Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constantă următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 64/C din 15 aprilie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul-condamnat D.F.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare aplicată petentului-condamnat prin Sentinţa penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2486 din 23 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în pedepsele componente, de 10 ani închisoare şi 3 ani închisoare şi sporul de 1 an închisoare.
A constatat că infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1968, art. 74 lit. c) şi alin. (2) C. pen. din 1968 şi art. 37 lit. b) C. pen. din 1968 pentru care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4006 din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. din 1968 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. din 1968 pentru care petentul a fost condamnat la pedepsele de 10 ani închisoare, respectiv 3 ani închisoare, prin Sentinţa penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2486 din 23 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt concurente.
În baza art. 36 alin. (2) C. pen. din 1968 rap. la art. 33 lit. a) C. pen. din 1968 şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1968, a contopit pedepsele de 10 ani închisoare, 3 ani închisoare şi 3 ani închisoare aplicate pentru infracţiunile concurente şi a aplicat petentului-condamnat pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, la care a adăugat sporul de 1 an închisoare, stabilit prin Sentinţa penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2486 din 23 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în final, petentul-condamnat D.F. având de executat pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen. din 1968 a aplicat petentului-condamnat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b)) C. pen. din 1968 pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. din 1968 a interzis petentului-condamnat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. din 1968 pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 36 alin. (3) C. pen. din 1968 a dedus din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 06 octombrie 2009 la zi.
A anulat mandatele de executare a pedepsei închisorii nr. 198/2011 din data de 11 noiembrie 2011 emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi nr. 71 din 06 ianuarie 2015 emis de Tribunalul Giurgiu.
A menţinut măsurile de siguranţă privind confiscarea cantităţilor de 2,99 grame de heroină şi griseofulvin şi 0,18 grame de heroină şi griseofulvin, dispusă prin Sentinţa penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2486 din 23 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi privind confiscarea cantităţii de 0,16 grame de heroină şi a sumei de 150 lei, dispusă prin Sentinţa penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4006 din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
A dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa de 11 ani închisoare.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî în acest sens a reţinut următoarele
Prin Sentinţa penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 2486 din 23 iunie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc (faptă săvârşită la data de 06 octombrie 2009).
În temeiul art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
În temeiul art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu (faptă săvârşită la data de 06 octombrie 2009).
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, astfel că inculpatul va executa în total 11 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 35 alin. (1) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani.
În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei pronunţate timpul reţinerii şi al arestării preventive de la data de 06 octombrie 2009 la zi.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţilor de 2,99 grame de heroină şi griseofulvin (proba nr. 1) şi, respectiv, 0,18 grame de heroină şi griseofulvin (proba nr. 2), rămase după efectuarea analizelor de laborator, ce au făcut obiectul infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii şi care au fost depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. - dovada Seria H, nr. 0001804 din 13 octombrie 2009.
S-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 133 din 24 iunie 2010 de către Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, iar executarea pedepsei a început la data de 06 octombrie 2009.
Prin Sentinţa penală nr. 71 din 01 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Giurgiu definitivă prin necontestare, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 595 C. proc. pen. a fost admisă contestaţia la executare formulată de Comisia de evaluare constituită în baza H.G. nr. 836/2013 de pe lângă Penitenciarul Giurgiu, fiind redusă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. din 1968 aplicată condamnatului D.F. prin sentinţa penală mai sus menţionată, de la 10 ani la 5 ani, dispunându-se anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 133 din 24 iunie 2010 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi emiterea unui nou mandat.
Prin Sentinţa penală nr. 260 din 17 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Giurgiu definitivă prin Decizia penală nr. 916 din 11 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti s-a respins ca nefondată sesizarea formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Giurgiu privind Sentinţa penală nr. 71 din 01 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Giurgiu definitivă prin necontestare, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 71 din 06 ianuarie 2015 de către Tribunalul Giurgiu.
Prin Sentinţa penală nr. 170 din 20 aprilie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 4006 din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 2 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. c) şi alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (1), 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (data săvârşirii ultimului act material fiind 18 august 2009).
În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenţia inculpatului de la data de 05 iulie 2010 lăzi, 20 aprilie 2011, inclusiv.
În baza art. 17 alin. (1) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat, cantitatea de 0,16 grame heroină, ce se află indisponibilizată la I.G.P.R.-D.C.P.S.E.O.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/20000, cu referire la art. 118 lit. a) C. pen., a fost confiscată de la inculpat, în folosul statului, suma de 150 lei, provenită din vânzarea drogurilor.
A fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. nr. 198/2011 din data de 11 noiembrie 2011 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, executarea pedepsei începând cu data de 06 octombrie 2020, conform referatului întocmit de Biroul Executări Penale.
Curtea a constatat că infracţiunile pentru care petentul D.F. a fost condamnat prin sentinţele penale mai sus arătate sunt săvârşite înainte de rămânerea definitivă a acestor hotărâri de condamnare, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 36 alin. (2) C. pen. din 1968.
Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie condamnatul D.F.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, contestaţia nu este fondată, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Sentinţa penală nr. 64/C din 15 aprilie 2015, în raport de data comiterii faptelor de către condamnat şi momentul rămânerii definitive ale celor a celor două hotărâri de condamnare a constatat existenţa concursului de infracţiuni şi a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul D.F.
Referitor la critica formulată de contestatorul condamnat D.F., prin care solicită deducerea din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 06 octombrie 2009 la zi, Înalta Curte consideră că nu este întemeiată, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Sentinţa penală nr. 64/C din 15 aprilie 2015 dispunând în baza art. 36 alin. (3) C. pen. din 1968 deducerea din pedeapsa rezultantă perioada executată de la 06 octombrie 2009 la zi.
Sub acest aspect se remarcă, totodată, faptul că, cu prilejul dezbaterilor contestatorul condamnat, prin apărător din oficiu a menţionat că renunţă la această critică, în concluzie arătând că solicită doar reducerea sporului de 1 an închisoare stabilit prin sentinţa .penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, şi care a fost menţinut prin Sentinţa penală nr. 64/C din 15 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Înalta Curte reţine că, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a constatat că infracţiunile pentru care contestatorul D.F. a fost condamnat prin sentinţele penale mai sus arătate sunt săvârşite înainte de rămânerea definitivă a acestor hotărâri de condamnare, fiind incidente astfel dispoziţiile art. 36 alin. (2) C. pen. din 1968.
De altfel, instanţa sesizată cu judecarea cererii de contopire nu trebuie să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale a căror contopire s-a solicitat, cu privire la cuantumul condamnărilor ori al sporurilor de pedeapsă stabilite.
În acest context, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat D.F. împotriva Sentinţei penale nr. 64/C din 15 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat D.F. împotriva Sentinţei penale nr. 64/C din 15 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 iunie 2015.
Procesat de GGC - GV