Ședințe de judecată: Mai | | 2024
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Secţia I civilă

Decizia nr. 626/2016

Şedinţa din camera de consiliu de la data de 25 februarie 2016

Decizia nr. 626/2016

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 14 decembrie 2015 sub nr. x/215/2015, creditorul A. a solicitat instanţei să dispună investirea cu formulă executorie a contractului de finanţare nerambursabilă din 18 decembrie 2014.

Prin sentinţa civilă nr. 30863 din data de 29 decembrie 2015, Judecătoria Craiova, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti.

În motivare, judecătoria a reţinut incidenţa art. 640' alin. (2) N.C.P.C., potrivit căruia „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales".

Instanţa a reţinut că, în cauză, contractul de finanţare nerambursabilă din 18 decembrie 2014 a cărui investire cu formulă executorie se solicită este întocmit de către Administraţia Fondului pentru Mediu,cu sediul în Bucureşti, sector 6, astfel că în temeiul textului de lege sus citat competenţa teritorială de soluţionare aparţine Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, judecătorie în a cărei raza de competenţă se află sediul debitorului.

Învestită prin declinare, Judecătoria sector 6 Bucureşti, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 452 din data de 21 ianuarie 2016, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi înaintează dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa art. 6411 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că „titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie", precum şi a alin. (2), potrivit căruia „cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales".

Pe baza înscrisurilor depuse la dosar, din care reiese că domiciliul creditorului se află în raza Judecătoriei Craiova şi sediul debitorului în sectorul 6 Bucureşti, instanţa a reţinut, în raport de prevederile art. 6411 alin. (2) C. proc. civ., că în speţă sunt deopotrivă competente să soluţioneze cauza atât Judecătoria Craiova, cât şi Judecătoria sector 6 Bucureşti.

Fiind incident un caz de competenţă teritorială alternativă, alegerea instanţei competente revine reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ., iar reclamantul a ales să sesizeze Judecătoria Craiova cu soluţionarea prezentei cauze.

Cu privire la conflictul negativ de competenţa, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Obiectul sesizării instanţei îl constituie învestirea cu formulă executorie a contractului de finanţare nerambursabilă din 18 decembrie 2014.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 14 decembrie 2015, dată la care Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. fusese modificată de Legea nr. 138/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative conexe, prin introducerea art. 6401.

Astfel, în conformitate dispoziţiile art. 6401 alin. (2) C. proc. civ. „Cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales".

Dispoziţia legală mai sus redată cuprinde, în prima teză a alineatului al doilea, reglementarea unei competenţe teritoriale alternative, în sensul că sunt deopotrivă competente, a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie, atât judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, cât şi judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului.

În speţa supusă analizei, creditor este A., cu domiciliul în Craiova, iar sediul debitoarei B., se află în Bucureşti, sector 6, aşa cum rezultă din contractul de finanţare nerambursabilă, aflat la fila nr. 4 din dosarul Judecătoriei Craiova.

Prin legea de procedură civilă s-a prevăzut, în alin. (2) a aceluiaşi articol că, atât judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului cât şi judecătoria de la sediul sau domiciliul debitorului, au competenţă de a învesti cu formulă executorie titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti.

În speţă, raportat la textele de procedură menţionate, creditorul ar fi avut alegerea între două instanţe deopotrivă competente, respectiv Judecătoria sectorului 6, ca instanţă în circumscripţia căreia află sediul creditorului şi Judecătoria Craiova, unde se află sediul debitoarei.

Prin urmare, operează dispoziţiile din art. 116 C. proc. civ., care instituie dreptul reclamantului de a opta în alegerea instanţei „Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Înalta Curte constată că dreptul de opţiune al creditorului a fost exprimat între două instanţe deopotrivă competente teritorial în a soluţiona cererea de învestire cu formula executorie, aceasta fiind introdusă pe rolul Judecătoriei Craiova.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte va trimite dosarul Judecătoriei Craiova, în favoarea căreia se va stabili competenţa de soluţionare a cererii, ca urmare a opţiunii creditorului, care a învestit în mod legal această instanţă, în raport de dispoziţiile art. 6401 alin. (2) C. proc. civ., cu cererea de învestire cu formulă executorie a contractului de credit.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 februarie 2016.