Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 6560/185/2014, reclamantul B.D.M. a chemat în judecată pe pârâta P.E.M. şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorilor E.F.A. şi N.F., exclusiv de reclamant, stabilirea locuinţei minorilor la acesta şi obligarea pârâtei să contribuie la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a minorilor
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că minorii sunt rezultaţi din concubinajul părţilor, în vara anului 2013 pârâta părăsind domiciliul comun şi lăsându-i pe cei doi minori în grija sa.
Prin Sentinţa civilă nr. 10149 din 9 septembrie 2014, Judecătoria Craiova şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti.
Pentru a decide astfel, instanţa Judecătoriei Craiova a reţinut că în pricinile privitoare la persoane se aplică dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., caz în care competenţa teritorială este absolută - împrejurare ce rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ.
Judecătoria Bălceşti, astfel învestită, prin Sentinţa civilă nr. 562 din 2 decembrie 2014, la rândul său, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova şi, în temeiul art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din Noul C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competenţă, l-a înaintat, spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, Judecătoria Bălceşti a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 114, art. 130 alin. (2) şi art. 129 alin. (2) pct. 3 din Noul C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze acţiunea este cea de la domiciliul minorilor.
Conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 decembrie 2014, fiind fixat termen pentru soluţionare la 29 ianuarie 2015.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, pentru considerentele care succed.
Prin Legea nr. 287/2009, republicată, a fost adoptat C. civ., care, conform Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a intrat în vigoare la data de 1 octombrie 2011.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) din acest Cod, dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi "efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere (..), dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi".
La data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare, de asemenea, C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 care, prin normele tranzitorii reglementate prin art. 24, prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că "Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (…) iar potrivit art. 107, "Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".
Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare".
Art. 114 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, prevede că "dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".
Titlul IV din C. civ. intitulat "Autoritatea părintească" cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497) sau la exercitarea autorităţii părinteşti [art. 504 coroborat cu art. 396 alin. (1) C. civ.].
De asemenea, art. 505 C. civ. prevede la alin. (1) că " În cazul copilului din afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun şi în mod egal de către părinţi, dacă aceştia convieţuiesc" iar la alin. (2) că "Dacă părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc, modul de exercitare a autorităţii părinteşti se stabileşte de către instanţa de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile privitoare la divorţ" .
Conform acestor dispoziţii, aceleiaşi instanţe de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi [art. 398 alin. (1)], stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului [art. 400 alin. (1)] sau stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)].
În speţă, acţiunea formulată de reclamant, având ca obiect stabilirea domiciliului minorilor, exercitarea autorităţii părinteşti şi plata pensiei de întreţinere - care se referă la măsuri ce se cer a fi luate în legătură cu copiii minori, rezultaţi din convieţuirea cu pârâta - a fost înregistrată pe rolul instanţei de judecată la data de 27 februarie 2014, după intrarea în vigoare a Noului C. civ. şi a Noului C. proc. civ.
Astfel, situaţiei juridice invocată prin acţiune, derivând din raportul de filiaţie dintre minor şi părinţii săi, care determină incidenţa regulilor în materia autorităţii părinteşti şi obligaţiei de întreţinere, îi sunt incidente dispoziţiile acestui act normativ, cum incidente îi sunt şi dispoziţiile C. proc. adoptat prin Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În raport de textele legale menţionate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 din Noul C. proc. civ., care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din Noul C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căreia "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel [alin. (1)]".
Având în vedere că minorii locuiesc cu tatăl lor, în sat Robăneştii de Jos, comuna Robăneşti, jud. Dolj, şi că Judecătoria Craiova este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi au domiciliul minorii, cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantului, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, inclusiv din perspectiva art. 113 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2015.
Procesat de GGC - AS