Decizia nr. 1249/2016
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din 30 iunie 2011, reclamantul A. - Roşiorii de Vede, a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SRL - Bucureşti şi C., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 859.165,77 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Prin sentinţa civilă nr. 21 din 16 ianuarie 2013, Tribunalul Teleorman a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin procesul verbal contravenţional din 12 mai 2011, întocmit de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, reclamantul A. - Roşiorii de Vede a fost sancţionat cu o amendă în cuantum de 200.000 lei, pentru încălcarea unor prevederi din O.U.G. nr. 34/2006 aprobată prin Legea nr. 337/2006 cu modificările şi completările ulterioare, constând în cumpărarea unor bunuri prin achiziţie directă, cu ocolirea procedurii de achiziţie publică pe bază de cerere şi ofertă.
Prin Decizia nr. 17/200/11, Curtea de Conturi a României a decis ca reprezentanţii spitalului să stabilească întinderea prejudiciului creat bugetului spitalului, ca urmare a anulări procedurilor de atribuire prin cerere şi ofertă, efectuarea unei cercetări administrative privind identificarea persoanelor care prin acţiunea sau inacţiunea lor au cauzat acest prejudiciu şi să se treacă la recuperarea acestuia prin orice mijloace legale.
Reclamantul, prin Decizia nr. 64 din 23 iunie 2011 a constituit comisia pentru realizarea măsurilor dispuse de Curtea de Conturi care a întocmit raportul nr. 3384 din 29 iunie 2011, prin care s-a stabilit că prejudiciul adus bugetului spitalului este în sumă de 859.165,77 lei şi este cauzat de îndeplinirea defectuoasă a clauzelor din contractul încheiat de cele două pârâte.
Deşi instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri şi a acordat termen pentru administrarea acestei probe, reclamantul nu a depus la dosarul cauzei Raportul nr. 3384 din 29 iunie 2011.
Pentru angajarea răspunderii civile a pârâţilor, reclamantul trebuia să dovedească fie că aceştia au încălcat clauzele contractuale, fie că au săvârşit o faptă delictuală în condiţiile art. 998-999 din V.C.C., în vigoare la data când reclamantul susţine că fost săvârşită fapta. Sarcina probei revine reclamantului conform art. 1169 din V.C.C., în vigoare conform art. 230 lit. a din Legea nr. 71/2011.
Din probele administrate, nu a rezultat că pârâtele au săvârşit fapta ce le este imputată de reclamant, că prejudiciul pretins este rezultatul activităţii acestora, modalitatea în care a fost stabilită despăgubirea pretinsă şi dacă între activitatea desfăşurată de pârâţi şi prejudiciu există legătură de cauzalitate. Procesul verbal contravenţional şi decizia Curţii de Conturi nu sunt suficiente pentru a se reţine că pârâţii se fac vinovaţi de producerea vreunui prejudiciu reclamantului în procedura de achiziţii publice organizată în cursul anului 2009.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul A.
Prin Decizia civilă nr. 296/A din 5 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelantul-reclamant A., împotriva sentinţei civile nr. 21 din 16 ianuarie 2013 pronunţată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr. x/292/2011, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi SC B. SRL. A fost schimbată sentinţa în sensul că a fost admisă acţiunea. Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 859.165,77 lei, daune şi 2.350 lei cheltuieli de judecată.
Conform art. 998 C. civ., temei juridic pe care reclamantul şi-a întemeiat acţiunea, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a cauzat a-l repara, iar conform art. 35 din Decretul nr. 3/J/1954, faptele ilicite ale organelor persoanei juridice atrag şi răspunderea personală a celei ce Ie-a săvârşit, faţă de persoana juridica.
Din analiza prevederilor legale suscitate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia celui care a cauzat un prejudiciu.
Din probele administrate, a rezultat cu evidenţă, că prin cumpărarea pe bază de achiziţii directă a produselor din lista de dotări a noului sediu al A. Roşiorii de Vede, cu ocolirea procedurii de achiziţie publică pe bază de cerere şi ofertă reglementată prin O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţii publice, s-a produs reclamantului un prejudiciu de 859.165,77 lei.
Acest cuantum al prejudiciului a rezultat din diferenţa dintre preţurile de achiziţie din facturi şi ofertele de vânzare online pentru produse identice sau similare din luna noiembrie 2009 (1.161.668,8 lei - 355.003,03 lei), 806.665,77 lei + 52.500 lei. amendă achitată de reclamantă.
Prejudiciul astfel calculat este cert, în raport de cele 55 de repere comparate, iar o reluare a calcului la 98 de repere reţinute de Curtea de Conturi în evaluarea unui prejudiciu final de 1.129.600 lei, nu este în interesul pârâtelor. Instanţa a apreciat interesul acestora în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, care se limitează la un cuantum al prejudiciului de 859.165,77 lei.
Autoritatea contractantă prin reprezentantul său C. a semnat atât documentaţia de atribuire pentru cele 4 proceduri de achiziţie publică prin cereri de oferte anulate în diferite stadii de execuţie, cât şi notele justificative privind selectarea de achiziţie publică întocmite de SC B. SRL, pentru cele 26 de contracte atribuite prin achiziţii directe.
La rândul său prestatorul, deşi a constatat că din 13 noiembrie 2009 se declanşase procedura de achiziţie publică pentru produsele din cele 4 contracte în baza O.U.G. nr. 34/2006, în mod intenţionat a divizat aceste contracte în 26 de contracte pentru a se înscrie în valoarea de 15.000 de euro pentru fiecare contract.
Astfel, ambele pârâte au încălcat prevederile art. 23 din O.U.G. ni.34/2006, conform cu care autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziţie publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică şi nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziţie publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă care instituie obligaţii ale autorităţii contractante în raport cu anumite praguri valorice.
Din interpretarea prevederilor art. 27 alin. (5), dar şi a prevederilor art. 209 din O.U.G. nr. 34/2006, instanţa a reţinut că şi în raport de acestea, pârâta C. a comis o faptă ilicită în sensul art. 998 C. civ., iar pârâta SC B. SRL nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale cu consecinţa producerii unui prejudiciu de 859.165.77 lei.
Între fapta ilicită a pârâtei C. şi prejudiciul cauzat A. Roşiorii de Vede, există raport de cauzalitate de vreme ce, prin încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează procedura de achiziţie publică, s-a produs reclamantului prejudiciu sus menţionat.
Fapta ilicită a fost comisă cu vinovăţie de către pârâtă, de vreme ce a fost demarată procedura de achiziţie publică, dar fără o justificare obiectivă, aceasta a renunţat Ia ea. preferând achiziţia directă şi acceptând rezultatul produs, constând în achiziţionarea unor produse cu preţ mai ridicat cu mult peste valoarea ofertelor de pe site-urile online.
Faptul că din comisia de achiziţii directe nu a făcut parte şi pârâta C., nu o exonerează de propria răspundere asumată în calitatea ei de manager al spitalului, prin încheierea contractului de prestări servicii şi semnarea atât a documentaţiei de achiziţie publică cât şi a celei de achiziţie directă, dar şi a celor 26 de contracte de vânzare cumpărare.
Nici faptul că aceste din urmă contracte de vânzare cumpărare nu au fost anulate şi că prejudiciul nu a fost înregistrat în contabilitate, nu înlătură răspunderea SC B. SRL, care în Ioc să întocmească documentaţia pentru continuarea procedurii de achiziţie publică cum s-a specificat în contractul de servicii, a purces la întocmirea unei documentaţii de achiziţie directă.
Or, conform art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. încălcarea, cu intenţie, a clauzelor contractului prin nerespectarea obligaţiilor asumate (achiziţie directă în Ioc de achiziţie publică) atrage şi răspunderea contractuală a pârâtei SC B. SRL.
Împotriva Deciziei civile nr. 296/A din 5 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declarat recurs pârâta C., întemeiat pe art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor s-a arătat faptul că soluţia pronunţată în apel s-a adoptat cu încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil al recurentei-pârâte întrucât deşi preşedintele completului de judecată a dispus în şedinţă publică amânarea pronunţării peste 14 zile pentru ca părţile să depună concluzii scrise, Ia data de 8 iunie 2015 soluţia era deja postată, aspect dovedit cu înregistrarea pe suport electronic a şedinţei de judecată din 5 iunie2015.
Recurenta mai arată că deşi reclamanta nu a solicitat proba cu expertiză pentru stabilirea prejudiciului Ia instanţa de fond această probă a fost solicitată şi administrată în apel.
Pe fondul cauzei, consideră că, în mod nejustificat instanţa de apel a dispus şi obligarea recurentei-pârâte Ia plata sumei ce reprezintă eventualul prejudiciu. Acţiunea împotriva celor doi pârâţi este întemeiată pe dispoziţiile art. 998-999 din V.C.C., reţinându-se de către instanţa de apel în mod greşit că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi în ceea ce o priveşte pe recurentă.
Motivarea instanţei de apel referitoare la alegerea firmei de consultanţă nu are la bază niciun temei probator.
Instanţa de apel şi-a motivat soluţia pe constatările Camerei de Conturi a Judeţului Teleorman inserate în Decizia nr. 17/2001, probabil din 2011 şi un proces verbal de contravenţie din 12 mai 2011 încheiat de Autoritatea Națională pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor Publice însă aceste acte administrative nu stabilesc vinovăţia recurentei-pârâte şi nici că faptele prin care s-a cauzat prejudiciul îi sunt acesteia imputabile.
Instanţa de apel a reţinut în sarcina recurentei existenţa faptei ilicite şi a vinovăţiei şi prin prisma faptului că aceasta a semnat cele 26 de contracte de achiziţii, însă pentru fiecare categorie de produse au existat comisii de achiziţie.
În decizia pronunţată, instanţa de apel menţionează eronat că fapta ilicită a fost săvârşită cu vinovăţie de către recurenta-pârâtă întrucât aceasta în mod nejustificat a renunţat la procedura de achiziţie publică declanşată pe Seap. Recurenta nu a avut nicio atribuţie în procedura de achiziţie, ci doar a vizat o serie de acte după ce acestea erau semnate de persoane cu studii juridice.
Cu privire la prejudiciul reţinut recurenta arată că acesta nu este cert astfel cum rezultă din răspunsul la obiectivul nr. 1.1 din raportul de expertiză. Expertul judiciar contabil desemnat nu a stabilit nemijlocit întinderea prejudiciului. Acesta menţionează că este incert dar reţine valoarea stabilită de curtea de conturi şi de comisia formată din angajaţii reclamantei-intimate. Expertul arată că nu există legătură de cauzalitate între fapta de a diviza cele patru contracte de achiziţie şi eventualul prejudiciu, ci între aplicarea procedurii de achiziţie directă şi prejudiciu pentru că nu a existat concurenţă.
Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor formulate constată că acesta este fondat pentru considerentele ce succed.
Recurenta a criticat faptul că soluţia pronunţată în apel s-a adoptat cu încălcarea dreptului la apărare şi la un proces echitabil întrucât deşi preşedintele completului de judecată a dispus în şedinţă publică amânarea pronunţării peste 14 zile pentru ca părţile să depună concluzii scrise, la data de 5 iunie 2015 soluţia era deja postată.
Prealabil, trebuie subliniat faptul că, deşi recurenta a dezvoltat critica subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., aceasta va fi circumscrisă motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr. civ., prin prisma căruia va fi verificată.
Conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când prin hotărârea dată. instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2).
În dovedirea susţinerilor circumscrise acestui motiv de recurs, recurenta a depus înregistrarea audio a şedinţei de judecată din 5 iunie 2015, dată la care a fost pronunţată decizia atacată prin prezentul recurs, înregistrare care confirmă susţinerile recurentei că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil.
Conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ. actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. In cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Având în vedere că instanţa s-a pronunţat la termenul de judecată din 5 iunie 2015 deşi a aceasta a dispus amânarea pronunţării cu 14 zile, recurentei i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil întrucât nu a mai avut posibilitatea să depună concluzii scrise, aspect esenţial faţă de faptul că recurenta nu a fost asistată de avocatul titular ci de un avocat substituient, pricinuindu-se astfel părţii o vătămare ce nu se poate Înlătura decât prin anularea actului de procedură, respectiv hotărârea judecătorească astfel pronunţată.
Faţă de faptul că a fost găsit fondat acest motiv de recurs, care determină casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, Înalta Curte, nu va mai analiza celelalte critici.
Întrucât s-a făcut dovada că intimata - pârâtă SC B. SRL a fost radiată, aceasta nemaiavând capacitate procesuală de folosinţă, nu mai are calitatea de parte In proces.
În raport de cele mai sus reţinute, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizia atacată şi va trimite cauza în vederea rejudecării apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei civile nr. 296/A din 5 iunie 2015, pronunţată de Curtea de .Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 iunie 2016.