Decizia nr. 44/2016
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL - societate în insolvenţă - prin administrator judiciar, SC B. SPRL a solicitat obligarea pârâtei SC C. SA la restituirea bunurilor predate în baza procesului verbal de custodie din data de 28 decembrie 2007, respectiv: 50.000 kg var pastă, 488,38 mc cărămidă porotherm, 85 mc cărămidă B.C.A., 1.800 mp gresie 30x30, 2400 mp faianţă 20x30 şi staţie de epurare pentru 800 persoane, s-au plata c/val acestora în valoarea de 478.866,79 lei la care se adaugă T.V.A.
Prin precizarea de acţiune depusă la dosar reclamanta şi-a modificat câtimea valorii solicitate iniţial, în sensul că suma pretenţiilor este de 478.866,79 lei plus T.V.A. în cuantum de 114.928,02 lei, în total 593.794,81 lei.
Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1239/2014 din 16 decembrie 2014 a respins excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL, excepţie invocată de către pârâta SC C. SA; a fost respinsă acţiunea - aşa cum a fost precizată - formulată de reclamanta SC A. SRL şi s-a respins cererea de intervenţie principală formulată de intervenient Oraş Baraolt prin primar.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta SC A. SPRL şi intervenientul Oraşul Baraolt au declarat apel înregistrat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.
Prin încheierea din data de 13 octombrie 2015 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în baza art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a constatat suspendarea de drept a judecării apelurilor declarate de SC A. SRL prin SC B. SPRL şi Oraşul Baraolt.
În argumentarea acestei încheieri s-a reţinut, în esenţă, că prin Încheierea nr. 637 din 15 septembrie 2015 pronunţată de judecătorul sindic în Dosar nr. x/85/2015 a Tribunalului Sibiu s-a deschis procedura generală de insolvenţă împotriva debitoarei intimate SC C. SA, iar în subsidiar reclamanta a solicitat obligarea intimatei SC C. SA la plata contravalorii bunurilor în sumă de 593.794,81 lei.
Împotriva acestei încheieri reclamanta SC A. SRL - prin administrator judiciar SC B. SPRL a declarat recurs solicitând admiterea recursului şi repunerea pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii.
În susţinerea cererii de recurs, recurenta a arătat, în esenţă, că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 pentru suspendarea cauzei, având în vedere că prezenta cauză nu are ca obiect realizarea unei creanţe asupra debitorului, ci obligarea intimatei-pârâte la restituirea bunurilor ce se regăsesc în procesul - verbal de custodie din 28 decembrie 2007, aflate în custodia intimatei-pârâte şi nerestituite.
Recurenta menţionează că doar în condiţiile în care bunurile nu s-ar afla în posesia intimatei, reclamanta ar avea posibilitatea de a se înscrie la masa credală a intimatei cu o declaraţie de creanţă care să cuprindă contravaloarea bunurilor cumpărate de la intimată şi nepredate de aceasta.
În continuarea motivării recurenta a prezentat aspecte ale situaţiei de fapt, relaţiile comerciale desfăşurate între reclamantă şi pârâtă, facturile fiscale emise de către pârâtă care au fost achitate de către reclamantă, încheierea procesului-verbal de custodie a materialelor de construcţie în care se precizează că bunurile vor rămâne la custode până Ia demararea lucrărilor.
Recurenta consideră că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 85/2014, având în vedere că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor comandate şi plătite, chiar dacă acestea nu i-au fost predate, astfel încât aceasta are dreptul de a solicita restituirea materialelor de construcţie.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, repunerea pe rol a cauzei şi continuarea judecăţii.
Înalta Curte, examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din sinteza motivelor de recurs se constată că recurenta a susţinut că în prezenta cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi că ar fi aplicabile dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 85/2014.
Susţinerile recurentei, este nefondată.
Ipoteza legală avută în vedere de Curtea de Apel Alba Iulia, respectiv incidenţa art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedura insolvenţei, este deplin incidenţă şi în opinia Înaltei Curţi.
Astfel, potrivit prevederilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii insolvenţei se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra averii debitorului.
Se constată că prin încheierea nr. 637 din 15 septembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 71 alin. (1) teza I raportat la art. 66 din Legea nr. 85/2014 a fost deschisă procedura generală de insolvenţă împotriva debitoarei SC C. SA, în calitate de pârâtă în prezenta cauză, fiind numit administratorul judiciar al societăţii.
Prin încheierea din data de 13 octombrie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă, în baza art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a dispus suspendarea judecării cauzei, motivat de faptul că se tinde la realizarea unei creanţe împotriva debitoarei.
Textul art. 75 din Legea nr. 85/2014, vizează toate acţiunile pentru realizarea creanţelor contra debitorului sau bunurilor sale, suspendarea referindu-se atât la acţiuni judiciare propriu-zise, cât şi la executări silite asupra bunurilor din averea debitorului, urmărindu-se prin suspendare păstrarea caracterului colectiv şi egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitându-se astfel ca asupra averii debitorului să se exercite acţiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanţelor creditorilor şi eliminându-se incertitudinea asupra masei pasive.
De menţionat că articolul de lege sus-menţionat se referă atât la acţiunile judiciare începute înainte de deschiderea procedurii, cât şi la cele începute după deschiderea procedurii, precum şi la toate creanţele care s-ar putea pretinde contra debitorului aflat în procedura insolvenţei.
Suspendarea instituită de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 operează prin efectul legii, instanţa de judecată trebuind doar să o constate la cererea debitoarei, textul conţinând o normă imperativă, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având obiect averea debitorului în competenţa exclusivă a judecătorului sindic.
Din analiza acţiunii de fond cu care au fost investite instanţele de judecată, se reţine că, în speţă, debitoarea aflată în insolvenţă judiciară are calitate procesuală pasivă, iar reclamanta a solicitat, în subsidiar, obligarea pârâtei SC C. SA. la plata contravalorii bunurilor în sumă de 593.794,81 lei, aşadar, datele speţei situează cauza în ipoteza reglementată de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, astfel că măsura dispusă de instanţa de apel este legală.
Contrar susţinerilor recurentei în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 85/2014, întrucât potrivit menţionatelor dispoziţii „. proprietarul va avea dreptul să îşi recupereze bunul potrivit prevederilor art. 2057 alin. (4) C. civ.", ori, potrivit art. 2.057 alin. (4) C. civ. „în cazul deschiderii procedurii insolvenţei în privinţa consignantului, bunurile intră în averea acestuia, iar în cazul deschiderii procedurii insolvenţei în privinţa consignatarului, bunurile nu intră în averea acestuia şi vor fi restituite imediat consignantului", în cauză nefiind în ipoteza reglementată de menţionatele dispoziţii legale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SRL - prin administrator judiciar, SC B. SPRL împotriva încheierii din 13 octombrie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia a II-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2016.