Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României

Asupra recursului penal în casaţie de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 1440 din 9 decembrie 2013 a Judecătoriei Oradea, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului L.S.T., din infracţiunea de încăierare, prev. şi ped. de art. 322 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de încăierare, prev. şi ped. de art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

În baza art. 181 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.N.C., la o pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 5000 RON amendă penală.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite urmând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de un an, la care s-a adăugat în parte pedeapsa amenzii penale, respectiv 3000 RON.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.

În baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost obligat inculpatul D.N.C., ca pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. b)-d) C. pen., măsuri pe care i le-a impus inculpatului.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.G.C., la o pedeapsă de 5000 RON amendă penală.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul F.I.B., la o pedeapsă de 5000 RON amendă penală.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul L.T., la o pedeapsă de 10000 RON amendă penală.

În baza art. 322 alin. (1), cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 6000 RON amendă penală.

În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele mai sus stabilite urmând ca inculpatul să execute amenda penală cea mai mare, respectiv 10000 RON.

I s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 10 alin. (1) lit. g) şi art. 13 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen. s-a încetat procesul penal faţă de inculpatul L.S.T., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de încăierare, faptă prev. şi ped. de art. 322 alin. (1), cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

S-a respins ca inadmisibilă acţiunea civilă formulată de partea vătămată A.A.R.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată L.S.C. şi în consecinţă au fost obligaţi în solidar inculpaţii D.N.C., A.G.C. şi F.I.B., la plata sumei de 15.000 RON către partea civilă, reprezentând daune morale şi s-au respins restul pretenţiilor civile, ca nefondate.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată L.T. şi în consecinţă a fost obligat inculpatul D.N.C., la plata sumei de 5000 RON către partea civilă, reprezentând daune morale (fapta din 30 iulie 2009) fiind respinse restul pretenţiilor civile, ca nefondate.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată L.T. şi în consecinţă au fost obligaţi în solidar inculpaţii D.N.C., A.G.C. şi F.I.B., la plata sumei de 5.000 RON către partea civilă, reprezentând daune morale (fapta din 07 august 2009) şi s-au respins restul pretenţiilor civile, ca nefondate.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, au fost obligaţi în solidar inculpaţii D.N.C., A.G.C., F.I.B., L.T. şi L.S.T. acesta din urma în solidar şi cu partea responsabilă civilmente L.F. la plata sumei de 7952,74 RON plus majorări de întârziere calculate de la data de 01 februarie 2013 (data constituirii de parte civilă), până la data plăţii efective, în favoarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ. şi art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost obligat inculpatul L.T. la plata sumei de 1393,78 RON plus majorări de întârziere calculate de la data de 01 februarie 2013 (data constituirii de parte civilă), până la data plăţii efective, în favoarea Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea (faţă de fapta de la 30 iulie 2009).

Au fost respinse acţiunile civile formulate în cauză de părţile vătămate D.N.C. şi A.G.C., ca nefondate.

Prin rechizitoriul nr. 3453/P/2010 din 26 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, înregistrat la instanţă la 02 iulie 2012, au fost trimişi în judecată inculpaţii D.N.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală (faptă din 30 iulie 2009 privind rănirea inculpatului L.T.), faptă prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) C. pen. şi încăierare (faptă din 07 august 2009), faptă prev. şi ped. de art. 322 alin. (1), ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; A.G.C., pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare (faptă din 07 august 2009), faptă prev. şi ped. de art. 322 alin. (1) C. pen.; F.I.B., pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare (faptă din 07 august 2009), faptă prev. şi ped. de art. 322 alin. (1) C. pen.; L.T., pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe (faptă din 30 iulie 2009 privind rănirea inculpatului D.N.C.), faptă prev. şi ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi încăierare (faptă din 07 august 2009), faptă prev. şi ped. de art. 322 alin. (1) C. pen., ambele cu ref. la art. 75, alin. (1) lit. c) şi cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. şi L.S.T., pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare (faptă din 07 august 2009), faptă prev. şi ped. de art. 322 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că la data de 30 iulie 2009, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi, existente între membrii familiei A., pe de o parte şi cei ai familiei L., pe de altă parte, stare influenţată şi de activitatea familiei A., de descărcare a unor importante cantităţi de pământ în apropierea locuinţei familiei L., situată în comuna Sânmartin, sat H., judeţul Bihor, a izbucnit un conflict între inculpatul D.N.C. şi inculpatul L.T. Cu această ocazie inculpaţii s-au agresat, lovindu-se reciproc, iar în urma loviturilor primite inculpatul D.N.C. a suferit leziuni care, potrivit certificatului medico-legal din data de 06 august 2009, au necesitat pentru vindecare un număr de 15 zile de îngrijiri medicale, iar inculpatul L.T. a suferit leziuni care, potrivit certificatului medico-legal din data de 31 iulie 2009, completat de certificatul medico-legal din data de 20 octombrie 2009, au necesitat pentru vindecare un număr de 24 zile de îngrijiri medicale.

La data de 07 august 2009, a izbucnit un nou conflict între numiţii A.A.R., A.G.C., D.N.C. şi F.I.B., pe de-o parte şi L.T. şi fiii săi, L.S.T. şi L.S.C., pe de altă parte, altercaţie generată de activitatea de descărcare a unei cantităţi de pământ, dispusă de către partea vătămată A.A., pe terenul aflat în apropierea locuinţei inculpatului L.T. din comuna Sânmartin, sat H., judeţul Bihor, ocazie cu care persoanele sus¬menţionate s-au lovit reciproc, fiind astfel implicate într-o încăierare generală, în urma căreia au rezultat leziuni de ambele tabere, relevate în certificatele medico-legale aflate la dosar.

În cursul judecăţii, inculpaţii nu au solicitat judecarea potrivit procedurii simplificate, astfel că judecata a avut loc potrivit procedurii de drept comun, fiind audiaţi inculpaţii/părţi civile, partea civilă A.A. şi L.S. şi martorii P.L., P.V., L.F., S.C., S.D., P.F., H.S., A.R., G.A.

S-a reţinut că, faptele reţinute în sarcina inculpatului D.N.C., care, la data de 30 iulie 2009, l-a agresat fizic pe inculpatul L.T., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 24 zile, de îngrijiri medicale, iar la data de 07 august 2009, împreună cu inculpaţii A.G.C. şi F.I.B., pe de o parte şi inculpatul L.T. şi L.S.T. pe de altă parte, a participat la o altercaţie, ocazie cu care persoanele susmenţionate s-au lovit reciproc, fiind astfel implicate într-o încăierare generală, în urma căreia au rezultat leziuni de ambele tabere, relevate în certificatele medico-legale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de vătămare corporală şi încăierare, fapte prev. şi ped. de art. 181 alin. (1) şi art. 322 alin. (1), cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.N.C., instanţa de fond, în baza art. 181 alin. (1) C. pen. l-a condamnat la o pedeapsă de 1 an închisoare, iar în baza art. 322 alin. (1) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat, la o pedeapsă de 5000 RON amendă penală.

La individualizarea pedepselor aplicate instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. 1969, respectiv dispoziţiile părţii generale a C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea penală, gradul de pericol social al faptelor săvârşite de inculpat, persoana inculpatului care nu are antecedente penale şi de împrejurările care atenuează sau agravează gradul de pericol social al faptelor.

În baza art. 33 lit. a), 34 alin. (1) lit. d) C. pen., instanţa a contopit pedepsele stabilite dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa închisorii de un an, la care a adăugat în parte pedeapsa amenzii penale, respectiv 3000 RON.

Apreciind că pronunţarea unei hotărâri de condamnare este suficientă pentru îndeplinirea funcţiilor pedepsei şi a procesului penal fără executarea efectivă a pedepsei, instanţa de fond, în baza art. 861 C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii, sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 862 C. pen., iar în baza art. 359 C. proc. pen. i s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

În baza art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen., instanţa l-a obligat pe inculpatul D.N.C., ca pe durata termenului de încercare, să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor, la datele ce vor fi fixate de acest serviciu, care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. b)-d) C. pen., măsuri pe care le-a impus inculpatului.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea - privind pe inculpatul D.N.C., părţile civile A.A.R. şi L.S.C. şi inculpaţii D.N.C., A.G.C., F.I.B., L.T. şi L.S.T., apreciind-o ca netemeinică şi nelegală.

Prin apelul declarat, astfel cum a fost precizat în faţa instanţei de control judiciar, s-a solicitat să se desfiinţeze sentinţa în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.N.C., în sensul de a se reţine că acestuia îi este mai favorabilă legea nouă, de i se aplica pentru ambele infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa amenzii penale, să se dispună contopirea acestora şi să se dispună executarea efectivă a pedepsei rezultante.

În motivarea apelului s-a arătat că în mod nelegal instanţa de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de un an închisoare la care s-a adăugat în parte pedeapsa amenzii penale de 3000 RON.

Partea civilă A.A.R. a solicitat să se dispună, în principal, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, deoarece judecarea cauzei a avut loc cu încălcarea procedurii speciale prevăzute de art. 483 alin. (3) C. proc. pen., cauza nefiind soluţionată de un complet specializat în cauze cu minori, respectiv abia după un an de la înregistrarea cauzei, aceasta a fost scoasă de pe rol şi trimisă unui complet specializat.

În subsidiar, a solicitat să se majoreze pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului L.T. şi să se dispună obligarea acestuia în solidar cu inculpatul L.S. la plata sumei de 50.000 RON, cu titlul de daune morale în favoarea părţii civile apelante. S-a cerut să se ţină seama de faptul că inculpatul L.T. a fost cel care a iscat scandalul şi care, în data de 30 iulie 2009 a lovit-o pe partea civilă apelantă, susţinându-se că nu este echitabil ca acesteia să i se respingă constituirea de parte civilă, iar inculpatului L.T. să-i fie admisă.

Inculpaţii A.G.C., F.B. şi D.N.C. au solicitat să se desfiinţeze sentinţa şi să se trimită cauza spre rejudecare instanţei de fond, invocându-se cazul de nulitate absolută prevăzut de art. 281 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinându-se că s-au încălcat dispoziţiile privitoare la publicitatea şedinţei de judecată, precum şi cele privind competenţa funcţională a judecătorului de la instanţa de fond, care nu era specializat în judecarea cauzei cu minori şi s-a mai arătat că, potrivit art. 280 alin. (2) C. proc. pen., actele îndeplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt, la rândul lor, lovite de nulitate.

În subsidiar, au cerut să se dispună lor pentru comiterea infracţiunii de încăierare, în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. b) C. proc. pen., fapta nefiind comisă cu vinovăţia prevăzută de lege precum şi achitarea inculpatului D.N.C. pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., deoarece a comis această faptă în legitimă apărare, solicitându-se să se reţină cu privire la această infracţiune ca lege penală mai favorabilă legea nouă. În cazul în care această cerere nu va fi primită, s-a cerut să se reţină în favoarea inculpatului D.N.C. circumstanţa atenuantă legală a provocării, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

S-a cerut ca, în cazul în care aceste cereri nu vor fi admise, să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaţilor apelanţi pentru comiterea infracţiunii de încăierare, ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

Prin decizia penală nr. 477/A din 8 octombrie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile penale declarate de partea vătămată A.A.R., partea civilă L.S.C. şi inculpatul L.S.T.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile penale declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, inculpaţii - părţi civile D.N.C., A.G.C., F.B. şi L.T. împotriva sentinţei penale nr. 1440 din 09 decembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Oradea pe care a desfiinţat-o în sensul că:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare şi 3000 RON amendă penală aplicată inculpatului D.N.C. în pedepsele componente de 1 an închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. şi 5000 RON amendă penală, înlăturând totodată dispoziţia privind adăugarea în parte a pedepsei amenzii penale în cuantum de 3000 RON.

S-au înlăturat dispoziţiile privind condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen. şi art. 322 alin. (1) C. pen., pe cele privind aplicarea art. 861 C. pen., art. 862 C. pen., art. 863 lit. a)-d) C. pen., art. 864 C. pen., art. 71 alin. (2) şi (5) C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi art. 359 C. proc. pen.

S-au reţinut în sarcina inculpatului dispoziţiile art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D.N.C. pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a recalificat fapta reţinută în sarcina inculpatului D.N.C. din infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6000 RON amendă penală, reprezentând echivalentul a 200 zile amendă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 alin. (1) şi (3) C. pen. care prevăd că, dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare şi, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii unei zile amendă îi corespunde o zi de închisoare.

S-au înlăturat dispoziţiile privind condamnarea inculpaţilor A.G.C. şi F.I.B. pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 322 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaţilor A.G.C. şi F.I.B. pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 322 alin. (1) C. pen.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 10000 RON amendă penală aplicată inculpatului L.T. în pedepsele componente de 10000 RON amendă penală aplicată pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 180 alin. (2) C. pen. şi 6000 RON amendă penală aplicată pentru infracţiunea prev. şi ped. de art. 322 alin. (1) cu aplicarea art. 75 alin. (1) C. pen.

S-au înlăturat dispoziţiile privind condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) C. pen.

S-au reţinut în sarcina inculpatului dispoziţiile art. 5 C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului L.T. pentru comiterea infracţiunii prev. şi ped. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul L.T. la o pedeapsă de 600 RON amendă penală.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 631 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. care prevăd că, daca persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu a executat pedeapsa amenzii instanţa o poate înlocui cu pedeapsa închisorii.

S-au înlăturat dispoziţiile privind obligarea inculpaţilor D.N.C., A.G.C. şi F.I.B. la plata în solidar a despăgubirilor civile acordate părţilor civile L.S.C., L.T., precum şi pe cele privind obligarea în solidar a inculpaţilor D.N.C., A.G.C., F.I.B., L.T. şi L.S.T., acesta din urma în solidar cu partea responsabilă civilmente L.F. la plata despăgubirilor civile acordate părţii civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea - fapta din 07 august 2009.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen. a lăsat nesoluţionate acţiunile civile exercitate de părţile civile L.S.C., L.T. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea - fapta din 07 august 2009.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a declarat recurs în casaţie în ceea ce îl priveşte pe inculpatul D.N.C. pentru cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., întrucât în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

În motivarea recursului în casaţie s-a învederat că este nelegală dispoziţia din decizia menţionată prin care, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D.N.C. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de. art. 322 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

Astfel, s-a susţinut că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.N.C. legea penală mai favorabilă, (având în vedere ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa încăierare şi vătămare corp orală/lovire sau alte violenţe), este actualul C. pen., care, deşi prevede o pedeapsă minimă de trei luni închisoare pentru infracţiunea de încăierare (mai mare decât minimul special de 1 lună prevăzut pentru aceeaşi infracţiune în C. pen. din 1969), permite aplicarea de amenzi penale pentru ambele infracţiuni.

În aceste condiţii, răspunderea penală pentru infracţiunea de încăierare din 30 iulie 2009 nu este prescrisă, deoarece sunt incidente dispoziţiile art. 155 alin. (4) C. pen.: termenul prevăzut la art. 154 lit. e) (3 ani fiindcă pedeapsa prevăzută de lege este de maxim 6 luni închisoare sau amendă) trebuie depăşit cu încă o dată pentru a fi socotit îndeplinit şi anume la 30 iulie 2015. Chiar dacă instanţa a apreciat că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969, în această situaţie sunt nelegale dispoziţiile prin care instanţa de apel i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 6000 RON amendă penală, reprezentând echivalentul a 200 zile amendă, urmare a recalificării faptei din infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen.; aceasta deoarece pentru infracţiunea de vătămare corporală - art. 181 alin. (1) C. pen. 1969 - limitele de pedeapsă sunt de la 6 luni la 5 ani închisoare, iar instanţa nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.

Faţă de cele învederate, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului în casaţie şi înlăturarea greşitei aplicări a legii în sensul înlăturării dispoziţiilor din decizia penală menţionată, privind încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D.N.C. pentru infracţiunea de încăierare, aplicarea unei pedepse legale şi temeinice pentru această infracţiune.

Prin încheierea nr. 49/RC din Camera de Consiliu din data de 5 februarie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 477/A din 8 octombrie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi a trimis cauza la Completul C9 în compunerea de 3 judecători în vederea judecării recursului în casaţie, stabilind termen la data de 19 martie 2015, cu citarea recurentului şi a intimatului.

Pentru a dispune astfel s-au reţinut următoarele:

Referitor la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, Înalta Curte a constatat că decizia penală nr. 477/A din 08 octombrie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie conform art. 434 alin. (2) C. proc. pen., recursul este declarat în termenul prevăzut de lege, s-au respectat dispoziţiile art. 436 alin. (1), (2) şi (6) C. proc. pen., art. 437 şi 438 C. proc. pen. fiind indicate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 şi 12 C. proc. pen.

S-a reţinut că cererea de recurs în casaţie nu este vădit nefondată, că sunt întrunite formal cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 şi 12 C. proc. pen. şi că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii de formă enumerate.

Recursul în casaţie formulat de parchet este întemeiat.

Analizând criticile formulate, instanţa de recurs în casaţie reţine următoarele:

În motivarea recursului în casaţie s-a învederat că este nelegală dispoziţia din decizia atacată prin care, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D.N.C. pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 322 alin. (1) C. pen. 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

Astfel, Parchetul a susţinut că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.N.C., legea penală mai favorabilă, (având în vedere ambele infracţiuni reţinute în sarcina sa încăierare şi vătămare corp orală/lovire sau alte violenţe), este actualul C. pen., care, deşi prevede o pedeapsă minimă de trei luni închisoare pentru infracţiunea de încăierare (mai mare decât minimul special de 1 lună prevăzut pentru aceeaşi infracţiune în C. pen. din 1969), permite aplicarea de amenzi penale pentru ambele infracţiuni.

În aceste condiţii, s-a susţinut că răspunderea penală pentru infracţiunea de încăierare din data de 30 iulie 2009 nu este prescrisă, deoarece sunt incidente dispoziţiile art. 155 alin. (4) C. pen.: termenul prevăzut la art. 154 lit. e) (3 ani fiindcă pedeapsa prevăzută de lege este de maxim 6 luni închisoare sau amendă) trebuie depăşit cu încă o dată pentru a fi socotit îndeplinit şi anume la 30 iulie 2015. Apreciind că legea penală mai favorabilă este C. pen. din 1969, atunci sunt nelegale dispoziţiile prin care instanţa de apel i-a aplicat inculpatului pedeapsa de 6000 RON amendă penală, reprezentând echivalentul a 200 zile amendă, urmare a recalificării faptei din infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. 1969 în infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen., aceasta deoarece pentru infracţiunea de vătămare corporală - art. 181 alin. (1) C. pen. 1969 - limitele de pedeapsă sunt de la 6 luni la 5 ani închisoare, iar instanţa nu a reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.

Având în vedere criticile formulate de parchet şi conţinutul dispoziţiilor legale menţionate mai sus, constată că în cauză este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., întrucât s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Evaluând criteriile de apreciere a legii penale mai favorabile şi criticile formulate în susţinerea recursului în casaţie, constată că legea penală mai favorabilă inculpatului D.N.C. este C. pen. anterior motivat de faptul că în cauză erau incidente dispoziţiile referitoare la termenul de prescripţie specială a răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. anterior (limitele speciale de pedeapsă fiind 6 luni-5 ani), situaţie faţă de care instanţa putea să dispună încetarea procesul penal, cum de altfel a şi procedat.

În aceste condiţii, în mod greşit a fost recalificată infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. nou cu aplicarea dispoziţiilor art. 5 C. pen., aplicându-se inculpatului pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6.000 RON reprezentând echivalentul a 200 de zile închisoare, întrucât s-a făcut o aplicare a legii penale mai favorabile pe instituţii autonome, iar nu o aplicare globală aşa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 265 din 06 mai 2014.

În situaţia în care nu s-au reţinut circumstanţe atenuante, iar limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 181 alin. (1) C. pen. anterior erau de la 6 luni la 5 ani închisoare, practic se putea aplica pedeapsa amenzii de 6.000 RON, fiind stabilite pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente doar dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., deoarece în mod corect s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 322 C. pen. anterior raportat la termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, însă, procedându-se astfel, trebuia menţinută sancţiunea care a fost aplicată de către instanţa de fond pentru infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 181 alin. (1) C. pen. anterior, iar nu să se procedeze la schimbarea încadrării juridice şi să se aibă în vedere dispoziţii C. pen. nou cu consecinţa aplicării unei pedepse de 6.000 RON amendă.

Practic, instanţa a făcut lex terţia întrucât pentru o infracţiunea a avut în vedere dispoziţii C. pen. anterior, iar pentru o altă infracţiune dispoziţii C. pen. în vigoare. Având în vedere considerentele exprese, urmează a admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 477/A/2014 din 8 octombrie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 11628/271/2012, a casa în parte decizia penală atacată privind pe inculpatul D.N.C. şi rejudecând, urmează a descontopi pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare şi 3.000 RON amendă penală aplicată inculpatului D.N.C. în pedepsele componente de:

- 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen.;

- 5.000 RON amendă penală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. înlăturând dispoziţia de adăugare în parte a pedepsei amenzii penale în cuantum de 3.000 RON.

Urmează a înlătura din decizia penală atacată dispoziţia de recalificare a faptei reţinute în sarcina inculpatului D.N.C. din infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. precum şi dispoziţia de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 6.000 RON amendă penală reprezentând echivalentul a 200 zile amendă.

Totodată, va înlătura din decizia penală atacată dispoziţia de atenţionare a inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 63 alin. (1) şi (3) C. pen. care prevăd că, dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu va executa pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se va înlocui cu un număr corespunzător de zile cu închisoare şi, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, unei zile amendă îi va corespunde o zi de închisoare.

Urmează a reţine în sarcina inculpatului dispoziţiile art. 5 C. pen.

Urmează a menţine dispoziţia din decizia penală atacată potrivit căreia în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. referitor la art. 16 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului D.N.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. urmează a dispune condamnarea inculpatului D.N.C. la o pedeapsă suficientă şi proporţională în raport cu natura şi gravitatea faptei săvârşite, cu persoana inculpatului şi cu periculozitatea socială a acestuia, de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală.

În baza art. 861 C. pen. urmează a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen. va obliga inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor la datele ce vor fi fixate de acest serviciu care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. b)-d) C. pen.

Urmează a atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

Urmează a menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul dispoziţiilor art. 448 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea împotriva deciziei penale nr. 477/A/2014 din 8 octombrie 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 11628/271/2012.

Casează în parte decizia penală atacată privind pe inculpatul D.N.C. şi rejudecând:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare şi 3.000 RON amendă penală aplicată inculpatului D.N.C. în pedepsele componente de:

- 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen.;

- 5.000 RON amendă penală aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. înlăturând dispoziţia de adăugare în parte a pedepsei amenzii penale în cuantum de 3.000 RON.

Înlătură din decizia penală atacată dispoziţia de recalificare a faptei reţinute în sarcina inculpatului D.N.C. din infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., precum şi dispoziţia de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 6.000 RON amendă penală reprezentând echivalentul a 200 zile amendă.

Înlătură din decizia penală atacată dispoziţia de atenţionare a inculpatului asupra nerespectării dispoziţiilor art. 63 alin. (1) şi (3) C. pen. care prevăd că, dacă persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiesc cu un număr corespunzător de zile cu închisoare şi, în cazul înlocuirii pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, unei zile amendă îi corespunde o zi de închisoare.

Reţine în sarcina inculpatului dispoziţiile art. 5 C. pen.

Menţine dispoziţia din decizia penală atacată potrivit căreia în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. referitor la art. 16 lit. f) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului D.N.C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul dispoziţiilor art. 181 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă inculpatul D.N.C. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală.

În baza art. 861 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 4 ani.

În baza art. 863 alin. (1) lit. a) C. pen. obligă inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor la datele ce vor fi fixate de acest serviciu care va verifica respectarea de către inculpat a măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) lit. b)-d) C. pen.

Atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 aprilie 2015.