Circumstanţele cauzei
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 736/2/2012, reclamanta SC R.C. SA a chemat în judecată pe pârâtul C.N.A. solicitând anularea Deciziei nr. 18 din data de 10 ianuarie 2013, prin care reclamanta a fost sancţionată cu amendă de 100.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 33 alin. (1) şi (3), art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 45 alin. (1) şi art. 64 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi art. 65 lit. c) din Decizia nr. 220/2011 şi ale art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii cu cea a somaţiei publice sau avertisment.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că decizia contestată este nelegală şi netemeinică, invocând că nu au fost îndeplinite prevederile art. 3 alin. (1) şi din Legea nr. 504/2002, întrucât a asigurat informarea corectă şi obiectivă a publicului cu privire la subiectele abordate pe postul de televiziune, în perioada învederată, fiind prezentate diferite puncte de vedere cu privire la subiectul abordat, aparţinând invitaţilor la emisiuni, reprezentând reflecţii proprii ale acestora şi puncte de vedere personale referitoare la evenimentul dezbătut, fiind o expresie a respectării dreptului de opinie şi a libertăţii de exprimare, garantate oricărui cetăţean român.
În ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor art. 33 alin. (1) şi (3), art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 45 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011, reclamanta a susţinut că dreptul la imagine şi respectarea vieţii personale a fost în integralitate respectat, întrucât scopul emisiunilor în cauză a fost acela de a informa publicul cu privire la chestiuni de interes public, iar decesul regizorului S.N. era o chestiune de interes public, fiind o persoană publică.
În ceea ce priveşte art. 64 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi art. 65 lit. c) din Decizia nr. 220/2011, reclamanta a susţinut că aceste prevederi au fost respectate în condiţiile în care informaţiile apărute au fost corecte, imparţiale şi difuzate cu bună-credinţă.
Reclamanta a invocat şi greşita individualizare a sancţiunii, respectiv, caracterul disproporţionat al amenzii aplicate de C.N.A.
La data de 14 martie 2013 pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa 1.384 din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins contestaţia formulată de reclamanta SC R.C. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că prin Decizia nr. 18 din 10 ianuarie 2003 C.N.A. a decis sancţionarea cu amendă în cuantum de 100.000 RON a radiodifuzorului SC R.C. SRL, pentru postul de televiziune R.T., pentru încălcarea prevederilor art. 33 alin. (1) şi (3), art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 45 alin. (1) şi art. 64 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi art. 65 lit. c) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual şi ale art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte situaţia de fapt, în cuprinsul deciziei s-a reţinut că pe postul de televiziune R.T., aparţinând radiodifuzorului SC R.C. SRL, în perioada 3 - 5 ianuarie 2013, au fost difuzate o serie de ediţii de ştiri şi emisiuni de dezbateri ce au avut în prim plan evenimentele legate de decesul şi incinerarea regizorului S.N., faţă de care, membrii consiliului au constatat că modalitatea în care au fost tratate subiectele cu această temă a fost de natură să încalce prevederile legale invocate, referitoare la viaţa privată şi de familie a persoanei, precum şi la dreptul la informare a publicului.
Analizând Decizia contestată, constatările din Raportul de monitorizare, prin raportare la susţinerile reclamantei, probatoriul administrat în cauză, Curtea de Apel a apreciat contestaţia ca fiind neîntemeiată.
În acest sens, a reţinut prima instanţă prevederile art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 504/2002, cu modificările ulterioare, art. 33 alin. (1), (3), art. 34 alin. (1), art. 40, art. 45 alin (1), art. 64 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Decizia nr. 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
Curtea de Apel a reţinut că, din cuprinsul Raportului de monitorizare, rezultă că s-a reţinut, în mod corect, că într-o serie de ediţii de ştiri şi emisiuni de dezbateri, ce au avut în prim plan evenimentele legate de decesul şi incinerarea regizorului S.N., modalitatea în care au fost tratate subiectele cu această temă a fost de natură să încalce dreptul la viaţa privată şi de familie a persoanei, precum şi la dreptul la informare a publicului, prin maniera în care au fost puse în discuţie subiectele, cu precădere cu referire la moştenirea averii regizorului, existenţa unui testament, existenţa unui fiu nelegitim, atitudinea soţiei cu privire la acest aspect.
Totodată au fost avute în vedere şi textele afişate la emisiunile de ştiri, care conduceau spre anumite concluzii cu privire la "adevăratul motiv pentru care regizorul va fi incinerat", de natură a încălca dreptul la viaţă privată şi de familie a persoanei, precum şi la dreptul la informare a publicului.
De asemenea, s-a reţinut că, în condiţiile în care, d-na D.N., anterior, printr-un comunicat adresat mass-mediei, interzisese, în mod expres, publicarea/difuzarea/postarea de materiale de presă de la înmormântarea soţului ei, în cadrul emisiunilor de ştiri a fost prezentat eronat adevăratul motiv al deciziei, prezentând ştiri care redau faptul incinerării şi al motivului incinerării într-o lumină de natură a induce publicului o altă situaţie decât cea reală, încălcând astfel dreptul la informare al acestuia, dar şi dreptul la viaţă privată şi de familie al persoanei.
Deşi regizorul S.N. era o persoană publică, a constatat prima instanţă că în raport de modul cum au fost relatate evenimentele, s-a depăşit sfera interesului public, fiind sugerat un scandal în sânul familiei N., generat de o luptă pentru avere ("ipoteze-şoc", "luptă murdară pentru avere", "adevăratul motiv pentru care va fi incinerat"; "încă o decizie şoc a soţiei lui N.").
A reţinut Curtea de Apel că sunt suficiente dovezi din care rezultă că postul de televiziune aparţinând reclamantei a nerespectat prevederile art. 33 alin. (1) şi (3), art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 45 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
S-a reţinut că în condiţiile în care, printr-un comunicat adresat mass-mediei, d-na D.N. interzisese, în mod expres, publicarea, difuzarea, postarea de materiale de presă de la înmormântarea soţului ei, nu exista nicio legătură semnificativă şi clară între viaţa privată şi de familie a persoanei şi interesul public, care să justifice nerespectarea acestei dorinţe şi difuzarea pe post cu imagini de la locul unde era depus sicriul.
De asemenea, s-a reţinut şi modul cum a fost redată această ştire, prin exprimarea unor ipoteze potrivit cărora sicriul ar fi gol sau pentru a se evita prelevarea unor probe ADN, de natură să încalce dreptul la imagine.
În ceea ce priveşte nerespectarea art. 64 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi art. 65 lit. c) din Decizia nr. 220/2011, reţinută în raportul de monitorizare au fost avute în vedere afirmaţiile "detalii şocante din viaţa regizorului", "ipoteză şoc: soţia se teme de fiul nelegitim", sau că "jurnaliştii noştri au intrat în posesia unei informaţii potrivit căreia S.N. ar avea şase nelegitimi", fără să se facă vreo dovadă sau precizare în legătură cu corectitudinea acestor informaţii.
În ceea ce priveşte greşita individualizare a sancţiunii, respectiv, caracterul disproporţionat al amenzii aplicate de C.N.A., faţă de amenzile aplicate celorlalte posturi de televiziune sancţionate, dând exemplu amenzile aplicate posturilor de televiziune R.T 1 şi A.3, Curtea de Apel a reţinut şi faptul că reclamanta a mai fost anterior sancţionată, astfel că sancţiunea este, în mod corect, individualizată.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC R.C. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii sale de recurs, reclamanta-recurentă, în esenţă, a arătat următoarele:
Hotărârea recurată este nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv cu interpretarea eronată a normei juridice aplicabile.
Referitor la respectarea de către recurentă a prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 504/2002.
Se arată că, pentru emiterea unei sancţiuni, membrii C.N.A. trebuiau să analizeze conţinutul concret al materialelor difuzate, prin raportare la reglementările legale care vizează informarea publicului, respectiv:
- art. 3 alin. (1) din Legea audiovizualului, conform căruia: "prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură (...) informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului."
- art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului conform căruia "toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectiva a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor."
Se precizează că recurenta în perioada 3 - 5 ianuarie 2013 a prezentat pe post, în cadrul emisiunilor difuzate ce au abordat tema decesului regizorului S.N., diferite puncte de vedere cu privire la subiectul abordat de prezentatorii de ştiri/moderatorii emisiunilor în cauza, astfel:
- s-a prezentat opinia surorii d-lui S.N. - d-na I.N., conform căreia dorinţa regizorului S.N. era de a fi incinerat;
- s-a prezentat poziţia reprezentanţilor bisericii cu privire la acest subiect, respectiv a Arhiepiscopiei Bucureştilor;
- s-a prezentat punctul de vedere al soţiei regizorului, d-na D.N., conform căruia incinerarea a fost dorinţa expresă a soţului său, pe care i-a respectat-o;
- s-au prezentat opiniile a diverse persoane publice apropiate d-lui N., precum şi ale unor jurnalişti.
Opiniile exprimate în cadrul emisiunilor difuzate în perioada vizată de membrii C.N.A. aparţin invitaţilor la emisiuni, reprezentând reflecţii proprii ale acestora şi puncte de vedere personale referitoare la evenimentul dezbătut.
Se apreciază că, libertatea de exprimare, garantată de Constituţia României şi de normele internaţionale, acoperă cel puţin libertatea de a discuta toate chestiunile de interes public fără vreo restricţie sau teamă de pedeapsă. Mai mult, libertatea de exprimare asigură libertatea opiniei care, în orice formă s-ar regăsi, este inviolabilă, iar dreptul de acces la informaţia de interes public nu poate fi îngrădit.
În mod eronat, se susţine în Decizie, că, ulterior intervenţiei pe post, pe data de 4 ianuarie 2013, a d-nei I.N. - sora artistului (prin care aceasta a precizat, în mod explicit, că ideea incinerării i-a aparţinut lui S.N.), radiodifuzorul a continuat să dezvolte subiectul potrivit căruia soţia artistului, d-na D.N., este cea care a decis incinerarea soţului său, motivul constituindu-l averea acestuia. Această susţinere este lipsită de suport real, întrucât pe postul recurentei de televiziune s-a susţinut, în mod constant, astfel cum s-a arătat anterior, că familia regizorului a susţinut cu tărie că dorinţa acestuia de a fi incinerat va fi respectată întocmai.
Având în vedere aspectele de mai sus, se consideră că instanţa de fond a dat o interpretare eronată dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 504/2002 menţionate în Decizie, considerând, în mod nejustificat, că modalitatea în care au fost tratate subiectele a fost de natură a afecta dreptul publicului la informare.
Referitor la respectarea prevederilor art. 33 alin. (1) şi alin. (3), art. 34 alin. (1) şi art. 40 alin. (1), art. 45 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011.
Instanţa de fond a apreciat, în mod greşit, că se impune luarea în considerare a poziţiei membrilor C.N.A., aceasta neanalizând conţinutul concret al materialelor difuzate.
Având în vedere profilul postului de televiziune R.T. - acela de canal de ştiri, coroborat cu faptul că decesul regizorului S.N., personalitate marcantă a vieţii culturale şi politice româneşti, reprezintă o chestiune de interes public, ce vizează, în mod vădit, o persoană publică, recurenta arată faptul că abordarea subiectului vizat era necesară, scopul emisiunilor în cauză fiind acela de a informa publicul cu privire la chestiuni de interes public. Or, dreptului publicului de a fi informat cu privire la chestiuni de interes public îi corespunde obligaţia jurnalistului/a omului de televiziune, de a-l informa cu privire la aceste chestiuni, jurnalistul achitându-se de această obligaţie prin exerciţiul dreptului la libera exprimare şi asigurarea exercitării acestui drept de către terţi, într-o modalitate specifică şi care se bucură de un grad ridicat de protecţie în privinţa posibilelor ingerinţe ale autorităţilor.
Arată recurenta că postul de televiziune a arătat condiţiile în care cineastul a încetat din viaţă, faptul că dorinţa expresă a acestuia era sa fie incinerat, poziţia tuturor părţilor implicate, data incinerării, precum şi informaţiile obţinute de jurnaliştii R.T. cu privire la presupusul fiu al regizorului şi demersurile de stabilire a paternităţii efectuate de acesta. Mai mult, jurnaliştii R.T. au arătat ca însuşi S.N. a precizat, în 2010, într-un interviu acordat publicaţiei L., că potrivit convingerii sale, ar avea un copil cu o femeie pe care a întâlnit-o în 1956. Astfel, postul de televiziune R.T. a furnizat inclusiv informaţii publice, necesar a fi aduse la cunoştinţa publicului, constând în locaţia, ora şi data la care va avea lor incinerarea regizorului.
Echipa R.T. a înţeles să difuzeze pe post imagini cu persoanele venite să îşi i-a rămas bun de la regizorul S.N., aceştia fiind întristaţi şi revoltaţi de ideea incinerării acestuia, jurnaliştii s-au limitat să prezinte publicului informaţii de la faţa locului cu privire la derularea evenimentelor, având caracter actual şi real.
În ceea ce priveşte dreptul la propria imagine şi la respectarea vieţii private aparţinând d-nei D.N., recurenta arată că acestea nu au fost niciodată încălcate, jurnaliştii R.T. tratând subiectele conexe acesteia cu profesionalism şi corectitudine, sens în care chiar au solicitat opinia d-nei N. cu privire la subiectele dezbătute, iar această opinie a fost adusă, în mod corespunzător, la cunoştinţa publicului. Se arată că postul R.T. a înţeles dorinţa d-nei N. de a se trata subiectul cu decenţă şi respectul cuvenit tragicului eveniment şi de a nu publica şi difuza imagini de la înmormântarea artistului.
Referitor la respectarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi art. 65 lit. c) din Decizia nr. 220/2011.
Se arată că aceste prevederi legale au fost integral respectate, în condiţiile în care informaţiile apărute pe post au fost corecte, imparţiale şi prezentate cu bună-credinţă, întrucât jurnaliştii R.T. au urmărit să îşi îndeplinească, în mod corespunzător, sarcina de a informa opinia publică asupra unor chestiuni de interes public şi nu au fost determinaţi în demersul lor de existenţa vreunei animozităţi sau de intenţia de a leza, în mod gratuit şi nejustificat, drepturile persoanelor implicate.
Caracterul disproporţionat al amenzii aplicate de C.N.A. faţă de amenzile aplicate celorlalte posturi de televiziune sancţionate.
Se apreciază că acest tratament este unul vădit discriminatoriu, în condiţiile în care Consiliul a apreciat că toate cele patru posturi de televiziune ar fi încălcat legislaţia în domeniul audiovizualului. Toate televiziunile vizate de C.N.A. au prezentat informaţii similare cu privire la subiectul incinerării şi a averii d-lui S.N., care au fost aduse la cunoştinţa publicului într-o manieră asemănătoare.
Arată reclamanta că se impunea reducerea de către instanţa de fond a cuantumului amenzii aplicate, de la 100.000 RON, la valoarea minimă prevăzută de lege, pentru a se crea situaţie echitabilă între televiziunile vizate de membrii Consiliului.
Apărările intimatului
Intimatul C.N.A. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea Deciziei C.N.A. nr. 18/2013 ca temeinică şi legală prin care s-a constatat încălcarea gravă a normelor instituite la art. 33 alin. (1) şi (3) din Codul audiovizualului, care ocrotesc viaţa privată a persoanei, în speţă a familiei N., în contextul decesului regizorului S.N.
În raport de prevederile art. 45 alin. (1) din Codul audiovizualului, s-a constatat că nu a fost respectată intimitatea soţiei şi a surorii regizorului decedat, dreptul la imagine a d-nei D.N. a fost grav afectat prin acuzaţiile ce i-au fost aduse referitoare la comportamentul acesteia a lipsit de moralitate şi vădit interesat de averea rămasă, acuzaţii ce nu au fost probate conform cu art. 40 alin. (1) din Codul audiovizualului. Informaţiile oferite publicului au fost insuficient verificate, fiind de natură să prejudicieze dreptul la informare corectă, fapt ce contravine art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului şi art. 64 alin. (4) lit. b) din Codul audiovizualului.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin Decizia C.N.A. nr. 18 din 10 ianuarie 2013 recurenta-reclamantă a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 100.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale articolelor 33 alin. (1) şi (3), art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 45 alin. (1), art. 64 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi art. 65 lit. c) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
În sarcina recurentei-reclamante s-a reţinut faptul că, în perioada 3 - 5 ianuarie 2013, postul de televiziune R.T., ce-i aparţine, a difuzat unele ediţii de ştiri şi emisiuni de dezbatere cu încălcarea prevederilor privind viaţa privată şi de familie a persoanei şi a dreptului la informare a publicului.
Astfel, atât prin titlurile afişate pe ecran, cât şi prin informaţiile prezentate în legătură cu incinerarea regizorului S.N., cu implicarea soţiei sale, D.N. în luarea deciziei ca regizorul să fie incinerat, iar nu înmormântat, cu existenţa unui fiu nelegitim al regizorului sau cu posibili moştenitori, recurenta-reclamantă nu a respectat prevederile privind viaţa privată şi de familie a persoanei şi nu a asigurat o informare corectă a publicului pentru a-şi forma propria opinie în legătură cu evenimentele respective.
În drept
Potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea audiovizualului:
"(1) Prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului.
(2) Toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor."
Conform prevederilor din Codul audiovizualului:
Art. 33
"(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei.
(3) Este interzisă difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje audiovizuale care constituie imixtiuni în viaţa privată şi de familie a persoanei, fără acordul acesteia."
Art. 34
"(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine."
Art. 40
"(1) În virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele a audiovizuale aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susţinute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-şi exprima punctul de vedere; dacă acuzaţiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars; în situaţia în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie să se precizeze acest fapt."
Art. 45
"(1) Orice persoană are dreptul la respectarea intimităţii în momente dificile, cum ar fi o pierdere ireparabilă sau o nenorocire."
Art. 64
"(1) În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii:
b) Informarea cu privire la un fapt sau un eveniment să fie corectă, verificată şi prezentată în mod imparţial şi cu bună-credinţă.
(3) În cazul în care informaţia provine din surse confidenţiale sau a căror credibilitate nu este suficient verificată, se va menţiona explicit acest fapt."
Art. 65
"În emisiunile de ştiri şi dezbateri, radiodifuzorii trebuie să respecte următoarele reguli:
c) titlurile şi textele afişate pe ecran să reflecte, cât mai fidel, esenţa faptelor şi datelor prezentate;"
În ceea ce priveşte respectarea prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 504/2002
Înalta Curte reţine că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat situaţia de fapt, respectiv că postul de TV al recurentei a prezentat, în mod eronat, motivul pentru care soţia defunctului S.N. a luat decizia incinerării regizorului expunând supoziţii legate de "lupta murdară pentru avere", "adevăratul motiv pentru care va fi incinerat", "... situaţia unui eventual testament şi a existenţei unui fiu nelegitim ..." fără a fi furnizate dovezi şi fără respectarea dreptului la viaţă privată în condiţiile în care d-na D.N. printr-un comunicat de presă a interzis, în mod expres, publicarea/difuzarea/postarea de materiale de presă de la înmormântarea soţului ei.
Chiar dacă recurenta arată că însuşi regizorul S.N. ar fi precizat într-un interviu că potrivit convingerilor sale ar avea un copil cu o femeie pe care a întâlnit-o în 1956, această informaţie nu a fost prezentată în emisiunile difuzate în perioada 3 - 5 ianuarie 2013.
În ceea ce priveşte respectarea prevederilor art. 33 alin. (1) şi (3), art. 34 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 45 din Decizia nr. 220/2011.
Se constată că nu au fost respectate dispoziţiile prevederilor art. 33 alin. (1) şi (3) din Decizia nr. 220/2011 în sensul că difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau reportaje audiovizuale în perioada 3 - 5 ianuarie 2013 au constituit imixtiuni în viaţa privată şi de familie neexistând acordul familiei N., dimpotrivă soţia decedatului a interzis expres orice dezbaterea de material pe marginea subiectului înmormântării, de asemenea nu au fost întrunite condiţiile existenţei unui interes public justificat şi existenţa unei legături semnificative şi clare între viaţa privată şi de familie şi interesul public justificat.
Instanţa de fond a reţinut corect că modalitatea în care a fost redată ştirea, prin prezentarea unor ipoteze potrivit cărora sicriul ar fi fost gol pentru a se evita prelevarea de probe ADN a fost de natură să încalce dreptul de imagine al d-nei D.N. - acuzaţiile (care nu au fost probate conform art. 40 alin. (1)) referitoare la interesul pentru averea soţului decedat, prezentarea cu rea-credinţă a unor detalii privind comportamentul acesteia, îmbrăcămintea acesteia reprezintă o încălcare a prevederilor legale privind dreptul la imagine.
Motivul de recurs privind respectarea prevederilor art. 64 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) şi art. 65 lit. c) din Codul audiovizualului
Nici acest motiv de recurs nu este fondat.
Se reţine că informaţiile prezentate în cadrul emisiunilor difuzate de postul R.T. în perioada 3 - 5 ianuarie potrivit cu care S.N. are 6 copii şi că soţia sa mai tânără cu aproape 50 de ani, doreşte incinerarea acestuia pentru că se teme de un presupus fiu nelegitim, motivul constituindu-l averea, nu au fost verificate, fiind nerealiste şi contradictorii în contextul în care sora regizorului în cadrul aceleiaşi emisiuni a arătat că a fost dorinţa regizorului de a fi incinerat că nu are cunoştinţă de existenţa vreunui fiu al regizorului.
Din raportul de monitorizare rezultă în legătură cu acest aspect faptul că deşi nu avea probe în acest sens, moderatoarea emisiunii a arătat că unul dintre fiii nelegitimi ai defunctului, care are domiciliul în Germania, a depus la Judecătoria Sectorului 1 o cerere prin care acesta a solicitat oprirea incinerării, acest aspect fiind, de asemenea, contrazis de sora defunctului în sensul că nu există nici o hârtie acolo.
Motivul referitor la caracterul disproporţionat al amenzii aplicate de C.N.A.
Se reţine că instanţa de fond a apreciat corect că sancţiunea a fost, în mod corect, individualizată faţă de împrejurarea că reclamanta-recurentă a mai fost sancţionată anterior şi faţă de situaţia de fapt reţinută ca fiind gravă faţă de informaţiile contradictoriii, insuficient verificate, care au fost prezentate cu rea-credinţă, ştirile oferite au depăşit cadrul unei informări a publicului, fiind prejudiciate dreptul la imaginea, dreptul la intimitatea soţiei şi a sorei decedatului, dreptul la o informare corectă privind esenţa datelor şi faptelor prezentate. Instanţa de fond nu a avut o analiză prin comparaţie cu alte sancţiuni şi alte televiziuni neexistând rapoartele de monitorizare ale acestora la dosar.
Temeiul legal al soluţiei adoptate
Faţă de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC R.C. SRL împotriva Sentinţei nr. 1.384 din 18 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2015.
Procesat de GGC - N