Asupra conflictului negativ de competenţă ivit între Judecătoria Cluj Napoca şi judecătoria Târgu Mureş constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, la data de 20 octombrie 2015, sub număr Dosar nr. 19526/211/2015, reclamantul F.A., în contradictoriu cu pârâta F.I., a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale, stabilirea legăturilor personale cu minorul rezultat căsătoria pârților, până la soluţionarea definitivă a Dosarului civil nr. 15243/211/2015 al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect divorţ.
Prin sentinţa civilă nr. 10260 din 04 noiembrie 2015, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţeî teritoriale, invocată din oficiu de către instanţă şi, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială în favoarea Judecătoriei Tg. Mureş, pentru următoarele considerente:.
Potrivit art. 998 N.C.P.C. "Cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă săa se pronunţe în primă instanţa asupra fondului dreptului'".
Reclamantul în justificarea introducerii cererii la Judecătoria Cluj-Napoca a arătat că a considerat că fondul dreptului este reprezentat de acţiunea de divorţ ce face obiectul Dosarului nr. 15243/211/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca. În cadrul acestui Dosar nr. 15243/211/2015, obiectul este dat de cererea de divorţ formulata de către actuala parata si de cererea reconvenţională formulată de actualul reclamant, care are ca și obiect tot cerere de divorţ îa care exista si un capăt de cerere referitor la stabilirea legăturilor personale cu minora.
Instanţa a apreciat că, în aceste situaţii, competenţa de soluţionare a ordonanţei preşedmţiale aparţine instanţei competente să tranşeze fondul dreptului. S-a reţinut că înţelesul noţiunii „instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului" se referă la acţiunea care purtată pe calea dreptului comun, determină implicit competenţa materială/teritorială şi nu la acţiunea în raport de care s-a justificat vremelnicia hotărârii pronunţate pe tărâmul instituit de art 998 C. proc. civ.
Fondul dreptului, în această situaţie, este reprezentat de legăturile personale părinte-eopil şi nicidecum de cererea de divorţ. De altfel, nu de puţine ori, legăturile personale părinte-copil nici nu se discută în cadrul cererii de divorţ ci se analizează în cadrul unei cereri distincte, ce reprezenta un capăt de cerere principal şi nicidecum accesoriu (asemeni numelui ce îl vor purta părţile după divorţ, a exercitării autorităţii părinteşti, a locuinţei minorului şi a pensiei de întreţinere datorate acestuia, aspecte asupra cărora instanţa este obligată să se pronunţe din oficiu, în baza legii), în nici un caz, în cadrul acţiunii de divorţ, legiuitorul nu obligă instanţa să se pronunţe, din oficiu, şi în ceea ce priveşte programul de vizitare al minorului de către părintele cu care nu locuieşte efectiv.
S-a mai constatat, că, de altfel, cele două cereri sunt reglementate de norme de competentă teritorială diferite. Astfel, în ceea ce priveşte acţiunea de divorţ sunt aplicabile normele speciale prevăzute de art. 915 N.C.P.C. în limp ce cererea de stabilire legături personale este reglementa de normele generale referitoare la competentă, respectiv art. 107 și 114 N.C.P.C.
Având în vedere aceste aspecte, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi ca urmare a faptului că atât. pârâta cât şi minora au domiciliul/reşedinţa obişnuită în mun. Targu-Mureş, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială în favoarea Judecătoriei Târgu-Mureş.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Targu-Mureş la data de 12 noiembrie 2015, sub acelaşi număr de dosar.
La primul termen de judecată, pârâta a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Tg. Mureş.
Analizând, cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepţia invocata de pârâtă, au fost reţinute următoarele : reclamanta F.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul F.A. desfacerea căsătoriei, precum şi soluţionarea capetelor de cerere accesorii ce vizează şi exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minora F.Z., rezultată din căsătoria părţilor.
La 12 august 2015 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub Dosar nr. 15243/211/2015, a fost înregistrată acţiunea înaintată de reclamanta F.I. în contradictoriu cu pârâtul F.A. având ca obiect desfacerea căsătoriei, precum şi soluţionarea capetelor de cerere accesorii ce vizează şi exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minora F.Z., rezultată din căsătoria părţilor.
La data de 20 octombrie 2015 s-a Înregistrat pe rolul aceleiaşi instanţe, Judecătoria Cluj-Napoca, Dosarul nr. 19526/211/2015, având ca obiect ordonanţă preşedinţială, stabilirea legăturilor personale ale reclamantul F.A. cu minora rezultată din căsătoria părţilor.
Potrivit art. 998 C. proc. civ., „cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului."
Astfel, s-a apreciat că, în speţă, judecătoria Cluj-Napoca are competenţă să se pronunţe în primă instanţă asupra cererii de divorţ şi a cererilor accesorii, astfel că, potrivit art. 998 C. proc. civ. esîe competentă să se pronunţe şi asupra cererii de ordonanţă preşedinţială.
În plus, s-a mai reţinut că excepţia de necompetenţă teritorială fund o excepţie de ordine privată, potrivit art, 130, alin. (3) C. proc. civ., aceasta putea fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.
S-a constatat astfel că, Judecătoria Cluj-Napoca nu putea să ridice din oficiu în cauză excepţia necompetenţei teritoriale, întrucât, în prezenta speţă, competenţa este de ordine privată şî nu de ordine publică.
Pentru argumentele expuse Judecătoria Targu Mureş prin sentinţa civilă nr 10260 din 4 noiembrie 2015, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei având ca obiect ordonanţă preşedinţială, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, potrivit art. 133 C. proc. civ., cauza a fost trimisă, în baza art. 134, "135 C. proc. civ. la instanţa ierarhic superioară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile 135 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 august 2015 sub Dosar nr. 15243/211/2015 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca reclamanta F.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul F.A. desfacerea căsătoriei, precum şi soluţionarea capetelor de cerere accesorii ce vizează şi exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minora F.Z., rezultată din căsătoria părţilor.
Ulterior, la 20 octombrie 2015 pe rolul aceleiaşi instanţe, Judecătoria Cluj-Napoca sub Dosarul nr. 19526/211/2015 a fost înregistrată cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de F.A. având ca obiect stabilirea legăturilor personale cu minora rezultată din căsătoria părţilor.
Potrivit art. 919 C. proc. civ. instanţa de divorţ se pronunţă şi cu privire la: a) exercitarea autorităţii părinteşti, contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, locuinţa copilului şi dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta.
Dispoziţiile art. 920 C. proc. civ., prevăd „măsurile vremelnicele se pot lua pe perioada procesului de divorţ, dispunând că:" instanţa poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri provizorii cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la încasarea alocaţiei de stat pentru copii şi la folosirea locuinţei." Prin urmare, chiar dacă nu se prevede în mod expres, exclusiv din considerente de tehnică legislativă, (pentru a se evita repetarea), rezultă iară posibilitate de echivoc că, instanţa care poate lua masurile vremelnice la care se referă art. 920 C. proc. civ., este tot instanţa de divorţ.
Din această perspectivă, în condiţiile în care „ instanţa de divorţ" este Judecătoria Cluj Napoca, competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul F.A. având ca obiect stabilirea legăturilor personale cu minora rezultată din căsătoria părţilor, revine acestei instanţe, motiv pentru care în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2016.