Executare silită. Conflict intertemporal de legi.
Cuprins pe materii : Drept civil. Conflictul de legi în timp.
Index alfabetic : executare silită
- terț poprit
- conflict de competență
Legea nr. 76/2012, art. 3
NCPC, art. 24, art. 622
C.proc.civ. din 1865, art. 373, art. 453, art. 460
Pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul nu are în vedere data la care titlul a cărui executare se urmăreşte a devenit sau putea deveni executoriu, ci data la care creditorul a sesizat organul de executare, conform art. 622 al. (2) NCPC.
Prin urmare, cum cererea de executare silită a fost depusă la biroul executorului judecătoresc înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, având în vedere principiul neretroactivităţii legii civile, precum şi prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (legea de punere în aplicare a noului cod) și ale art. 24 teza ultimă NCPC, procedurii execuționale îi sunt aplicabile dispoziţiile vechiului Cod de procedură civilă.
Secția I civilă, decizia nr. 475 din 17 februarie 2015
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Fălticeni la 15 noiembrie 2013, creditoarea S.C. B. SA a solicitat în contradictoriu cu debitorul A.C. şi cu terţul poprit comuna Drăguşeni, validarea popririi până la concurenţa sumei de 55.007,56 lei, compusă din 49.670,78 lei reprezentând debit restant şi 5.336,78 lei reprezentând cheltuieli de executare plus dobânzi, în baza titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin emis la data de 3 septembrie 2008, scadent la data de 2 iulie 2010.
În motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 789 C.proc.civ., creditoarea a susţinut că de
la data de 16 august 2003, când a fost comunicată comunei Drăguşeni adresa de înfiinţare a popririi, terţul poprit nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau în vederea efectuării popririi.
Judecătoria Fălticeni, prin sentinţa civilă nr. 162 din 23 ianuarie 2014, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Fălticeni a reţinut că în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 650 alin. (1) C.proc.civ. şi având în vedere că poprirea a fost înfiinţată la 13 august 2013 în dosarul de executare nr. x7/2003, a constatat că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în speţă Judecătoria Iaşi.
Judecătoria Iaşi, Secţia civilă, prin sentinţa nr. 5991 din 24 aprilie 2014, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Paşcani.
Prin considerentele acestei sentinţe, Judecătoria Iaşi a reţinut că, în speţă, competenţa ar fi trebuit declinată în favoarea Judecătoriei Paşcani, care este instanţa de executare ce trebuia sesizată conform art. 789 alin. (1) C.proc.civ. pentru validarea popririi, având în vedere că aceasta a încuviinţat executarea silită, prin încheierea din Camera de consiliu din 5 martie 2013.
Judecătoria Paşcani, prin sentinţa civilă nr. 250 din 22 ianuarie 2015, a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de debitorul A.C. şi a declinat în favoarea Judecătoriei Fălticeni competenţa de soluţionare a cererii de validare a popririi.
Constatând intervenit conflictul negativ de competenţă, Judecătoria Paşcani a înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă şi a suspendat judecata până la soluţionarea conflictului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Paşcani a reţinut că cererea e executare silită a fost adresată de creditoarea S.C. B. SA Biroului Executorului Judecătoresc la 15 ianuarie 2013, înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 453 alin. (1) din vechiul Cod de procedură civilă, coroborate cu cele ale art. 373 alin. (2), care prevăd o competenţă alternativă a executorului de la domiciliul debitorului sau sediul terţului poprit, alegerea instanţei aparţinând creditoarei, care a sesizat Judecătoria Fălticeni.
Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte a constatat că, în speţă, competenţa soluţionării cererii de validare a popririi revine Judecătoriei Fălticeni, pentru considerentele ce succed:
Având în vedere principiul neretroactivităţii legii civile, potrivit căreia legea civilă se aplică numai situaţiilor ivite după adoptarea sa, iar nu şi situaţiilor trecute, precum şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (legea de punere în aplicare a noului cod), cu modificările ulterioare, Curtea reţine că dispoziţiile noului Cod de procedură civilă se aplică doar executărilor silite începute după intrarea în vigoare a noii reglementări.
Potrivit art. 622 alin. (2) NCPC „executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare”.
De asemenea, art. 24 teza ultimă NCPC prevede că „legea nouă se aplică numai executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi”.
Pentru rezolvarea conflictului de legi în cazul schimbării reglementărilor în materia executării silite, legiuitorul nu are în vedere data la care titlul a cărui executare se urmăreşte a devenit sau putea deveni executoriu, ci data la care creditorul a sesizat organul de executare, conform art. 622 alin. (2) NCPC.
În speţă, dosarul execuţional nr. X7/2013 al BEJ M.F. s-a format în baza cererii de executare silită formulată de S.C. B. SA la data de 15 ianuarie 2013.
Prin urmare, în cauză sunt incidente dispoziţiile vechiului Cod de procedură civilă, respectiv dispoziţiile art. 460, potrivit cărora validarea popririi este de competenţa instanţei de executare, astfel cum este definită de art. 373 alin. (2) C.proc.civ., respectiv a judecătoriei în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Or, în situaţia executării silite prin poprire, instanţa în raza căreia are loc executarea este instanţa de la sediul terţului poprit, în speţă Judecătoria Fălticeni.
Potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C.proc.civ., care instituie o normă alternativă de competenţă „poprirea se înfiinţează la cererea creditorului de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului, ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit”, ceea ce înseamnă că opţiunea alegerii instanţei competente aparţine creditorului, în speţă acesta sesizând Judecătoria Fălticeni, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul terţul poprit Comuna Drăguşeni.
Prin urmare, nu prezintă relevanţă în speţă împrejurarea că sediul Biroului Executorului Judecătoresc F.M. se situează în raza de competenţă a Judecătoriei Iaşi, în condiţiile în care creditoarea SC B. SA a înţeles să sesizeze instanţa de la sediul terţului poprit ca instanţă unde urmează să se facă executarea şi nu pe cea de la domiciliul debitorului.
Pe aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 22 alin. (3) C.proc.civ., a stabilit competenţa soluţionării cererii de validare a popririi în favoarea Judecătoriei Fălticeni.