Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Circumstanţe atenuante. Concurs de infracţiuni
Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie
Indice alfabetic: Drept procesual penal
- recurs în casaţie
C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12
În cazul unui concurs de infracţiuni, dacă instanţa de apel a reţinut circumstanţe atenuante, stabilirea unei pedepse inferioare minimului special rezultat prin aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen. privind efectele circumstanţelor atenuante pentru una dintre infracţiunile concurente şi aplicarea pedepsei rezultante conform art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. prin adăugarea sporului de o treime din pedeapsa inferioară minimului special rezultat prin aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen. se încadrează în cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege. În această ipoteză, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admite recursul în casaţie şi modifică atât pedeapsa inferioară minimului special rezultat prin aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen. pentru una dintre infracţiunile concurente, cât şi pedeapsa rezultantă, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 75/RC din 26 februarie 2015
Prin sentinţa penală nr. 381 din 1 iulie 2014, pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în baza art. 313 alin. (1) raportat la art. 311 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.R. la 3 ani închisoare.
În baza art. 67 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani. Exercitarea acestor drepturi i-a fost interzisă şi ca pedeapsă accesorie, în baza art. 65 C. pen.
În baza art. 314 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare.
I-a fost, de asemenea, interzisă exercitarea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani şi ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani, sporită cu 8 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 2 ani), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare.
În baza art. 45 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
Prin decizia nr. 900/A din 25 august 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A.R. împotriva sentinţei penale nr. 381 din 1 iulie 2014 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, care a fost desfiinţată în parte şi, rejudecând, între altele, a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa apelată, în pedepsele componente de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 313 alin. (1) raportat la art. 311 alin. (2) C. pen. şi 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen.
Au fost reţinute în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante judiciare prevăzute în art. 75 alin. (2) C. pen. şi, făcând aplicarea art. 76 alin. (1) C. pen., au fost reduse pedepsele aplicate inculpatului, după cum urmează:
- de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 313 alin. (1) raportat al art. 311 alin. (2) C. pen.;
- de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen.
În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 4 luni închisoare (1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare.
În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 4 luni, aplicată inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.
Pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de acest serviciu; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă; să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, de 100 zile, la Administraţia Domeniului Public Sector 6 Bucureşti, conform programului stabilit de această instituţie.
S-a atras atenţia condamnatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs în casaţie procurorul, invocând cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că instanţa a aplicat inculpatului A.R. o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege. Astfel, în motivarea recursului în casaţie s-a arătat că, prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute în art. 75 alin. (2) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă pentru infracţiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen. trebuiau reduse cu o treime, noile limite fiind cuprinse între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare. Ca atare, pedeapsa aplicată de instanţă de 1 an închisoare este nelegală, fiind sub limita minimă de 1 an şi 4 luni închisoare. S-a mai arătat că, urmare a acestui calcul eronat, a fost aplicat greşit şi sporul pentru concursul de infracţiuni prevăzut în dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în sensul că o treime dintr-o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare reprezintă 5 luni şi 10 zile, acest spor trebuind a fi adăugat la pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, inculpatul având în final de executat o pedeapsă de 2 ani, 5 luni şi 10 zile.
Prin încheierea nr. 15/RC din 15 ianuarie 2015, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute în art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de procuror împotriva deciziei nr. 900/A din 25 august 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, privind pe inculpatul A.R. şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de procuror.
Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază recursul în casaţie formulat de procuror ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casaţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este obligată să verifice, în condiţiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Totodată, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”, cazul de casare fiind incident în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel, reţinând circumstanţele atenuante judiciare prevăzute în art. 75 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.R. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 313 alin. (1) raportat al art. 311 alin. (2) C. pen. şi Ia o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracţiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen., în urma aplicării dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. stabilindu-se o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare.
Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (1) C. pen., atunci când au fost reţinute circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime.
Ca atare, în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen. (având limite de pedeapsă cuprinse între 2 ani şi 7 ani închisoare), una dintre infracţiunile pentru care a fost condamnat inculpatul, prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute în art. 75 alin. (2) C. pen. şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen., noile limite speciale de pedeapsă, ca urmare a reducerii cu o treime, sunt cuprinse între 1 an şi 4 luni şi 4 ani şi 8 luni închisoare. În aceste condiţii, se constată că pedeapsa de 1 an închisoare aplicată de instanţa de apel pentru infracţiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen. este nelegală, având în vedere că limita specială minimă de pedeapsă aplicabilă, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante, este de 1 an şi 4 luni închisoare.
Pe de altă parte, în conformitate cu dispoziţiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse.
Din această perspectivă, se constată că, prin aplicarea unei pedepse nelegale pentru una din infracţiunile aflate în concurs, este influenţat şi sporul aplicat potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pedeapsa rezultantă devenind, la rândul ei, nelegală. Astfel, în această speţă, în condiţiile stabilirii unei pedepse egale cu minimul special pentru infracţiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen., sporul ce trebuie aplicat obligatoriu pentru concursul de infracţiuni este de 5 luni şi 10 zile închisoare (o treime din pedeapsa de 1 an şi 4 luni), pedeapsa rezultantă ajungând la un cuantum de 2 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare şi nu 2 ani şi 4 luni închisoare cum, în mod greşit, a stabilit instanţa de apel.
Ca atare, având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului A.R. este în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul în casaţie formulat de procuror şi întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este fondat.
În consecinţă, pentru a înlătura greşita aplicare a legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis recursul în casaţie formulat de procuror împotriva deciziei nr. 900/A din 25 august 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
A casat, în parte, decizia penală atacată şi rejudecând:
A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 4 luni închisoare aplicată inculpatului A.R. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor, precum şi sporul de 4 luni închisoare, pe care l-a înlăturat.
A majorat pedeapsa aplicată inculpatului A.R. pentru infracţiunea prevăzută în art. 314 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., de la 1 an închisoare la 1 an şi 4 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin decizia atacată pentru infracţiunea prevăzută în art. 313 alin. (1) C. pen. raportat la art. 311 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) C. pen., în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 5 luni şi 10 zile închisoare, urmând ca în final inculpatul A.R. să execute pedeapsa de 2 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare.
În baza art. 91 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani, 5 luni şi 10 zile închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.
A menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.