiză.
Apelantul reclamant a susținut că în considerentele primei sentințe aceste rețineri sunt eronate, întrucât la filele indicate nu se află nici un raport de expertiză, ci o copie a unei decizii pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție într-un alt dosar. Or, această critică este nefondată dacă se are în vedere faptul că filele indicate de către instanța de fond corespund vol. al ll-lea al dosarului primei instanțe, hotărârea instanței supreme aflându-se, într-adevăr, la filele indicate de apelantul reclamant, dar în vol. I ce a format dosarul primei instanțe.
Raportat la dispozițiile legale incidente, nu au fost avute în vedere concluziile din raportul de expertiză depus Ia dosar la filele 185 și următoarele dosar fond vol. I, dat fiind că acest raport a stabilit o valoare a terenului expropriat la data exproprierii, precum și faptul că experții au luat în considerare numai oferte postate pe internet și nu valori de tranzacționare.
Susținerea apelantului reclamant în sensul că valoarea despăgubirii poate fi determinată prin raportare la prețurile de piață din anunțurile imobiliare, respectiv că nu se impune determinarea acestei despăgubiri prin raportare la prețurile care rezultă din contractele de vânzare cumpărare efectiv încheiate a fost înlăturată față de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care dispune în sensul că la stabilirea despăgubirilor se va avea în vedere „prețul eu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială", din interpretarea gramaticală, dar și teleologică a acestei dispoziții rezultând intenția legiuitorului de a se avea în vedere prețuri deja practicate de participanții la o asemenea convenție bilaterală de vânzare cumpărare, prețul rezultat din asemenea convenții reflectând într-un mod mai fidel valoarea imobilelor decât cele care sunt postate ca și intenții de achiziționare, respectiv vânzare a acestora.
S-a reținut că din raportul de expertiză, respectiv anexa la raportul omologat de instanța de fond nu rezultă aplicarea unei corecții care să fie fundamentată pe faptul că terenul este deținut în indiviziune cu o societate comercială.
Faptul că exproprierea a vizat doar o suprafață de 119 mp în mod judicios a fost apreciat de comisia de experți ca impunând aplicarea unei corecții, comisia trebuind a se raporta la caracteristicile suprafeței efectiv expropriate.
În legătură cu destinația terenului s-au avut în vedere mențiunile rezultate din contractul de vânzare cumpărare autentificat din 14 martie 1997 de către B.N.P., E.L. (fila 631 dosar fond vol. 1) în care se reține că terenul de 1.800 mp - din care au fost expropriați cei 8.119 mp - formează drum de acces. Or, aceste aspecte, pot fi reținute ca și criteriu de corecție In defavoarea reclamantului, neputându-se conchide în sensul unei egalități de preț cu un alt teren care nu are o asemenea sarcină de drum de acces.
Mai mult, contractele de vânzare cumpărare evidențiate în adresa intitulată „Consultație notarială" din 27 februarie 2012 vizează tranzacții încheiate în anul 2007, respectiv 2008. Aceste tranzacții nu pot fi avute în vedere ca fiind relevante pentru momentul efectuării expertizei în fond, expertiză care avea a fi refăcută în urma încuviințării obiecțiunilor ulterior termenului de judecată din data de 26 mai 2010, tranzacțiile depuse la dosar fiind relevante doar dacă urma a se lua în considerare valori de tranzacționare la momentul exproprierii. În mod judicios experții s-au raportat doar la tranzacțiile încheiate într-o perioadă cât mai apropiată momentului efectuării expertizei în fond, acestea având relevanță prin raportare la art. 26 din Legea nr. 33/1994, câtă vreme ele exprimă valori de tranzacționare apropiate acelui moment.
Împotriva acestei decizii reclamantul T.L. a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În critici se susține că în mod greșit instanța a considerat că despăgubirile acordate au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor legale.
Momentul la care se calculează valoarea bunului expropriat este momentul realizării exproprierii.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 33/1994 republicată "exproprierea de imobile, în tot sau în parte se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire".
Transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor din proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice în proprietatea publică a statului sau a unităților administrativ teritoriale și în administrarea expropriatorului operează de drept la data emiterii actului administrativ de expropriere de către expropriator, ulterior consemnării sumelor aferente despăgubirii,
Având în vedere că legea prevede ca despăgubirea să fie prealabilă exproprierii, rezultă că aceasta trebuie calculată la momentul exproprierii și nu la data efectuării raportului de expertiză.
Data la care s-a efectuat exproprierea este data la care proprietarul a suferit pierderea, începând cu acea dată proprietarul este lipsit de dreptul de proprietate și se naște dreptul la despăgubiri.
Acceptarea ideii că despăgubirile se calculează la o dată ulterioară exproprierii, respectiv la data realizării expertizei, față de fluctuațiile pieței imobiliare și scăderea prețului imobilelor, atrage consecința scăderii valorii despăgubirii.
Prin urmare, suma de 47.600 euro stabilită în primul raport de expertiză reprezintă valoarea reaiă a terenului,
Nu s-a ținut seama de prejudiciul suferit ca urmare a exproprierii. Despăgubirea cuvenită se compune din valoarea reală a imobilului cât și din prejudiciul cauzat prin măsura exproprierii, la calcuiarca despăgubirii trebuie să se țină seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritoriaiă, de daunele aduse proprietarului.
Terenul se află într-o zonă de interes imobiliar, iar exproprierea a determinat o fărâmițare excesivă a proprietății, scăzând valoarea terenului rămas în proprietate. Faptul că terenul este în proprietate indiviză nu îi afectează valoarea terenului.
Recursul va fi respins.
Potrivit art. 44 alin. (3) din Constituția României revizuită, dreptul de proprietate privată este garantat de stat și „nimeni nu poate ti expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire".
Această dispoziție a fost preluată în Legea nr. 33/1994, care statuează în art. 1 că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească" reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere.
Conform art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 Ia calcularea cuantumului despăgubirilor experții precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Despăgubirea cuvenită expropriatului se compune atât din valoarea reală a imobilului expropriat, cât și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite prin măsura exproprierii, iar la calcularea acestei despăgubiri trebuie să se țină seama de prețul eu care se vând, în mod obișnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeași unitate administrativ-teritoriaiă, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.
În speță, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat să se stabilească cuantumul despăgubirii pentru imobilul expropriat proprietatea sa, aflat în Tunari, Județul Ilfov, în suprafață de 119 mp.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin Hotărârea din 12 noiembrie 2007 (fila 4 dosar fond) s-au acordat despăgubiri în cuantum de 16.660 euro, respectiv 140 euro/mp.
Instanța de fond a reținut valoarea de 18.207 euro - pentru terenul de 119 mp, rezultată din raportul de expertiza întocmit de experții H.E., M.V. si F.F., de la data exproprierii, având în vedere că de la acea data expropriatul e lipsit de dreptul său, având dreptul să fie despăgubit cu valoarea determinată la acel moment, valoare ce trebuie stabilită la data transferului proprietății.
În mod judicios instanța de apei tăcut aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pentru determinarea corectă a cuantumului despăgubirilor cuvenite.
S-a reținut în mod corect că prin raportul de expertiză omologat de instanța de fond corespunzător momentului efectuării expertizei s-a stabilit o valoare a despăgubirilor de 119 euro/mp, mai mică decât cea stabilită prin Hotărârea contestată din 12 noiembrie 2007.
Instanța a respectat exigențele art. 27 din Legea nr. 33/1994 care dispun: (i) Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cît pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubi rea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".
Așa fiind, recursul se privește nefondat, iar criticile invocate în prezentul recurs de reclamantul T.L. nu vor fi primite și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul T.L. împotriva Deciziei nr. 30/A din 30 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, secția a lIl-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2014.