Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală. Recidivă. Concurs de infracţiuni
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- recurs în casaţie
C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12
1. Aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 43 din noul Cod penal privitoare la pedeapsa în caz de recidivă, prin cumulul aritmetic al pedepsei stabilite pentru noua infracţiune cu un rest din pedeapsa anterioară conform regulii aplicabile în materia recidivei postcondamnatorii, în ipoteza în care în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 alin. (5) din noul Cod penal referitoare la recidiva postexecutorie, pedeapsa anterioară fiind considerată ca executată, se încadrează în cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.
2. Dacă sunt incidente atât dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni, cât şi dispoziţiile privitoare la recidiva postcondamnatorie, conform ordinii stabilite în art. 43 alin. (2) din noul Cod penal, instanţa aplică mai întâi regulile referitoare la concursului de infracţiuni şi apoi regula referitoare la recidiva postcondamnatorie, cumulând aritmetic pedeapsa rezultantă aplicată pentru concursul de infracţiuni cu pedeapsa anterioară neexecutată sau cu restul neexecutat din aceasta.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 124/RC din 8 aprilie 2015
I. Prin sentinţa penală nr. 276 din 28 aprilie 2014, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către procuror şi, în consecinţă, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului din infracţiunea de tentativă la furt calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, în infracţiunea de tentativă la furt în stare de recidivă postexecutorie prevăzută în art. 32 raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi a art. 5 C. pen.
În baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului I.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt în stare de recidivă postexecutorie prevăzută în art. 32 raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi a art. 5 C. pen.
S-a constatat că inculpatul se află în executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1245 din 23 iulie 2013, pronunţată de către Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia nr. 1601 din 11 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
II. Prin decizia nr. 1345 din 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală, s-a admis apelul formulat de procuror împotriva sentinţei penale nr. 276 din 28 aprilie 2014, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
S-a desfiinţat sentinţa apelată şi în fond, rejudecând:
În baza art. 32 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.M. la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 43 C. pen., s-a adăugat restul rămas neexecutat de 304 zile din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 654 din 2 aprilie 2009 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti la pedeapsa aplicată prin prezenta, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an şi 6 luni şi 304 zile închisoare.
S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat prin prezenta este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, la 3 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani, sporită cu 6 luni şi 101 zile, pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani, 6 luni şi 101 zile închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru o perioadă de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.
S-a luat act de retragerea apelului formulat de inculpat.
III. Împotriva hotărârii definitive pronunţată de instanţa de apel, a declarat recurs în casaţie procurorul, invocând cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
Prin încheierea nr. 85/RC pronunţată la data de 11 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de procuror împotriva deciziei nr.1345 din 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia l penală, privind pe intimatul inculpat I.M.
S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie completului; s-a fixat termen de judecată, cu citarea intimatului inculpat I.M. la locul de deţinere şi desemnarea unui apărător din oficiu.
IV. Prevederi legale incidente în cauză:
Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.”
Art. 5 C. pen. - Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei
„(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.”
Art. 32 C. pen. - Tentativa
„(1) Tentativa constă în punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
(2) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului cum a fost concepută executarea.”
Art. 39 Cod penal - Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni
„(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează: (…) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.”
Art. 40 C. pen. - Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente
„(1) Dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplica dispoziţiile art. 39.
(2) Dispoziţiile art. 39 se aplică şi în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.
(3) Dacă infractorul a executat integral sau parţial pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.”
Art. 41 C. pen. - Recidiva
„(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.”
Art. 43 C. pen. - Pedeapsa în caz de recidivă
„(5) Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune se majorează cu jumătate.”
Art. 228 C. pen. - Furtul
„(1) Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”
V. Examinând recursul în casaţie declarat de procuror, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Pentru a soluţiona recursul în casaţie formulat de către procuror, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va trebui să stabilească:
- dacă fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză a fost săvârşită în timpul liberării condiţionate din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 654 din 2 aprilie 2009 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, având un rest de 304 zile de închisoare neexecutate şi, în această situaţie, pedeapsa aplicată de instanţa de apel este nelegală, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile art. 43 alin. (2) C. pen., instanţa trebuind mai întâi să aplice regulile de la concursul de infracţiuni, rezultând o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni (3 ani+1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni), la care se adaugă restul de 304 zile rămase neexecutate, în final inculpatul urmând să execute 3 ani, 6 luni şi 304 zile închisoare (nu 3 ani, 6 luni şi 101 zile închisoare, cum a stabilit instanţa);
- dacă fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la pedeapsa de 3 ani închisoare şi, în această situaţie, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracţiuni, instanţa trebuia să aplice pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Procurorul a invocat următoarele: nelegalitatea cuantumului pedepsei principale aplicată inculpatului de către instanţa de apel; casarea în parte a deciziei nr. 1345 din 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia l penală şi, în rejudecare, în baza art. 32 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., cu referire la art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 5 C. pen., să se dispună condamnarea inculpatului I.M. la aceeaşi pedeapsă aplicată de către instanţa de apel, respectiv în cuantum de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 40 alin. (1) C. pen., să se constate că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., să se dispună contopirea pedepsei aplicată inculpatului I.M. în prezenta cauză, cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care să se adauge sporul de 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, pedeapsa rezultantă ce urmează a se executa fiind de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu menţinerea restului dispoziţiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, deşi instanţa de fond a schimbat încadrarea juridică în sensul reţinerii recidivei postexecutorii şi nu postcondamnatorii, aspect care nu a fost contestat de niciunul dintre participanţii la procesul penal, instanţa de apel, reţinând în mod global dispoziţiile art. 43 C. pen. şi fără a motiva în niciun mod aceste dispoziţii legale cu privire la felul recidivei, a adăugat restul de 304 zile rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, stabilind astfel o pedeapsă rezultantă nelegală.
Astfel, se reţine că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză a fost săvârşită la data de 31 mai 2013.
De asemenea, se reţine că fapta pentru care a fost condamnat acelaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a fost săvârşită la data de 12 iunie 2013 şi a constat în aceea că, la data de 12 iunie 2013, în jurul orelor 13.30, în timp ce partea vătămată B.M. se afla în incinta magazinului aparţinând societăţii M., inculpatul I.M., profitând de neatenţia acesteia, i-a sustras din sacoşa pe care partea vătămată o ţinea în mâna stângă o borsetă de culoare neagră.
Totodată, se reţine din fişa de cazier judiciar a inculpatului că acesta a mai fost condamnat, anterior comiterii faptei pentru care a fost condamnat la 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prin sentinţa penală nr. 654 din 2 aprilie 2009 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, fiind liberat condiţionat la data de 27 martie 2012, în baza sentinţei penale nr. 745/2012 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 304 zile.
Aşadar, la data comiterii faptei ce a format obiectul cauzei aflate pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, inculpatul se afla în situaţia prevăzută în art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, pedeapsa anterioară fiind considerată ca executată, dar nefiind împlinit termenul de reabilitare judecătorească prevăzut în art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior. În consecinţă, instanţa a reţinut comiterea de către inculpat a infracţiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.
De asemenea, se reţine că inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 654 din 2 aprilie 2009 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, la data 27 martie 2012, având un rest de 304 zile de închisoare neexecutate, însă fapta care formează obiectul prezentei cauze a fost săvârşită la data de 31 mai 2013, la aproximativ 4 luni după ce pedeapsa anterioară era considerată ca executată, astfel că instanţa de apel nu mai putea să dispună cumulul aritmetic între pedeapsa aplicată în prezenta cauză şi restul rămas neexecutat.
Astfel, se reţine că instanţa de apel nu a respectat dispoziţiile art. 43 alin. (5) C. pen.; pedeapsa de 3 ani, 6 luni şi 101 zile închisoare aplicată inculpatului este nelegală, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 40 alin. (1) C. pen., fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză a fost săvârşită la data de 31 mai 2013 şi este concurentă cu fapta săvârşită la data de 12 iunie 2013 pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar prin aplicarea regulilor de la concursul de infracţiuni, cu privire la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză şi pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, rezultă o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare (3 ani+1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni), fără a mai fi posibil cumulul aritmetic cu restul de pedeapsă neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 654 din 2 aprilie 2009 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, întrucât din actele şi lucrările dosarului rezultă că s-au împlinit aproximativ 4 luni de la momentul în care pedeapsa anterioară a fost considerată ca executată.
Aşadar, din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatului I.M. i s-a dat spre executare de către instanţa de apel pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani, sporită cu 6 luni şi 101 zile, pedeapsă care este nelegală, astfel cum s-a arătat anterior.
Pentru aceste considerente, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza finală raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în casaţie declarat de procuror împotriva deciziei nr. 1345 din 30 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia l penală, privind pe intimatul inculpat I.M.
A casat, în parte, decizia recurată şi rejudecând:
În baza art. 32 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., cu referire la art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 40 alin. (1) C. pen., a constatat că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză este concurentă cu fapta pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului I.M. în prezenta cauză cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1245 din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 6 luni închisoare, reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în prezenta cauză, pedeapsa rezultantă de executat fiind de 3 ani şi 6 luni închisoare.
A menţinut restul dispoziţiilor deciziei recurate care nu contravin prezentei decizii.
A dispus anularea formelor de executare emise anterior în cauză şi emiterea unui nou mandat, în sensul prezentei decizii.