Decizia nr. 224/2016
Deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 355 din 04 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă contestaţia formulată de condamnatul A. (deţinut în Penitenciarul Tîrgu Jiu, jud. Gorj) împotriva sentinţei penale nr. 242 din data de 03 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul cu nr. x/95/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 120 din 30 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca inadmisibilă şi a fost obligat contestatorul la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Craiova a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. x/95/2015 condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare cu privire la sentinţa penală nr. 242 din 03 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/95/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 120 din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, motivând, în esenţă, că deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, s-a dispus condamnarea sa.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., solicitând admiterea contestaţiei în anulare formulată împotriva sentinţei penale nr. 242 din 03 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/95/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 120 din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Craiova.
Din actele şi lucrările dosarului a reieşit că, potrivit verificărilor efectuate de Compartimentul Executări penale din cadrul Tribunalului Gorj în Registrul pentru evidenţa şi punerea în executarea sentinţelor penale pe anul 2009, prin încheierea penală din 17 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Gorj, în baza art. 278 C. proc. pen., s-a îndreptat eroarea materială din cuprinsul sentinţei penale nr. 242 din 3 iunie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/95/2013 al Tribunalului Gorj, în sensul că s-a dispus indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului apartament de locuit situat în oraş Bumbeşti-Jiu, judeţul Gorj; de asemenea, s-a îndreptat eroarea materială din cuprinsul sentinţei penale nr. 242 din 3 iunie 2014 pronunţată în Dosarul nr. x/95/2013 al Tribunalului Gorj, în sensul că s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatei B. a duratei reţinerii şi arestului preventiv de la 25 aprilie 2013, la zi, în loc de deducerea din pedeapsa aplicată inculpatei B. a duratei reţinerii şi arestului preventiv de la 25 mai 2013, la zi.
Ulterior, prin Decizia penală nr. 120 din 30 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-au admis apelurile formulate de parchet şi inculpaţii C., D., E., F., A., B., G., H., I. şi J., s-a desfiinţat sentinţa penală, în parte, în ce priveşte latura penală cu privire la inculpaţii sus menţionaţi, s-a înlăturat sporul de 2 ani închisoare aplicat inculpatului C., şi s-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată acestui inculpat, de 11 ani închisoare în pedepsele componente.
Privitor Ia inculpatul A., s-a înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat prin hotărârea apelată şi s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată acestui inculpat în pedepsele componente. In baza art. 386 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (7 acte materiale) în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. actual (5 acte materiale), precum şi din infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (5 acte materiale) în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. actual (6 acte materiale).
În baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. actual (5 acte materiale), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. din 1969 pe o durată de 4 ani. În baza art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. actual (6 acte materiale), acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. din 1969 pe o durată de 2 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34, lit. b) și art. 35 C. pen. din 1969, s-au recontopit pedepsele de mai sus cu pedepsele aplicate inculpatului prin hotărârea apelată pentru infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. actual, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. din 1969 pe o durată de 4 ani.
Totodată, s-a dispus deducerea în continuare a arestului preventiv de la 03 iunie 2014 la zi pentru inculpaţii: C., D., E., F., A., B. şi G., iar cheltuielile judiciare în cuantum de câte 200 lei (onorarii parţiale avocat oficiu pentru inc. F., D., C., B., A. şi J.), au rămas în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiției, în contul Baroului de Avocatură Dolj.
Prin încheierea din 02 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a dispus: „Admite cererea. Dispune îndreptarea erorii materiale din minuta şi dispozitivul Deciziei penale nr. 120 din 30 ianuarie 2015, în Dosarul nr. x/95/2013 al Curţii de Apel Craiova. Înlătură măsura confiscării dispusă prin hotărârea apelată cu privire la imobilul apartament de locuit situat în oraş Bumbeşti-Jiu, Jud. Gorj cum din eroare s-a menţionat''.
Prin sentinţa penală nr. 274 din 08 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul cu nr. x/95/2015, Tribunalul Gorj a declinat competenţa soluţionării cererii formulate de A., deţinut în Penitenciarul Tg. Jiu, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, urmând ca suma de 130 lei reprezentând onorariu avocat oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Gorj.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că petentul se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 242 din 03 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/95/2013, definitivă prin Decizia penală nr. 120 din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. actual (5 acte materiale); infr. prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. actual (6 acte materiale); art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi art. 5 C. pen. actual (5 acte materiale); art. 329 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen. actual (6 acte materiale); art. 7 alin. (1) din L 39/2003 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. actual.
S-a arătat că cererea în contestaţie în anulare poate fi formulată în scris, personal, prin reprezentant legal sau mandat cu procură specială, iar în cauză, condamnatul A., la termenul din 08 decembrie 2015, a menţionat că îşi însuşeşte cererea formulată de unchiul său, numitul K., invocând în drept dispoziţiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Astfel, tribunalul a reţinut că judecarea contestaţiei în anulare întemeiată pe cazurile prevăzute în art. 426 lit. b) - h) C. proc. pen., este de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea definitivă a cărei anulare se cere, respectiv Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Primind cauza spre competenta soluţionare a contestaţiei formulată de condamnatul A., Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a înregistrat-o Ia data de 21 decembrie 2015, sub nr. x/54/2015.
Examinând contestaţia în anulare, curtea de apel a reţinut că A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin. a) şi b) C. pen. 1969, pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată prev. de art. 12 alin. (1), alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) V.C.P. şi proxenetism în formă continuată prev. de art. 329 C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, reţinându-se în fapt că, în perioada 2010-05 martie 2013, cu ajutorul altor inculpaţi din cauză, a participat la recrutarea, cazarea, transportarea şi transferarea prin acte de înşelăciune, ameninţare şi violenţă, în scop de exploatare sexuală, în Anglia, a persoanelor vătămate L., M., N., O., P., R., şi S.. De asemenea, în aceeaşi perioadă, a îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei şi a obţinut foloase de pe urma practicării prostituţiei de către numitele T., U., J., V. şi X.
Cu ocazia judecării cauzei în fond, inculpatul A. a negat săvârşirea infracţiunilor, arătând că nu s-a implicat şi nu are cunoştinţă despre traficarea persoanelor vătămate şi nici despre activitatea de prostituţie pe care se pretinde că a înlesnit-o, arătând că a fost un simplu transportator, neexistând probe în sensul că ar fi exercitat acte de constrângere sau înlesnire a activităţii de prostituţie desfăşurate de persoanele vătămate, inculpatul formulând apărări în legătură cu fiecare dintre persoanele vătămate, în final solicitând achitarea, întrucât nu este autorul infracţiunilor deduse judecăţii.
Aceste critici ale inculpatului rezultă în mod evident din practicaua şi considerentele Deciziei penale nr. 120 din 30 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/95/2013, fiind examinate de instanţa de apel (pag. 116 parag. 3 - pag. 118 paragraf penultim din decizie) şi respinse ca nefondate.
Prin prezenta contestaţie în anulare, condamnatul A. a invocat incidenţa art. 426 lit. b) C. proc. pen. (când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal), motivată însă prin critici de netemeinicie a soluţiei de condamnare, în sensul că nu a fost dovedită săvârşirea infracţiunilor de către condamnat sub aspect obiectiv şi subiectiv. In acest ultim sens s-a invocat împrejurarea că A. a fost doar transportator al unor cunoştinţe, fără să ştie că respectivele persoane sunt implicate într-o activitate de recrutare şi exploatare prin practicarea prostituţiei şi, de asemenea, că nu a înlesnit practicarea prostituţiei şi nu a obţinut foloase patrimoniale din această activitate.
Din examinarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat că legiuitorul a stabilit expres condiţiile de admisibilitate în principiu pentru contestaţia în anulare, după cum urmează:
- cererea de contestaţi în anulare este făcută în termenul prevăzut de art. 428 alin. (2) C. proc. pen. (pentru motivul de contestaţie prev de art. 426 lit. b) C. proc. pen., contestaţia poate fi introdusă oricând);
- motivul pe care se sprijină contestaţia este dintre cele prev de art. 426;
- în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
Analizând aceste prevederi în raport de conţinutul cererii de contestaţie în anulare, curtea de apel a reţinut că, deşi contestatoml a invocat existenţa unor probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal - asemenea cauze fiind cele prev de art. 16 lit. e)-j) C. proc. pen. (lipsa plângerii prealabile sau a altei condiţii prevăzute de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; intervenirea amnistiei, prescripţiei sau decesul inculpatului; retragerea plângerii prealabile, intervenirea împăcării sau a unui acord de mediere, în condiţiile legii; existenţa unei cauze de nepedepsire prevăzute de lege; existenţa autorităţii de lucru judecat; intervenţia unui transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), argumentarea cererii se referă la un motiv de achitare, respectiv cel prev de art. 16 lit. c) C. proc. pen. - nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea.
Faţă de aceste considerente curtea de apel a reţinut că prezenta contestaţie în anulare nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate analizate anterior, astfel că, în conformitate cu prevederile citate, a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva Deciziei penale nr. 355 din 04 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/54/2015, a formulat apel condamnatul A.
În esenţă, condamnatul a susţinut că Hotărârea nr. 355/2016 nu este definitivă şi poate fi supusă apelului. Totodată, a susţinut că în cauză este incidenţă o cauză de încetare a procesului penal.
Examinând apelul formulat de condamnatul A., /nalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.
În speţa dedusă judecăţii, condamnatul A. a declarat apel împotriva Deciziei nr. 355 din 04 martie 2016 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă în principiu contestaţia în anulare formulată împotriva deciziei de condamnare.
Înalta Curte constată însă că decizia apelată este definitivă, curtea de apel pronunţându-se doar asupra admisibilităţii în principiu a contestaţiei în anulare. în acest sens se observă că, deşi art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabileşte că sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziţii reglementează procedura de judecare a contestaţiei în anulare după parcurgerea procedurii prealabile şi anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 C. proc. pen. Aşadar, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 432 C. proc. pen. întrucât nu a fost depăşit momentul procesual al admisibilităţii în principiu.
De altfel, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele Hotărârii prealabile nr. 5 din 04 martie 2015 că „În concepţia C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, cât şi sentinţa sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, prevăzută în art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.
Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 431 şi ale art. 432 C. proc. pen.:
a) dispoziţiile art. 431 C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestaţiei în anulare şi, în cadrul acestor dispoziţii cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunţate în cadrul procedurii de examinare a admisibilităţii în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunţate;
b) spre deosebire de dispoziţiile legale menţionate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestaţiei în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispoziţiile alin. (4) potrivit cărora ,,Sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt integrate în economia acestui text de lege.
Prin urmare, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestaţiei în anulare, priveşte exclusiv hotărârile judecătoreşti pronunţate în procedura de judecare a contestaţiilor în anulare care au fost admise în principiu. "
Se constată, aşadar, că apelantul condamnat A. a învestit Înalta Curte cu soluţionarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 355 din 04 martie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/54/2015.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 260 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 355 din 04 martie 2016 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/54/2015.
Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 260 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 24 mai 2016.