Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 28 august 2013, revizuientul B.V.A.M. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 91/A din 22 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 30627/1/C/2005 şi, rejudecând cauza pe fond, admiterea apelului declarat de intimaţi şi respingerea, ca nefondată, a acţiunii civile formulate de reclamanţi, instituirea unui sechestru asiguratoriu asupra imobilelor în litigiu, situate în Arad, str. C., înscrise în CF nr. xx Arad, cu nr. top. T1, T2 Arad, cu nr. top. T3, T4 Arad, cu nr. top. T5, T6 Arad, cu nr. top. T7, T8 Arad, cu nr. top. T9 şi T10 Arad, cu nr. top. T11.
Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Revizuentul a întemeiat cererea de revizuire astfel formulată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., motivând că nu există niciun dubiu asupra faptului că înscrisul datat la 19 mai 1955, exista la data pronunţării hotărârii atacate, dar nu a putut fi prezentat în instanţă, fiind reţinut de partea potrivnică care nu avea niciun interes să-l depună la dosarele de revendicare derulate pe rolul instanţelor.
În ceea ce priveşte termenul de exercitare a căii de atac, potrivit art. 324 pct. 4 C. proc. civ., face precizarea că este respectat în raport cu data primirii, la cerere, a copiei testamentului din 1955, respectiv 27 august 2013, iar cererea de revizuire a fost depusă la data de 28 august 2013.
Pentru aceste motive, revizuientul a solicitat admiterea cererii de revizuire în temeiul dispoziţiilor legale indicate.
Prin întâmpinarea depusă la data de 10 octombrie 2013, intimaţii C.M.A. şi C.V. au solicitat respingerea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.
În prealabil, intimaţii au invocat excepţia tardivităţii cererii de revizuire, susţinând în acest sens că dispoziţiile art. 324 pct. 4 teza I C. proc. civ., coroborat cu art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prevăd în mod expres că „termenul de revizuire este de o lună şi curge din ziua în care s-a descoperit înscrisurile ce se invocă”.
Sub acest aspect, faţă de susţinerile revizuientului că a luat cunoştiinţă de existenţa înscrisului nou „în cursul lunii iunie 2013”, luând deci în calcul (în lipsa menţionării zilei) ultima zi a lunii, 30 iunie 2013, termenul de revizuire s-a împlinit la 30 iulie 2013, conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ.
În aceste condiţii, înregistrarea cererii de revizuire la data de 28 august 2013 este tardivă, neavând relevanţă data când revizuientul a intrat în posesia documentului, întrucât legea nu distinge.
La data de 17 ianuarie 2014, intimaţii au invocat şi excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire, îndreptată împotriva unei hotărâri dată în apel, care nu a evocat fondul cauzei, ci a păstrat soluţia primei instanţe de fond.
Prin decizia civilă nr. 7A din 23 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă, s-a respins excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire.
S-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.V.A.M. împotriva deciziei civile nr. 91/A din 22 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 30.627/1/2005.
A fost obligat revizuientul să plătească intimaţilor C.M.A. şi C.V. suma de 6265,68 RON, cheltuieli de judecată.
Examinând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor legale ce o reglementează şi a motivelor invocate de revizuient, Curtea de apel a constatat, pe cale de excepţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 43 C. proc. civ. şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ., că este incidentă excepţia de tardivitate, ce face inutilă examinarea îndeplinirii sau neîndeplinirii condiţiilor reglementate de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de către actul invocat ca şi „înscris nou”.
În prealabil, Curtea a constatat, motivat, că excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire, invocată de intimaţii C.M.A. şi C.V., la termenul din 17 ianuarie 2014, pe considerentul că ea a fost îndreptată împotriva unei decizii pronunţată în apel prin care nu a fost evocat fondul cauzei, este neîntemeiată.
În ceea ce priveşte, însă, excepţia de tardivitate a cererii de revizuire, Curtea a constatat că, într-adevăr, cererea nu respectă termenul legal reglementat de art. 324 alin. (1) pct. 43 C. proc. civ., care pentru cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv invocarea unui înscris nou, termenul de o lună se calculează din ziua în care s-a descoperit înscrisul care se invocă, raţiunea fixării acestuia fiind prezumţia că, la data „descoperirii” lui, partea a luat cunoştinţă de acel înscris.
Datele speţei pun în evidenţă faptul că revizuientul a aflat de existenţa testamentului invocat ca şi înscris nou în cursul lunii iunie 2013, potrivit propriei susţineri, însă, în luna august 2013 a reuşit să ia legătura cu o altă persoană (numitul R.N.) persoană care, la rândul său, a împuternicit pe avocat V.N. să obţină o copie a testamentului din Dosarul nr. 774/246/2013 al Tribunalului Arad.
Susţinerile revizuentului potrivit cu care, în speţă, termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire ar curge din ziua obţinerii înscrisului invocat, deci 27 august 2013, sunt nefondate, întrucât legiuitorul a avut în vedere, în mod expres, momentul în care partea a aflat de existenţa înscrisului, fără vreo altă excepţie sau alte interpretări, prin extindere şi la alte ipoteze temporale.
Astfel fiind, Curtea a reţinut că deşi revizuientul, potrivit susţinerilor sale, a aflat de existenţa unui testament din 1955 în cursul lunii iunie 2013, a formulat tardiv cererea de revizuire în data de 28 august 2013, cu încălcarea dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 43 C. proc. civ.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a obligat revizuientul să plătească intimaţilor C.M.A. şi C.V. suma de 6265,68 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, revizuentul B.V.A.M.
În recurs se invocă incidenţa motivului de nelegalitate reglementat art. 304 pct. 9 C. proc .civ., sens în care se arată că recurentul revizuent B.V.A.M. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 91/A/2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. 30627/1/2005, întemeiată în drept, pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar în fapt, pe existenţa unui testament din anul 1955 întocmit de defuncta G.H., antecesoarea intimaţilor care au revendicat imobilul în litigiu situat în mun. Arad, str. C., jud. Arad. Testamentul conţine o clauză conform căreia acest imobil a fost vândut de către defuncta G.H. defunctului L.Ş., antecesorul revizuentului. În aceste condiţii, simulaţia pe care intimaţii şi-au întemeiat acţiunea în revendicare imobiliară promovată împotriva revizuentului şi admisă în această manieră, nu mai are nici un fundament juridic, în cauză devenind operante cu totul alte instituţii de drept.
Intimaţii în cauză au invocat două excepţii, inadmisibilitatea şi tardivitatea cererii de revizuire. Prima excepţie, cu o motivare amplă, a fost respinsă de către instanţă, în schimb, cea de-a doua excepţie a fost admisă cu o motivare banală, neconvingătoare şi contrară textului de lege, respectiv art. 324 pct. 4 C. proc. civ.
Astfel, textul legal menţionat prevede că în cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv cel al descoperirii unui înscris nou, termenul de 30 de zile curge de la data descoperirii înscrisului.
Or, s-a învederat şi s-a dovedit cu copii ale cererii formulate, că recurentul revizuent a descoperit înscrisul în data de 27 august 2013, data la care Tribunalul Arad i-a eliberat o copie a testamentului din Dosarul nr. 774/246/2013, iar cererea de revizuire s-a promovat în ziua următoare, respectiv 28 august 2013.
Instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire a apreciat, însă, că termenul ar curge din luna iunie 2013, data la care recurentul a aflat dintr-un articol de pe internet că ar exista un testament care înlătură calitatea de moştenitori ai intimaţilor de pe urma defunctei G.H., în favoarea altor moştenitori.
Pentru a descoperi efectiv înscrisul recurentul a făcut o serie de demersuri, respectiv a identificat una dintre părţile acelui dosar, în persoana numitului R.N., a obţinut o împuternicire şi, în urma cererii formulate în baza acestei împuterniciri, a obţinut copia testamentului din Dosarul nr. 774/246/2013 al Tribunalului Arad, la data de 27 august 2013.
Din interpretarea textului de lege menţionat, rezultă fără dubiu că 27 august 2013 este data la care recurentul revizuent a descoperit testamentul. Faptul că în presă se vehicula de mai bine de 1 an despre existenţa lui este un aspect irelevant în cauză. Pentru ca instanţa să-şi facă o idee despre informaţiile extrem de vagi difuzate în presă cu privire la testament, recurentul revizuent a depus unul dintre numeroasele articole, în care se vorbeşte doar despre calitatea de moştenitori şi despre falsul certificatelor de moştenitor, fără nici o referire la clauza privind vânzarea imobilului în litigiu. Or, revizuirea recurentului s-a întemeiat strict pe această clauză, care înlătura instituţia simulaţiei din cauză în favoarea altor instituţii de drept. Iar aceasta clauză a fost descoperită doar în data de 27 august 2013, data comunicării efective a testamentului. Chiar şi în cazul în care s-ar fi făcut referire la clauză în articolele de presă, s-a învederat instanţei practica concretă a fostei Curţi Supreme de Justiţie, conform căreia articolele de presă nu pot constitui înscrisuri ca temei al revizuirii. Soluţia este corectă, deoarece, din respect pentru instanţă şi pentru actul de justiţie, un articol de presă cu toate inexactităţile şi exagerările aferente nu poate fi prezentat în faţa unei instanţe cu pretenţia de a schimba cu totul starea de fapt şi de drept a unui dosar.
Instanţa face un amalgam între noţiunea de descoperire a înscrisului şi cea de luare la cunoştinţă despre înscris, noţiuni diferite, deoarece luarea la cunoştinţă presupune o simplă informaţie nedovedită, în timp ce descoperirea efectivă, prevăzută de art. 324 pct. 4. C. proc. civ., înseamnă remiterea actului în materialitatea lui.
În final, se învederează faptul că în dosarul penal nr. 1/P/2014 al D.N.A. Timişoara a început urmărirea penală împotriva intimaţilor C. pentru o serie de revendicări imobiliare nelegale, printre care şi cea a imobilului în litigiu.
Intimaţii C.M. şi C.V. au formulat întâmpinare în recurs, prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, în condiţiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., motivat de faptul că recurentul-revizuent nu a criticat hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate, ci numai de netemeinicie, astfel cum rezultă din motivarea recursului.
Analizând excepţia astfel invocată, Înalta Curte constată că recurentul revizuent a indicat motivul de nelegalitate pe care îşi întemeiază recursul şi anume, cel reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care l-a şi dezvoltat, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la acest motiv de recurs. Se constată, astfel, că textul de lege invocat ca fiind încălcat sau greşit interpretat şi aplicat este art. 324 pct. 4 teza I C. proc. civ., relativ la momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Cum, pentru considerentele arătate, recursul apare ca fiind motivat, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului.
Recurentul-revizuent B.V.A.M. a formulat cerere de suspendare a judecăţii, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la momentul soluţionării dosarului penal nr. 1/P/2004 al Departamentului Naţional Anticorupţie Timişoara, sens în care a depus o adresă eliberată de D.N.A. din care rezultă că a fost începută urmărirea penală împotriva intimaţilor C. pentru fapte ce vizează modalitatea ilegală în care au intrat imobile din judeţul Arad în proprietatea acestora. De asemenea, se arată faptul că există identitate între obiectul cercetărilor penale cu aspecte ce fac obiect al cererii de revizuire de faţă şi, datorită acestei identităţi, se impune admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.
Luând în examinare cererea de suspendare astfel formulată, Înalta Curte constată că suspendarea, în acest caz facultativ, poate fi dispusă când s-a început urmărirea penală împotriva părţilor în litigiu pentru o infracţiune care ar avea înrâurire hotărâtoare, directă, asupra hotărârii ce urmează a se da în cauză.
Pentru a putea aprecia că există înrâurire directă asupra soluţiei ce urmează a se da în pricina în care s-a invocat suspendarea, ar fi trebuit ca recurentul revizuent să facă dovada că obiectul urmăririi penale şi, implicit rezultatul cercetării penale, vizează obiectul judecăţii de faţă, respectiv soluţia (fapta) de respingere de către Curtea de apel a cererii de revizuire pendente, ca tardivă, iar nu aspecte care se referă, în general, la raporturile juridice existente între părţi.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de suspendare a judecăţii recursului, formulată de recurentul-revizuent, ca nefondată.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate de recurentul-revizuent B.V.A.M., Înalta Curte constată următoarele:
Singura critică de nelegalitate formulată de recurentul revizuent vizează interpretarea şi aplicarea greşită a textului de lege care reglementează termenul de revizuire, respectiv momentul de la care începe să curgă termenul legal de o lună în cazul de speţă, şi anume dispoziţiile art. 324 pct. 4 teza I C. proc. civ.
În speţă, Curtea de Apel Timişoara a reţinut că, deşi revizuentul B.V.A.M., potrivit propriilor susţineri din cererea de revizuire, a aflat de existenţa unui testament din anul 1955 întocmit de defuncta G.H., în cursul lunii iunie 2013, acesta a formulat tardiv cererea de revizuire pendente, în data de 28 august 2013, cu încălcarea dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 43 C. proc. civ.
În acest sens, Curtea de apel a înlăturat susţinerile revizuentului potrivit cu care, în speţă, termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire curge din ziua obţinerii înscrisului nou invocat, respectiv 27 august 2013, apreciind că sunt nefondate, întrucât legiuitorul a avut în vedere, în mod expres, momentul în care partea a aflat de existenţa înscrisului, fără vreo altă excepţie sau alte interpretări, prin extindere şi la alte ipoteze temporale.
Critica recurentului revizuent privind interpretarea şi aplicarea greşită a textului art. 324 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., referitor la momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., se priveşte ca fiind fondată pentru considerentele ce urmează.
Art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prevede în mod expres posibilitatea revizuirii unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel, dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Art. 324 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., prevede că termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti, în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 C. proc. civ., din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.
Momentul de la care începe să curgă termenul de revizuire de o lună pentru cazul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este, aşadar, „ziua în care s-a descoperit înscrisul”, iar raţiunea fixării acestuia este prezumţia că, la data „descoperirii”, partea a luat cunoştinţă de conţinutul acelui înscris, fiind logic că numai de la momentul la care cunoaşte cuprinsul înscrisului nou, părţii să i se deschidă calea formulării cererii de revizuire.
Aşadar, prin noţiunea de „descoperire” legiuitorul vizează momentul cunoaşterii existenţei înscrisului şi, nu mai puţin, a conţinutului acestuia.
Momentul cunoaşterii despre existenţa înscrisului este suficient pentru deschiderea căii formulării cererii de revizuire numai dacă, la acest moment, are loc şi relevarea conţinutului înscrisului, însă, dacă cele două împrejurări se produc în momente distincte, situaţie ce este întrunită în cauză, relevant din punct de vedere juridic este momentul cunoaşterii conţinutului acestuia.
În speţă, pentru a descoperi efectiv înscrisul de care se prevalează, în sensul luării la cunoştinţă despre conţinutul acelui înscris, pentru a putea aprecia asupra oportunităţii formulării unei căi extraordinare de atac, recurentul revizuent a făcut o serie de demersuri, respectiv a identificat una dintre părţile Dosarului nr. 774/246/2013 al Tribunalului Arad (în care se afla ataşat înscrisul), în persoana numitului R.N., a obţinut o împuternicire din partea acestuia şi, în urma cererii formulate în baza acestei împuterniciri, a obţinut copia testamentului din 1955, la data de 27 august 2013.
La dosarul cauzei s-a dovedit cu copii ale cererii formulate, că recurentul revizuent a „descoperit” înscrisul, în sensul că a luat cunoştinţă despre existenţa, în materialitatea lui, şi despre conţinutul acelui înscris, în data de 27 august 2013, data la care Tribunalul Arad i-a eliberat o copie a testamentului din Dosarul nr. 774/246/2013, iar cererea de revizuire pendente s-a promovat în ziua următoare, respectiv la data de 28 august 2013, deci înlăuntrul termenului legal, procedural.
În acest context, nu poate fi primită opinia instanţei învestită cu soluţionarea cererii de revizuire care, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct. 43 C. proc. civ., a reţinut că legiuitorul a avut în vedere, în mod expres, momentul în care partea a aflat de existenţa înscrisului, fără vreo altă excepţie sau alte interpretări, prin extindere şi la alte ipoteze temporale.
Prin, urmare, este întemeiat motivul de recurs invocat şi, deşi incidenţa în speţă a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atrage modificarea hotărârii atacate, atunci când motivul de recurs arătat se bazează pe necercetarea fondului cauzei, intervine casarea acesteia.
Curtea de apel, statuând greşit că cererea de revizuire este tardivă, dând o interpretare greşită textului de lege corespunzător situaţiei reţinute, nu a cercertat motivele cererii de revizuire, aşa încât, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleeaşi Curţi de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului.
Respinge cererea de suspendare a judecăţii recursului, întemeiată pe dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., formulată de recurentul-revizuent.
Admite recursul declarat de revizuentul B.V.A.M. împotriva deciziei civile nr. 7A din 23 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 02 octombrie 2014.