Mandat european de arestare. Predare amânată. Arestarea persoanei solicitate
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- mandat european de arestare
- predare amânată
- arestarea persoanei solicitate
Legea nr. 302/2004, art. 58 alin. (3), art. 112
În cazul în care instanţa dispune executarea mandatului european de arestare şi, în temeiul art. 58 alin. (3) raportat la art. 112 din Legea nr. 302/2004, amână predarea persoanei solicitate până la liberarea condiţionată sau executarea pedepsei închisorii la termen - întrucât persoana solicitată se află în executarea pedepsei închisorii aplicate de instanţele judecătoreşti din România -, instanţa dispune arestarea persoanei solicitate începând cu data liberării condiţionate ori a executării pedepsei închisorii la termen, în vederea predării şi emite mandatul de arestare, care se pune în executare la data menţionată, ca dată a încetării motivelor care au justificat amânarea.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 670 din 12 mai 2015
Prin sentinţa nr. 203/2015 din 15 aprilie 2015 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare din 17 martie 2015, dat în dosarul nr. 1710/2014 R.G.N.R. - 2491/14 R.G. Gip, emis de Tribunalul din Varese - Biroul G.I.P., cu privire la persoana solicitată M.V., aflată în stare de detenţie în Penitenciarul Gherla în executarea unei pedepse privative de libertate de 5 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1114 din 17 aprilie 2014 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare şi, în consecinţă:
În baza art. 58 alin. (3) raportat la art. 112 din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate M.V. până la punerea în libertate a acesteia, ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate M.V. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data liberării condiţionate sau data executării pedepsei la termen, în vederea executării mandatului european de arestare din 17 martie 2015, dat în dosarul nr. 1710/2014 R.G.N.R. - 2491/14 R.G. Gip, emis de Tribunalul din Varese - Biroul G.I.P., în vederea predării.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare în acest sens.
S-a constatat că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.
S-a stabilit că cetăţeanul român va fi predat cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate faţă de acesta, să fie transferat în România pentru executarea pedepsei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a constatat că prin cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive pe o durată de 30 de zile faţă de persoana solicitată M.V. de cetăţenie română, în vederea predării acesteia autorităţilor judiciare din Italia. În motivarea cererii s-a arătat că judecătorul de cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Varese, Italia a emis un mandat european de arestare cu nr. 1710/2014 R.G.N.R. - 2491/14 R.G. Gip din 17 martie 2015 pe numele inculpatului M.V. pentru săvârşirea infracţiunii de corupţie prevăzută în art. 319, art. 321, art. 81 şi art. 110 C. pen. italian, constând în aceea că, în jurul datei de 21 februarie 2013, în timp ce se afla deţinut în cadrul Penitenciarului din Varese, Italia, a dat bani, a promis achitarea unor sume de bani şi acordarea de servicii sexuale oferite de prostituatele controlate de inculpat funcţionarilor, gardieni de penitenciar: T.F., P.C., R.R., D.P. şi C.A., în scopul facilitării evadării sale din penitenciarul menţionat.
Fapta reţinută în sarcina persoanei solicitate este prevăzută şi de legea română în art. 290 alin. (1) C. pen. respectiv darea de mită, sancţionată cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condiţiile de formă şi de fond reglementate de Legea nr. 302/2004 şi nefiind constatate impedimente legate la predare, curtea de apel a constatat că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.
S-a constatat că persoana solicitată M.V. se află în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate de 5 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt şi violare de domiciliu în Penitenciarul Gherla.
Având în vedere că fapta comisă este prevăzută şi de legea română, fiind îndeplinite cerinţele textelor de lege prevăzute în art. 58 şi art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Italia cu privire la executarea mandatului european de arestare din 17 martie 2015, dat în dosarul nr. 1710/2014 R.G.N.R. - 2491/14 R.G. Gip, emis de Tribunalul din Varese - Biroul G.I.P., cu privire la persoana solicitată M.V., aflată în stare de detenţie în Penitenciarul Gherla în executarea unei pedepse privative de libertate de 5 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1114 din 17 aprilie 2014 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare şi, în consecinţă:
În baza art. 58 alin. (3) raportat la art. 112 din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate M.V. până la punerea în libertate a acesteia, ca urmare a liberării condiţionate sau până la executarea pedepsei la termen.
Potrivit art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate M.V. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data liberării condiţionate sau data executării pedepsei la termen, în vederea executării mandatului european de arestare din 17 martie 2015, dat în dosarul nr. 1710/2014 R.G.N.R. - 2491/14 R.G. Gip, emis de Tribunalul din Varese - Biroul G.I.P., şi a predării persoanei solicitate.
S-a dispus emiterea mandatului de arestare în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie persoana solicitată M.V., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 aprilie 2015.
În dezbateri, contestatorul M.V. a solicitat respingerea cererii de executarea a mandatului european de arestare, având în vedere starea în care se găseşte acesta, fiind în executarea unei pedepse privative de libertate pronunţată de o instanţă română.
Examinând contestaţia formulată de persoana solicitată M.V., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este nefondată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiaşi text statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.”
Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.
Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 88 şi art. 96 din lege.
De asemenea, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care predarea persoanei solicitate a fost amânată, indiferent dacă, la momentul pronunţării hotărârii, aceasta se află ori nu se află sub puterea unui mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei închisorii emis de autorităţile judiciare române, mandatul de arestare prevăzut la art. 103 alin. (13) este pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.
Analizând actele şi lucrările cauzei, se constată că sunt îndeplinite cerinţele legii privind conţinutul şi forma mandatului european de arestare, dat fiind faptul că autorităţile judiciare italiene au menţionat că solicitarea adresată autorităţilor judiciare române se bazează pe mandatul european de arestare nr. 1710/2014 R.G.N.R. - 2491/14 R.G. Gip din 17 martie 2015, emis de Tribunalul din Varese - Biroul G.I.P., pe numele persoanei solicitate M.V. Aşa cum rezultă şi din cuprinsul sentinţei nr. 203/2015 din 15 aprilie 2015 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost analizat mandatul european de arestare, reţinându-se îndeplinirea condiţiilor cerute de Legea nr. 302/2004.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 203/2015 din 15 aprilie 2015 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a dispus arestarea persoanei solicitate M.V. şi, având în vedere că aceasta se află în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate de 5 ani şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1114 din 17 aprilie 2014 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin nerecurare, s-a dispus amânarea predării către autoritatea judiciară emitentă până la data liberării condiţionate sau data executării pedepsei la termen.
Instanţa de fond în mod corect a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia, în cauză neexistând niciun impediment privind punerea în executare şi predarea persoanei solicitate, nefiind incidente dispoziţiile prevăzute în art. 98 din Legea nr. 302/2004.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată M.V. împotriva sentinţei nr. 203/2015 din 15 aprilie 2015 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.