Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A.I.G. a chemat în judecată pârâţii Baroul Dâmboviţa, Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, Filiala C.A.A Dâmboviţa şi Uniunea Naţională a Barourilor din România solicitând în temeiul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea de îndată a actelor administrative atacate de împiedicare a exercitării profesiei din cele două decizii ilegale principale ale pârâtelor - decizia cu nr. 156 din 12 decembrie 2013 emisă de Baroul Dâmboviţa şi Decizia Uniunii Naţionale a Barourilor din România nr. 1005 din 24 mai 2014, cu consecinţa implicită a recunoaşterii deplinului drept al reclamantului de continuare a exercitării profesiei de avocat, până la soluţionarea cauzei.
Pe fondul cauzei a solicitat: anularea deciziei Baroului Dâmboviţa nr. 156 din 12 decembrie 2013 cu eliminarea oricăror interdicţii de exercitare a profesiei de avocat şi deciziei Uniunii Naţionale a Barourilor din România cu nr. 1005 din 24 mai 2014 şi obligarea pârâtei Uniunea Naţională a Barourilor din România la eliminarea oricăror interdicţii de exercitare a profesiei de avocat; - obligarea Uniunii Naţionale a Barourilor din România Ia eliberarea „Certificatului de Atestare a Titlului Profesional de Avocat" având în vedere solicitarea reclamatului din 15 mai 2014, în conformitate cu decizia nr. 1483 din 21 septembrie 2007 UNBR; - obligarea pârâtei C.A.A. să urmeze procedura de drept comun în materie de pretenţii şi executare creanţe civile, în sensul obligării să emită asiguraţilor C.A.A. decizii de impunere, numai la veniturile efectiv realizate, cu drept de contestaţie în instanţă, iar orice executarea silită să se supună limitelor prevăzute art. 728-729 C. proc. civ., orice alt tip de executare fiind nulă de drept; - în temeiul dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 544/2004, obligarea Uniunii Naţionale a Barourilor din România la plata daunelor morale în cuantum de 6.000 euro pentru refuzul eliberării actelor necesare exercitării profesiei şi săvârşirea împiedicării libertăţii de exercitare a profesiei având în vedere repararea prejudiciilor morale şi profesionale aduse prin exercitarea abuzului şi excesului de putere împotriva drepturilor şi libertăţilor profesiei de avocat.
Prin sentinţa nr. 1722 din 02 decembrie 2014, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, Filiala C.A.A. Dâmboviţa, prin întâmpinare, a respins excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâta Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, Filiala C.A.A. Dâmboviţa, a declinat soluţionarea cauzei având ca obiect „anulare act administrativ" formulată de reclamantul A.I.G. în contradictoriu cu pârâţii Baroul Dâmboviţa, Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, Filiala C.A.A. Dâmboviţa şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti.
Prin sentinţa nr. 11 din 26 ianuarie 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 135 C. proc. civ.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Verificând cauza, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Conform celor expuse anterior, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea Deciziei Baroului Dâmboviţa nr. 156 din 12 decembrie 2013 şi a deciziei Uniunii Naţionale a Barourilor din România cu nr. 1005 din 24 mai.
Prin decizia Baroului Dâmboviţa cu nr. 156 din 12 decembrie 2013, reclamantului i-a fost suspendată "calitatea profesională de avocat" în temeiul dispoziţiilor neconstituţionale prevăzute de art. 28 lit. c) din Legea nr. 51/1995, perturbându-se grav activitatea profesională a reclamantului.
După numeroase cereri şi contestaţii, prin decizia nr. 21 din 28 februarie 2014 a Baroului Dâmboviţa s-a dispus repunerea reclamantului în dreptul de a profesa pentru o perioadă limitată, în scopul continuării legitime şi legale a dosarelor.
Prin decizia nr. 1005 din 24 mai 2014, Uniunea Naţională a Barourilor din România a anulat în fapt aplicarea dispoziţiilor legale prevăzute expres de art. 25 din Statutul profesiei de avocat şi a dispus anularea soluţiilor legale luate anterior în astfel de cazuri speciale.
Pentru identificarea instanţei competente material prezintă relevanţă capătul principal al acţiunii judiciare, astfel cum bine a fost stabilit de Tribunal, respectiv anularea deciziei nr. 1005 din 24 mai 2014 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, această decizie fiind cea care produce efecte juridice.
Potrivit art. 60 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 Uniunea Naţională a Barourilor din România este persoană juridică de interes public, ceea ce înseamnă că prin raportare la prevederile Legii nr. 554/2004 este asimilată cu o autoritate centrală publică, situaţie în care vor trebui avute în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 500.000 RON, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".
În cazul actului administrativ nefiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, litigiul urmând să fie soluţionat de tribunal, când actul atacat este emis de o autoritate publică locală, respectiv, de Curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.
În cauză, în privinţa actelor ce formează obiectul acţiunii în contencios administrativ se constată că actul administrativ principal care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, este decizia nr. 1005 din 24 mai 2014 emisă de Uniunea Naţională a Barourilor din România, respectiv un act administrativ emis de o autoritate centrală.
În conformitate cu obiectul cauzei de faţă, care priveşte un act emis de o autoritate publică de nivel central, competenţa se va stabili exclusiv în raport de dispoziţiile art. 3 C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A.P.V., în contradictoriu cu pârâţii Baroul Dâmboviţa, Casa de Asigurări a Avocaţilor din România, Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Casa de Asigurări a Avocaţilor - Filiala C.A.A. Dâmboviţa şi intervenienţii B.P.V., S.A.M., S.C.E., A.I. şi A.M.R. în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2015.