Decizia nr. 825/2016
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01 octombrie 2013 pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2012, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 118.705 lei, reprezentând majorări pentru plata efectuată de reclamant, ca aport de capital la SC B SA, conform Deciziei nr. 31/2012, emise de Curtea de Conturi Prahova.
La data de 09 aprilie 2014, reclamantul şi-a precizat acţiunea, în sensul că temeiul juridic al acţiunii îl reprezintă atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei, conform dispoziţiilor art. 1349, art. 1381, art. 1385, art. 1386 C. civ.
Prin sentinţa nr. 3069 din 01 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, ca neîntemeiată.
Recurentul - reclamant A. a formulat apel împotriva acestei sentinţe.
Prin Decizia nr. 375 din 25 mai 2015, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei nr. 3069 din 01 octombrie 2014, pronunţate de Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâta SC B. SA
Prin încheierea şedinţei din camera de consiliu din 30 iunie 2015, curtea de apel a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 375 din data de 25 mai 2015, în sensul că a fost menţionată calea de atac a recursului, în termen de 15 zile de la comunicare, în loc de „irevocabilă", cum din eroare fusese menţionat.
Pentru a pronunţa Decizia nr. 375 din 25 mai 2015, instanţa de apel a reţinut, în esenţă următoarele:
Prin Hotărârea nr. 3 din 10 februarie 2011, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor SC B. SA, societate comercială pe acţiuni având ca acţionari mai multe unităţi administrativ teritoriale, între care şi A., a decis majorarea capitalului social cu suma de 10.650.130 lei, prin aportul în numerar al acţionarilor, Consiliului Judeţean Prahova revenindu-i obligaţia de plată a sumei de 7.785.660 lei.
La art. 4 din hotărâre se arată că, în cazul în care nu sunt vărsate toate aporturile în numerar, majorarea de capital social se limitează la valoarea efectiv subscrisă şi vărsată.
Majorarea aportului la capitalul social al SC B. SA a fost aprobată prin Hotărârea nr. 31 din 21 aprilie 2011 a Consiliului Judeţean Prahova, plata fiind efectuată la data de 11 august 2011, conform Ordinului de plată.
Întrucât aportul în numerar nu a fost integral vărsat, la data de 25 noiembrie 201 1, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor SC B. SA a adoptat Hotărârea nr. 16, faţă de prevederile art. 4 menţionate mai sus, şi a decis majorarea capitalului social cu suma efectiv vărsată, fiind efectuate şi modificările la Oficiul Registrului Comerţului.
În cauza dedusă judecăţii, apelantul-reclamant a solicitat plata sumei de 118.705 lei, cu titlu de daune-interese, reprezentând majorări aplicate sumei aduse ca aport social, calculate de la momentul plăţii şi până la momentul publicării hotărârii de majorare a capitalului social la Oficiul Registrului Comerțului, în temeiul răspunderii civile delictuale.
Potrivit dispoziţiilor art. 998 şi art. 999 C. civ., pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, respectiv existenţa faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate şi vinovăţia.
Cum în prezenta cauză societatea pârâtă a acţionat cu respectarea dispoziţiilor art. 210 şi urm. din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, nu se poate reţine în sarcina acesteia, prin organele sale de conducere, săvârşirea unei fapte ilicite care să atragă obligaţia sa de reparare a pretinsului prejudiciu creat.
Împotriva Deciziei nr. 375 din 25 mai 2015, a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat modificarea deciziei recurate, iar pe fond admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată, considerând că hotărârea este pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 998 şi următoarele C. civ., pentru următoarele motive:
În fapt, prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor SC B. SA nr. 3 din 10 februarie 2011 s-a aprobat majorarea capitalului social al societăţii cu suma de 10.650.130 lei, aport în numerar, Consiliului Judeţean Prahova revenindu-i obligaţia de a participa cu suma de 7.785.660 lei.
Art. 3 al hotărârii prevedea că termenul de vărsare a capitalului subscris este de 30 de zile de la data publicării în M. Of.
Deşi Hotărârea nr. 3 din 10 februarie 2011 nu a fost publicată niciodată în M. Of. - Partea a IV-a, prin adresa din 17 februarie 2011, SC B. SA i-a solicitat, ca în termen de 30 de zile, să transmită hotărârea Consiliului Judeţean Prahova privind majorarea capitalului social, prin aport în numerar, în cuantum de 7.785.660 lei şi documentul contabil privind vărsarea capitalului subscris.
Prin adresa din 26 iulie 2011, reiterând cererea, SC B. SA a solicitat efectuarea de urgenţă a plăţii, motivând că până la data de 29 iulie 2011 trebuie să facă dovada vărsării întregului capital subscris, această dată fiind termenul limită pentru transmiterea la Autoritatea de Management a unei cereri de prefinanţare în vederea accesării unor fonduri structurale.
Suma de 7.785.660 lei, reprezentând contribuţia Consiliului Judeţean Prahova Ia capitalul social al pârâtei a fost virată cu O.P. din 11 august 2011.
Deşi nu a fost vărsat integral capital subscris, stabilit prin Hotărârea nr. 3 din 10 februarie 2011, Adunarea Generală a Acţionarilor SC B. SA a adoptat Hotărârea nr. 16 din 25 noiembrie 2011, prin care a stabilit că se majorează capitalul social al societăţii cu valoarea efectiv vărsată la data prezentei, respectiv cu suma de 8.336.270 lei, sumă ce includea aportul vărsat de A..
Cu referire la Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 16 din 25 noiembrie 2011, pârâta, prin cererea din 12 decembrie 2011, a efectuat demersurile necesare pe lângă Registrul Comerţului, în vederea înregistrării majorării de capital, cererea fiind soluţionată prin Rezoluţia Oficiul Registrului Comerțului din 13 decembrie 2011.
Având în vedere prevederile acestei hotărâri, precum şi faptul că Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 3/2011 nu a fost publicată în M. Of., rezultă că, la data efectuării plăţii, nu exista un termen scadent, întrucât societatea pârâtă nu efectuase demersurile necesare stabilite de lege şi de Adunarea Generală a Acţionarilor.
Din acest motiv, pentru plata efectuată cu titlu de aport de capital s-au calculat daune în cuantum de 118.705 lei, pentru perioada cuprinsă între data virării sumei şi data majorării capitalului cu valoarea efectiv vărsată.
Suma solicitată prin acţiune reprezintă prejudiciul suferit de A., ca urmare a vărsării aportului la capitalul societăţii comerciale pârâte, la o dată când suma nu era scadentă.
Prejudiciul există, este patrimonial, cert şi actual, şi a fost stabilit de Curtea de Conturi prin actul de control. El constă în imobilizarea sumei reprezentând aport de capital (7.785.660 lei) şi foloasele nerealizate ca urmare a imobilizării.
Fapta ilicită, săvârşită prin organele de conducere ale SC B. SA, este reprezentată de neîndeplinirea obligaţiei legale prevăzute de art. 131 alineat (4), coroborat cu art. 204 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, republicată, prevederi preluate de pârâtă, în reglementările interne, în condiţiile în care intimata a solicitat în mod repetat Consiliului Judeţean Prahova vărsarea aportului de capital.
Vinovăţia este probată, întrucât, deşi avea responsabilitate în vederea efectuării formalităţilor de publicitate, pârâta nu a luat măsurile necesare în acest sens, astfel ca există o legătură directă de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
Deşi art. 3 al Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr. nr. 3 din 10 februarie 2011 prevedea că termenul de vărsare a capitalului subscris este de 30 de zile de la data publicării în M. Of., fără a-şi îndeplini obligaţia legală, prin adresele din 17 februarie 2011 şi din 26 iulie 2011, intimata a solicitat insistent Consiliului Judeţean Prahova vărsarea aportului său de capital.
Chiar şi după virarea acestuia cu O.P din 11 august 2011, intimata a continuat să îşi încalce obligaţiile legale, formulând cererea de înregistrare a majorării capitalului social la Registrul Comerţului după încă patru luni, anume la data de 12 decembrie 2011.
Arată recurentul că toate aceste aspecte nu au fost analizate de instanţa de apel.
Recurentul consideră că, raportat la aspectele detaliate mai sus, ca şi prin actele depuse atât în faţa primei instanţe, cât şi a celei de apel, a dovedit îndeplinirea condiţiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimatei SC B. SA, în temeiul dispoziţiilor art. 998 şi următoarele C. civ.
În drept a invocat prevederile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. din 1865.
Intimata-pârâtă SC B. SA a formulat întâmpinare, prin care a făcut istoricul raporturilor cu reclamantul şi prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Cu privire la motivul de recurs invocat de către recurent, intimata-pârâtă SC B. SA a arătat că, în mod corect, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au considerat că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală, în condiţiile în care au fost respectate prevederile art. 210 şi urm. din Legea nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare, înscrisurile depuse la dosarul cauzei fiind interpretate în mod corect.
Cu privire la cuantumul pretenţiilor solicitate, arată intimata-pârâtă că recurentul nu indică vreun mod de calcul al acestor pretenţii, făcând trimitere la actul de control al Curţii de Conturi Prahova, înscris care nu îi este opozabil.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 august 2015.
Prin încheierea nr. 634, pronunţată în şedinţa publică din data de 08 martie 2016, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal, dispunându-se trimiterea acesteia la una din secţiile civile.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a civilă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 23 martie 2016.
Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 210 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 republicată şi modificată, capitalul social se poate mări prin emisiunea de acţiuni noi sau prin majorarea valoni nominale a acţiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar şi/sau în natură.
În speţa dedusă judecăţii, prin Hotărârea nr. nr. 3 din 10 februarie 2011, Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor SC B. SA a decis majorarea capitalului social cu suma de 10.650.130 lei, prin aportul în numerar al acţionarilor, Consiliului Judeţean Prahova revenindu-i obligaţia de plată a sumei de 7.785.660 lei.
Conform art. 3 al Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 3 din 10 februarie 2011, s-a stabilit că termenul de vărsare a capitalului subscris este de 30 de zile de la data publicării în M. Of.
La art. 4 din hotărâre se arată că, în cazul în care nu sunt vărsate toate aporturile în numerar, majorarea de capital social se limitează la valoarea efectiv subscrisă şi vărsată.
Majorarea capitalului social al SC B. SA a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului Judeţean Prahova nr. 31 din 21 aprilie 2011, suma de 7.785.660 lei fiind virată cu O.P. din 11 august 2011.
Ca urmare a faptului că nu a fost vărsat integral capitalul subscris, stabilit prin Hotărârea nr. 3 din 10 februarie 2011, Adunarea Generală a Acţionarilor SC B. SA a adoptat Hotărârea nr. 16 din 25 noiembrie 2011, prin care a stabilit că se majorează capitalul social al societăţii cu valoarea efectiv vărsată la acea dată, respectiv cu suma de 8.336.270 lei, sumă ce includea aportul vărsat de A..
Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 16 din 25 noiembrie 2011, a fost înregistrată în registrul comerţului, ca urmare a solicitării SC B. SA, ce a făcut obiectul cererii din 12 decembrie 2011, aceasta fiind soluţionată prin Rezoluţia Oficiul Registrului Comerțului din 13 decembrie 2011.
Nu poate fi reţinută afirmaţia recurentului cu privire la aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 998 şi următoarele din V.C.C. de către instanţa de apel şi nici cu privire la faptul că aspectele legate de îndeplinirea condiţiilor privind atragerea răspunderii civile delictuale nu au fost analizate de către aceasta.
Prin Decizia nr. 375 din 25 mai 2015, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut aspectele de fapt relevante pentru soluţionarea cauzei şi raportat la dispoziţiile art. 210 şi următoarele din Legea nr. 31/1990 a constatat că în cauză nu poate opera angajarea răspunderii civile delictuale.
Art. 219 din Legea nr. 31/1990, republicată şi modificată, prevede că hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social produce efecte numai în măsura în care este adusă la îndeplinire în termen de un an de la data adoptării, iar în cazul în care majorarea de capital propusă nu este subscrisă integral, capitalul va fi majorat în cuantumul subscrierilor primite doar dacă condiţiile de emisiune prevăd această posibilitate.
În mod legal, curtea de apel a reţinut că prin Hotărârea nr. 16 din 25 noiembrie 2011, Adunarea Generală a Acţionarilor SC B. SA a aprobat majorarea capitalului social cu suma vărsată până la acea dată, raportat la dispoziţiile art. 219 din Legea nr. 31/1990, precum şi la prevederea expresă în acest sens, care se regăseşte la pct. 4 al Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 3 din 10 februarie 2011.
Nu poate fi reţinut nici argumentul adus de recurentul-reclamant, în sensul că, raportat Ia pct. 3 din Hotărârea Adunarea Generală a Acţionarilor SC B. SA, precum şi la faptul că Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr. 3/2011 nu a fost publicată în M. Of., la momentul vărsării sumei de 7.785.660 lei această sumă nu ajunsese la scadenţă.
Art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 prevede obligaţia depunerii şi înregistrării hotărârilor adunării generale în registrul comerţului, pentru opozabilitatea acestora faţă de terţi.
În acelaşi sens este şi art. 5 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, potrivit căruia menţiunile sunt opozabile terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului ori de la publicarea lor în M. Of. al României, Partea a IV-a, sau în altă publicaţie, acolo unde legea dispune astfel.
Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate şi în condiţiile în care Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor SC B. SA nr. 3 din 10 februarie 2011 a fost adoptată în prezenţa şi cu votul acţionarilor reprezentând 100 % din capitalul social, aşadar şi de către recurentul -reclamant, acesta nu poate invoca inopozabilitatea hotărârii şi nici că, până la momentul publicării acestei hotărâri în M. Of., suma de 7.785.660 lei nu era scadentă.
Raportat la aspectele analizate mai sus, în mod legal, instanţa de apel a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, organele de conducere ale intimatei - pârâte SC B. SA acţionând cu respectarea prevederilor art. 210 şi următoarele din Legea nr. 31/1990 republicată şi modificată, aceasta efectuând şi modificările la oficiul registrului comerţului.
Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 375 din 25 mai 2015, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva Deciziei nr. 375 din 25 mai 2015, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2016.