Decizia nr. 562/2016
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă 8646 din 14 octombrie 2010 a Judecătoriei Bacău, pronunţată în Dosarul nr. x/180/2010, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. în sensul desfacerii căsătoriei încheiată între părţi, din cuipa pârâtului şi reluării de către reclamantă a numelui avut anterior căsătoriei.
Prin Decizia civilă nr. 64 din 21 februarie 2011, pronunţată de Tribunalul Bacău, a fost anulat, ca netimbrat, apelul declarat de pârât împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
Ulterior, prin Decizia civilă nr. 1171 din 7 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, a fost respins, ca tardiv recursul declarat de pârât împotriva Deciziei nr. 64 din 21 februarie 2011, pronunţată de Tribunalui Bacău în Dosarul nr. x/180/2010.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, la data de 22 septembrie 2011, reclamantul B. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1171 din 7 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Bacău.
Prin Decizia nr. 8 din 15 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a constatat perimată judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva Deciziei civile nr. 1171 din 7 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1.) C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 2165 din 13 octombrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat că a intervenit perimarea recursului declarat de revizuentul B. împotriva Deciziei civile nr. 8 din data de 15 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă.
În sinteză, Înalta Curte a reţinut că judecata recursului a fost suspendată la data de 20 mai 2014, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., dată de la care a trecut mai mult de un an, fără ca în această perioadă să fi intervenit vreo cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 248, coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., a intervenit perimarea recursului.
La data de 24 februarie 2016, revizîtentul B. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 2165 din 13 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pe lângă consideraţii ce nu au legătură cu soluţionarea cauzei de faţă, contestatorul a invocat, în sinteză, faptul că, prin decizia contestată, au fost încălcate prevederile art. 2492 C. proc. civ., în temeiul cărora perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de partea care justifică un interes.
Contestatorul a susţinut că, deşi le-a trimis instanţei, nu au fost înregistrate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nici cererea de repunere pe rol a Dosarului civil nr. x/1/2014, formulată la data de 12 februarie 2016, nici cererea de „recurs -revizuire redeschidere şi repunere pe rol a Dosarului nr. x/1/2014, din 17 februarie 2016". în consecinţă, instanţa de revizuire nu a ţinut seama de înscrisurile respective, deşi au fost. depuse la instanţă.
Totodată, a arătat că adresele din data de 16 februarie 2016, precum şi cea din data de 22 februarie 2016, emise de Biroul de Informare şi Documentare şi de Registratură Generală al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sunt nefondate.
Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare formulat, având în vedere următoarele considerente:
Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în Ioc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).
Cazurile în care poate îi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în doua ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare,
Textele ce reglementează contestaţie în anulare au în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea, cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.
Aşadar, sunt condiţii de admisibilitate ale căii de atac extraordinare a contestaţiei în anulare atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât şi cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestaţiei în anulare şi care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.
În speţă, se reţine pe de o parte că, nici prin cererea formulată iniţial, nici prin concluziile ulterioare, corntestatorul nu a invocat temeiul juridic al căii extraordinare de atac.
Totodată, susţinerile din cuprinsul cererii nu vizează nieiima din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de art. 317 C. proc. civ. pentru care poate fi retractată o hotărâre irevocabilă, pe calea contestaţiei în anulare.
Astfel, contestatorul invocă aspecte pe care nu le poate valorifica pe calea contestaţiei în anulare generale, ce privesc faptul că instanţa de recurs nu ar ft ţinut seama de înscrisurile pe care pretinde că le-ar fi înregistrat la instanţă, prin care ar fi solicitat repunerea cauzei pe rol.
Pe de altă parte, aşa cum s-a arătat anterior, poate constitui obiect al contestaţiei In anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., numai o hotărâre pronunţată în recurs.
Or, în cauza de faţa, hotărârea a cărei retractare se solicită a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de revizuire, situaţie în care dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. nu sunt incidente. Pentru acest motiv, devine inutil a mai cerceta dacă motivele invocate pot să fie subsumate motivelor contestaţiei în anulare speciale, astfel cum sunt reglementate prin textul de lege arătat.
Prin urmare, Înalta Curte constată că cele arătate de contestator prin motivele cererii de contestaţie în anulare, nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în nici una din ipotezele art. 317 C. proc. civ.
Având în vedere considerentele expuse, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva Deciziei nr. 2165 din 13 octombrie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2016.