Decizia nr. 559/2016
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la 13 septembrie 2010, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin CN C. SA pentru ca instanța să dispună anularea în parte a Hotărârilor din 12 iulie 2010, emise de Comisia de specialitate sub autoritatea expropriatorului, în ceea ce priveşte despăgubirile propuse pentru suprafaţa de teren supusa exproprierii, obligarea expropriatorului la plata unei juste despăgubiri.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt proprietarii imobilelor teren situate în extravilanul oraşului Murfatlar, iar comisia de specialitate, încălcând regulile de procedura stabilite de lege, nu a permis nicio intervenţie a lor în elaborarea si fundamentarea valorii despăgubirii, astfel că deşi terenurile se află în extravilanul localității Murfatlar li s-a stabilit o valoare sub cea stabilită pentru terenuri extravilane com. Peştera, cu mult mai mic decât valoarea reală a acestuia, despăgubirile acordate având la bază o valoare de 4,61 lei/mp şi respectiv 4,26 lei/mp faţă de valoarea de circulaţie a terenului care este de 50 lei/mp.
La 26 octombrie 2010, pârâtul Statul Român a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că întreaga procedura de expropriere a fost realizata cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, respectiv Legea nr. 198/2004, act derogatoriu de la legea generală - legea 33/1994, iar cuantumul despăgubirilor acordate este în deplina concordanță cu preţul de circulaţie al imobilelor, aspect rezultat neîndoielnic din rapoartele de expertiză care au utilizat două tehnici de evaluare, conform standardelor internaţionale de evaluare, respectiv metoda comparaţiei relative şi metoda capitalizării rentei funciare.
Prin sentinţa civilă nr. 2651 din 17 mai 2012, Tribunalul Constanţa a admis acţiunea şi, anulând în parte Hotărârile din 12 iulie 2010 ale Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii - C., a stabilit despăgubirile cuvenite reclamanţilor, pentru exproprierea terenurilor în suprafaţă de 8.407,00 mp, înscris în C.F., situat în extravilanul localităţii Murfatlar, jud. Constanţa şi respectiv în suprafaţă de 8.726,00 mp, înscris în C.F., situat în extravilanul localităţii Murfatlar, jud. Constanţa, la suma de 222.000 lei; a fost obligat pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu experţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 4,2500 ha, situat în extravilanul oraşului Murfatlar, şi a terenului în suprafaţă de 4,2500 ha, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat dinn 19 decembrie 2007 la B.N.P., D.
Prima instanţă a mai observat că, prin Hotărârea nr. 1 din 12 iulie 2010 s-a expropriat suprafaţa de 8.407,00 mp, înscris în C.F., stabilindu-se despăgubiri în cuantum de 38.800,00 lei; prin Hotărârea din 12 iulie 2010 s-a expropriat suprafaţa de 8.726,00 mp, înscris în C.F. stabilindu-se despăgubiri în cuantum de 37.200,00 lei.
Pentru a reţine temeinicia acţiunii, tribunalul a constatat că, din raportul de expertiza întocmit în cauza a rezultat că pentru terenul expropriat preţul este de 222.000 lei. S-a arătat că, la stabilirea despăgubirii, experţii au avut în vedere valoarea reala a terenului expropriat folosind atât metoda rentei funciare potrivit căreia evaluarea terenului expus exproprierii are la bază elemente de calcul reale pornind de la capacitatea de producţie a terenului respectiv şi preţul produsului obţinut pe teren, cât şi metoda comparaţiei relative.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Statul Român, prin care a criticat hotărârea primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând modificarea acesteia şi respingerea acţiunii.
În motivarea căii de atac s-a arătat că raportul de evaluare pentru imobilele supuse exproprierii în temeiul Legii nr. 198/2004 şi Hotărârii nr. 415/2010 a fost efectuat în acord cu standardele internaţionale de evaluare, avându-se în vedere factorii relevanţi în determinarea cuantumului despăgubirii; acest raport a reţinut şi valorificat principalele caracteristic ale imobilului expropriat, respectiv: localizarea imobilului, zona de cultură, potenţialul de producţie, particularităţile imobilului, cea mai bună utilizare a sa.
Apelantul a susţinut că raportul de expertiză administrat de instanţă nu trebuia validat întrucât imobilele comparate nu sunt identificate cadastral astfel cum stipulează Standardele Internaţionale de evaluare, deoarece experţii nu pot compara terenul din prezentul litigiu cu nişte imobile alese aleatoriu, neştiind unde se află acestea în mod efectiv.
A solicitat a se observa că anunţurile menţionate, pe lângă faptul că nu identifică imobilele cadastral, nu specifică nici data exactă a publicării, dată importantă în contextul crizei financiare şi scăderii pieţei imobiliare. De asemenea, ofertele luate drept comparație se referă la terenuri cu vii, care sunt mult superioare ca si potențial agricol față de terenul agricol expropriat. Consideră că pentru a se putea face o comparaţie corectă se puteau lua ca şi comparabile tranzacţiile notariale din zonă, care se întocmesc, potrivit art. 11 alin. (9) din Legea nr. 255/2010, sub coordonarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.
Prin Decizia civilă nr. 46/C din 30 aprilie 2013 Curtea de Apel Constanța a admis apelul pârâtului și a schimbat sentinţa în sensul că a respins acţiunea.
La pronunțarea acestei decizii instanța de apel a reținut că, în ceea ce priveşte componenta despăgubirii - „valoarea reală”- a bunului expropriat, aceasta este determinată de preţul cu care se vând imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială la data întocmirii raportului de evaluare și că, o analiză a tranzacţiilor pentru bunurile comparabile presupunea dovedirea de către orice parte interesată a unor tranzacţii certe cu terenuri având caracteristici comparabile, tranzacţii care să se fi produs într-o epocă cât mai apropiată exproprierii (iulie 2010), prin probatoriile administrate în apel dovedindu-se încheierea unor acte de vânzare-cumpărare ce priveau altfel de bunuri ca localizare ori ca dată a tranzacţionării.
Instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză reținând că rezultatul la care au ajuns experţii - 3 euro - nu este unul comparabil în funcţie de care să se poată stabili valoarea terenului expropriat de la reclamanţi, în principal pentru că, deşi vizează imobile din raza teritorială a aceleiaşi unităţi administrative, terenurile comparabile (şi aici interesează doar oferta 1, pentru că celelalte două - pentru care preţul cules a fost 0,85 respectiv, 0,48 euro/mp. - au fost înlăturate de experţi, oricum într-o manieră nelegală) nu au acelaşi caracteristici cu terenul de evaluat; apoi, experţii nu au luat în considerare situaţia că, în privinţa pieţei imobiliare pentru tranzacţiile cu terenuri, s-a constatat un dezechilibru cerere-ofertă în favoarea ofertei, piaţa fiind practic inactivă.
Pentru aceste motive, Curtea a apreciat că rezultatul la care experţii au ajuns privind contravaloarea terenului expropriat (atât la prima instanţă cât şi în apel - când expertiza cuprinde aceleaşi minusuri) nu reprezintă valoarea reală a imobilului, astfel încât apelul pârâtului a fost admis cu consecinţa respingerii acţiunii.
Recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel a fost admis prin Decizia nr. 216 din 23 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a fost casata cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 295 alin. (1) C. proc. civ., prima teză, prin aceea că a stabilit că rezultatul la care au ajuns experții atât în prima instanță, cât și în apel nu reprezintă valoarea reală a imobilului.
S-a mai reținut în recurs că instanța de apel nu a stabilit pe deplin situația de fapt, la care să poată fi aplicate dispozițiile legale în materie, respectiv art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, pentru că, după ce prima instanță a reținut că nu au fost respectate dispozițiile legale menționate, instanța de apel a constatat că se impuneau lămuriri suplimentare printr-un raport de expertiză pentru stabilirea corectă a valorii despăgubirilor, dar fără să aibă un probatoriu pertinent și, fără completarea acestui raport de expertiză, așa cum statuase prin încheierile de la termenele din 9 ianuarie 2013 și 27 februarie 2013, a soluționat cauza.
Instanța a arătat că, în rejudecare, instanța de apel trebuie să procedeze la completarea raportului de expertiză sau la efectuarea unei noi expertize care să determine cuantumul despăgubirilor conform art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994.
În rejudecarea cauzei, instanţa de apel a încuviinţat prin încheierea din 11 iunie 2014, efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, având ca obiectiv determinarea valorii despăgubirilor datorate pentru expropriere la momentul efectuării expertizei, respectiv în raport de tranzacţii încheiate în anii 2013 - 2014, în acord cu Decizia nr. 23 din 21 ianuarie 2014 a Curţii Constituţionale, care s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Prin Decizia nr. 80 C din 9 septembrie 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a admis apelul pârâtului Statul Român reprezentat prin E. prin C. şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul respingerii contestaţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, în speţă, evaluarea imobilelor expropriate se raportează la momentul anului 2010, când a fost întocmit raportul de evaluare care a stat la baza hotărârilor din 12 iulie 2010 de stabilire a despăgubirilor cuvenite reclamanţilor pentru terenurile expropriate în vederea realizării lucrării de utilitate publică Autostrada Bucureşti - Constanţa, tronsonul 6, Cernavodă - Constanţa, raport în baza căruia s-a stabilit o despăgubire de 38.800 lei (34.800 lei valoarea terenului şi 4000 lei valoarea daunelor) pentru terenul expropriat în suprafaţă de 8407 mp (aproximativ 4,13 lei/mp) şi o despăgubire de 37.200 lei pentru terenul expropriat în suprafaţă de 8726 mp (aproximativ 4,26 lei/mp).
S-a reţinut că expertiza întocmită la instanţa de fond a infirmat constatările lucrării tehnice anterior menţionate şi a propus o valoare de piaţă pentru imobilele expropriate de 218.000 lei şi o valoare a daunelor rezultate din secţionarea terenului de 4000 lei, metoda folosită fiind aceea a comparaţiei relative.
Instanţa de fond şi-a însuşit valoarea stabilită prin această din urmă expertiză, reţinând că exprimă valoarea reală a terenului expropriat şi a înlăturat, în mod corelativ, valoarea stabilită prin expertiza întocmită de expropriator, dar această concluzie este fundamentată pe o evaluare ce nu respectă dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care impun ca în determinarea cuantumului despăgubirii să se aibă în vedere tranzacţii concrete cu privire la imobile cu caracteristici similare terenului expropriat, situate în aceeaşi unitate administrativ teritorială.
Astfel, s-a constatat că expertiza efectuată în faţa instanţei de fond a stabilit valoarea despăgubirilor datorate pentru terenul expropriat folosind exclusiv ofertele de preţuri de pe internet, deşi la nivelul anului 2010, la momentul transferului dreptului de proprietate pentru terenurile expropriate, existau tranzacţii efective pe piaţa imobiliară a terenurilor agricole extravilane de pe raza localităţii Murfatlar, astfel cum rezultă din datele furnizate instanţei de apel prin adresa din 27 mai 2015 a Primăriei Oraşului Murfatlar, sens în care s-a constatat că au fost nesocotite prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Expertiza efectuată în rejudecarea apelului a stabilit o valoare a terenului expropriat, prin metoda comparaţiei directe, de 11.993 lei (0,70 lei/mp), iar datele privind tranzacţiile încheiate au relevat faptul că valoarea pe mp a unui teren agricol extravilan de pe raza localităţii Murfatlar a variat în perioada iunie - decembrie 2010 între 0,21 lei şi 0,70 lei.
Cum expropriatorul a oferit reclamanţilor pentru terenul expropriat 4,26 lei/mp, valoare net superioară celor menţionate în contractele de vânzare-cumpărare şi cum, potrivit art. 27 din Legea nr. 33/1994 despăgubirea acordată de instanţă nu poate fi mai mică decât cea oferită de expropriator, curtea de apel a constatat că apelul pârâtului Statul Român este întemeiat.
În ceea ce priveşte daunele pentru prejudiciul cauzat reclamanţilor prin expropriere, instanţa de apel a reţinut ca fiind justificate daunele rezultate din secţionarea terenului, calculate atât de către expropriator, cât şi prin expertizele efectuate în fond şi în apel la o valoare de 4000 lei, ce a fost inclusă în cuantumul despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr. 1 din 12 iulie 2010.
Cât priveşte celelalte daune solicitate de către intimaţii reclamanţi şi calculate prin raportul de expertiză efectuat în apel, de 20.560 lei, reprezentând valoarea profitului nerealizat pe 30 de ani, instanţa de apel a reţinut că nu pot fi acordate, întrucât art. 26 din Legea nr. 33/1994 se referă la pierderea beneficiilor certe, previzibile, actuale sau viitoare pe care proprietarul le-ar fi avut dacă ar fi păstrat proprietatea.
S-a apreciat, însă, că este incert că reclamanţii ar fi valorificat, în condiţii identice anului 2010, potenţialul agricol al terenului expropriat, astfel încât să obţină producţii certe şi de o valoare similară în următorii 30 de ani.
Prin Decizia civilă nr. 121 C din 28 octombrie 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia I civilă, a admis cererea de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 80/C din 9 septembrie 2015, formulată de apelanta pârâtă CN C. SA prin E. şi a dispus completarea dispozitivului hotărârii menţionate în sensul obligării intimaţilor reclamanţi la plata către apelantul pârât a sumei de 2.400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva Deciziei nr. 80/c din 9 septembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă, au declarat recurs, în termenul legal, reclamanţii A. şi B., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanţii au susţinut că în mod eronat instanţa de apel a respins obiecţiunile pe care le-au formulat, aplicând greşit prevederile legale în vigoare, astfel că proba cu expertiză evaluatorie a fost administrată în mod formal.
S-a învederat că tranzacţiile analizate de către experţi, comunicate de Primăria Oraşului Murfatlar, cuprind numai o parte din tranzacţiile efectuate, în lista întocmită discreţionar de funcţionarii Primăriei Murfatlar fiind trecute tranzacţii efectuate la preţuri nereale de către părţile contractante, la limita celor stabilite în grila notarilor publici, cu scopul de a evita plata impozitelor.
Prin urmare, s-a susţinut că, având în vedere că nu există tranzacţii efective suficiente, puteau fi folosite şi preţurile din ofertele de vânzare sau preţurile oferite prin cererile de cumpărare de terenuri comparabile conform Ghidului Metodologic de Evaluare GME 1 - Evaluarea terenului, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012.
Pe cale de consecinţă, recurenţii au arătat că instanţa de apel era obligată să dispună refacerea expertizei, ţinându-se cont şi de ofertele de vânzare-cumpărare din perioada anului 2010, care relevă valoarea reală de circulaţie a imobilelor extravilane arabile.
În ceea ce priveşte valoarea daunelor calculate prin raportare la profitul net realizat, recurenţii au susţinut că nu au fost avute în vedere datele actualizate în funcţie de tipul culturii, producţia medie şi preţul mediu de vânzare.
Faţă de datele oferite de instituţiile specializate, s-a apreciat că întreaga suprafaţă expropriată de 17.133 mp ar fi determinat un venit din recoltele neobţinute de 93.546,18 lei, calculat fără subvenţia acordată de A.P.I.A., ce în anul 2015 a fost de 170 euro/ha.
Ultima critică formulată prin motivele de recurs a vizat împrejurarea că prin acordarea unor despăgubiri într-un cuantum redus, disproporţionat faţă de cele stabilite de alte comisii de expertiză pentru suprafeţe similare învecinate, este încălcat dreptul recurenţilor reclamanţi la o justă despăgubire şi este încălcat şi art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului coroborat cu art. 1 din Primul Protocol Adiţional.
Examinând criticile invocate de reclamanţii recurenţi raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Critica recurenţilor reclamanţi vizând incorecta aplicare a dispoziţiilor legale în vigoare poate fi circumscrisă doar dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, dispoziţie legală aplicabilă şi în cazul exproprierii reglementate de Legea nr. 198/2004, astfel cum rezultă din prevederile art. 9 şi 18 ale acestui act normativ.
Se va constata că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevede că la calcularea despăgubirilor, experţii şi instanţa de judecată vor avea în vedere preţul de vânzare al imobilelor de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, precum şi daunele aduse proprietarului.
Totodată, se va constata că instanţa de apel a reluat judecata cu respectarea dispoziţiilor deciziei de casare, conform art. 315 alin. (1) C. proc. civ., stabilind obiectivele expertizei în acord cu Decizia nr. 12/2015 a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat că prevederile art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 198/2004, raportate la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză”, cuprinsă în art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt neconstituţionale.
Prin urmare, instanţa de apel a procedat corect dispunând emiterea de adrese către Camera Notarilor Publici şi către Primăria Oraşului Murfatlar, prin care să se comunice date referitoare la tranzacţiile înregistrate în evidenţele acestora cu privire la terenurile agricole extravilane situate pe raza localităţii Murfatlar, în perioada iulie - decembrie 2010.
Astfel, comisia de experţi a avut la dispoziţie un număr de şapte contracte de vânzare - cumpărare încheiate în perioada iunie - decembrie 2010 (fila 121 dosar apel), drept comparabile, toate având ca obiect terenuri agricole situate în extravilanul Oraşului Murfatlar, la fel ca şi terenurile expropriate din proprietatea reclamanţilor.
Existenţa acestor tranzacţii efective face ca solicitarea reclamanţilor, exprimată în obiecţiunile la expertiză, de a se stabili valoarea despăgubirilor cuvenite în raport de ofertele de vânzare şi respectiv de cumpărare, publicate în mass-media sau pe internet să fie apreciată ca nejustificată. Prin urmare primul motiv de recurs este nefondat, în condiţiile în care nu se poate pune la îndoială legalitatea tranzacţiilor autentificate de notari publici şi înscrise în evidenţele fiscale ale localităţii şi nici nu s-a făcut dovada că aceste contracte ar fi fost anulate pentru preţ neserios, în lipsa unor probe contrare, aceste acte făcând dovada deplină cu privire la preţul practicat în zonă, în perioada de referinţă, în cazul terenurilor extravilane ce prezentau aceleaşi caracteristici cu terenul expropriat.
Critica reclamanţilor vizând modul de calcul al daunelor pentru profitul net nerealizat, de asemenea, nu poate fi primită.
Deşi reclamanţii au susţinut că trebuia să se ia în calcul o producţie medie de grâu la hectar de 3.650 kg grâu/ha şi un preţ mediu de 0,80 lei/kg, nu au făcut dovezi din care să rezulte că terenul expropriat era utilizat pentru cultivarea grâului şi că ar fi realizat o asemenea producţie.
În acest context, instanţa de apel a apreciat corect că nu se pot acorda daune, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, decât pentru pierderea beneficiilor certe, previzibile, actuale sau viitoare pe care proprietarul le-ar fi avut dacă nu ar fi intervenit exproprierea terenului.
Or, Curtea Europeană a Dreptului Omului a statuat constant că pretenţiile de această natură, privite ca pierderi viitoare, îmbracă un caracter facultativ şi incert în măsura în care pot fi implicate în calcul mai multe variabile (cauza Buzescu contra României, 2005 sau cauza Isac contra României, 2007).
În speţă este lipsită de certitudine valorificarea de către reclamanţi, în condiţii identice anului 2010, a potenţialului agricol al terenului expropriat, astfel încât să obţină producţii certe şi de o valoare similară în următorii 30 de ani.
Nici critica formulată prin ultimul motiv de recurs, vizând încălcarea dispoziţiilor art. 14 din Convenţie, coroborat cu art. 1 din Primul Protocol Adiţional nu va fi primită, recurenţii nedovedind că expropriatorul ar fi oferit preţuri mai mari pentru terenuri similare, de aceeaşi categorie, situate în aceeaşi unitate administrativ - teritorială.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că nu este întrunit motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamanţilor ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva Deciziei nr. 80/C din 9 septembrie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2016.