Asupra cererii de revizuire de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 august 1998, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. 34/MF/1998, sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, secția maritimă și fluvială, privind cererea condamnaților M.C.D., T.V., P.R.N., B.C., C.M., D.M.E., S.S. și M.M. de revizuire a deciziei penale nr. 1604 din 10 iunie 1998, pronunțată în dosarul nr. 2202/1998 de Secția penală a Curții Supreme de Justiție.
Cererea de revizuire a fost însușită și de părțile responsabile civilmente C.I., Z.G., Z.F., C.Z., B.A., D.G., I.C., D.S., S.M. și P.V.
S-a motivat în sensul că, imediat după pronunțarea hotărârii, aceștia au intrat în posesia unor documente care constituie argumente în plus pentru stabilirea nevinovăției lor și care dacă ar fi fost cunoscute de către Curtea Supremă de Justiție, ar fi condus la confirmarea soluțiilor de achitare.
Prin încheierea de ședință din 8 septembrie 1998, s-a admis în principiu cererea de revizuire formulată de condamnații M.C.D., T.V., P.R.N., B.C., C.M., D.M.E., S.S., M.M. și părțile responsabile civilmente C.I., Z.G. și Z.F., C.Z., B.A., D.G., I.C., D.S., S.M. și P.V., împotriva deciziei penale nr. 1604/1998 a Curții Supreme de Justiție și s-a suspendat în totul executarea deciziei penale mai sus menționate.
La data de 15 februarie 1999, s-a înregistrat pe rolul aceleiași instanțe, sub nr. 330/1999, sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, privind cererea de revizuire a deciziei penale nr. 1604/1998 a Curții Supreme de Justiție, formulată de părțile responsabile civilmente S.M. și I.C.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., invocându-se că ulterior pronunțării hotărârii de condamnare au fost descoperite fapte și împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la data soluționării cauzei.
La termenul din data de 18 martie 1999, instanța a dispus atașarea dosarului nr. 330/1999 la dosarul 34/MF/1998 în vederea conexării.
În susținerea cererii de revizuire s-au depus la dosar următoarele documente:
- contractul comercial prin care compania M. a fost restructurată, iar colaborarea cu același partener (E.M.) a fost extinsă, în acest sens fiind creată compania N. cu un patrimoniu de 17 nave, iar finanțarea a fost extinsă la suma de peste 120 milioane dolari S.U.A.;
- auditările companiei M. efectuate de auditorii oficiali M.S. care atestă faptul că din anul 1992 s-a înregistrat profit (în anul 1993 – 5.536.278 dolari, iar în anul 1994 – 4.061.778 dolari profit net);
- adresa nr. 7/III/0/MF din 11 august 1998 emisă de C.N.M. P. S.A., prin care se arată că în conformitate cu situațiile înaintate de E., profitul societății M. declarat de partener este de 11.624.838 dolari S.U.A., iar partea de profit care revine P. este de 9.234.895 dolari;
- adresa nr. 3310 din 7 august 1998 a C.N.M. P. S.A. Constanța, serviciul decontări valutare, din care rezultă că există contul sintetic 45 noiembrie 4, „Decontări cu asociații” și că soldul creditor la 31 decembrie 1997 în sumă de 3.333.168,35 dolari se datorează creditării acestui cont cu încasările reprezentând avansuri din dividende M. conform înțelegerii din iulie 1995. S-a precizat că aceste încasări totalizând 3.900.000 dolari S.U.A. nu au fost înregistrate în contul de venituri, neexistând încă raportul final de achitare al companiei M.;
- adresa nr. 11302 din 7 septembrie 1998 a C.N.M. P. din care rezultă că s-a solicitat o nouă auditare în numele P. de către firma E.J.A. pentru stabilirea corectă a profitului.
Prin sentința penală nr. 1 MF din 8 ianuarie 2002, Tribunalul Constanța, secția penală, în baza art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 406 alin. (4) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile de revizuire formulate de revizuienții – condamnați M.C.D., G.S., P.R.N., C.M., D.M.E., M.M., T.V. și B.C. și revizuienții, părți responsabile civilmente I.C., S.M., C.Z., C.I., D.G., Z.G., H.F., D.S., B.A. și P.V.
A obligat recurenții la plata sumei de câte 200.000 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului.
Pentru a hotărî astfel s-au reținut următoarele:
Profitul realizat raportat de către auditorii M.S., auditori numiți în contractul M., la închiderea activității societății M.S.L. a fost acceptat de P. ca un minim și scopul angajării unei noi auditări în numele P. a fost de a stabili dacă acest profit era corect calculat, pentru ca în caz contrar să se stabilească un profit mai mare.
Din auditarea Companiei M., efectuată de către firma M.S. a rezultat că s-a înregistrat profit încă din anul 1992, respectiv 5.536.278 dolari în anul 1993 și 4.061.778 dolari în anul 1994.
Din documentele privind audierea finală a societății mixte M.S.L.M., întocmite în „draft”, de către auditorii nominați prin contract, a rezultat că profitul societății M. declarat de partener este de 11.624.838 dolari, iar dobânzile plătite la banca B. și trecute pe costurile navelor sunt în valoare de 6.844.952 dolari S.U.A., potrivit rapoartelor judiciare. Plata acestei dobânzi cade în sarcina E., întrucât în conformitate cu Addendumul semnat în 28 august 1992 la contractul M. răspunderea pentru neplata împrumutului revenea E. din partea sa de profit sau din surse proprii. Prin urmare, partea de profit care revine P. este de 9.234.895 dolari.
În conformitate cu angajamentul luat în numele E., la 4 iulie 1995, E. a fost de acord ca rezultatele M. să fie verificare de P. prin auditorii E.J., care au avut acces la toate documentele contabile.
Prin aceeași adresă din 11 august 1998 au fost comunicate datele la care navele au fost transportate, date care reprezintă și data închiderii activității subsidiarei M., care a deținut nava.
Cu privire la contul sintetic 4511.4 „Decontări cu asociații” se arată că acesta a fost creditat cu suma de 3.900.000 dolari S.U.A., reprezentând avansuri din dividente M., încasate de P. până în 31 decembrie 1997.
Totodată, s-a precizat că această sumă a provenit din conturile P.S.M. LTD (devenit ulterior managerul navelor care au fost transferate din societățile subsidiare M., în societățile subsidiare N.S.H.S.). Soldul creditat al acestui cont era de 3.333.168, 35 dolari la 31 decembrie 1997. Se menționează că încasările în valoare de 3.900.000 dolari S.U.A. nu au fost înregistrate în contabilitate ca venituri, ci ca avansuri din dividende, până la acceptarea rapoartelor de credit de către P.
Aceleași mențiuni referitoare la contul sintetic 4511.4 „Decontări cu asociații”, sunt cuprinse și în adresa nr. 3310 din 7 august 1998 a C.N.M. P. S.A. Constanța, serviciul decontări valutare.
Și prin adresa nr. 10497 din 11 noiembrie 1999 a C.N.M. P. S.A. s-a arătat că referitor la înregistrarea sumei de 3.900.000 dolari S.U.A., în conformitate cu înțelegerea încheiată între E.M. și C.N.M. P., datată 4 iulie 1995 s-a stabilit că P. era îndreptățită să primească de la E. suma de 5.450.000 dolari, sumă ce era definită ca exces management cost. În același document s-a menționat că această sumă va fi ajustată după audierea conturilor companiei M. și în cazul în care partea de profit cuvenită P. va depăși suma menționată, diferența va fi creditată către P. Deoarece, suma încasată de către P. nu era certă, la momentul respectiv s-a considerat oportună înregistrarea acestei sume ca venit numai în momentul finalizării audierii. În ceea ce privește veniturile din dividente ce s-ar fi cuvenit P. în calitatea sa de acționar la compania M., ca urmare a împărțirii profitului obținut de această companie pentru a se putea înregistra în contabilitatea P. veniturile menționate, s-a arătat că era necesară stabilirea sumei și facturarea acesteia către parteneri.
Din acest motiv suma de 3.900.000 dolari a fost creditată contului 4511.4, „Decontări cu asociații”, fișa analitică P., înregistrându-se în acest fel sumele încasate de la partenerul P. din conturile companiilor mixte aflate în management P.
Ca urmare a transferului activelor companiei M. către companiile mixte N. aflate în management la P. în conformitate cu contractul din 2 noiembrie 1994, toate operațiunile privind aceste companii mixte s-au înregistrat în fișa analitică P., situație în care compania M. nu a mai figurat în balanța analitică a contului 4511.4.
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport suplimentar de expertiză contabilă judiciară, din care instanța a reținut următoarele:
Din analiza documentelor aflate în dosarul cauzei și a celor aflate în arhiva C.N.M. P. SA Constanța, s-a constatat că activitatea companiei mixte M. s-a încheiat ca urmare a restructurării și refinanțării sale, prin crearea companiei mixte N.S.H. LTD și a transferului ultimei nave către noile companii subsidiare, respectiv la data de 18 septembrie 1995.
Lichidarea activelor și pasivelor companiei M. s-a realizat prin transferul celor 7 nave, agreat de cei doi parteneri ai săi, C.N.M. P. SA și E.M. de la companiile sale subsidiare, la subsidiarele companiei mixte N.S.H. LTD, conform unor înțelegeri scrise datate 21 decembrie 1995. Aceste înțelegeri de predare – primire a activelor și pasivelor încheiate la data de 21 decembrie 1995, a reprezentat dreptul de dispoziție al C.N.M. P. SA asupra lichidării activelor subsidiarelor companiei M.
Cu privire la situația financiară a companiei mixte M. la data încetării activității pe total activitate și defalcat pe fiecare an, raportul de auditare întocmit de firma M.S. nu a fost însușit de C.N.M. P. S.A.
Raportul de auditare întocmit de firma M.S. se referă la activitatea subsidiarelor M., desfășurată în anii 1993, 1994, din situația centralizată a veniturilor și cheltuielilor de operare a navelor, rezultând un profit brut din exploatarea în valoare de 11.625.061 dolari S.U.A. la 31 decembrie 1994 și un profit net de 4.061.775 dolari, corespunzător fluxului de lichidității existent la acea dată.
Potrivit raportului de audit întocmit de E.J. la data de 31 martie 1999, profitul brut în exploatare, pe total subsidiare și cumulat la 31 decembrie 1994 era de 14.418.305 dolari S.U.A.
Din evidența contabilă a C.N.M. P. SA a rezultat că operațiunile efectuate în contul sintetic 4511.4 „Decontări cu asociații”, se refereau la relațiile cu compania mixtă M. LTD, și nu la relațiile cu E.M.C.
Analizând operațiunile efectuate de C.N.M. P. în contul sintetic 4511.4, expertiza contabilă a constatat că în conformitate cu înțelegerea încheiată la data de 4 iulie 1995, ca supliment al înțelegerii din 2 noiembrie 1994 între E.M.C. – C.N.M. P. – M. S. LTD – E.M.H. – E.M.C. LTD & E.C.I. A ALAFONZA, părțile au convenit că din taxa de management încasată de E.M.C., în valoare de 14.150.000 dolari S.U.A., suma de 10.900.000 dolari S.U.A. a fost încasată în plus față de prevederile contractuale de 3.250.000 dolari S.U.A.
Această diferență s-a considerat ca fiind profit cuvenit părților în proporție de 50 %, astfel încât C.N.M. P. urma să încaseze suma de 5.450.000 dolari S.U.A. în tranșe lunare.
Față de această înțelegere, C.N.M. P. a încasat până la data de 31 decembrie 1997 suma de 3.900.000 dolari S.U.A., încasările fiind derulate prin diverse bănci și ordonate la plată de compania P. S.M., în calitate de manager al companiei N. M. LTD, succesoarea companiei este M.
S-a arătat că suma de 3.900.000 dolari S.U.A. nu a fost înregistrată de C.N.M. P. S.A. ca venituri provenind din dividendele M. până la definitivarea rapoartelor de audit însă această sumă (ca parte din 5.400.000 dolari S.U.A.) se cuvenea de drept C.N.M. P. S.A.
Prin suplimentul la raportul de expertiză s-a arătat că raportul de audit întocmit la E.Y. a fost întocmit la solicitarea C.N.M. P. SA, după efectuarea auditului contractual efectuat de firma de audit M.S., pentru a folosi C.N.M. P. S.A. în negocierile cu firma E.M.C.
Astfel, conform argumentului datat 4 iulie 1995 managerul companiei M., E.M.C., a recunoscut că a depășit costurile de management cu suma de 10.900.000 dolari S.U.A., sumă stornată din costuri de comun acord, ceea ce a dus la creșterea beneficiului companiei mixte.
Dovada acceptării de către C.N.M. P. a rezultatului de 11.601.768 dolari S.U.A. este că această sumă a fost preluată de C.N.M. P. în apendix A la P.O.C. (cerere de chemare în judecată), formulată de către firma de avocați S.R.T. în numele C.N.M. P. SA Constanța la Curtea de Arbitraj de la Londra la data de 4 septembrie 1998.
Prin această acțiune în conformitate cu legea engleză C.N.M. P. SA solicita plata de către E.M.H. S a sumei de 7.183.248 dolari S.U.A., care la bază profitul calculat în sumă totală de 11.601.768 dolari S.U.A.
În această fază și E.M.H. a emis pretenții împotriva C.N.M. P. SA la aceeași instanță.
Ulterior acestor demersuri și urmare a negocierilor purtate, prin S.A., datat 12 octombrie 2000 acționarii M. reglementează situația raporturilor juridice între părți. Astfel, la pct. 9 din S.A., datat 12 octombrie 2000 intitulat declarație și soluționare s-a menționat că „acționarii vor renunța pentru totdeauna și în mod irevocabil la orice pretenții, datorii, procese, cereri, acțiuni și cauze directe sau indirecte și părțile au declarat că toate disputele care au apărut în trecut între ei au fost dispute bona fide (de bună credință) referitoare la probleme comerciale și discuții privind aplicarea înțelegerilor contractuale relevante dintre ei la un moment dat”.
S-a concluzionat astfel că raportul de auditare întocmit de firma E.Y. a fost însușit și utilizat de către C.N.M. P. SA Constanța și compania E.M.H. SA în reglementarea realizată la data de 10 decembrie 2000, prin S.A.
Beneficiul cuvenit P. s-a reglementat după cum urmează: 3.084.727 dolari S.U.A. au fost încasați de S.C. P. SA în calitate de acționat al companiei M. și înregistrat la venituri financiare cu reflectare în contul de profit;
- diferența s-a reglementat prin compensare cu alte datorii din alte relații comerciale, prin semnarea la data de 12 octombrie 2000 a S.A., document prin care părțile renunță la orice acțiuni și pretenții legate de mai multe raporturi juridice între care și Compania M.
Prin urmare, situația beneficiului companiei M. s-a reglementat prin încasarea parțială de venituri financiare de către C.N.M. P. SA, în calitate de acționar și prin compensarea diferenței prin S.A. din data de 12 octombrie 2000.
Din analiza înregistrărilor contabile puse la dispoziție de C.N.M. P. SA s-au constatat următoarele:
- reprezentantul funcționării companiei M. apare înregistrat în contabilitatea C.N.M. P. SA, în nota contabilă nr. 28 din 31 decembrie 2000, prin debitarea contului 4511.4 (decontări în cadrul grupului, analitic societatea M. și creditarea corespunzătoare a contului de venituri financiare, cu suma de 3.084.727 dolari S.U.A., respectiv 24.953.676.650 lei), cu explicația în anexa la nota contabilă, înregistrare conform S.A. din 12 octombrie 2000 și reprezintă rezultatul negocierilor și reglementărilor dintre acționarii M. și C.N.M. P. SA;
- sumele distribuite din funcționarea companiei M. sunt dividende înregistrate în contabilitatea companiei M. și veniturile financiare din participanții înregistrați în contabilitatea societății C.N.M. P. SA.
S-a precizat că deși nu au fost înregistrate ca dividende aferente titlurilor de participații, suma de 3.084.727 dolari S.U.A., respectiv 24.953.676.650 lei reprezintă rezultatul financiar favorabil ca urmare a participării C.N.M. P. SA, cu aport în natură, reprezentat de cele 7 nave, ca capitalul social al Companiei M. și care a fost înregistrat corect la C.N.M. P. SA sub forma de venituri financiare și implicit profit realizat.
Pe baza evidenței contabile puse la dispoziție de C.N.M. P. SA experții au procedat la verificarea conturilor debitoare pe criteriul analitic M. și anume conturile 261 „Titluri de participare” 4511.4 „Decontări în cadrul grupului 461 Debitori Diverși”, 419 „Clienți creditori”, 542 „Avansuri de trezorerie” constatând că la data de 31 decembrie 2000 nu există în contabilitate sume în contul M., ce ar reprezenta creanțe sau debite.
De asemenea, s-a verificat și procesul – verbal de inventariere nr. 333 din 9 februarie 2001, în care sunt consemnate rezultatele inventarierii soldurilor conturilor la 31 decembrie 2000, verificare în urma căreia nu s-au constatat creanțe sau debite în contul companiei M.
Conform A. din iulie 1995 semnat de acționarii M. s-a procedat la restructurarea și refinanțarea companiei M. prin crearea companiei N.S.H. LTD, prin transferarea navelor către noile companii subsidiare înființate.
Potrivit protocoalelor de predare, primire ale navelor, a rezultat că acestea s-au transferat cu creanțe și datorii în contul noilor societăți subsidiare, stabilindu-se că este exclusă apariția unor datorii în contul S.C. P. S.A.
Decizia restructurării și refinanțării vechii companii M. a fost luată de către A.G.A. C.N.M. P. SA și aprobată în ședința din data de 14 februarie 1995.
S-a concluzionat că în contabilitatea C.N.M. P. SA, nu era înregistrat nici un prejudiciu rezultat din funcționarea companiei M.
În cauză s-a dispus și audierea martorilor C.S., M.A. și F.L.
Martora C.S. a declarat că în anul 1992 și până în noiembrie 1999 a lucrat în cadrul C.N.M. P. fiind economist până în anul 1994, iar ulterior șef serviciu comercial și în ultima perioadă director comercial.
În intervalul mai 1995 – mai 1997 a lucrat în cadrul companiei P., ca reprezentant al P., firma fiind managerul societăților mixte. Transferul navelor a avut loc în perioada aprilie 1995 – ianuarie 1996, compania M. funcționând până la data de 31 ianuarie 1996, când s-au transferat ultimele două nave. Acest transfer s-a datorat inițial împrumutului de 61 milioane dolari acordat de banca B.
Cu privire la transferul navelor de la compania M. la compania N., acesta a fost decis de ambele părți, E. și P. La data transferului navele erau proprietatea firmei M., care și-a menținut aceeași structură și aceeași parteneri în noua societate, respectiv compania N.
Încă de la înființarea companiei M. au fost numiți auditori firma M.S., din raportul întocmit în anul 1995 rezultând că firma M. a avut un profit de 10 milioane dolari S.U.A.
Martora a mai arătat că navele au lucrat în profit pentru compania M.
Întrucât în anii 1997 – 1998 a existat un diferend cu firma E. referitor la strategia comercială a firmei, P. a decis să angajeze firma E.Y., care să verifice rapoartele făcute de firma M.S. Din auditul întocmit de această firmă a rezultat că profitul pentru M. ar putea fi cu 4 milioane dolari mai mare decât cel anterior.
Tot din declarația martorei a rezultat că firma M. a fost permanent verificată, ținută sub observație de P., prin reprezentanți legali și prin colaborarea cu auditorul E.Y. Costurile pentru auditor și taxa de management cuvenită E. au fost achitate din veniturile rezultate din operarea societății M.
Compania mixtă de management P. și-a început activitatea în aprilie 1995.
În iunie 1993, P. primește notificare de la E. că încetează activitatea și va intra în dizolvare, datorită contractului de asociere încheiat de P. cu F.M., fiind astfel încălcată o clauză din contract. Ulterior contractul cu F.M. a fost declarat nul prin hotărâre judecătorească. În această perioadă E. a oprit trei nave din lucrările de reparații, fiind însă reluare în anul 1995.
Conflictul generat de apariția firmei F.M. a făcut dificilă colaborarea cu E. și deși inițial s-a stabilit lichidarea societății M., în urma negocierilor s-a decis continuarea colaborării pe alte baze, printre care și managementul comun. În proporție de 50 – 50 % s-au achiziționat alte nave.
S-au achiziționat 4 nave, ajungându-se la 14 nave, rezultând astfel o extindere a colaborării.
Împrumutul inițial de 50 milioane dolari S.U.A. pentru compania M. a fost suplimentat până la 61 milioane dolari S.U.A., diferența de 11 milioane dolari S.U.A. urmând a fi suportată în proporții egale de către parteneri, fiind fonduri suplimentare necesare finalizării lucrărilor de reparații, generate de vicii ascunse ale navelor descoperite ulterior. La lichidarea firmei M., de comun acord s-a stabilit ca E. să suporte și diferența de 11 milioane dolari S.U.A. Acțiunile cuvenite partenerului străin, respectiv E. intrau în posesia acestuia doar în momentul în care capitalul subscris, 50 milioane dolari S.U.A., era vărsat efectiv în bancă, moment în care acțiunile aflate în gaj la P. putea fi predate E.
Aceeași martoră a mai relatat că în contabilitatea P. se reflecta orice sumă care era virată de către compania M., astfel încât P. cunoștea în orice moment situația din punct de vedere contabil a sumelor provenite de la M. A făcut referire la un anumit „cont de așteptare” în care s-au virat în total 3,9 milioane dolari S.U.A., ca fiind avans din dividende, sumă care nu a fost înregistrată în contul profit, întrucât nu se finalizase auditul.
A mai precizat că în decursul colaborării cu E., P. a beneficiat de circa 33 milioane dolari S.U.A., sume cu care s-au plătit datorii și s-au construit nave noi.
La reparațiile efectuate la nave au asistat reprezentanții P.
În colaborare cu E., P. aducea drept contribuție cele 7 nave, iar E. asigura reparațiile și creditele pentru efectuarea acestora.
Martorul M.A. a lucrat la biroul din Atena în perioada 1995 – 1997, ca trimis al C.N.M. P., după ce s-au efectuat reparații la nave, arătând că starea tehnică a acestora era perfectă, fiind modernizate și având performanțe comerciale, motive pentru care erau căutate pe piață de navlositori.
De asemenea, a precizat că ocupându-se doar de aspectul tehnic, nu a avut acces la documentele companiei.
Martora F.L. a declarat că s-a ocupat de înregistrarea firmei M. și a șapte companii subsidiare, care urmau să dobândească fiecare câte o navă. Schema cadru a contractului semnat între P. și E. a fost încheiat între părți, cu condiția înregistrării companiilor în Malta și ca acțiunile să fie 50 % P. și 50 % E., fiecare din cele 7 companii urmând să devină proprietatea unei nave. Scopul acestei înțelegeri a fost ca P. să pună în asociere navele care erau scoase deja din exploatare și urmau să fie reparate, întreaga operațiune fiind considerată un succes, întrucât navele aduse de P. erau scoase din exploatare, valoarea lori fiind de fier vechi.
E. urma să suporte costul reparațiilor până la valoarea navelor. E. și-a îndeplinit obligațiile, iar acțiunile au fost înmânate martorei, P. fiind posesorul unic al acțiunilor, 50 % care-i aparțineau și 50 % ale companiei E. ca deținător gajist, ceea ce înseamnă că P. avea controlul asupra tuturor acțiunilor și avea oricând posibilitatea să intervină.
Martora a arătat că nu a existat niciodată riscul ca P. să piardă proprietatea vreunei nave.
La începutul anului 1994, conducerea P. s-a schimbat și la sfatul noului avocat, au încetat contractul cu M., transferând întreaga afacere către o altă societate, N. Ulterior au mai fost cumpărate 5 nave, în aceleași condiții de coproprietate 50 – 50 %.
Potrivit legii malteze, care genera această colaborare, dreptul de acționar al P. îi conferea dreptul de a interveni în conducerea societăților.
Cu privire la împrumutul de 50 milioane dolari S.U.A. și suplimentarea acestuia cu încă 11 milioane dolari, martora a arătat că inițial acest împrumut cădea în sarcina E., iar suplimentul în sarcina companiilor deținătoare a câte unei nave.
S-a mai reținut de instanță că din raportul de audit întocmit de firma M.S. a rezultat un profit brut de 11.625.061 dolari S.U.A. la 31 decembrie 1994, iar din raportul de audit întocmit de firma E.Y. a rezultat un profit brut de 14.418.305 dolari S.U.A. la 31 decembrie 1994; că prin raportul de expertiză, s-a stabilit că din taxa de management încasată de E. M.C. în valoare de 14.150.000 dolari S.U.A., suma de 10.900.000 dolari S.U.A. a fost încasată în plus față de 3.250.000 dolari S.U.A. conform prevederilor contractuale. Această sumă de 10.900.000 dolari S.U.A. s-a considerat că este profit care se cuvine părților în proporție de 50 %, astfel că C.N.M. P. urma să încaseze suma de 5.450.000 dolari S.U.A. în tranșe lunare.
Din această sumă, până la data de 31 decembrie 1997 s-a încasat suma de 3.900.000 dolari S.U.A., care însă nu a fost înregistrată ca venituri din dividende M., ci în contul sintetic 4511.4 „Decontări cu asociații”, motivându-se că nu fusese definitivat raportul de audit. Această sumă nu a provenit însă din colaborarea cu firma E., ci don conturile P. S.M. LTD, managerul navelor transferate în societățile subsidiare N.S.H.S.
Din adresa nr. 10497 din 11 noiembrie 1999 a C.N.M. P. S.A. a rezultat că în baza înțelegerii din 4 iulie 1995, s-a stabilit că P. era îndreptățită să primească de la E. suma de 5.450.000 dolari S.U.A., sumă definită ca exces management cost și care, prin urmare, nu provenea din exploatarea navelor.
În urma transferului activelor companiei M. către companiile mixte N., aflate în management la P., în conformitate cu contractul din 2 noiembrie 1994, toate operațiunile privind aceste companii mixte s-au înregistrat în fișa analitică P., situație în care compania M. nu a mai figurat în balanța analitică a contului 4511.4 și suma de 3.900.000 dolari S.U.A. înregistrată în acest cont a provenit de la P., după restructurarea companiei M.
Instanța a considerat că nu s-a făcut dovada existenței unui profit, din colaborarea P. cu E., în condițiile în care referitor la suma de 3.900.000 dolari S.U.A. s-a precizat că provin dintr-o taxă de management și că din raportul de expertiză rezultă că, în urma verificării și analizării documentelor, această sumă nu se regăsește în contabilitatea P. ca venituri din dividende și că prin urmare susținerile revizuienților că P. a înregistrat un profit nu sunt probate, în condițiile în care nu rezultă concret ce profit s-a obținut în urma colaborării cu E.
Cu privire la suma de 3.084.727 dolari S.U.A. în condițiile în care în 1995 compania M. a fost desființată, creându-se compania N., instanța a pus la îndoială proveniența acestei sume din activitatea desfășurată de Compania M.
Cu privire la declarațiile martorilor care au susținut că pentru P. a fost favorabilă colaborarea cu E., s-a apreciat că acestea nu sunt susținute de nici o altă probă, în condițiile în care nu s-a putut stabilit cu certitudine care este profitul înregistrat de P., că diversele sume despre care s-a făcut vorbire sunt înregistrate în alte conturi, tocmai cu această motivare, ca de exemplu suma de 3.900.000 dolari S.U.A., cu care a fost creditat contul 4511.4, decontări cu asociații, fișa analitică P., care a provenit de la P. din conturile companiilor mixte aflate în management P., însă nu P. era partenerul de afaceri al P. Prin urmare, ar fi trebuit ca suma să provină din colaborarea cu E., respectiv compania M., deci din rezultatele obținute de această companie.
Referitor la cea de-a doua sumă 3.084.727 dolari S.U.A., instanța a reținut că a fost înregistrată în 12 octombrie 2000 în contul de venituri financiare, cu mult după desființarea companiei M., fără să se facă dovada că acesta este rezultatul activității desfășurate de companie. S-a arătat că această sumă a fost predată P. pentru a pune capăt unor litigii între P. și E.
A mai subliniat instanța, în sensul că nu s-a făcut dovada existenței unor conturi distincte în care să se înregistreze toate operațiunile și rezultatele obținute din exploatarea celor 7 nave, aduse ca aport la capitalul social al Companiei Mixte M., concluzionând că înființarea companiei succesoare N. nu poate face dovada că activitatea de colaborare dintre E. și P. a fost profitabilă, în lipsa unor date certe.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că actele depuse la dosar, expertizele efectuate, declarațiile martorilor nu au fost de natură să demonstreze o altă situație de fapt decât cea reținută de Curtea Supremă de Justiție, respectiv că în cauză nu ar exista prejudiciu.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel revizuienții inculpați M.C.D., T.V., C.M., P.R.N., B.C., D.M.E., M.M., G.S.S., precum și revizuienții părți responsabile civilmente I.C., C.I., S.M., B.A., D.G., D.S., Z.G., H.F. și C.Z.
În susținerea apelurilor s-a arătat că în speță, se impune rejudecarea cauzei pe considerentul că după pronunțarea deciziei Curții Supreme de Justiție, s-a intrat în posesia unor documente care constituie argumente în plus pentru stabilirea nevinovăției lor și despre care consideră că dacă ar fi fost cunoscute de această instanță, s-ar fi ajuns la confirmarea soluției anterioare, de achitare a revizuienților, actele prezentate făcând dovada că C.N.M. P. a înregistrat un profit.
S-a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii față de probatoriul administrat și modalitatea interpretării juridice a acesteia.
În principal s-a susținut că din documentele noi arătate ar rezulta împrejurări noi și anume că datorită rezultatelor financiare pozitive obținute Compania M. a fost redistribuită, iar colaborarea cu același partener extern fiind creată Compania N., finanțarea externă a fost majorată și că în plus auditările Companiei M. efectuate de auditori speciali atestă faptul că încă din 1999 s-a înregistrat profit, rezultatele contractului neputând fi considerate în aceste condiții păgubitoare.
În apelurile lor părțile responsabile civilmente au solicitat admiterea acestora, desființarea sentinței apelate și înlăturarea obligării lor în solidar cu inculpații la plata despăgubirilor civile, deoarece s-au făcut dovezi că SC P. SA nu s-a constituit parte civilă și că în condițiile inexistenței unui prejudiciu nu poate exista nici parte civilă și nici responsabilă civilmente.
În concluzie, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a solicitat de către revizuienți admiterea apelurilor, desființarea sentinței atacate, judecarea în fond a cererii de revizuire, anularea deciziei penale nr. 1604 din 10 iunie 1998 a Curții Supreme de Justiție, secția penală și în final achitarea inculpaților.
S-a mai reținut că, inculpații revizuienți aflați în stare de arest, prin apărători, la unul din termenele de judecată la instanța de apel și când procedura de citare cu aceștia nu era legal îndeplinită au formulat două cereri vizând una din ele suspendarea executării deciziei penale nr. 1604 din 10 iunie 1998 pronunțată în dosarul penal nr. 2202/1998 al Curții Supreme de Justiție (secția penală), iar cea de a doua, constatarea suspendării executării deciziei penale de mai sus prin încheierea de admitere în principiu a cererii de revizuire pronunțată de către Tribunalul Constanța în dosarul nr. 34/MF/1998 la data de 8 septembrie 1998.
Prin decizia penală nr. 2/ A din 25 noiembrie 2002, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondate, cererile formulate de apelanții revizuienți condamnați M.C.D., T.V., C.M., P.R.N., B.C., D.M.E. împotriva sentinței penale nr. 1/ MF din 8 ianuarie 2002, pronunțată de Tribunalul Constanța, dosar nr. 6/MF/2001 vizând:
- suspendarea executării deciziei penale nr. 1604 din 10 iunie 1998, pronunțată în dosarul nr. 2202/1998 de Curtea Supremă de Justiție, secția penală;
- constatarea suspendării executării deciziei penale nr. 1604 din 10 iunie 1998 a Curții Supreme de Justiție, prin încheierea de admitere în principiu a cererii de revizuire pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. 34/MF/1998 la data de 8 septembrie 1998.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de condamnații revizuienți M.C.D., T.V., C.M., P.R.N., B.C., D.M.E., M.M., G.S.S. și de părțile responsabile civilmente I.C., C.I., S.M., B.A., D.G., D.S., Z.G., H.F. și C.Z.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe apelanții revizuienți condamnați: M.C.D., T.V., C.M., P.R.N., B.C., D.M.E., M.M. și pe apelanții părți responsabile civilmente. I.C., C.I., S.M., B.A., D.G., D.S., Z.G., H.F., C.Z., să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare în apel câte 1.000.000 lei fiecare, iar pe apelanta revizuientă condamnată G.S.S. cu același titlu la plata sumei de 1.450.000 lei.
Suma de 450.000 lei reprezentând onorariul (avocat) pentru apărătorul desemnat din oficiu în apel pentru revizuienta condamnată G.S.S., s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a dispune astfel, s-au reținut următoarele:
Cererile revizuienților apelanți privind suspendarea executării deciziei Curții Supreme de Justiție nr. 1604/1998, ori constatarea suspendării executării aceleiași decizii s-au apreciat a fi nefondate pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, respectiv Tribunalul Constanța, atunci când a soluționat cererile de revizuire prin respingere ar fi trebuit să se pronunțe și cu privire la cererea de suspendare a executării deciziei Curții Supreme de Justiție.
Având în vedere modalitatea prin care s-au soluționat cererile de revizuire respectiv prin respingere ca nefondate prin hotărârea apelată aceeași instanță dacă nu ar fi omis să se pronunțe, nu putea decât să pronunțe soluția de respingere a cererii de suspendare a executării deciziei Curții Supreme de Justiție, întrucât așa cum prevăd dispozițiile art. 404 C. proc. pen., odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire, instanța poate suspenda motivat în total sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii.
Ori, în situația respingerii în final a cererii de revizuire, cum este cazul în speță, instanța nu putea să se pronunțe decât tot prin respingerea celorlalte cereri și care vizau punerea în libertate a celor în cauză.
Examinând hotărârea apelată sub aspectul celor invocate de revizuienți, Curtea de Apel Constanța arată că motivele invocate nu sunt din cele expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Invocând alin. (2) al art. 394 C. proc. pen., cazul de la lit. a), potrivit cărora „constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se pot dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare”, Curtea de apel a apreciat că faptele și împrejurările ce se pretind a nu fi fost cunoscute de instanță nu sunt de natură să ducă la netemeinicia hotărârii ci doar la o reapreciere a cuantumului prejudiciului rezultat din comiterea infracțiunilor, chestiune care privește latura civilă a cauzei.
A concluzionat că, actele depuse la dosar, expertizele efectuate în cauză, depozițiile martorilor și toate celelalte probe administrate în cauză nu au reușit să demonstreze o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța supremă, respectiv că în cauză nu ar exista prejudiciu.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs condamnații revizuienți B.C., P.R.N., C.M., M.C.D., D.M.E., T.V., M.M. și părțile responsabile civilmente I.C., S.M., C.Z., P.V., D.S., D.G., B.A., C.I., Z.G. și H.G., invocând motivele de casare prevăzute în art. 3859 pct. 19, 10, 12, 171 și 18 C. proc. pen.
Astfel, s-a susținut că, în raport de complexitatea cauzei, precum și de materialul probator evidențiat chiar în cuprinsul hotărârii, decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază ci numai o inventariere a problemelor dezlegate prin hotărârea de condamnare, cât și a probelor administrate în procedura revizuirii. Pe de altă parte, instanța de apel a reținut că: „faptele și împrejurările ce se pretind a nu fi fost cunoscute nu sunt de natură să conducă la netemeinicia hotărârii ci doar la o reapreciere a cuantumului prejudiciului rezultat din comiterea infracțiunilor, chestiune care privește latura civilă a cauzei”, această motivare contrazicând dispozitivul, întrucât revizuirea s-a referit la cauza penală în ansamblul ei, respectiv la latura civilă, cât și la latura penală.
S-a mai susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor probe esențiale administrate în cauză și care atestă diferența de tratament juridic în privința tuturor învinuiților față de care, prin rechizitoriu, s-a dispus disjungerea urmăririi penale pentru fapte conexe sau similare, că hotărârea recurată este contrară legii, întrucât a reținut nelegal că motivele invocate de revizuienți nu sunt din cele expres și limitativ prevăzute de lege, că s-a comis o gravă eroare de fapt, întrucât din ansamblul probator reiese o serie de fapte indubitabile care concură la stabilirea nevinovăției recurenților revizuienți și că prin încălcarea sau aplicarea greșită a legii, instanța de apel nu a observat faptul că, urmare a probelor administrate, nu mai subzistă elementele constitutive ale tuturor infracțiunilor pentru care recurenții revizuienți au fost condamnați.
Recursurile declarate sunt întemeiate, potrivit celor ce urmează:
Prin încheierea de ședință din 8 septembrie 1998, Tribunalul Constanța a admis în principiu cererea de revizuire formulată de condamnații revizuienți și de către părțile responsabile civilmente și a suspendat executarea deciziei penale nr. 1604/1998 a Curții Supreme de Justiție, considerând că probele noi depuse au evidențiat fapte și împrejurări necunoscute de instanță la momentul soluționării cauzei. Mai mult, a considerat necesar să administreze probe noi, respectiv acte, martori și un supliment de expertiză contabilă.
În alte cuvinte, rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire s-a făcut potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță, așa cum prevăd dispozițiile art. 405 alin. (1) C. proc. pen.
Este important de precizat că întreg materialul probator administrat după admiterea în principiu a cererii de revizuire a evidențiat fapte și împrejurări noi, într-adevăr necunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care se impuneau a fi examinate și nu numai enumerate de instanța de apel, cât și cea de fond.
Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc.
A motiva înseamnă a demonstra, adică a pune în evidență datele concrete care, folosite ca premise, duc la formularea unei concluzii logice. Simpla afirmare a unei concluzii fără arătarea unei date concrete fără a arăta în ce mod a fost stabilită acea dată sau referirea explicită sau implicită la actele cauzei în general, nu înseamnă a motiva, ci a da numai aparența unei motivări.
În cauza de față, singura motivare a instanței de apel pentru respingerea apelurilor revizuienților constă în următoarele două fraze: „Faptele și împrejurările ce se pretind a nu fi fost cunoscute de instanță nu sunt de natură să ducă la netemeinicia hotărârii ci doar la o reapreciere a cuantumului prejudiciului rezultat din comiterea infracțiunilor, chestiune care privește latura civilă a cauzei.
Prin urmare, actele depuse la dosar, expertizele efectuate în cauză, depozițiile martorilor și toate celelalte probe administrate în cauză nu au reușit să demonstreze o altă situație de fapt decât cea reținută de instanța supremă, respectiv că în cauză nu ar exista prejudiciu”.
Evident, prin această expediere simplă a unui vast material probator, între care și o probă științifică (suplimentul de expertiză contabilă care concluzionează, în sensul inexistenței unui prejudiciu și a existenței unui profit), precum și a unor probe importante cu înscrisuri (înțelegerea dintre P. și E. din anul 1994, rapoartele de auditare ale cenzorului societății M.S., al cenzorului numit de P. E.Y., hotărârea A.G.A. prin care se stabilește desființarea societății mixte M., adresa P. care confirmă existența unui profit de peste 11 milioane dolari S.U.A. ș.a.m.d), instanța de apel, pe lângă faptul că a lipsit total de motivare decizia pronunțată a omis să-și examineze critic probele noi administrate cum și cererile esențiale ale revizuienților care se refereau nu numai la inexistența unui prejudiciu (important pentru stabilirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice) ci și la inexistența faptelor penale reținute prin hotărârea de condamnare.
Examinarea critică și motivată a probelor noi administrate era cu atât mai necesară cu cât prejudiciul în cauză a fost stabilit numai pe baza unei expertize contabile efectuate în cursul urmăririi penale, cu necunoașterea actelor noi depuse în procedura revizuirii și de către un expert contabil cu privire la imparțialitatea căruia existau serioase dubii chiar dacă aceasta s-a stabilit extrajudiciar (a se vedea raportul de expertiză contabilă).
În consecință, recursurile sunt întemeiate, în cauză fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 9 și 10 C. proc. pen. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate și asupra unor cereri esențiale pentru părți de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului).
Cum nici hotărârea instanței de fond nu a fost motivată în sensul prevăzut de art. 356 C. proc. pen., soluția ce se impune este casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, respectiv la Tribunalul Galați, instanță devenită competentă ca urmare a strămutării cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
După cum se observă, au fost încălcate unele dispoziții legale care reglementează desfășurarea procesului penal și care atrag nulitatea actului numai atunci când s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Deși este vorba de producerea unor nulități relative în desfășurarea procesului penal, este de observat că acestea au fost invocate în termen de recurenții în cauză și că vătămările produse fie prin nemotivarea hotărârilor, fie prin neexaminarea probelor sau a unor cereri esențiale formulate, nu pot fi înlăturate decât prin desființarea hotărârilor pronunțate. De altfel, prin încălcarea legii de procedură penală s-a adus atingere aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, ceea ce presupune examinarea din oficiu a nulității relative ce afectează hotărârile pronunțate cu atât mai mult cu cât nemotivarea acestora împiedică exercitarea controlului judecătoresc.
Deoarece casarea vizează hotărârile pronunțate pe fondul judecării revizuirii, procedura urmând a fi reluată de la încheierea de admitere în principiu (prin care s-au suspendat efectele hotărârii de condamnare), se va dispune punerea de îndată în libertate a recurenților revizuienți, dacă aceștia nu sunt arestați în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de condamnații revizuienți B.C., P.R.N., C.M., M.C.D., D.M.E., T.V., M.M. și de către părțile responsabile civilmente I.C., S.M., C.Z., P.V., D.S., D.G., B.A., C.I., Z.G. și H.G. împotriva deciziei penale nr. 2 din 25 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați.
Casează decizia atacată și sentința nr. 1 din 8 ianuarie 2002 a Tribunalului Constanța, secția maritimă și fluvială și trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Constanța, secția maritimă și fluvială.
Dispune punerea deîndată în libertate a revizu