Asupra apelului de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 137/F din 31 august 2015 pronunţată în Dosarul nr. 3659/2/2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală a hotărât următoarele:
În baza art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 131 din Legea nr. 78/2000 modificată cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. l-a condamnat inculpatul P.C.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj.
În baza art. 67 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (constând în dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), pe o perioadă de 3 ani.
În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.(constând în dreptul de a exercita profesia de executor judecătoresc), ca pedeapsă accesorie.
A luat act că persoana vătămată G.D. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut arestarea preventivă a inculpatului P.C.A.
În baza art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă din data de 26 mai 2015 la zi.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 3.500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin Rechizitoriul nr. 477/P/2015 emis la data de 15 iunie 2015 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, a fost trimis în judecată inculpatul P.C.A., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzute de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000, modificată.
Sub aspectul situaţiei de fapt, prin actul de sesizare s-a reţinut că la data de 25 mai 2015, inculpatul P.C.A., executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a solicitat, prin intermediul martorului P.M., denunţătoarei G.D., suma de 70.000 euro, pentru a nu depune la Direcţia Naţională Anticorupţie un denunţ privind fapte de natură penală pretins comise de aceasta, primind efectiv de la martorul P.M., la data de 26 mai 2015, suma de 290.000 lei, fiind depistat în flagrant.
În şedinţa publică din data de 24 august 2015, inculpatul a învederat instanţei că doreşte soluţionarea cauzei potrivit procedurii simplificate a recunoaşterii învinuirii, cerere ce i-a fost admisă.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu dispoziţiile legale în materie, Curtea a reţinut că la data de 25 mai 2015, a fost înregistrată la Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, plângerea formulată de D.G. prin care aceasta a sesizat faptul că inculpatul P.C.A., executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, îi solicită, prin intermediul numitului P.M., suma de 70.000 euro, pentru a nu formula la Direcţia Naţională Anticorupţie un denunţ cu privire la mai multe fapte penale comise de ea, în calitate de executor judecătoresc, împreună cu alte persoane, fiind ataşat acel denunţ întocmit în numele inculpatului şi în care se precizau şi mijloacele de probă pe care se întemeia denunţul respectiv.
Martorul P.M. a arătat că la data de 20 mai 2015, în jurul orelor 18:30, a fost contactat telefonic de inculpat, care i-a comunicat că ar dori să se întâlnească, martorul aducându-i la cunoştinţă faptul că este plecat din Bucureşti, dar că se va întoarce luni, 25 mai 2015, dată la care a fost contactat din nou de inculpat, stabilind să se întâlnească în zona Unirii, la sediul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.G., L.G. şi P.M. Întrucât inculpatul a refuzat să intre în sediu, cei doi s-au întâlnit pe o alee în faţa blocului respectiv, ocazie cu care inculpatul i-a înmânat martorului un plic, cu rugămintea să-l transmită executorului judecătoresc D.G. şi i-a mai comunicat şi faptul că, dacă aceasta nu-i remite suma de 70.000 euro, va depune un denunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie, denunţ aflat în plicul pe care i l-a dat.
Ulterior, în jurul orelor 11:03, inculpatul i-a transmis martorului P.M. un sms în care îi solicita un răspuns până cel târziu la ora 12:00, martorul stabilind prin sms cu acesta să se întâlnească, în aceeaşi zi, înjurai orelor 18:15, în faţa hotelului "M." din Bucureşti, aşa cum rezultă din planşa fotografică privind conţinutul mesajelor telefonice.
Din procesul-verbal de redare a dialogului ambiental întocmit la data de 26 mai 2015, reiese că martorul îi comunică inculpatului că D.G. este, în principiu, de acord cu solicitarea, cu condiţia să îi dea agenda şi înregistrările pe care le deţine, inculpatul spunându-i că i le dă, însă peste două zile, după ce îi sunt înmânaţi banii, dar martorul nu este de acord cu această condiţie întrucât nu sunt banii lui şi nu depinde de el, inculpatul insistând şi spunând că doreşte să vadă întâi banii în cont şi apoi îi va remite probele.
Martorul îi explică faptul că nu pot face viramente prin cont, deoarece acestea sunt blocate şi că îi poate da banii cash, dar doar la schimb cu agenda şi cu înregistrările, deoarece există posibilitatea ca peste două zile să îi mai ceară şi altă sumă, dar că îi va transmite această condiţie persoanei vătămate G.D., inculpatul insistând că nu va renunţa la această modalitate.
La data de 25 mai 2015, după discuţia relatată mai sus, persoana vătămată D.G., prin intermediul martorului P.M., a pus la dispoziţia organelor de anchetă suma de 290.000 lei în bancnote de cupiură de 100 lei şi de 200 lei, în vederea desfăşurării activităţilor operative în prezenta cauză.
La data de 26 mai 2015, conform înţelegerii anterioare, martorul P.M. a stabilit o întâlnire, în jurul orei 11:00, cu inculpatul, în faţa biroului acestuia din urmă, respectiv pe str. T., sector 1, Bucureşti, comunicându-i că persoana vătămată ar fi de acord, dar să-i arate măcar o copie de pe agendă sau un fragment de înregistrare, că ea i-a dat banii şi că sunt la el la birou, dar inculpatul a refuzat, spunându-i martorului să-i transmită persoanei vătămate că, dacă nu îl crede, să îşi aducă aminte de ziua când l-a chemat din concediu ca să ducă "chestii" la instanţă, de Crăciun, în final, stabilind ca ultim termen, ora 13:00, în aceeaşi zi, în caz contrar, nu mai dă nimic.
La data de 26 mai 2015, la ora 12:51, pe strada T., sector 1, Bucureşti, în faţa biroului său de executor judecătoresc, inculpatul a fost surprins în flagrant, după ce a primit de la martorul denunţător P.M. suma de 290.000 lei.
Situaţia de fapt astfel reţinută rezultă din coroborarea declaraţiei persoanei vătămate, a declaraţiei martorului P.M., a înscrisului intitulat "Denunţ" transmis de inculpat persoanei vătămate, a mesajelor telefonice expediate între inculpat şi martor, a proceselor-verbale de redare a dialogurilor purtate în mediul ambiental, a procesului-verbal de marcare a patru bancnote, a procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, a procesului-verbal de restituire a sumei de bani către martor şi a declaraţiei de recunoaştere a inculpatului.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului P.C.A., executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti care, la data de 25 mai 2015, a solicitat, prin intermediul martorului P.M., persoanei vătămate G.D., suma de 70.000 euro, pentru a nu depune la Direcţia Naţională Anticorupţie un denunţ privind fapte de natură penală pretins comise de aceasta, primind efectiv de la martorul P.M. la data de 26 mai 2015, suma de 290.000 lei, fiind depistat în flagrant, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, prevăzute de art. 207 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000, modificată.
S-a constatat că incidenţa art. 131 din Legea nr. 78/2000 modificată este atrasă de calitatea de executor judecătoresc a inculpatului P.C.A.
Totodată, s-a reţinut că constrângerea s-a exercitat prin ameninţare, neavând relevanţă pentru existenţa infracţiunii dacă fapta cu care s-a ameninţat este licită (în speţă, formularea unui denunţ) sau nu, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, calificată prin scop, urmărind să o determine pe persoana vătămată să îi remită în mod injust suma de 70.000 euro.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv natura şi gravitatea faptei, împrejurările şi modalitatea de comitere a acesteia, precum şi persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale şi care a avut o atitudine sinceră, beneficiind de judecată în baza procedurii simplificate, ţinând seama şi de calitatea de executor judecătoresc a inculpatului, de cuantumul ridicat al sumei solicitate, precum şi de faptul că inculpatul a dorit să profite de starea vulnerabilă în care se află persoana vătămată, cercetată într-un alt dosar penal, formularea denunţului pentru pretinse fapte de corupţie, putând conduce la agravarea situaţiei juridice a acesteia.
Totodată, a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins în privinţa inculpatului decât prin executarea pedepsei în regim de detenţie, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere neconstituind o garanţie a reeducării acestuia, starea sa de sănătate, invocată, neputând determina aplicarea art. 91 C. pen.
Împotriva Sentinţei penale nr. 137/F din 31 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia l-a penală a declarat apel inculpatul P.C.A.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului formulat, desfiinţarea în parte a sentinţei atacate, în sensul de a dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
În motivarea apelului a susţinut că instanţa de fond avea posibilitatea de a aplica suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 91 C. pen.
De asemenea, a precizat că, în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior comiterii infracţiunii, de recunoaşterea învinuirii, de starea sa de sănătate, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea pedepsei aplicate.
Examinând apelul declarat de către inculpatul P.C.A., raportat la actele dosarului şi la criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
Conform art. 91 alin. (1) C. pen., instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii:
a) pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani;
b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare;
c) infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii;
d) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sale de îndreptare, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă şi, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracţiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Totodată, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă:
a) pedeapsa aplicată este numai amenda;
b) aplicarea pedepsei a fost iniţial amânată, dar ulterior amânarea a fost revocată;
c) infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată sau a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.
Înalta Curte reţine că inculpatul a fost condamnat de către instanţa de fond la pedeapsa de 3 ani închisoare, pe care nu o contestă, că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, că şi-a exprimat în faţa instanţei de fond acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, aşa cum rezultă din declaraţia acestuia dată în şedinţa din data de 24 august 2015 şi că nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 91 alin. (3) C. proc. pen.
Însă, îndeplinirea acestor condiţii nu crează un drept al condamnatului, ci numai o vocaţie de a beneficia de această măsură de individualizare judiciară. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere este lăsată de legiuitor la aprecierea instanţei, pe baza criteriilor anterior enumerate: persoana infractorului, conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi posibilităţile sale de îndreptare.
Or, modalitatea în care inculpatul P.C.A. a organizat şi a pus în practică infracţiunea de şantaj, valoarea substanţială a sumelor pretinse de la persoana vătămată G.D., calitatea de executor judecătoresc pe care o avea inculpatul la data săvârşirii faptei, persoană cu studii juridice care a înţeles să obţină avantaje patrimoniale tocmai prin încălcarea legii, necesită o ripostă penală fermă.
În acest context, circumstanţele personale pozitive ale inculpatului, respectiv nivelul de educaţie, starea de sănătate, mediul din care provine, situaţia familială, precum şi comportamentul său social şi procesual, de altfel corect, nu constituie o garanţie că acesta nu va mai săvârşi infracţiuni şi că avertismentul dat de justiţie, prin pronunţarea condamnării, este suficient pentru reintegrarea sa socială.
Afecţiunile grave de care suferă inculpatul existau şi la data comiterii faptei şi, conform declaraţiilor acestuia, au constituit mobilul comiterii infracţiunii, fapt pentru care această stare nu reprezintă o garanţie că acesta nu va mai săvârşi alte fapte de natură penală.
Totodată, se reţine că afecţiunile medicale de care suferă inculpatul pot fi tratate în reţeaua medicală a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi că există şi posibilitatea unui tratament medical, sub pază permanentă, în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii de care, de altfel, acesta a şi beneficiat până în prezent.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea executării acesteia sub supraveghere.
În consecinţă, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C.A.
Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C.A. împotriva Sentinţei penale nr. 137/F din 31 august 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsă durata măsurilor preventive privative de libertate de la 26 mai 2015 la 08 decembrie 2015.
Obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08 decembrie 2015.
Procesat de GGC - NN