Decizia nr. 523/2016
Deliberând m condiţiile aii. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă:
Prin Decizia civilă nr. 431/CM din 28 septembrie 2015, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul civil declarat de pârâtul A., împotriva sentinţei civile nr. 665 din 01 aprilie 2015 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. x/118/2014, în contradictoriu cu reclamantul B. şi a schimbat în parte sentinţa apelată. în sensul că a respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la completarea adeverinţelor, menţinând restul dispoziţiilor cât priveşte renunţarea la judecata cererii modificatoare.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 27 octombrie 2015, a formulat cerere de revizuire reclamantul B., care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, sub nr. x/36/2015, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct, 1 şi 8 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizucntul a arătat că în Dosarul nr. x/118/2014 a solicitat obligarea Casei Judeţene de Pensii la recalcularea pensiei prin valorificarea adeverinţelor din 17 octombrie 2013 şi din 17 iunie 2013.
Instanţa a respins cererea motivând că prin acele adeverinţe nu se certifică achitarea contribuţiilor sociale pentru a putea fi luate în seama la plata pensiei. Faţă de dezlegarea de drept a imposibilităţii fructificării adeverinţelor în această formă s-a promovat Dosarul nr. x/118/2014.
În Dosarul nr. x/118/2014, reclamantul B. a solicitat obligarea A. să completeze adeverinţele din 17 octombrie 2013 şi din 17 iunie 2013, cu menţiunea achitării contribuţiilor de asigurări sociale şi indicarea veniturilor pentru care s-au achitat aceste contribuţii.
Prin Decizia civilă nr. 19/AS din 20 ianuarie 2015 Curtea de Apel Constanţa a respins cererea moli vând că solicitarea de completare a adeverinţelor este lipsită de suport legal şi fără utilitate practică, deoarece Decizia nr. 308274 din 14 ianuarie 2014 a Casei Judeţene de Pensii Constanţa este definitivă.
De asemenea, s-a arătat că nu se poate reţine incidenţa R.I.L., şi că aceste adeverinţe nu sunt apte sa influenţeze recalcularea dreptului Ia pensie.
Prin urmare, Curtea de Apel Constanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, precum eficienţa practică a demersurilor reclamantului de a îşi completa adeverinţele cu menţiunea plăţii contribuţiilor sociale, precum şi asupra posibilităţii fructificării ulterioare a drepturilor salariale cuprinse în adeverinţele din 17 octombrie 2013 şi din 17 iunie 2013, după ce Decizia nr. 308274 din 14 ianuarie 2014 a Casei Judeţene de Pensii Constanţa a rămas definitivă.
Cât priveşte puterea de lucru judecat cuprinsă în Decizia civilă nr. 19/AS din 20 ianuarie 2015 apreciază că ea se răsfrânge şi asupra angajatorului, care deşi nu a fost parte în acel proces i se dă o dezlegare unei probleme de drept.
Consideră că atâta timp cât problema de drept în cele 2 dosare este aceeaşi, este incident art. 509 pct. 8 C. proc. civ., întrucât puterea de lucru judecat se subsumează autorităţii de lucru judecat şi scopul edictării acestor norme juridice este cel al securităţii actelor juridice şi al predîctibilităţii hotărârilor judecătoreşti,
Este inadmisibil ca un complet să dea o dezlegare a unei probleme de drept, iar alt complet al aceleiaşi instanţe sâ înlăture caracterul definitiv al primei decizii făcând aprecieri de oportunitate asupra sentinţei.
Prin Decizia nr. 30/CM din 19 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, a fost decimată în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 431/CM din 28 septembrei 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, întemeiată pe prevederile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., formulată de revizuentul B.
Cauza fost înregistrată pe roiul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/36/2015 la data de 09 februarie 2016.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă.
Înalta Curte, la termenul din 09 martie 2016, a reţinut cauza în pronunţare asupra admişibiiităţii cererii de revizuire, în raport de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire, prin prisma prevederilor legale mai sus arătate, Înalta Curte constată ca nu pot fi primite susţinerile intimatei, formulate prin întâmpinare, referitoare la inadmisibilitatea cererii de revizuire, constatându-se m aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă ea atare în considerarea argumentelor ce succed.
Revizuentul a solicitat instanţei anularea deciziei civile nr. 431/CM din 28 septembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimatul A., în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., normă care deschide părţilor calea acestei căi extraordinare de atac, de retractare, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
S-a susţinut că decizia a cărei anulare se cere este în contradicţie cu Decizia nr. 19/AS din 20 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în Dosarul nr. x/188/2014.
Pentru a fi incidenţă teza de la art, 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii, care nu se verifică în cauză.
Astfel, este necesar să fie vorba despre hotărâri definitive ale cairo* dispozitive sau considerente decisive ori decizorii sunt contradictorii, condiţie din dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ.; hotărârile să fi fost pronunţate în acelaşi litigiu (ceea ce presupune să fi existat tripla identitate de părţi, obiect); hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces (dosar), ci în procese diferite şi, în cea de-a doua cauză, să nu se li invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată de cea dintâi instanţă.
Drept urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă hotărârea potrivnică, a cărei anulare se cere, să lî încălcat puterea lucrului judecat dat de o altă hotărâre- ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunţate în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi şi având aceeaşi calitate.
Or, în speţă, cauzele soluţionate prin hotărârile invocate a fi potrivnice nu sunt identice ca părţi, obiect şi cauză.
Astfel, Decizia nr. 19/AS din 20 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Constanţa. secţia I civilă, are ca obiect cererea formulata de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâta C. Constanţa prin care se solicită anularea deciziei de pensionare emisă de către Casa Judeţeană de Pensii Constanţa şi obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei la care să se aibă în vedere valorificarea adeverinţelor din 17 octombrie 2013.
În schimb, cea de-a doua hotărâre, Decizia civilă nr. 431/CM din 28 septembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, are ca obiect acţiunea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtul A. prin care se solicită completarea menţiunilor adeverinţelor din 17 octombrie 2013 şi respectiv, din 17 iunie 2013, în sensul de a se indica dacă (şi pentru care din veniturile arătate) au fost plătite contribuţiile de asigurări sociale.
În consecinţă, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru ea cererea de revizuire să fie admisă.
Pe de altă parte, chiar şi în situaţia în care s-ar face abstracţie de cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, contrar susţinerilor revizuentului, cele două instanţe care au pronunţat hotărârile pretins contradictorii n-au statuat diferit asupra problemei valorificării adeverinţelor din 17 iunie 2013.
Dimpotrivă, cea de-a doua hotărâre, împotriva căreia a fost îndreptată revizuirea, a valorificat efectul pozitiv ai autorităţii de lucru judecat al primei decizii care, respingând cererea reclamantului de recalculare a pensiei, a statuat asupra datelor consemnate şi a posibilităţii valorificării adeverinţelor din 17 iunie 2013 şi din 17 octombrie 2013 în procedura de recalculare a drepturilor de pensie, fiind cea care a împiedicat admiterea celei de-a doua pretenţii, de completare a acestor adeverinţe.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 431/CM din 28 septembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, formulată de revizuentul B., domiciliat în Constanţa, jud. Constanţa, în contradictoriu cu intimatul A., cu sediul în Constanţa, Incinta Port. 1, judeţul Constanţa. înregistrată la O.N.R.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 martie 2016.