După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 19 noiembrie 2014, sub nr. 23640/233/2014, reclamanta Z.L.L., domiciliată în Galaţi, str. D., nr. 83, jud. Galaţi, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Z.B.D., domiciliat în sat U., comuna Unţeni, jud. Botoşani, stabilirea locuinţei minorei Z.A.M. la domiciliul său, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în procent de 25% din veniturile sale, în favoarea minorei, calculată de la data introducerii acţiunii până la majoratul acesteia, obligarea pârâtului să-şi dea consimţământul la întocmirea paşaportului minorei şi pentru ca reclamanta să poată ieşi din ţară cu aceasta, iar în caz de refuz, suplinirea de către instanţă a acestui acord, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esenţă, că din căsătoria încheiată cu pârâtul la Botoşani, la data de 17 august 2010, a rezultat minora Z.A.M., care s-a născut în Italia la 20 septembrie 2010, în Italia, provincia Materra, unde părţile au locuit o perioadă de timp. Ulterior, din cauza neînţelegerilor, părţile au decis să divorţeze, iar în luna octombrie 2013, reclamanta s-a întors în România cu minora, stabilindu-şi domiciliul la bunica sa, în Galaţi, str. D. nr. 83, jud. Galaţi. În ceea ce priveşte domiciliul pârâtului, reclamanta a specificat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că acesta este în Italia, oraşul Stiatico, San Giorgio de Piano, str. S. nr. 4/2 sau în Botoşani, str. A.D. nr. 4.
În drept acţiunea civilă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 402 C. civ. şi pe cele ale art. 2 alin. (2) din Legea nr. 248/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 5838 din 29 mai 2015, Judecătoria Galaţi a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoşani.
Pentru a dispune astfel, această instanţă a reţinut că, faţă de precizarea făcută de pârât prin întâmpinare cu privire la faptul că domiciliul său actual este în comuna Unţeni, sat U., jud. Botoşani, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
Dispoziţiile legale mai sus menţionate stabilesc regula privind determinarea competenţei teritoriale de drept comun pentru soluţionarea cererilor de chemare în judecată îndreptate împotriva persoanelor fizice.
Or, potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările ulterioare, comuna Unţeni, localitatea unde domiciliază pârâtul, se află în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Botoşani.
Instanţa a apreciat că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect principal stabilire locuinţă minor, nu se prevede o competenţă teritorială alternativă.
În condiţiile în care pârâtul s-a prezentat în faţa instanţei şi a precizat că domiciliază în România, sat U., comuna Unţeni, jud. Botoşani, localitate aflată pe raza teritorială a Judecătoriei Botoşani, pe rolul căreia a fost introdusă şi acţiunea de divorţ, în care urmează a fi soluţionate şi cererile accesorii referitoare la exercitarea autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorei şi a obligaţiilor de întreţinere faţă de acesta, iar cererea formulată de reclamantă are mai multe capete de cerere principale, inclusiv două obligaţii de a face, instanţa a apreciat că, în cauză, competenţa teritorială de soluţionare a litigiului revine Judecătoriei Botoşani.
Prin sentinţa nr. 7869 din 15 septembrie 2015, Judecătoria Botoşani a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.
Pentru a dispune astfel, această instanţă a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 106 alin. (1) C. proc. civ. ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege.
Instanţa a reţinut şi incidenţa în cauză a prevederilor art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. conform cărora judecătoriile, tribunalele sau tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă sau de familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ. şi C. proc. civ.
De asemenea, Judecătoria Botoşani a constatat că, potrivit dispoziţiilor art. 114 C. proc. civ. cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Prin urmare, textul legal mai sus menţionat a instituit o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de tutelă în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită, dispoziţie derogatorie de la norma generală prevăzută de art. 107 C. proc. civ.
Reţinând că, în speţă, domiciliul persoanei ocrotite este în municipiul Galaţi, jud. Galaţi, instanţa a apreciat că Judecătoria Galaţi este competentă să soluţioneze litigiul.
Conflictul negativ de competenţă a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la dala de 12 octombrie 2015, fiind fixat termen pentru soluţionare Ia 30 octombrie 2015.
Examinând conflictul, negativ de competenţă ivit între Judecătoria Galaţi şi Judecătoria Botoşani, Înalta Curte constată că este competentă să soluţioneze litigiul dedus judecăţii Judecătoria Galaţi, pentru considerentele ce succed:
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Z.L., având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti, stabilirea domiciliului minorei şi plata pensiei de întreţinere, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 19 noiembrie 2014, ulterior adoptării Legii nr. 287/2009 privind C. civ., care, conform Legii nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a actului normativ menţionat, a intrat în vigoare la 01 octombrie 2011.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. (6) C. civ., dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea şi capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiaţie, adopţie şi obligaţia legală de întreţinere (...), dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi.
La data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare, de asemenea, C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010 şi modificat prin Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014, care, prin normele tranzitorii prevăzute în art. 24 stipulează că dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.
În cauză, situaţia juridică invocată prin acţiune derivă din raportul de filiaţie dintre minor şi părinţii săi, care determină incidenţa regulilor în materia autorităţii părinteşti şi obligaţia de întreţinere, fiind aplicabile dispoziţiile în materie reglementate de C. civ.
Astfel, potrivit art. 106 alin. (1) din acest act normativ ocrotirea minorului se realizează prin părinţi, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecţie specială anume prevăzute de lege.
Conform art. 76 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori şi familie vor îndeplini rolul de instanţe de tutelă şi familie, având competenţa stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum şi reglementărilor speciale în vigoare.
Dispoziţiile art. 114 alin. (1) C. proc. civ. republicat, stipulează că dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ. în competenţa insianţei de tutelă şi de familie se soluţionează de instanţa în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită.
Sintagma cereri privind ocrotirea persoanei fizice include şi cererea vizând ocrotirea minorului prin părinţi, în sensul art. 106 alin. (1) teza 1 C. civ., respectiv cererile care decurg din autoritatea părintească, reglementată de Titlul IV din Cartea a II-a „Despre familie" din acest act normativ.
Potrivit prevederilor art. 496 alin. (3) C. civ., în caz de neînţelegere între părinţi, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării acesteia, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă.
Aceleiaşi instanţe de tulelă îi revine şi competenţa de a stabili modui de exercitare a autorităţii părinteşti în cazul în care părinţii copilului din afara căsătoriei nu convieţuiesc (cum este cazul în speţă), conform art. 505 alin. (2) din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect exercitarea autorităţii părinteşti numai de către unul din părinţi [art. 398 alin. (1)], precum şi cea referitoare la stabilirea contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor [art. 402 alin. (1)].
Aşa cum s-a arătat acţiunea formulată de reclamantă a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi la data de 19 noiembrie 2014, după intrarea în vigoare a C. civ. şi a C. proc. civ., republicat.
Astfel, Înalta Curte constată că în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 114 C. proc. civ., republicat, care reprezintă o dispoziţie specială, ce instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana ocrotită. dispoziţie derogatorie de la norma generală stipulată în art. 107 din acest act normativ, care, prin alin. (1) reglementează o competenţă teritorială generală, potrivit căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.
În speţă, persoana ocrotită este minora Z.A.M., în interesul căreia reclamanta, mama sa, a promovat cererea de chemare în judecată.
Din motivarea acesteia rezultă că minora locuieşte cu reclamanta în Galaţi, str. D. nr. 83, jud. Galaţi, astfel încât, în aplicarea prevederilor legale anterior menţionate, instanţa de tutelă competentă să soluţioneze pricina este Judecătoria Galaţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2015.