Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată sub nr. 42.841/245 din 8 decembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Iaşi, secţia civilă, reclamanta G.A.M. a chemat în judecată pe pârâtul B.A.M., solicitând instanţei, pe cale de ordonanţă preşedinţială, să dispună suplinirea consimţământului pârâtului pentru ca minora B.A.A. să se deplaseze în Italia împreună cu reclamanta, şi pentru emiterea paşaportului minorei, precum şi cheltuieli de judecată.
În considerente reclamanta arată, în esenţă, că minora B.A.A. a rezultat din relaţia de concubinaj cu pârâtul. Prin Sentinţa civilă nr. 14.783 din 19 noiembrie 2013, pronunţată de Judecătoria Iaşi, s-a stabilit exercitarea în comun a autorităţii părinteşti asupra minorei şi locuinţa acesteia la mamă, în sat Mânzăteşti, comuna Ungheni, jud. Iaşi. Reclamanta a precizat că lucrează în Italia, iar minora este în grija bunicii materne şi suferă că nu este alături de ea.
În drept, au fost invocate prevederile art. 996 C. proc. civ., Legea nr. 248/2005 şi Legea nr. 272/2004.
La data de 9 ianuarie 2015, reclamanta a formulat cerere adiţională, prin care a solicitat stabilirea temporară a locuinţei minorei la reşedinţa ei din Italia.
Prin Sentinţa civilă nr. 4.330 din data de 26 martie 2015 pronunţată de Judecătoria Iaşi, secţia civilă, a fost dispusă declinarea competenţei de soluţionare a cauzei către Judecătoria Câmpulung, judeţul Argeş, pe considerentul că domiciliul pârâtului se află pe raza acestei instanţe.
Astfel, pentru a se dezînvesti, Judecătoria Iaşi a reţinut, în esenţă că, din înscrisurile de la dosar rezultă că domiciliul efectiv al pârâtului este în Câmpulung Muscel, jud. Argeş, în circumscripţia Judecătoriei Câmpulung, jud. Argeş şi, conform art. 107 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar, potrivit dispoziţiilor art. 126 C. proc. civ., părţile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, şi prin declaraţie verbală în faţa instanţei ca procesele privitoare la bunuri şi la alte drepturi de care acestea pot să dispună, să fie judecate de alte instanţe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competenţă este exclusivă.
În consecinţă, din interpretarea per a contraria a textului art. 126 C. proc. civ., reiese că ori de câte ori este vorba de o cauză care nu se referă la bunuri şi la alte drepturi de care părţile pot să dispună, cu excepţia cazurilor în care competenţa este exclusivă, normele care stabilesc competenţa teritorială sunt de ordine publică, părţile neputând deroga de la aceste norme.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung, la data de 3 iulie 2015 sub acelaşi număr.
Prin Sentinţa civilă nr. 1.445 din 15 iulie 2015 a Judecătoriei Câmpulung, a fost dispusă declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi şi, constatându-se ivit un conflict negativ de competenţă, a fost suspendată judecata cauzei şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În motivarea sentinţei, s-a apreciat că, în cauză, conform art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului.
În cauză, fondul dreptului este reprezentant de o cerere în materie de tutelă şi familie, cerere care, potrivit art. 114 C. proc. civ., se judecă de către instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Rezultă fără dubiu atât din Sentinţa civilă nr. 14.783 din 19 noiembrie 2013, cât şi din ancheta socială efectuată în prezenta cauză că minora a locuit de la data stabilirii locuinţei şi până în prezent la domiciliul mamei din localitatea Mânzăteşti, judeţul Iaşi, fapt ce atrage competenţa de soluţionare a Judecătoriei Iaşi, la care, de altfel, este înregistrată şi acţiunea principală, aşa cum arată reclamanta în cererea introductivă.
Totodată, s-a constatat că, din verificările efectuate cu ocazia anchetei psiho-sociale a rezultat că domiciliul pârâtului nu mai este la adresa indicată de reclamantă, acela fiind în fapt domiciliul mamei sale, iar actuala sa adresă nu este cunoscută.
Ca atare, Judecătoria Câmpulung a apreciat că, în cauză, competenţa teritorială aparţine Judecătoriei Iaşi.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte constată că instanţa competentă în cauză a soluţiona cererea este Judecătoria Iaşi, pentru următoarele considerente:
Dezînvestirea reciprocă a instanţelor aflate în conflict a fost generată de aplicarea unor norme de competenţă teritorială diferite, respectiv norma de competenţă de drept comun din art. 107 C. proc. civ. şi cea din art. 114 alin. (1) C. proc. civ.
Cererea de chemare în judecată are drept obiect ordonanţa preşedinţială - hotărâre care suplineşte acordul parental şi stabilirea temporară a locuinţei minorei la mamă, situaţia juridică invocată prin acţiune derivând din raportul de filiaţie dintre minoră şi părinţii săi, ceea ce determină incidenţa regulilor în materia autorităţii părinteşti, în aplicarea prevederilor art. 505 C. civ., plasat în cap. III "Exercitarea autorităţii părinteşti" din Cartea a II -a "Despre familie".
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 114 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează competenţa teritorială în cazul cererilor privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi familie, derogând, în virtutea domeniului limitat de aplicare, de la regula generală instituită prin art. 107 C. proc. civ.
Din conţinutul art. 114 alin. (1) C. proc. civ., rezultă două cerinţe de aplicare a normei, anume să fie vorba despre cereri vizând ocrotirea persoanei fizice, iar cererile cu acest obiect să fie date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi familie.
Cât priveşte prima condiţie, este relevant art. 106 C. civ., potrivit căruia "Ocrotirea minorului se realizează: prin părinţi; prin instituirea tutelei; prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege."
Chiar dacă denumirea "Ocrotirea persoanei fizice" reflectă un titlu din Cartea I "Despre persoane" a C. civ. (art. 104 - 186), ceea ce ar putea limita domeniul de aplicare al art. 114 alin. (1) C. proc. civ. doar la cererile din acest titlu, includerea explicită în enumerarea din art. 106 C. civ., menţionată anterior, a măsurilor de ocrotire a minorului prin părinţi în sfera măsurilor de ocrotire a persoanei fizice, justifică aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ. şi în cazul cererilor având ca obiect ocrotirea minorului prin părinţi.
Şi cea de-a doua condiţie de aplicare a normei de competenţă este îndeplinită, deoarece, în conformitate cu art. 265 C. civ., ce face parte din Cartea a II-a "Despre familie", "Toate măsurile date prin prezenta carte în competenţa instanţei judecătoreşti, toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor prezentei cărţi (...) sunt de competenţa instanţei de tutelă". Aşadar, măsurile de ocrotire a minorului prin părinţi, inclusiv cele privind exercitarea autorităţii părinteşti, se adoptă de către instanţa de tutelă competentă potrivit legii.
În consecinţă, în aplicarea art. 114 alin. (1) C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a cererii de chemare în judecată din prezenta cauză aparţine instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, şi nu instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul pârâtului, astfel cum prevede regula generală din art. 107 C. proc. civ.
Întrucât nu s-a contestat că, la data sesizării instanţei, domiciliul persoanei ocrotite, respectiv al minorei rezultate din convieţuirea părţilor, se afla în sat Mânzăteşti, comuna Ungheni, jud. Iaşi, conform anchetei psihosociale efectuate de către Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Comunei Ungheni, urmează a fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 octombrie 2015.
Procesat de GGC - N