Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş la data de 26 noiembrie 2014, sub nr. 4289/184/2014, reclamanta B.F., domiciliată în com. Oboga, judeţul Olt, cu reşedinţă în Franţa, şi cu domiciliul procesual ales la SCA B., P., C. & Asociaţii, cu sediul în Slatina, judeţul Olt, în contradictoriu cu pârâtul C.N., domiciliat în com. Roşiile, judeţul Vâlcea şi cu reşedinţa în Italia, a solicitat ca, prin hotărârea care se va pronunţa, să se stabilească locuinţa minorei A.M.A. la reşedinţa sa, din Franţa, urmând să se dispună şi suplinirea consimţământului pârâtului pentru obţinerea documentelor necesare pentru minoră şi deplasarea sa în străinătate, oricând şi oriunde, începând cu data introducerii cererii.
Judecătoria Balş, prin sentinţa civilă nr. 370 din 23 februarie 2015, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bălceşti.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, nu sunt aplicabile dispoziţiile art 114 alin. (1) C. proc. civ., întrucât printre cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie nu se numără şi cererea de stabilire locuinţă minor şi exercitare autoritate părintească şi că incidente sunt dispoziţiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."
Cum domiciliul pârâtului este în comuna Roşiile, jud. Vâlcea, Judecătoria Bălceşti este competentă să soluţioneze acţiunea reclamantei.
Judecătoria Bălceşti, prin sentinţa nr. 510 din 11 mai 2015, la rândul său, şi-a declinat competenţa în judecarea cauzei în favoarea Judecătoriei Balş şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, l-a înaintat spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, potrivit art. 114 alin. (1) C. proc. civ., dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Cererea prin care se solicită stabilirea domiciliului minorului este o cerere în materie de ocrotire a persoanei fizice minor iar competenţa de soluţionare a unei asemenea cereri îi revine instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul minorul, ca şi persoană ocrotită.
Potrivit art. 486 C. civ., ori de câte ori există neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, instanţa de tutelă, după ce îi ascultă pe părinţi şi luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăşte potrivit interesului superior al copilului.
Potrivit C. civ., cererile în materie de exercitare a autorităţii părinteşti şi stabilire a domiciliului revin în competenţa de soluţionare a instanţei de tutelă. în cauză, fiind vorba de o cerere care vizează ocrotirea minorului şi care se soluţionează de instanţa de tutelă, în mod evident sunt aplicabile, în materie de competenţă regulile edictate la art. 114 C. proc. civ.
Pe de altă parte, potrivit art. 5 din Convenţia de la Haga privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea, executarea şi cooperarea cu privire la răspunderea părintească şi măsurile privind protecţia copiilor, ratificată prin Legea nr. 361/2007, autorităţile judiciare sau administrative ale statelor contractante de la reşedinţa obişnuită a copilului au competenţa de a lua măsuri de protecţie a persoanei copilului sau a bunurilor acestuia.
Judecătoria Băiceşti a apreciat că cererea reclamantei îi revine spre competentă soluţionare Judecătoriei Balş, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa minora, astfel cum reiese din probele existente la dosar.
Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balş, pentru considerentele care succed.
Prin Legea nr. 287/2009, republicată, a fost adoptat C. civ., care, conform Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a intrat în vigoare la data de 01 octombrie 2011.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) din acest Cod, dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi „efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere (...), dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoarea legii noi".
La data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare, de asemenea, C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 care, prin normele tranzitorii reglementate prin art. 24, prevede că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că „Ocrotirea minorului se realizează prin părinţi (...) iar potrivit art. 107, „Procedurile prevăzute de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie stabilite potrivit legii".
Conform art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare."
În speţă, acţiunea reclamantei a fost formulată la data de 22 noiembrie 2014 şi, în raport de textele legale redate, situaţiei juridice invocată prin acţiune, îi sunt aplicabile dispoziţiile C. civ. şi C. proc. civ., intrate în vigoare la data de 1 octombrie 2011 şi, respectiv, la data de 15 februarie 2013.
Cu privire la instanţa competentă să soluţioneze acţiunea reclamantei, se reţin următoarele:
Potrivit art. 114 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, „Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită".
Prin dispoziţiile art. 396 - art. 404, C. civ. reglementează efectele divorţului cu privire la raporturile dintre părinţi şi copiii lor minori stabilind că instanţei de tutelă îi revine competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul dintre părinţi (art. 398 alin. (1)), stabilirea locuinţei copilului minor în lipsa înţelegerii dintre părinţi sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului (art. 400 alin. (1)), stabilirea contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor (art. 402 alin. (1)) sau modificarea măsurilor cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, (art. 403).
Totodată, Titlul IV C. civ. intitulat „Autoritatea părintească cuprinde dispoziţii cu privire la autoritatea părintească şi exercitarea autorităţii părinteşti, locuinţa copilului şi obligaţia de întreţinere, dispoziţii conform cărora instanţa de tutelă, potrivit interesului superior al copilului, are competenţa de soluţionare a cererilor izvorând din neînţelegeri între părinţi cu privire la exerciţiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti (art. 486), la stabilirea locuinţei copilului (art. 496), la schimbarea locuinţei copilului (art. 497).
Conform art. 496 alin. (3) C. civ., în caz de neînţelegere între părinţi cu privire la locuinţa copilului, instanţa de tutelă este cea care hotărăşte cu privire la acest aspect, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
Art. 497 alin. (1) C. civ. dispune că „Dacă afectează exerciţiul autorităţii sau al unor drepturi părinteşti, schimbarea locuinţei copilului, împreună cu părintele la care locuieşte, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte" iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „În caz de neînţelegere între părinţi, hotărăşte instanţa de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială şi ascultându-i pe părinţi."
În speţă, acţiunea formulată de reclamantă are ca obiect măsuri ce se cer a fi luate în legătură cu copilul său minor, C.A.M.A., rezultat din căsătoria cu pârâtul şi care privesc schimbarea locuinţei minorei, stabilită la mamă (reclamanta din cauză) - prin sentinţa civilă nr. 2313 din 29 noiembrie 2012 a Judecătoriei Balş, prin care s-a pronunţat desfacerea căsătoriei reclamantei cu pârâtul - de la domiciliul reclamantei, din com. Oboga, jud.Olt, la reşedinţa reclamantei din Franţa, ca urmare a dezinteresului manifestat de pârât în creşterea şi educarea minorei şi a neplăţii pensiei de întreţinere la care a fost obligat, precum şi a refuzului acestuia ca minora să locuiască alături de reclamantă.
În raport de textele legale menţionate, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 114 din Noul C. proc. civ., care reprezintă o normă de procedură specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală reprezentată de art. 107 din Noul C. proc. civ., care, prin alin. (1), reglementează o competenţă teritorială generală, conform căreia „Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel (alin. (1))".
Având în vedere că minora locuieşte în comuna Oboga, jud.Olt, astfel cum reiese din declaraţia martorei B.M., mama reclamantei, fapt necontestat de pârât şi că Judecătoria Balş este instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul minora (persoana ocrotită) cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar al reclamantei, Înalta Curte, pentru motivele arătate şi în raport de textele legale menţionate, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Balş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2015.