Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2388 din 3 octombrie 2012, Tribunalul Iaşi, secţia I civilă a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul P.A., în contradictoriu cu Judeţul Iaşi şi Preşedintele Consiliului Judeţean Iaşi şi, pe cale de consecinţă, a dispus anularea H.C.J. nr. 3 din 16 martie 2011 şi a hotărârilor subsecvente H.C.J. 37 şi H.C.J. 38 din 11 februarie 2011 sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirii pentru expropriere pentru cauză de utilitate publică în sumă de 74.566 RON.
A stabilit cuantumul despăgubirilor ce i se cuvin reclamantului P.A. la suma de 355.000 RON şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a acestei sume.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Reclamantul P.A. este proprietarul unei suprafeţe de 5.000 mp teren situată în extravilanul municipiului Iaşi, identificat cadastral sub nr. 18843 UAT Iaşi.
Prin Adresa nr. 131 din 5 ianuarie 2011 acesta a fost notificat de către Consiliul Judeţean Iaşi, în conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, despre intenţia de expropriere a acestui teren în vederea realizării obiectivului de investiţii „Dezvoltarea şi modernizarea Aeroportului Iaşi”, comunicându-i-se că valoarea despăgubirilor stabilită conform legii este de 74.566 RON.
La data de 14 martie 2011 s-a încheiat Procesul-verbal nr. 12 între reclamant şi Consiliul Judeţean în care s-a consemnat că acesta nu este de acord cu valoarea despăgubirilor acordate, motiv pentru care în termen legal s-a adresat instanţei de judecată.
Analizând raportul de expertiză efectuat în cauză având în vedere obiecţiunile formulate de părţi, răspunsul la obiecţiuni şi concluziile finale, instanţa a considerat că valoarea de 17 euro/mp, stabilită de expertul numit de instanţă ing. R.A. şi expertul desemnat de expropriator ing. M.A., este cea care reflectă situaţia din teren, asigurând expropriatului o justă şi reală despăgubire pentru imobilul în suprafaţă de 5.000 mp.
Pentru evaluare au fost astfel alese cinci proprietăţi comparabile, selectate dintre diverse oferte de vânzare terenuri extravilane din zonele Ciric, Şorogari şi Aroneanu, oferte înregistrate în perioada decembrie 2011 - februarie 2012.
Cât priveşte punctul de vedere al expertului desemnat de reclamant, potrivit căruia valoarea metrului pătrat de teren în zonă este de 38 euro/mp, instanţa a reţinut că acesta face doar o simplă referire la o expertiză efectuată în alt dosar raportată la condiţiile de piaţă, fără o argumentare care să se refere la standardele internaţionale în Evaluare.
Prin Decizia civilă nr. 2 din 14 ianuarie 2013, Curtea de Apel Iaşi, secţia I civilă a respins apelul declarat de Judeţul Iaşi, Consiliul Judeţean Iaşi, prin preşedinte, împotriva Sentinţei civile nr. 2388 din 3 octombrie 2012 Pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Reclamantul P.A. este proprietarul unei suprafeţe de 5.000 mp teren situată în extravilanul municipiului Iaşi, identificat cadastral sub nr. 18843 UAT Iaşi.
Prin Adresa nr. 131 din 5 ianuarie 2011 acesta a fost notificat de către Consiliul Judeţean Iaşi în conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, despre intenţia de expropriere a acestui teren în vederea realizării obiectivului de investiţii „Dezvoltarea şi modernizarea Aeroportului Iaşi”, comunicându-i-se că valoarea despăgubirilor stabilită conform legii este de 74.566 RON.
Terenul, care constituie obiectul exproprierii, are un caracter special deoarece este amplasat în zona de dezvoltare a Aeroportului Internaţional Iaşi.
Sintagma „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele” din cuprinsul art. 26 din Legea nr. 33/1994 are semnificaţia de preţ plătit efectiv, respectiv preţul de tranzacţionare a bunului, consemnat ca atare în contractul de vânzare-cumpărare, el neputând fi raportat la ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare sau ale rubricilor de vânzări din anunţurile de mică publicitate sau de pe internet.
Din Raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză, rezultă că experţii au avut în vedere, pentru evaluare „cinci proprietăţi comparabile selectate dintre diverse oferte de vânzare terenuri extravilane din zonele Ciric, Şorogari şi Aroneanu”. Aşa fiind, experţii aveau obligaţia de a face verificări în acest sens, la agenţii imobiliare, notari, publicaţii de specialitate din zonă etc.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 21 din H.G. nr. 525/1996, “Autorizarea executării construcţiilor în vecinătatea terenurilor aferente aeroporturilor şi a culoarelor de siguranţa stabilite conform legii se face cu avizul conform al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.” Avându-se în vedere evenimentele aviatice produse în ultima perioadă, la obţinerea acestui aviz sunt condiţii ca aeroporturile să fie considerate „zone expuse la riscuri tehnologice”, în sensul prevederilor art. 11 din H.G. nr. 525/1996.
Terenul în litigiu (5.000 mp) a fost dobândit în anul 1992 în temeiul Legii nr. 18/1991, fiind folosit până la data litigiului doar pentru culturile agricole .
În conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, pentru realizarea evaluării, expropriatorul - judeţul Iaşi a utilizat preţul pe mp din expertiza notarială publicată pentru judeţul Iaşi, anexa nr. 8.
Hotărârea Consiliului Judeţean Iaşi nr. 37/2011 privind continuarea procedurilor de expropriere în vederea realizării lucrărilor de utilitate publica "Dezvoltarea şi Modernizarea Aeroportului Internaţional Iaşi" şi Hotărârea Consiliului Judeţean Iaşi nr. 38/2011 privind emiterea titlului de expropriere a proprietarilor privaţi, persoane fizice şi juridice afectate de realizarea lucrării de utilitate publică “Dezvoltarea şi modernizarea Aeroportului Internaţional Iaşi” sunt acte administrative de autoritatea publică judeţeană - Consiliul Judeţean Iaşi, în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Judeţul Iaşi - Consiliul Judeţean Iaşi, pentru motive de nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel:
- Instanţa de apel a respins apelul ca nefondat, considerând că pentru lămurirea împrejurărilor de fapt precizate în motivele de apel, instanţa trebuia să cunoască părerea unor specialişti, părere care trebuia să fie concretizată într-o expertiză, solicitată de apelant.
- Instanţa de control judiciar era obligată să verifice, fie şi din oficiu, în baza rolului activ, conform dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., pertinenţa susţinerilor apelantului.
- Aprecierea instanţei de apel, în sensul că, nefiind solicitată efectuarea unei alte lucrări de către alţi specialişti, se prezumă absolut că expertiza iniţială trebuie reţinută în cauză este, în mod evident, nelegală.
- Instanţa de apel a înţeles să menţină dispoziţiile din sentinţa apelată cu privire la anularea Hotărârii Consiliului Judeţean nr. 37/2011 şi 38/2011, considerând că prima instanţă a soluţionat corect cererea de chemare în judecată.
Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate şi de actele dosarului, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
În ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că decizia atacată este dată cu aplicarea greşită a legii, se are în vedere nerespectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, dar şi a Legii nr. 225/2010.
De asemenea, Titlul de proprietate nr. 181960 din 24 noiembrie 1992 al intimatului, rezultă că cei 5.000 mp teren sunt situaţi în extravilanul municipiului Iaşi, judeţul Iaşi, categoria de nefolosinţă arabil, învecinat la latura sudică cu Unitatea Militară din zona aeroportului.
De asemenea, din raportul de expertiză întocmit de expertul judiciar A.R., rezultă că terenul intimatului este situat în extravilan - arabil şi că este în imediata vecinătate a Aeroportului Iaşi existent.
Deşi rezultă cu claritate din chiar cuprinsul Titlului de proprietate nr. 181960 din 24 noiembrie 1992, că terenul este învecinat la latura sudică, cu însăşi latura sudică a unităţii militare, experţii judiciari au susţinut că terenul în litigiu s-ar învecina cu drum de exploatare.
Toate acestea conduc la o concluzie şi anume că, la data exproprierii, terenul în litigiu era „extravilan agricol, şi din cauza situării sale, atât în apropierea unităţii militare (UM .....) cât şi a aeroportului, constituie un teren restricţionat pentru construcţii, doar cu avizele speciale ale Ministerului Apărării Naţionale ale Autorităţii Aeronautice Civile, cu respectarea Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 493/2007 şi al Legii nr. 50/1981.
Toate aceste elemente rezultă din probele dosarului, respectiv din înscrisuri.
Astfel, apelantul susţine că terenul face parte din categoria terenurilor pentru care sunt impuse anumite restricţii, deoarece este situat în imediata vecinătate a aeroportului. În acest sens, terenul poate fi folosit numai pentru culturi, fiind interzisă amplasarea construcţiilor.
Însă, pentru lămurirea acestor împrejurări de fapt, se impunea ca instanţa de apel să cunoască părerea unor specialişti. Or, apelantul nu a solicitat efectuarea unei noi expertize în cauză pentru lămurirea aspectelor ce formează obiectul criticilor formulate de Consiliul Judeţean Iaşi.
Motivele de apel formulate de Consiliul Judeţean Iaşi sunt în principal critici referitoare la raportul de expertiză întocmit de instanţa de fond.
Din motivarea hotărârii instanţei de apel se poate observa că în realitate nu se răspunde la criticile Consiliului Judeţean Iaşi.
Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Aspectul urbanistic al zonei, descris de expert, nu corespunde realităţii din teren, fiind vorba de o vale, experţii reţinând că terenul este uşor înclinat către nord, fără nicio construcţie semnificativă şi autorizată legal în apropierea terenului expropriat.
Imobilul expropriat are un caracter special, neputând fi utilizat decât pentru culturi agricole iar nu şi pentru construcţii.
Valoarea de piaţă a acestuia este una similară terenurilor cu destinaţia agricolă. Că valoarea de preţ, de 3,5 euro/mp, aşa cum s-a stabilit iniţial, era mai mult decât satisfăcătoare pentru această categorie de teren.
De asemenea, expertul, la calcularea cuantumului despăgubirii, nu a ţinut seama de criteriul „preţului cu care s-a vândut în mod obişnuit imobilele, prevăzut de acelaşi text legal - art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Or, instanţa de apel a validat cuantumul despăgubirilor stabilit în primă instanţă pe baza unui raport de expertiză, din care nu rezultă că experţii au ţinut seama de preţul cu care se vindeau în mod obişnuit terenurile de acelaşi fel, situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială la dat întocmirii raportului de expertiză.
În concluzie, terenul în litigiu, fiind extravilan, cu destinaţie agricolă şi cu duble restricţii, de eventuală construire (unitate militară, aeroport existent), despăgubirea nu ar putea fi făcută decât cu raportare la un teren agricol, de acelaşi fel, iar nu la un teren de altă natură, potrivit preţului obişnuit de tranzacţionare, şi cu respectarea art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Examinând considerentele hotărârii atacate este de reţinut că aceasta este în realitate nemotivată.
Obligaţia de a motiva hotărârile judecătoreşti şi de a răspunde tuturor capetelor de cerere formulate de părţi intră în conţinutul dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru toate aceste considerente, se impune admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea acesteia spre rejudecare instanţei de apel, cu refacerea expertizei potrivit art. 315 C. proc. civ., art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul judeţul Iaşi - consiliul judeţean Iaşi împotriva Deciziei civile nr. 2 din 14 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - LM