Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 9755/105/2012, reclamantul I.N. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român - prin CN A.D.N.R. SA, solicitând instanţei anularea procesului-verbal şi a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010, a procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii din 06 iulie 2012, a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 iulie 2012, precum şi stabilirea valorii despăgubirii pentru imobilul expropriat, cu obligarea intimatului la emiterea unei alte hotărâri de stabilire a despăgubirii în conformitate cu valoarea stabilită de instanţă, precum şi la plata respectivei despăgubiri.
În susţinerea cererii, contestatorul a arătat că este moştenitor al defunctului său tată I.E., decedat la data de 17 februarie 1998, cu ultimul domiciliu în com. Dumbrava, judeţul Prahova, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor din 24 august 1998 emis de B.N.P., I.C. şi, potrivit Actului de Partaj Voluntar autentificat din 24 august 1998 de B.N.P., I.C., contestatorul împreună cu ceilalţi moştenitori ai defunctului a procedat la sistarea stării de indiviziune în ce priveşte bunurile rămase de pe urma acestuia.
Reclamantul a mai susţinut că a dobândit în proprietate exclusivă lotul nr. 3 format din terenul în suprafaţa de 7.971 mp, tarla 85/4, parte din parcela 593/63 cu următorii vecini: C.M., lotul nr. 4, zona C.F.R. şi drum. Sora reclamantului, S.E. a dobândit în proprietate lotul nr. 4 compus din teren în suprafaţă de 7.971 mp tarla 85/4, parte din parcela 593/63 cu următorii vecini: lotul nr. 3, zona C.F.R., D.A. şi drum. Întrucât terenurile descrise anterior urmau a fi afectate de lucrările de interes public urmând a fi expropriate, a formulat cererea din 13 aprilie 2010 de acordare a despăgubirilor pentru imobilul expropriat, ataşând şi înscrisurile privind dreptul nostru de proprietate.
La 06 mai 2010, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004-Consiliul Local Dumbrava, Judeţul Prahova a emis procesul verbal nr. 13 şi Hotărârea de Stabilire a Despăgubirilor având acelaşi număr, prin care s-a dispus respingerea cererii de acordare a despăgubirilor, urmând ca expropriatorul să procedeze la întocmirea unei noi documentaţii tehnico - economice (dosar cadastral şi raport de evaluare) în concordanţă cu noile limite de expropriere stabilite prin documentele anexate cererii. Cu alte cuvinte, arată reclamantul, cererea de acordare a despăgubirilor a fost respinsă motivat de împrejurarea că el şi sora sa, S.E., au ieşit din indiviziune în ce priveşte imobilul - bun succesoral, care face şi obiectul exproprierii, actul de partaj voluntar fiind depus în faţa comisiei odată cu cererea de acordare a despăgubirilor.
Prin cererea de acordare a despăgubirilor, ambii au fost de acord cu exproprierea imobilului în suprafaţă totală de 1051 mp categoria arabil, având număr cadastral 2006, dar şi cu valoarea totală a despăgubirilor acordate, respectiv 45.882 lei, precizând că imobilul care face obiectul exproprierii este compus din terenul în suprafaţă de 530 mp, aparţinând contestatorului I.N., şi terenul în suprafaţă de 521 mp, aparţinând surorii acestuia- S.E. Prin urmare, reclamantul a arătat că valoarea despăgubirilor stabilite iniţial este pentru întreg imobilul expropriat, motiv pentru care, în mod nelegal, a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor.
Imobilul care face obiectul exproprierii a fost partajat între titularii dreptului de proprietate, situaţie cunoscută de către expropriator la momentul depunerii cererii de acordare a despăgubirilor, când a fost depus şi actul de partaj voluntar şi, din acest considerent, apreciază că necesitatea refacerii actelor cadastrale apărută ulterior manifestării acestora de voinţă în ce priveşte condiţiile exproprierii, nu le este imputabilă.
Intimatul, prin procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii din 06 iulie 2012, a stabilit situaţia de fapt existentă, în sensul că terenul care urmează a fi expropriat este în suprafaţă de 530 mp, este situat în com. Dumbrava şi are număr cadastral 2292, situaţie care era cunoscută încă de la data emiterii primului proces verbal din 06 mai 2010, iar ceea ce este diferit, este faptul că, intimatul a emis două procese verbale de stabilire a cuantumului despăgubirii şi două hotărâri de stabilire a acestui cuantum, câte unul pentru ambii titulari ai dreptului de proprietate.
În acest sens, reclamantul a arătat în ce priveşte cuantumul despăgubirii acordate pentru suprafaţa expropriată că este prea mic (548,55 lei) în raport de suma acordată iniţial (45.882 lei).
Reclamantul a susţinut că art. 9 din Legea nr. 255/2010 stipulează că „în termen de cinci zile lucrătoare de la expirarea datei văzute la art. 8 alin. (2), expropriatorul are obligaţia emiterii deciziei de expropriere”, însă, în speţă, nu i-a fost comunicată notificarea intenţiei de expropriere a imobilului, astfel încât, nu a avut posibilitatea să aibă un punct de vedere în ce priveşte stabilirea despăgubirii pentru imobilul expropriat.
De asemenea, a mai învederat că nu i-a fost comunicat nici procesul verbal şi nici hotărârea de stabilire a despăgubirii.
Astfel, reclamantul a solicitat, în principal, admiterea acţiunii şi, pe cale de consecinţă, anularea procesului verbal şi a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010; anularea procesului verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii din 06 iulie 2012; anularea hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 iulie 2012; stabilirea valorii despăgubirii pentru imobilul expropriat; obligarea intimatului la emiterea unei alte hotărâri de stabilire a despăgubirii. în conformitate eu valoarea stabilită de instanţă; precum şi obligarea intimatului la plata despăgubirii pentru imobilul expropriat. În subsidiar, s-a solicitat admiterea acţiunii, anularea procesului verbal şi a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010, anularea procesului verbal de stabilire a despăgubirilor şi a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 iulie 2012, obligarea intimatului la emiterea unei alte hotărâri de stabilire a despăgubirii pentru imobilul expropriat, iar valoarea să fie calculată în funcţie de valoarea iniţial stabilită pentru întreg imobilul expropriat.
Pârâtul Statul Român - prin CN A.D.N.R. SA, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 1037 pronunţată la 10 aprilie 2014, Tribunalul Prahova a admis acţiunea, fiind anulat procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 13/06 mai 2010, hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010, procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii din 06 iulie 2012 şi hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 6 iulie 2012, toate emise de intimat, fiind obligat pârâtul la plata către reclamant a unei despăgubiri în valoare de 2.170 lei, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, pentru terenul de 530 mp din extravilanul com. Dumbrava, jud. Prahova, T 85/4, P. A593/63, arabil, stabilită conform coraportului de expertiză întocmit şi întregit de experţii N.C., C.C. şi M.I., prin omologarea punctului de vedere al expertului N.C.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin procesul-verbal şi hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010, emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 28/2004, constituită la nivelul com. Dumbrava, jud. Prahova, a fost respinsă cererea formulată de contestatorul I.N. şi de sora acestiua S.E., privind acordarea despăgubirii în cuantum de 45.882 lei pentru exproprierea imobilului teren cu suprafaţa de 1.051 mp, situat pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale indicate, având numărul cadastral 2006.
S-a mai arătat că, această soluţie a fost justificată prin necesitatea refacerii documentaţiei cadastrale în raport cu modalitatea în care s-a realizat ieşirea din indiviziune, cu privire la bunul imobil descris prin actul de partaj voluntar, autentificat din 24 august 1998 la B.N.P., I.C., stabilindu-se că expropriatorul va fi notificat pentru a proceda la întocmirea unei noi documentaţii tehnico-economice (dosar cadastral şi raport de evaluare), în concordanţă cu noile limite de expropriere stabilite prin documentele anexate cererii, urmând ca, în baza unei noi hotărâri de guvern de expropriere, promovată în condiţiile Legii nr. 198/2004, să se procedeze la exproprierea imobilului afectat de noua limită de expropriere. Ulterior, prin procesul-verbal şi hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 iulie 2012, emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 la nivelul com. Dumbrava, s-a dispus acordarea către reclamantul I.N. a unei despăgubiri în cuantum de 548,55 lei pentru terenul cu suprafaţă de 530 mp, situat în com. Dumbrava, jud. Prahova, având număr cadastral 2292.
Referitor la modalitatea în care reclamantul a devenit proprietarul terenului expropriat, tribunalul a reţinut că, prin titlul de proprietate din 20 iunie 1996, emis de Comisia judeţeană Prahova de Fond Funciar, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 4 ha şi 3.499 mp pe raza comunei Dumbrava, în favoarea lui I.E., decedat la data de 17 februarie 1998, având ca moştenitori soţia supravieţuitoare şi 4 descendenţi de gradul I, printre care se află şi reclamantul I.N., conform certificatului de moştenitor din 24 august 1998, emis de B.N.P., I.C.
Tribunalul a mai reţinut că între moştenitorii defunctului, a intervenit actul de partaj voluntar, autentificat din 24 august 1998 la acelaşi birou notarial, în virtutea căruia reclamantul a primit, printre alte bunuri, şi terenul cu suprafaţa de 7.971 mp. situat în tarlaua 85/4, parte clin parcela 593/63. Practic, din această porţiune de teren, a fost expropriată suprafaţa de 530 mp, aşa cum rezultă din raportul de expertiză în specialitatea evaluarea proprietăţii imobiliare, întocmit în cauză, ce se coroborează cu documentaţia cadastrală depusă la dosar în copie de intimat.
S-a reţinut că, prin Legea nr. 198/2004 este stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire a executării lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, că acest act normativ prevede, în art. 6, că asupra cuantumului despăgubirii se pronunţă o comisie numită de expropriator, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii ailor drepturi reale, printr-o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, iar conform art. 9 din Lege, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor, se poate adresa instanţei judecătoreşti competente.
Acţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 198/2004 este o cale de atac împotriva hotărârii emisă de comisia constituită în baza art. 6 din Lege, Fapt ce rezultă din art. 10 alin. (1) din H.G. nr. 941/2004. Textul stabileşte conţinutul hotărârii, iar la lit. h) este prevăzută menţiunea „calea de atac împotriva hotărârii şi termenul în care poate 11 exercitată".
S-a reţinut că, sesizată fiind cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, instanţa are competenţa să verifice cuantumul despăgubirii, iar faptul că hotărârea atacată nu este un act bilateral şi, că poate 11 revocată de organul emitent, conform art. 10 alin. (3) din H.G. nr. 941/2004, nu exclude soluţia anulării ei parţiale, cu privire ia cuantumul despăgubirii.
Practic, reţine instanţa de fond, conform textului legal sus evocai, acţiunea formulată de expropriat se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 -27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii Prin urmare, criteriile în raport de care se stabileşte cuantumul despăgubirii sunt prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26, prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi, că la calcularea cuantumului, experţii şi instanţa vor ţine seama de preţui cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite.
Sintagma preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de aceiaşi fel în unitatea administrativ-teritorială” defineşte preţul de piaţă, anume preţul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială, atunci când sunt întrunite toate condiţiile unei vânzări oneste şi în care cumpărătorul şi vânzătorul acţionează prudent, în cunoştinţă de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceştia nu este supus unor constrângeri exagerate.
În ceea ce priveşte procesul-verbal şi hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010, prin care a fost soluţionată cererea de acordare a despăgubirilor formulată atât de reclamantul I.N., cât şi de sora acestuia, S.E., tribunalul a constatat că, în mod nelegal, Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, constituită la nivelul com. Dumbrava, a respins respectiva cerere pe motivul necesitaţii întocmirii unei noi documentaţii cadastrale, în condiţiile în care modalitatea deficitarei sub aspectul identificării titularilor dreptului de proprietate, nu putea fi imputabilă persoanelor îndreptăţite la despăgubiri.
Astfel, tribunalul a reţinut că moştenitorii defunctului I.E., au îndeplinit formalităţile de publicitate imobiliară pentru bunurile imobile ce compuneau masa partajabilă, prin transcrierea în Registrul de Transcripţiuni şi Inscripţiuni, din 25 august 1998, situaţie în care expropriatorul avea îndatorirea să verifice şi să identifice corect titularul dreptului de proprietate pentru fiecare suprafaţă de teren expropriată.
În vederea determinării cuantumului despăgubirilor cuvenite contestatorului pentru terenul expropriat, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize de către o comisie din trei experţi, alcătuită conform arf. 25 din Legea nr. 33/1994, Concluziile celor trei experţi eu privire la preţul real al terenurilor în litigiu au fost diferite, după cum urmează: expertul N.C., desemnat de către instanţă a determinat o valoare a despăgubirii de 3,15 lei/ mp teren, ajungându-se la o valoare totală a despăgubirii de 2.170 lei, care include şi prejudiciul suportat de persoana expropriată; expertul C.C., propus de contestatori, care a determinat o valoare de 6 Iei/m,p. teren, respectiv o valoare totală a despăgubirii de 4.020 lei: expertul M.I., propus de intimat, a stabilii un cuantum al despăgubirii de 1 leu/mp teren şi o despăgubire totală de 548,55 lei. Din analiza coraportului întocmit în cauză, tribunalul a constatat că evaluarea s-a realizat prin metoda comparaţiei directe care presupune luarea în considerare a următoarelor elemente: dreptul de proprietate, restricţii legale, condiţii de finanţare, condiţii de vânzare, condiţiile pieţii, localizare-orientare, topografie, utilizare.
Tribunalul a apreciat că preţul estimat de expertul N.C., desemnat de instanţă, reprezintă o justă şi echitabilă despăgubire pentru contestatori, în raport cu caracteristicile terenurilor expropriate constând în zona de amplasare, în extravilanul com. Dumbrava, categoria de folosinţă utilităţile de care dispune şi accesibilitatea la transportul în comun, precum şi împrejurarea că proprietatea reclamantului amplasată în tarlaua 85/4, parcela A593/63, a fost divizată, rămânându-i două loturi separate, dintre care unul cu suprafaţa de 6.422 mp. iar celălalt de 1.019 mp.
Instanţa a apreciat ca nu poate lua în considerare punctul de vedere al intimatului potrivit căruia opinia expertului N.C. nu respectă dispoziţiile Legii nr. 33/1994, întrucât nu ar lua în calcul valorile terenurilor din zona unităţii administrativ-teritoriale în care se afla situat terenul în litigiu. În plus, nu poate fi ignorat faptul că despăgubirea propusă ia nivelul anului 2010, pentru suprafaţa de 1.051 mp avea un cuantum de 45.882 lei, cu care I.N. şi S.E. au fost de acord, stabilii fiind faptul că respingerea cererii de despăgubire prin Hotărârea nr. 13/2010, nu a fost generată de vreo conduită imputabilă expropriaţilor.
De asemenea, instanţa de fond a considerat că nu poate da eficienţă nici punctului de vedere al expertului C.C., care a ţinut cont doar de ofertele de proprietăţi asemănătoare publicate în ziare de specialitate şi pe Internet, dar nici punctului de vedere al expertului M.I., potrivit căruia valoarea despăgubirii ar fi de doar 1 leu/mp, teren, or, respectiva sumă propusă de expertul M.I. este evident derizorie, iar nu o despăgubire deplină şi efectivă a proprietarilor lipsiţi de bunul deţinut pentru o cauză de utilitate publică, exigenţă imperativă pentru ocrotirea dreptului fundamental de proprietate, conform art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în caz contrar aceştia suportând o sarcina specială şi exorbitantă.
Faţă de toate aceste considerente, în aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului suferit, în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 cu aplicarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, tribunalul a anulat procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubiror din 06 mai 2010, hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010, procesul-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirii din 06 iulie 2012 şi hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 6 iulie 2012, toate emise de intimat.
De asemenea, instanţa a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a unei despăgubiri în valoare de 2.170 lei, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe, pentru terenul de 530 mp din extravilanul com. Dumbrava, jud. Prahova, arabil, stabilită conform coraportului de expertiză întocmit şi întregit de experţii N.C., C.C. şi M.l., prin omologarea punctului de vedere al expertului N.C.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtul aflat în culpă procesuală, a fost obligat la plata sumei de 900 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorarii experţi.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamantul I.N. şi intimatul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA.
Astfel, reclamantul a arătat că în motivarea soluţiei referitor la omologarea punctului de vedere al expertului N.C., se reţine: „tribunalul nu poate da eficientă punctului de vedere al expertului C.C. care a avut în vedere doar oferte de proprietăţi asemănătoare publicate în ziare de specialitate şi pe internet”. Expertul consilier parte C.C. a precizat în cuprinsul raportului de expertiză care sunt metodele de evaluare a terenului respectiv; comparaţia directă şi capitalizarea directă a rentei funciare.
De asemenea, expertul a motivat alegerea metodelor de evaluare arătând că a avut în vedere dispoziţiile instanţei potrivit cărora: „evaluarea imobilului la preţurile de tranzacţionare existente la dala evaluării şi stabilirea sporului de valoare şi despăgubirilor în raport de aceste preturi,"
Reclamantul a susţinui că expertul C.C. a respectat dispoziţiile instanţei de fond, conformându-se acestora, explicând în acelaşi timp alegerea metodelor de evaluare a terenului şi implicit de stabilire a despăgubirilor.
În raport de motivele invocate, s-a solicitat admiterea apelului şi schimbarea în parte a hotărârii, în sensul omologării punctului de vedere al expertului C.C. şi obligării intimatei la plata sumei de 4.020 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru terenul expropriat.
Pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA a susţinut că în mod nelegal instanţa a dispus anularea procesului-verbal şi a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 06 mai 2010 (prin care a fost respinsă cererea din 13 aprilie 2010 de acordare a despăgubirilor, formulată de către I.N. şi S.E.) şi a fost notificat expropriatorul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA pentru a proceda la întocmirea unei noi documentaţii tehnico-economice (dosar cadastral şi raport de evaluare) în concordanţă cu Actul de partaj voluntar autentificat din 24 august 1998 la B.N.P., I.C.
S-a mai susţinut că, atât timp cât la momentul formulării cererii de acordare a despăgubirilor, documentaţia tehnico- economică a fost întocmită în mod defectuos (în sensul că nu a fost întemeiată pe ţoale documentele care atesta dreptul de proprietate), procesul-verbal şi hotărârea de stabilire a despăgubirilor puteau fi emise numai în sensul respingerii cererii de acordare a despăgubirilor.
Prin cel de-al doilea motiv de apel, s-a susţinut că în mod nelegal instanţa a dispus omologarea punctului de vedere exprimat de expert C.N., deoarece singurul punct de vedere întocmit conform legii este cei al expertului I.M. În dezvoltarea motivului de apel, se susţine că opinia exprimată de expert C.N. nu respectă exigentele art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind fundamentată exclusiv pe baza de oferte de vânzare preluate din presă sau de pe internet.
De asemenea, se susţine că expertul N.C., ca şi expertul C.C., nu a efectuat demersurile necesare în vederea obţinerii informaţiilor referitoare la astfel de contracte, deşi avea posibilitatea să solicite Primăriei Dumbrava şi birourilor notariale din raza acestei comune, informaţii cu privire la preţurile de tranzacţionare ale altor terenuri de acelaşi fel.
În opinia pârâtului, o relevanţă deosebită o reprezintă dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, din interpretarea cărora rezultă următoarele concluzii: în operaţiunea de stabilire a despăgubirilor, valorile de comparaţie pot fi reprezentate doar de preturile de tranzacţionare (cele declarate în lata notarului public) şi nicidecum de cele de ofertare, publicate în presa sau postate pe internet: pot fi luate în considerare doar preturile de tranzacţionare obişnuite, adică cele care se încadrează în plaja fireasca de preturi, şi nu cele care depăşesc cu mult acest interval, operaţiune pentru îndeplinirea căreia este necesar a se lua în calcul mai multe preturi de tranzacţionare; imobilele la care se face raportarea trebuie sa fie din aceeaşi categorie de folosinţa cu terenul expropriat - adică sa fie terenuri situate în extravilanul comunei Dumbrava şi cu suprafeţe aproximativ egale cu suprafaţa imobilului expropriat (530 mp); stabilirea despăgubirilor trebuie să se efectueze prin raportare la preturile de tranzacţionare obişnuite de la momentul efectuării expertizei.
Susţine acelaşi pârât, că interpretarea de mai sus se regăseşte şi în practica instanţei supreme, care, a stabilit ca sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele” utilizată de legiuitor în articolul de mai sus, are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare cumpărare, neputând reprezenta ofertele de vânzare ale agenţiilor imobiliare ori preturile ele tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mica publicitate.
Consideră pârâtul, că opinia exprimată de expert M.I. este singura care respectă dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii, acesta a utilizat drept valori de comparaţie preţurile de tranzacţionare obişnuite în zona în care se află amplasat imobilul ce a făcut obiectul exproprierii. Astfel, expertul a efectuat calculele necesare în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii având ca repere contractele de vânzare-cumpărare înregistrate la Primăria Dumbrava, De altfel, singurele valori certe, tranzacţionale, sunt cele inserate în cadrul contractelor autentice, aşa cum au fost acestea extrase din registrele primăriei sau evidentele birourilor notariale publice.
De asemenea, expertul şi-a fundamental calculele în funcţie de preţul de tranzacţionare obişnuit al imobilelor din aceeaşi categorie şi din aceeaşi zonă eu imobilul ce a fost supus exproprierii pentru anul 2014 (data la care a fost efectuată expertiza în prezenta cauză), dar şi pentru anul 2012 anul exproprierii. Prin urmare, pentru preţul obişnuit de tranzacţionare aferent anului 2014, expert M.I. a creat un suport comparativ relativ anului 2012 pe baza căruia se poate concluziona faptul că preţurile imobilelor situate în extravilanul comunei Dumbrava, au stagnat în perioada 2012-2014, menţinându-se la o valoare de aproximativ 1 leu/mp.
În raport de motivele invocate, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei, iar pe fond, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, întrucât despăgubirea oferita de expropriator este justa şi temeinică.
Prin Decizia civilă nr. 1332 din 19 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, a fost respins apelul reclamantului I.N. şi, admis apelul pârâtului Statul Român prin CN A.D.N.R. SA., fiind schimbată în parte sentinţa în sensul respingerii capetelor de cerere din acţiune având ca obiect anularea procesului verbal nr. 13 din 6 mai 2010 şi a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 13 din 6 mai 2010, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin H.G. nr. 381/2009 privind declanşarea procedurilor de expropriere, s-a dispus exproprierea a tuturor imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcţia autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti printre aceste imobile se află şi imobilul terenul reclamantului situat în com. Dumbrava, jud. Prahova identificat sub nr. cadastral 2006, suprafaţa de 3.051 mp.
Prin cererea de acordare a despăgubirilor din 13 aprilie 2010, I.N. şi S.E., în calitate de moştenitori ai defunctului I.G.E., au arătat că sunt de acord cu oferta şi cu condiţiile exproprierii imobilului, ataşând în copie o serie de acte, respectiv Titlul de proprietate din 20 iunie 1996 emis pe numele I.G.E., Certificatul de moştenitor din 24 august 1998 al B.N.P., I.C., Actul de partaj voluntar autentificat din 24 august 1998 de acelaşi birou notarial de mai sus şi buletinele de identitate.
Prin Actul de partaj voluntar din 24 august 1998 atât I.N., cât şi S.E., au primit loturi de teren în tarlaua şi parcela din care tăcea parte terenul ce trebuia expropriat (T85/4, parte din parcela 593/63), după cum urmează: I.N. primise un teren în S = 7.971 mp, tarlaua 85/4, parte din parcela 593/63, delimitat pe plan cu simbolurile A.B.C.F., în timp ce S.E. primise tot un teren în suprafaţa de 7.971 mp, în aceeaşi tarla şi parcela, dar delimitat pe plan cu simbolurile C.D.E.F.
În atare condiţii, limita de proprietate de 1.051 mp teren ce aparţinuse defunctului I.G.E., nu putea fi expropriată, întrucât nu mai corespundea regimului juridic actual, imobilul ce făcea obiectul exproprierii fiind compus din terenul în suprafaţă de 530 mp, aparţinând contestatorului I.N., şi terenul în suprafaţa de 521 mp, aparţinând surorii acestuia - S.E.
S-a reţinut că potrivit art. 12 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, după declararea utilităţii publice, expropriatorul imobilului va executa planurile cuprinzând terenurile şi construcţiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum şi a ofertelor de despăgubire. Aceste documente vor fi depuse la consiliul local al comunei, oraşului sau municipiului pe teritoriul cărora sunt situate imobilele ce se supun aprobării pentru expropriere, în vederea consultării de către cei interesaţi.
Din interpretarea textul legal sus menţionat reţine instanţa de apel, rezultă că planurile cadastrale trebuie să reflecte situaţia juridică reală şi actuală a terenului expropriat cât şi a proprietarului de drept al acestuia.
Cum, anterior emitent Hotărârii de expropriere deja moştenitorii defunctului I.G.E., ieşiseră din indiviziune, s-a reţinut că aceştia nu mai puteau solicita acordarea despăgubirilor pentru întregul teren, in calitate de coproprietari, astfel că în mod corect Comisia a emis Procesul verbal şi Hotărârea nr. 13 din 06 mai 2010 prin care a respins cererea de acordare a despăgubirilor din 13 aprilie 2010, arătând ca expropriatorul (CN A.D.N.R. SA) va fi notificat pentru întocmirea unei noi documentaţii tehnico-economice (dosar cadastral şi raport de evaluare), în concordanţă cu noile limite de expropriere stabilite prin documentele anexate cererii, urmând ca în baza unei noi hotărâri de guvern să se procedeze la exproprierea imobilelor afectate de noua limită de expropriere.
În aceste condiţii, reţine instanţa de apel, devin pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, în cazul in care comisia respinge propunerile expropriatorului, acesta are posibilitatea să revină cu noi propuneri, cu refacerea corespunzătoare a planurilor, noile propuneri urmând aceeaşi procedură prevăzută de lege.
În aceste condiţii, s-a apreciat că este fondată susţinerea Statului Roman - CN A.D.N.R. SA, referitoare la greşita admitere a capetelor de cerere din acţiune având ea obiect anularea procesului-verbal din 16 mai 2010 şi a hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 13/06 mai 2010.
În ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa de apel a constatat că prin ambele apeluri, a fost criticat modul în care instanţa de fond a optat pentru omologarea punctului de vedere al expertului N.C., reclamantul solicitând a se da eficienţă punctului de vedere al expertului parte C.C., iar pârâtul a se opta pentru punctul de vederea al expertului M.I., motiv pentru care criticile formulate au fost analizate concomitent, pe baza unor considerente comune.
Ulterior respingerii propunerii iniţiale de expropriere, respingere legală, aşa cum s-a arătat deja, Comisia, după refacerea documentaţiei cadastrale, prin H.G. nr. 953/28 septembrie 2011 pentru completarea H.G. nr. 381/2009 privind declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată ramase de expropriat, situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcţia autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti” a identificat în vederea exproprierii imobilul ce aparţine reclamantului situat în loc. Dumbrava, lot 3, nr. cadastral 2292, în suprafaţă de 530 mp, pentru care s-a oferit o despăgubire de 548,55 lei şi, urmând procedura impusă de noua legea exproprierii în materie de construcţii de drumuri şi autostrăzi - Legea nr. 255/2010, - expropriatorul CN A.D.N.R. SA - SA, la data de 21 noiembrie 2011 a consemnat despăgubirea în suma de 548,55 lei şi ulterior a emis Decizia administrativă de expropriere ar. 1652 din 28 noiembrie 2011, în anexa căreia la nr. 165 figurează şi reclamantul.
S-a reţinut că este corectă concluzia instanţei de fond potrivit căreia, acţiunea formulată de expropriat se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ce priveşte stabilirea despăgubirii, iar criteriile în raport de care se stabileşte cuantumul despăgubirii simt prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26, prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite şi că Ia calcularea cuantumului, experţii şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau. după caz, altor persoane îndreptăţite.
Sintagma preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială” defineşte preţul de piaţă, anume preţul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială, atunci când sunt întrunite toate condiţiile unei vânzări oneste şi în care cumpărătorul şi vânzătorul acţionează prudent, în cunoştinţă de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceştia nu este supus unor constrângeri exagerate.
În vederea determinării cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului pentru terenul expropriat, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize de către o comisie din trei experţi, alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994. Concluziile celor trei experţi cu privire la preţul real al terenurilor în litigiu au fost diferite, aşa cum a reţinut şi tribunalul, după cum urmează: expertul N.C., desemnat de către instanţă, a determinai o valoare a despăgubirii de 3,15 lei/ mp teren, ajungându-se la o valoare totală a despăgubirii de 2.170 iei, care include şi prejudiciul suportat de persoana expropriată; expertul C.C., propus de contestatori, care a determinat o valoare de 6 lei/mp teren, respectiv o valoare totală a despăgubirii de 4020 lei: expertul M.I., propus de intimat, a stabilit un cuantum al despăgubirii de 1 leu/mp teren şi o despăgubire totală de 548,55 lei. S-a reţinut că tribunalul a apreciat în mod corect că preţul estimat de expertul N.C., desemnat de instanţă, reprezintă o justă şi echitabilă despăgubire pentru reclamant în raport de caracteristicile terenurilor expropriate constând în zona de amplasare, în extravilanul com. Dumbrava, categoria de folosinţă, utilităţile de care dispune şi accesibilitate la transportul în comun, precum şi cu împrejurarea că proprietatea contestatorului amplasată în tarlaua 85/4, parcela A593/63 a fost divizată, rămânându-i două loturi separate, dintre care unul eu suprafaţa de 6.422 mp, iar celălalt de 1.019 mp.
Instanţa de apel a constatat că, în mod just tribunalul a considerat că nu poate da eficienţă nici punctului de vedere al expertului C.C., care a ţinut cont doar de ofertele de proprietăţi asemănătoare publicate în ziare de specialitate şi pe internet, dar nici punctului de vedere al expertului M.I., potrivit căruia valoarea despăgubirii ar fi de doar 1 leu/mp teren, or, respectiva sumă propusă de expertul M.I. este evident derizorie, iar nu o despăgubire deplină şi efectivă a proprietarilor lipsiţi de bunul deţinut pentru o cauză de utilitate publică, exigenţă imperativă pentru ocrotirea dreptului fundamental de proprietate, conform art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în caz contrar aceştia suportând o sarcină specială şi exorbitantă.
Astfel, în ce priveşte înlăturarea evaluării efectuate de către expertul propus de contestator, expertul C.C., s-a constatat că acesta nu a avut în vedere preţul cu care se vând în mod obişnuit terenurile de aceeaşi categorie din cadrul localităţii Dumbrava şi a celor învecinate ci, aşa cum a consemnat în punctul său de vedere pe lângă metoda comparaţiei directe, expertul a folosit metoda capitalizării directe a rentei/arendei funciare (chiriei) - fila 12 din comport, metodă care nu este prevăzută şi nici compatibilă cu dispoziţiile legilor speciale privind exproprierea.
Pe de altă parte, suma stabilită cu titlu de despăgubiri la nivelul anului 2010, nu poate fi avută în vedere câtă vreme procedura urmată la acea dată nu s-a finalizat, fiind respinsă cererea expropriatorului, conform celor arătate anterior.
În ce priveşte expertul desemnat de către expropriator, M.I., instanţa de apel a înlăturat punctele de vedere ale acestuia care fără a fi motivate în mod corespunzător, au coincis cu valoarea despăgubirii stabilită de către Statul Român la date diferite şi depărtate în timp, deşi, aşa cum este cunoscut şi cum au confirmat şi ceilalţi experţi, piaţa imobiliară a cunoscut modificări importante în preţurile de tranzacţionare.
Instanţa de apel a observat că nu poate opta pentru această din urmă variantă întocmită de către expert M.I., câtă vreme, potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, instanţa nu este ţinută a opta în mod necesar pentru valoarea stabilită de către expertul expropriatorului, dat fiind faptul că acest text legal precizează că „primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî”.
S-a mai reţinut că din interpretarea dispoziţiilor legale sus-arătate, rezultă că la stabilirea despăgubirilor pentru terenul ce urmează a fi supus exproprierii, instanţa trebuie să ţină seama de o serie de alte circumstanţe, urmând a opta pentru valoarea rezultată din expertiză, care este cât mai în concordanţă, atât cu oferta expropriatorului, cât şi cu pretenţiile persoanei expropriate, ori aşa cum s-a arătat mai sus, suma cuvenită cu titlu de despăgubire, cea mai apropiată de cerinţele exprese stabilite în Legea nr. 33/1094 şi Legea nr. 198/2004, este cea găsită de către expertul N.C.
Faţă de considerentele expuse, s-a constatat că motivele de apel referitoare la modalitatea întocmirii raportului de expertiză, aprecierile instanţei de fond asupra părerilor experţilor şi stabilirea despăgubirilor, nu sunt întemeiate câtă vreme omologarea raportului de expertiză întocmit în faţa instanţei de fond (raportat la modalitatea procedurală de întocmire, precum şt de stabilire a valorii terenului) s-a făcut cu respectarea dispoziţiile art. 26 şi 27 din Legea nr. 33/1994.
Faptul că reclamantul a avut cunoştinţă de oferta făcută de către expropriator, aceasta fiind afişată la sediul unităţii administrativ teritoriale, nu echivalează cu acordul acestuia asupra ofertei şi condiţiilor exproprierii terenului în litigiu, hotărârea expropriatorului fiind contestată în termenul legal, astfel încât nu se poate concluziona că s-a achiesat la preţul oferit pentru suprafaţa de teren în discuţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs atât reclamantul Ioniţă Nicolae cât şi pârâtul Statul Român prin CN A.D.R. SA.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel de către reclamant vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că în mod nelegal, instanţa de apel a admis apelul formulat de Statul Român şi a dispus schimbarea în parte a hotărârii primei instanţe în sensul respingerii capetelor de cerere referitoare la anularea procesului verbal şi a hotărârii de stabilire a despăgubirilor ambele emise în data de 6 mai 2010.
În acest sens s-a învederat că modalitatea deficitară în ceea ce priveşte identificarea titularilor dreptului de proprietate şi a suprafeţelor de teren ce urmau a fi expropriate, nu poate fi suportată de persoanele îndreptăţite la despăgubiri, cu atât mai mult cu cât acestea depuseseră anterior Actul de partaj voluntar şi îndepliniseră formalităţile de publicitate imobiliară pentru bunurile ce compuneau masa partajabilă, inclusiv cele două terenuri, ce urmau a fi expropriate printre care şi cel ce face obiectul prezentului litigiu.
Cea de-a doua critică a hotărârii recurate, se referă la cuantumul despăgubirilor acordate de către instanţa de judecată., hotărârea fiind dată cu aplicarea greşită a Legii nr. 33/1994.
Faţă de aspectele învederate, reclamantul a solicitat modificarea hotărârii recurate în sensul obligării pârâtului intimat Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, la plata despăgubirilor în cuantumul stabilit de expertul parte C.C. respectiv 4.020 lei.
Recursul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.R. SA vizează următoarele aspecte de nelegalitate prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Astfel, se susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 3/1994.
Se învederează că despăgubirea stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, a fost calculată de expertul N.C., având în vedere 3 oferte de vânzare postate pe site-urile de specialitate, fapt ce contravine prevederilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi practicii unanime a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Se susţine că singura opinie care respectă dispoziţiile art. 26 alin. (2) este cea a expertului M.l., deoarece doar acesta a utilizat ca valori de comparaţie preţurile de tranzacţionare obişnuite în zona în care se află amplasat imobilul ce a făcut obiectul exproprierii. Astfel, expertul a efectuat calculele necesare în vederea stabilirii cuantumului despăgubirii având ca repere contractele de vânzare-cumpărare înregistrate la Primăria Dumbrava.
De asemenea, expertul şi-a fundamentat calculele, în funcţie de preţul de tranzacţionare obişnuit al imobilelor din aceeaşi categorie si din aceeaşi zona cu imobilul ce a fost supus exproprierii pentru anul 2014 (data la care a fost efectuată expertiza în prezenta cauza), dar şi pentru anul 2012 (anul exproprierii).
Faţă de cele expuse, pârâtul a solicitat admiterea recursului şi omologând opinia expertului M.I., modificarea deciziei recurate în sensul admiterii în tot a apelului declarat de Statul Român prin CN A.D.N.R. SA şi în consecinţă, schimbarea în totalitate a sentinţei Tribunalului Prahova, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În şedinţa publică de azi, Înalta Curte a ridicat din oficiu excepţia tardivităţii recursului reclamantului. Faţă de această excepţie dirimantă şi absolută, sunt de reţinut următoarele:
Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de ia comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Legea supune recursul unei condiţii referitoare fa termenul în care poate fi exercitată această cale extraordinară de atac. Astfel recursul trebuie declarat înăuntrul unui termen legal şi imperativ stabilit, care este de regulă de 15 zile şi curge de la data comunicării hotărârii ce se atacă.
Cum, hotărârea instanţei de apel a fost comunicată reclamantului la 10 ianuarie 2015, aşa cum rezultă din dovada de comunicare de la fila 39 dosarul instanţei de apel, rezultă că termenul de recurs de 15 zile s-a împlinit la 17 ianuarie 2015.
Or, aşa cum rezultă din actul de Ia fila 14 din prezentul dosar, reclamantul a declarat recurs doar la 19 ianuarie 2015, peste termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Din această perspectivă este de reţinut că recursul declarat de reclamant este tardiv, sens în care urmează a se dispune.
În ce priveşte recursul declarat de pârâtul Stalul Român, prin CN A.D.N.R. SA, care vizează încălcarea dispoziţiilor an. 26 din Legea nr. 334, Înalta Curte reţine următoarele:
Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă şi justă despăgubire, în condiţiile în care exproprierea reprezintă o ingerinţă permisă nu numai de art. 44 din Constituţie, dar şi de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică.
Or, o justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a preţului pe care l-ar fi încasai în căzui în care ar fi vândut de bună-voie terenul, acesta fiind preţui pieţii, adică preţul cu care se vând sau se cumpără, în mod obişnuit, astfel de terenuri.
Valoarea de piaţă a imobilului expropriat se impune a fi determinată astfel în raport de toate caracteristicile bunului prin raportare atât la amplasamentul acestuia, destinaţia lui, cât şi poziţionarea acestuia faţă de alte localităţi şi de căile de acces.
Astfel, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel şi imobilele administrativ -teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză”.
Rezultă astfel, că textul mai sus menţionat, indică un criteriu legal obiectiv de determinare a despăgubirilor, astfel încât, la calcularea acestora trebuie să se ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Aşa cum s-a cristalizat în practica judiciară sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele” are în vedere preţul de piaţă, respectiv cel de tranzacţionare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată celei la care se efectuează expertiza de evaluare.
„Preţul de piaţă” este considerat preţul cei mai probabil, la o anumită dată. la care trebuie să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piaţă concurenţială, atunci când sunt întrunite toate condiţiile unei vânzări oneste şi, în care cumpărătorul şi vânzătorul acţionează prudent, în cunoştinţă de cauză, în interesul propriu, presupunând că niciunul dintre aceştia nu este supus unor constrângeri exagerate.
Or, din această perspectivă este de reţinut că, expertiza efectuată în cauză, respectiv punctul de vedere exprimat de expertul N.C., la care instanţa de apel s-a raportat, nu a avut în vedere criteriile imperativ şi expres prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ce priveşte modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor, în condiţiile în care acest expert s-a raportat la oferte luate de pe internet pentru terenuri din aceeaşi zonă cu terenul din litigiu şi, nu tranzacţii efectiv realizate, în ce priveşte preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele cu caracteristici similare amplasate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului.
Cum, instanţa de apel s-a raportat la alte criterii decât cele prevăzute de textul legal sus evocat, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul pârâtului urmează a fi admis şi în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., urmează a se casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Astfel, în rejudecare, instanţa de apel urmează să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experţi constituită în condiţiile art. 25 din aceeaşi lege, urmând ca experţii să stabilească despăgubirile în raport de „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, preţ rezultat din contracte autentice de vânzare-cumpărare.
În vederea identificării unor atare comparabile, instanţa va avea obligaţia de a manifesta rol activ prin efectuarea de adrese către instituţiile care deţin astfel de informaţii, cum ar fi O.C.P.I., primărie, D.T.I.L., urmând ca pe baza informaţiilor primite privind tranzacţiile încheiate în zonă, să procedeze la evaluare, luând în considerare preţurile din aceste tranzacţii.
Doar în cazul în care, în urma unor verificări reale (prin administrarea probatoriului necesar) efectuate de instanţă, în legătură eu existenţa unor asemenea acte juridice la data întocmirii raportului de expertiză, se va constata că nu există asemenea tranzacţii, se vor avea în vedere alte metode propuse de experţi.
Cu ocazia rejudecării, se va proceda la completarea raportului de expertiză în sensul mai sus arătat şi, în măsura în care se va aprecia necesar, chiar la efectuarea unei noi expertize, care să determine cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamantului în conformitate doar cu dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul I.N. împotriva Deciziei nr. 1332 din 19 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, ca tardiv.
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, împotriva Deciziei nr. 1332 din 19 noiembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.
Casează decizia şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 3 aprilie 2015.