Decizia nr. 716/2016
Deliberând asupra contestaţiei formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 139/C din 09 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016), în baza actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 682 din data de 09 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. x/2/2015, în baza art. 595, 599 C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin decizia penală nr. 1013/A din 24 iulie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declinat în favoarea Tribunalului Giurgiu competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de condamnatul A. deţinut în Penitenciarul Giurgiu.
Cererea iniţială a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motivat de faptul că s-a ivit o nelămurire cu mandatul de executare a pedepsei închisorii din 14 octombrie 2014, emis în baza deciziei penale nr. 1206/A din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti.
S-a considerat că petentul că a fost judecat în alte limite decât în cele legale.
A fost depusă la dosar minuta deciziei penale susmenţionate, mandatul de executare a pedepsei închisorii din 14 octombrie 2014 emis de Tribunalul Ialomiţa în baza sentinţei penale nr. 58 din 07 martie 2013 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1206/A din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În faţa Tribunalului Giurgiu condamnatul a susţinut că a fost condamnat greşit pentru fapte prescrise.
Analizând contestaţia la executare formulată, prima instanţă a constatat că aceasta este nefondată.
S-a reţinut că, deşi cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 1013/A din data de 24 iulie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Giurgiu s-a apreciat că faţă de conţinutul cererii, aceasta se circumscrie cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., întrucât se invocă în mod generic o cauză de micşorare a pedepsei.
Criticând decizia penală nr. 1206/A din data de 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, petentul A. a susţinut că a fost condamnat greşit pentru fapte prescrise.
S-a reţinut că dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. potrivit cărora „când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau ori altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei” se referă la împrejurarea când aceste cauze se ivesc în timpul executării după condamnarea definitivă, ori condamnatul critică judecata propriu-zisă, decizia penală definitivă care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Faţă de aceste considerente, instanţa de fond a respins contestaţia formulată depetentul-condamnat ca nefondată.
Împotriva sentinţei penale nr. 682 din data de 09 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. x/2/2015, a formulat contestaţie condamnatul A., solicitând admiterea căii de atac exercitate, astfel cum a fost formulată, susţinând că şeful grupului infracţional la care acesta a aderat a fost judecat potrivit noului C. pen., în timp ce pedeapsa sa este mult prea severă, fiind judecat în baza vechiul C. pen.
Prin decizia penală nr. 139/C din 09 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016), în baza art. 425 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 682 din 09 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Giurgiu în Dosarul nr. x/2/2015.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 250 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nelegalitatea pedepsei aplicate, greşita stabilire a legii penale mai favorabile şi intervenirea prescripţiei răspunderii penale pentru unele fapte nu pot fi analizate pe calea contestaţiei la executare, neputând fi încălcată autoritatea de lucru judecat, dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., vizând împrejurări care au intervenit în timpul executării hotărârii.
Împotriva deciziei penale nr. 139/C din 09 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016) a formulat contestaţie condamnatul A.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 18 aprilie 2016.
Examinând contestaţia formulată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Dând eficienţă principiului stabilit prin dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.
Revine, aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.
Potrivit dispoziţiilor art. 597 alin. (7) C. proc. pen., hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.
Pe de altă parte, alin. (8) al aceluiaşi articol stipulează că: „decizia instanţei prin care se soluţionează contestaţia este definitivă”.
Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III şi III1 C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute, de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
Conform art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestaţiei se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispoziţiile acestui articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Totodată, conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) C. proc. pen., decizia prin care s-a soluţionat contestaţia nu este supusă niciunei căi de atac.
Cum Înalta Curte a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 139/C din 09 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care a fost soluţionată contestaţia formulată de acelaşi condamnat împotriva sentinţei penale nr. 682 din data de 09 decembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Giurgiu prin care a fost respinsă contestaţia la executare formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 1206/A din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, în raport de textele de lege mai sus evocate, se constată că, în cauză, calea de atac exercitată este inadmisibilă.
Pentru motivele mai sus arătate, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată.
Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 139/C din 09 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016).
Obligă contestatorul la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 17 mai 2016.