Decizia nr. 689/2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, la data de 5 februarie 2009, sub nr. 2157/299/2009, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii E., F., G. şi H. să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor din anul 1992 şi nulitatea absolută parţială a tranzacţiei autentificate din 17 octombrie 2002 de B.N.P. I.
Prin sentinţa civilă nr. 570 din 19 martie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins cererea formulată de reclamanţii A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâtul H. (decedat) şi continuată de moştenitorii acestuia J. şi K., privind constatarea nulităţii parţiale a certificatelor de moştenitor din 02 octombrie 1992, eliberat de Notariatul de Stat sector 1 Bucureşti şi din 14 august 1998, eliberat de Notariatul de Stat sector 1 Bucureşti, ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
Totodată, a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâţii E., F. şi G., privind constatarea nulităţii parţiale a certificatelor de moştenitor din 02 octombrie 1992 şi din 14 august 1998, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost anulat capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute parţiale a tranzacţiei autentificate din 17 octombrie 2002 de B.N.P. I., ca netimbrat. De asemenea, au fost obligaţi reclamanţii la plata către pârâţii F., G. şi E. a sumei de 3524.09 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 33 din 29 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de apelanţii reclamanţi A., B., C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 570 din 19 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi E., F., G., K. şi J.
A fost anulată în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor A., B. şi C. Totodată, au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate şi a fost stabilit termen pentru evocarea fondului la data de 12 martie 2015.
Prin decizia nr. 127 A din 19 martie 2015, Curtea de Apel Bacău, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în evocarea fondului, în urma soluţionării apelului privind pe apelanţii reclamanţi A., B., C. şi D., în contradictoriu cu intimaţii pârâţi E., F., G., K. şi J., a admis în parte cererea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii K. şi J., în sensul că a constatat nulitatea parţială a certificatului de moştenitor din 02 octombrie 1992 emis de Notariatul de Stat sector 1 Bucureşti în privinţa cotei de 1/10 din imobilul situat în str. M.E. nr. W actualmente nr. Z, Buşteni, judeţ Prahova.
Pârâţii E., F. şi G. au formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 127 A din 19 martie 2015 a Curţii de Apel Bacău, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în sensul obligării apelanţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată efectuate în faza procesuală a apelului în cuantum de 3.161,83 RON, constând în onorariu avocaţial, conform chitanţei depuse la dosarul cauzei.
Prin aceeaşi cerere a solicitat şi respingerea cererii apelantei-reclamante D., ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă şi respingerea acţiunii formulată de ceilalţi reclamanţi, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin decizia nr. 296 A din 4 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admisă în parte cererea de completare a deciziei civile nr. 127 A din 19 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. x/2/2014, cerere formulată de pârâţii E., F. şi G., în contradictoriu cu apelanţii reclamanţi A., B., C. şi D., intimaţi pârâţi fiind K. şi J.
A fost completat dispozitivul deciziei civile nr. 127A din 19 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în sensul că a fost respinsă cererea formulată de pârâţii E., F. şi G. privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
În cuprinsul deciziei, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că apelul a fost admis, iar ca urmare a evocării fondului în apel, s-a admis în parte cererea reclamaţilor, împrejurări faţă de care intimaţii pârâţi au căzut în pretenţii, neavând dreptul să pretindă de Ia partea adversă acoperirea prejudiciului cauzat prin suportarea cheltuielilor de judecată.
S-a mai reţinut că restituirea cheltuielilor de judecată se fundamentează pe culpa procesuală, iar în stabilirea persoanei care va suporta aceste cheltuieli s-a ţinut cont de soluţionarea finală a raportului juridic dedus judecăţii.
Împotriva acestei decizii, pârâţii E., F. şi G. au formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea caii extraordinare de atac astfel cum a fost formulată, modificarea în parte a deciziei civile nr. 296 A din 4 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în sensul obligării intimaţilor-reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată suportate în faza judecării apelului, în cuantum de 3.161,83 RON.
S-a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
În motivarea recursului, s-a arătat că prin decizia nr. 127 A din 19 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost admisă în parte cererea reclamanţilor, în contradictoriu cu pârâţii K. şi J. şi a fost menţinută soluţia de respingere a cererii formulate de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii E., F. şi G., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, s-a mai susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut, în cadrul hotărârii recurate, că pârâţii E., F. şi G. ar fi căzut în pretenţii, în condiţiile în care capătul de cerere în raport cu care aceştia ar fi avut calitate procesuala pasiva a rămas anulat ca netimbrat, statuandu-se astfel definitiv ca aceşti pârâţi nu au calitate procesuală pasivă.
În consecinţă, recurenţii au arătat că nu au căzut în pretenţii faţă de reclamanţi, şi mai mult decât atât susţin că aceştia se afla în culpă procesuală prin atragerea neiustificata a lor într-un litigiu în care, după caz, fie reclamanţii nu au dus la îndeplinire obligaţiile de ordin fiscal presupuse de judecarea cererii, fie recurenţii-pârâţi nu aveau calitate procesuala pasivă.
Analizând actele dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma motivului de nelegalitate invocat de recurenţi, Înalta Curte reţine următoarele:
Examinând decizia recurată, prin raportare la motivul de nelegalitate invocat, se constată că susţinerile recurenţilor-pârâţi sunt fondate, având în vedere că motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când prin hotărârea recurată s-a produs o încălcare a legii, respectiv dacă soluţia este în contradicţie cu legea care a fost aplicată raportului juridic dedus judecăţii şi înlăturarea acestei contradicţii se impune în raport cu faptele şi temeiurile de drept incidente, astfel cum acestea au fost pe deplin stabilite în cauză.
Subsumat acestui motiv de nelegalitate, care vizează cazurile când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, recurenţii-pârâţi au invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a apreciat în mod eronat că nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată aferente apelului, în raport cu soluţiile pronunţate în cauză.
Înalta Curte, analizând recursul pendinte, apreciază că instanţa de apel a interpretat şi aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
La baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câştigat procesul.
Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.
În speţă, Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 570 din 19 martie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă cererea reclamanţilor formulata în contradictoriu cu pârâţii E., F. şi G., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasivă. Această soluţie a fost menţinută prin decizia nr. 33 din 29 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti.
În urma reţinerii cauzei spre judecare în fond, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat decizia nr. 127 A din 19 martie 2015 prin care, printre altele, a admis în parte cererea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii K. şi J.
Examinând acest recurs prin prisma considerentelor arătate şi a textelor de lege incidente, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a legii, respectiv nu a acordat cheltuielile de judecată recurenţilor-pârâţi, cu toate că prin decizia nr. 127 A din 19 martie 2015 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanţi doar în contradictoriu cu pârâţii K. şi J., soluţia de constatare a lipsei calităţii procesuale pasive a recurenţilor-pârâţi fiind menţinută, ceea ce conduce la concluzia că reclamanţii care au promovat acţiunea introductivă se află în culpă procesuală faţă de recurenţii-pârâţi, fiind ţinuţi să plătească cheltuielile de judecată solicitate de aceştia.
În consecinţă, faţă de soluţiile pronunţate de Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti în soluţionarea litigiului, Înalta Curte constată că recurenţii-pârâţi E., F. şi G. nu au căzut în pretenţii astfel cum în mod greşit a reţinut instanţa de apel cu ocazia soluţionării cererii de completare a deciziei nr. 127 A din 19 martie 2015, astfel încât se impune acordarea cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât acestea au fost dovedite până la data pronunţării hotărârii instanţei de apel, fiind depuse în dosarul curţii de apel.
Instanţa apreciază că reclamanţii se află în culpă procesuală şi atunci când cererea de chemare în judecată a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive sau când acţiunea a fost anulată ca netimbrată, recurenţii-pârâţi fiind atraşi în continuare în litigiu până la soluţionarea irevocabilă a acestuia. Astfel, aceştia sunt nevoiţi să suporte până la final cheltuielile de judecată generate de serviciile avocatului angajat în cauză în vederea formulării apărărilor părţilor pe care le reprezintă.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în cauză, este întemeiat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul promovat de recurenţii-pârâţi, va modifica decizia din apel, în sensul că va obliga apelanţii-reclamanţi să achite intimaţilor-pârâţi F., E. şi G. suma de 3161,83 RON cheltuieli de judecată în apel.
În ceea ce priveşte cererea recurenţilor-pârâţi de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, aceasta urmează a fi respinsă, raportat la dispoziţiile art. 2813 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâţii F., E. şi G. împotriva deciziei nr. 296 A din 4 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o modifică, în sensul că:
Admite cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 127 A din 19 martie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi în consecinţă:
Obligă apelanţii-reclamanţi A., B., C. şi D. să achite intimaţilor-pârâţi F., E. şi G. suma de 3161,83 RON cheltuieli de judecată în apel.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată a recurenţilor-pârâţi formulată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2016.