Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 10 martie 2015, reclamanta B.D., alături de alţi reclamanţi au chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Braşov şi Curtea de Apel Braşov, pentru ca prin hotărârea care va fi pronunţată să se dispună obligarea pârâţilor la plata unor diferenţe salariale rezultate din includerea unui premiu anual, începând cu data de 01 ianuarie 2011 şi în continuare, până la abrogarea dispoziţiei legale ce-l instituia.
Tribunalul Mureş, prin Sentinţa civilă nr. 745 din 17 iunie 2015, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Braşov. Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că reclamanţii nu lucrează în cadrul Tribunalului Braşov, astfel încât, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care impun alegerea altei instanţe. Tribunalul Braşov, primind dosarul, a disjuns cauza, formând două dosare, unul privind pe alţi reclamanţi şi altul privind pe reclamanta B.D., formând astfel Dosarul nr. 3646/62/2015.
Prin Sentinţa civilă nr. 1856/MAS, Tribunalul Braşov, secţia civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Braşov şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta B.D., în favoarea Tribunalului Mureş.
A constatat existenţa conflictului de competenţă între Tribunalul Braşov şi Tribunalul Mureş şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului ivit între cele două tribunale.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Braşov a reţinut că reclamanta lucrează ca judecător la Tribunalul Braşov şi în această situaţie devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând cauza, stabileşte competenţa în favoarea Tribunalului Mureş, pentru următoarele considerente:
Reclamanta B.D., judecător la Tribunalul Braşov, a formulat acţiunea introductivă de instanţă în faţa Tribunalului Mureş, solicitând drepturi salariale care i se cuveneau din premiul anual, înainte de abrogarea dispoziţiei legale ce instituiau premiul respectiv.
Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.
Or, în speţă, reclamanta s-a conformat dispoziţiilor legale şi a depus acţiunea la Tribunalul Mureş care devine competent să soluţioneze litigiul, de vreme ce reclamanta îşi desfăşoară activitatea la Tribunalul Braşov, unde nu putea să depună cererea de chemare în judecată. Norma este imperativă sub aspectul obligativităţii sesizării unei alte instanţe, facultativă, fiind din punct de vedere teritorial, numai alegerea unei alte instanţe de acelaşi grad, aflată, însă, în circumscripţia unei curţi de apel învecinate.
Textul C. proc. civ. a fost edictat de legiuitor cu scopul de a proteja dreptul la un proces echitabil pentru toate părţile implicate în litigiu prin crearea unei impresii de imparţialitate şi de obiectivitate a instanţei sesizate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2015.
Procesat de GGC - NN