Decizia nr. 926/2016
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 113/F din data de 17 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29 aprilie 2016, de către Procuratura Bavaria, Republica Federală Germania, faţă de persoana solicitată A., precum şi predarea persoanei solicitate A., către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania.
De asemenea, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., în vederea predării către autorităţile judiciare germane, pentru o perioadă de 30 de zile. începând cu data de 17 iunie 201 6 şi pană la data de 1 6 iulie 2016.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat că persoana solicitată A. înţelege să se prevaleze de beneficiul regulii specialităţii prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004 rep., iar în temeiul art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 rep., s-a menţionat că predarea persoanei solicitate se face sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată provizoriu din data de 10 iunie 2016.
Totodată, s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare şi a onorariului apărătorului desemnat din oficiu.
Pentru a se pronunţa astfel. Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că, la data de 10 iunie 2016, a fost înaintată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti semnalarea emisă de autorităţile judiciare din Republica Federală Germania privind existenţa unui mandat european de arestare emis de către autorităţile judiciare germane faţă de numitul A., urmărit internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de furt agravant în grup infracţional (2 fapte) şi tentativă de furt agravant în grup infracţional (2 fapte), prev. de art. 242, art. 243, art. 244a, cu aplicarea art. 22 şi art. 23 C. pen. german.
Prin încheierea de şedinţă din data de 10 iunie 2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată rap. la art. 9 din Decizia cadru nr. AI/584/2002, a dispus arestarea provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate A. pe o perioadă de 15 zile, cu începere de la data de 10 iunie 2016, cauza fiind amânată la data de 17 iunie 2016, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
La dosarul cauzei a fost depus mandatul european de arestare emis de către Judecătoria Landshut, tradus în limba română.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere că în mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Republica Federală Germania, la data de 29 aprilie 2016, împotriva persoanei solicitate A., s-a menţionat că, în fapt, acesta a săvârşit infracţiunile de furt agravant în grup infracţional (2 fapte) şi tentativă de furt agravant în grup infracţional (2 fapte). în drept, faptele persoanei solicitate A. constituind infracţiunile prevăzute de art. 242, art. 243, art. 244a, cu aplic. art. 22 şi art. 23 C. pen. german.
S-a reţinut că infracţiunile reţinute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, au corespondent în legislaţia penală română (art. 210 C. pen.).
Totodată, instanţa de fond a constatat că, deşi persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea către autorităţile judiciare germane pentru efectuarea urmăririi penale, nu este incident nici un motiv din cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată.
În consecinţă, instanţa de fond a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane. împotriva persoanei solicitate A., dispunând arestarea acestuia în vederea predării către autorităţile germane, pe o perioadă de 30 de zile.
Împotriva acestei sentinţe penale, la data de 17 iunie 2016. persoana solicitată A. a formulat contestaţie, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 iunie 2016, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 24 iunie 2016.
Motivele contestaţiei au fost expuse în practicaua prezentei decizii.
Examinând actele cauzei în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază nefondată contestaţia formulată de persoana solicitată A., pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a analizat judicios actele dosarului şi a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare germane pe numele persoanei solicitate A., dispunând arestarea acestuia în vederea predării către autorităţile germane, pe o perioadă de 30 de zile.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că „mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. Legea nr. 1901 din 18 iulie 2002/'
Din economia dispoziţiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la evaluarea motivelor de refuz la predare pe care aceasta, eventual, le invocă.
În prezenta cauză, în baza mandatului de arestare emis, la data de 16 octombrie 2015, de Judecătoria Landshut faţă de cetăţeanul român A., Procuratura Landshut a emis, la data de 29 aprilie 2016, un mandat european de arestare în vederea efectuării urmăririi penale faţă de cetăţeanul român pentru săvârşirea a 4 infracţiuni (furt agravant în grup infracţional în 2 cazuri şi tentativă de furt agravant în grup infracţional în 2 cazuri), prevăzute de art. 242. art. 243. art. 244a, cu aplic. art. 22 şi art. 23 C. pen. german.
Pedeapsa maximă prevăzută de legislaţia statului emitent pentru aceste infracţiuni este de 10 ani închisoare.
În cuprinsul mandatului european de arestare se menţionează că datele şi intervalul în care au fost comise faptele pentru care se fac cercetări pe numele persoanei solicitate sunt 07 ianuarie 2014, 13 noiembrie 2014, 28 noiembrie 2014 şi 29 noiembrie 2014 01 decembrie 2014. reţinându-se. în fapt, următoarele:
Persoana solicitată A. este membru al unui grup infracţional organizat ce cuprinde cel puţin 42 de persoane, grup constituit pentru comiterea de furturi prin efracţie din obiecte industriale, în special firme cu profil electric şi întreprinderi de prelucrare a metalelor. La datele anterior menţionate, pentru realizarea rezoluţiei infracţionale a grupului infracţional, învinuitul A. a pătruns prin efracţie. împreună cu alţi membrii ai grupului, în diferite obiective industriale.
Astfel, la data de 13 noiembrie 2014, învinuitul şi alţi co-făptuitori au sustras, în localitatea Mitters-kirchen, o autoutilitară al firmei prejudiciate SC B. SRL. în valoare de circa 10.000 euro.
În intervalul 29 noiembrie 2014 - 01 decembrie 2014. învinuitul şi alţi co-făptuitori au sustras. în localitatea Allersberg, cupru şi fier de la firma prejudiciată C. în valoare de 9.876 euro.
La data de 07 ianuarie 2014, învinuitul şi alţi co-făptuitori au pătruns prin efracţie în localitatea Hebertsfelden în obiectivul industrial al părţii vătămate D. pentru a căuta bunuri care să merite să fie furate. Deoarece au fost deranjanţi în timpul comiterii faptei. învinuitul şi ceilalţi co-făptuitori au fugit, fără să fi putut sustrage ceva.
La data de 29 noiembrie 2014. învinuitul şi alţi co-făptuitori au pătruns prin efracţie în localitatea Allersberg în obiectivul industrial al firmei prejudiciate C. pentru a căuta bunuri demne de a fi furate. întrucât au declanşat alarma, învinuitul şi ceilalţi co-faptuitori au fugit, tară să fi putut sustrage ceva.
Faptele reţinute în sarcina persoanei solicitate A., astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, au corespondent în legea penală română, întrunind conţinutul constitutiv a patru infracţiuni de furt calificat, respectiv tentativă la furt calificat - prevăzute de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv de art. 32 raportat la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) C. pen. - însă permit predarea în condiţiile prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (modificată), respectiv tară a fi necesară verificarea condiţiei dublei incriminări.
Din examinarea tuturor datelor existente în cauză, Înalta Curte constată, de asemenea, inexistenţa vreuneia dintre situaţiile expres prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 (astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 300/2013) ca motive obligatorii ori opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare.
În fine. având în vedere stadiul cercetărilor întreprinse de autorităţile germane, apreciază că buna administrare a probatoriului necesar lămuririi complete a cauzei şi soluţionării sale cu celeritate este în mod obiectiv posibilă doar ca urmare a predării persoanei solicitate către autorităţile statului emitent.
Aceste considerente, alături de necesitatea executării mandatului european de arestare în virtutea principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce între statele membre, impun a se dispune punerea în executare a aceste! decizii judiciare şi predarea persoanei solicitate. în vederea efectuării urmăririi penale de către autorităţile judiciare ale statului emitent.
Prin urmare, instanţa de control judiciar, similar primei instanţe, conchide că mandatul european de arestare conţine toate informaţiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 88 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum şi că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.
Faţă de aceste împrejurări, apărările formulate în cel de-al doilea grad de jurisdicţie de către apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator (în sensul că persoana solicitată nu recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa) nu pot face obiectul cenzurii instanţei de executare, în condiţiile în care, aşa cum s-a arătat în precedent, potrivit art. 84 alin. (2) şi următoarele din Legea nr. 302/2004, rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului european de arestare, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz ale predării, condiţii deja analizate în cuprinsul hotărârii contestate.
În considerarea argumentelor expuse, apreciind că hotărârea penală atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 425 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 113/F din data de 17 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorui persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorui persoană solicitată, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 113/F din data de 17 iunie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă contestatorui persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 420 lei, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2016.